Dulce octombrie!

     Nu, nu, nu e roșu, să moară orcile de ciudă! E verde cu pete galbene spre maro de-amu'. Ceea ce place maxim la ochiu' meu. Maxim am zis, da!? Hai că sunt pe plus, nu am chef de muncă, am bifat o oră de bicicletă de dimineață și m-am energizat. Miroase a bicicleală de iarnă un pic, dar nu e stres. Înainte mă panicam, mămiiiica mea, vine frigul, ce mă fac, dar ce mă fac!? Păi mă îmbrac. Uite ce simplu e! Aș putea să mă dau de ceasul morților sau viilor cu struguri, aș putea să dau cu bazonul de asfalt, dar nu s-ar schimba vremea. E drept că nici afară nu e atât de frig, și chiar de ar fi rece, să zicem, tot e bine că e uscat. Știu, vine noiembrie umed numaidecât, dar las gândurile astea pentru atunci. Zic să ne bucurăm. Aseară am primit un nou premier. Deocamdată desemnat. Lumea zice resemnat, dar eu o contrazic. Din ce citesc și aflu, Luca Niculescu e avid de poziții, de statut, și e dispus la orice compromis ca să ajunga și el cineva. Zice-se că e educat, că e diplomat, dar eu nu am încredere în el. Nicușor a venit cu el de mână și ni l-a recomandat. La fel a făcut și cu dezastrul care suge măsele, Veștea. Nu e bine, domnule chestor, nu e bine. Unii se aplaudă, alții râd și nu se lasă păcăliți. Nu îți mai vine să iei pe nimeni de bun. Clar nu vrem sfinți pe care să îi aducem acasă să îi așezăm la masă, dar parcă nu mai vreau să mă conducă un păpușat al sistemului. Se dorește refacerea partidului-stat, USL de rit nou, care să aduca stabilitate. Eu când aud cuvântul ăsta mă destabilizez complet. Știm prea bine ce înseamnă. Stabilitate, consens de la Iliescu, uniune națională, interes național, fără extremiști la putere, numa' vrăjeli ieftine împachetate pro-occidental, nu pro-european. Mai au să o bage p-aia cu "nu ne vindem țara" și e tacâmul complet. Lumea noastră vrea să pupe Maga în coor. Dar MAGA e pe făraș, pierde grav alegerile de jumătate de mandat din SUA în noiembrie. Foc și jale. Cumva sistemul nostru alege mereu invers. Când a picat URSS in '91, Ilici voia să semneze pact cu Rusia, bine că nu era nimeni acasă când au sunat ei. Plus altele între timp. Acum, ei dau cu Rusia și MAGA, deși ambele sunt praf. Vine sistemul cu soluții "salvatoare" dar nu îl mai crede nimeni. Creditorii externi nu se mai lasă păcăliți. Ai noștri, bravi oșteni și melteni, încearcă să îi combine din nou, să îi mintă în față că se fac reforme, De aia l-au și pus pe Luca liberalul, pro-europeanul, să le ia ochii. Dar nu o să le meargă. Poate trece de parlamanent, dar va fi cu cântec. Să zicem că trece, apoi trebuie să facă reforme, altfel canci bani de la oricine. Am văzut o idee care mi s-a părut genială: în funcție de numirea la Ministerul Justiției vom știi dacă e paravan PSD sau e ceva serios. Îndoi-m-aș! Hai, gata cu cafeaua politică, înapoi la muncă. Sau nu, dacă ești liber azi! 

Păzea, că ne otrăvește Oculta!!!!!

Să trăim!

     Nu contează cum. Contează doar să trăim. Și pe urmă încercăm să facem ce putem ca să evoluăm, să fim mai bine, mai buni. Week-end-ul ăsta a fost normal, puțină spre deloc munca prin curte și casă, mărunțișuri, am ieșit cu bicla, am făcut teme, am citit, am urmărit campionatele europene de șosea. Dar duminică dimineața am aflat despre un camarad de drum care nu mai e. Tartorul Andronache. Nu prea mi-a venit a crede. El, la 54 de ani, un om uns cu toate alifiile, tăvălit și ridicat mai ceva ca un Hopa-Mitică, să nu mai fie? De la un accident pe bicicletă. Naaah, nu vreau să cred. Dar tot m-a răscolit. Ne cunoaștem de când mă dau cu bicicleta și era cel mai bun ciclist din județ, se antrena abitir și își aduna elevi să îi învețe să se dea mai bine. A încercat și cu mine dar ne-am luat de la niște idei contrare și ne-am lăsat în pace. Un om auto-didact, punea mâna unde trebuia și învăța să repare aproape orice. Un tată și soț devotat, își pierdea sănătatea în ture de noapte prin UK ca să aibă fata lui un viitor mai bun. Un exemplu pentru mulți în multe direcții. O să îi simțim lipsa cu siguranță. Dar întâmplarea mi-a lăsat un gust amar și din cauza circumstanțelor. Eu, în sensul giratoriu de la Doi Brazi, am avut 2 incidente, când numai norocul și frânele bune m-au ferit de accident, doar m-am tăvălit de unul singur, dar măcar nu am zburat peste mașini. El nu a avut șansa mea. Dar am observat și că nu avea cască, mereu când ieșea avea o cipilică. Nu l-am înțeles și nici acum nu am cum să fiu de acord cu abordarea simplistă. Eu am zburat de pe bicicleta la 40 la oră și am aterizat în cap. Casca s-a spart ca o coajă de ou în două, eu, viu. Dacă nu aveam casca, vă scriam de pe un norișor acum. Nu dau lecții nimănui, nu îl judec aici pe Andronache, fiecare face ce vrea cu viața lui, dar eu încerc să învăț din greșelile (cred eu) altora și să fiu mai în siguranță. Nu mă duc la înmormântare, o să merg la cimitir să îl salut, așa cum fac și cu Petrache. Deja sunt 3 băieți cicliști din Târgoviște care nu mai sunt printre noi: Petrache, Bădescu, Andronache. După ce că eram puțini, ne mai și rărim. Trăim într-o țară care nu că nu e făcută pentru bicicliști, nu e făcută pentru oameni, parol. Ne riscăm viețile de cum ieșim pe poartă sau ușă, facem cruci să ne întoarcem, evităm drumurile prea aglomerate, mergem prin păduri și coclauri, dar ca să evitam zonele periculoase are trebui să levităm sau să nu ieșim deloc. Huo, românia!

Prima mea cursă.

Nu ne mai facem bine!?

     Eu încă păstrez semnul întrebării și mirării, poate-poate. Se mai văd semne de bine în societatea de azi, nu disper, dar nici nu îmi fac prea mari speranțe ca să nu mi-o fur. Toată lumea e cu fundul în sus, nimic nu e bun sau bine, peste tot numai probleme, războaie, crize, nebunii. Eu dau vina pe propaganda rusă și chineză, poate și americană, cei care își doresc haos și destabilizare. E vorba de bani și putere și influență, atât. Ne panicăm că ne iau roboții viitorul, că inteligența artificială nu are nevoie de noi pe Terra. Eu nu merg atât de departe, poate că intervine instinctul de conservare și supraviețuire și nu pritocesc prea mult ideea asta. La muncă se anunță un 2027 problematic, deși unii șefi încearcă să ne liniștească. Eu mereu am fost mai neliniștit când a venit vorba de muncă. Nu e teamă că nu îmi găsesc de muncă, ci că aș putea să nu mai trăiesc la fel de bine ca acum. Dar nu am fost mereu așa de bine, deci nu mor dacă e mai greu o perioadă, că am mai trăit d-astea. E bine să ai un plan B, în caz de "Doamne-ferește!" să ai unde trage, sau de unde trage. Acum ceva timp, când a început războiul Rusiei împotriva Ukrainei, erau discuții cu arme nucleare și bubuială eternă, dar nu e nimeni atât de idiot să distrugă tot, inclusiv pe ai lui. Planul ăsta e diabolic, dar prost, nu se va întâmpla. Problema mea e că lumea nu mai realizează cât de bine ne-a fost, ni s-a urât cu binele, vorba 'ceea. Parcă suntem niște copii răsfătați, care au de toate și tot sunt nefericiți. Hai, că pe copii îi înțeleg, că nu îi duce capul. Dar chiar așa, toată societatea e plină de idioți care nu mai știu ce vor, deși au totul!? Sau tocmai pentru că au totul? O generație de nerecunoscători care va rămâne fără daruri, cel mai probabil. Dar nu pentru că le va fura cineva, deși sunt unii care lucrează intens la arestearea democrației și drepturilor omului. ci pentru că de bună-voie și nesiliți de nimeni, oamenii se vor încolona spre niște lagăre mentale de unde nu ne mai salvează nimeni. E nevoie de educație, de spirit critic, de colaborare și comuniune, altfel o să ne fure viitorul vreun lover-boy creat în laboratoarele sistemelor care lucrează în umbră pentru binele unora. Nu trebuie să renunțăm la capitalism, e cea mai puțin rea formă de organizare a societății, dar trebuie ajustat astfel încât să răspundă și corespundă nevoilor celor mulți și mai ales năpăstuiți. Da, sunt de acord cu impozitarea progresivă, cu taxarea bogăției și mega-bogației. De ce ești miliardar dacă nu faci bine societății, dacă nu ajuți oamenii aflați în nevoie!? Cum mai ziceau niște idioți că ei nu vor să plătească impozit pe casă și teren, că sunt ale lor. Dar ei nu trăiesc în pădure, izolat, ci într-o comunitate. La care contribui cu tot ce ai pentru că datorită ei ai tot ce ai, cumva. Cam serios subiectul pentru o dimineață de duminică liniștită, caldă și senină. E efectul cărții "1984" pe care am terminat-o aseară. Acum m-am apucat de alta, "Răzbunarea geografiei". Mă fac analist politic de luni. Sau poate mă înscriu intr-un partid. Vedem. Hai, la cafea și la aer, cat ne mai lasă vremea! Uraaaaaaaa!😀😀😀

Viitorul e verde. Bicla lui Wout după Vuelta 2026.