Bună, toamnă!

     Gata, am numărat bobocii, pot să spun că mi-am făcut treaba pe toamna asta. Cum nu (mai) am porumb de cules sau struguri de făcut vin, toamna e un anotimp lejer pentru mine. Nu am de pus gogoșari, varză la butoi sau nuci de strâns. Sunt norocos. Pentru noi toamna e legată de începerea școlii, mai ales acum cu clasa a V-a, mai mulți profesori, mai mult stres, mai multe ore de stat la școală, mai multe teme, mai ales la mate. E bine. Prin casă și curte nu avem mare lucru de făcut, doar de strâns mobilierul de grădină, poate ceva frunze pe ici-colo, asta la Târgoviște. La Moreni se ocupă Buna cu aranjatul grădinii, dar eu mă voi băga la săpat și pregătit gradina pentru primăvara următoare. Nu știm dacă o mai prindem, dar tot trebuie să o aranjăm. Hai, hai, că nu sunt negativist aici, e o realitate. E duminică, e sărbătoare, nu avem nimic de făcut azi, muncă adică. Doar teme cu copilul. Am o cafea mare și destul de bună, dar îți dau un sfat: să nu cumperi niciodată cafea Jakobs. Bleah! Cea mai slabă cenușă cu putință, zici că bei nechezol. Nu am avut șansa să beau așa ceva pe vremea comunismului, dar bănuiesc că așa gust oribil avea. Am primit un pachet de cafea și nu puteam să îl arunc. Eu de obicei cumpăr cafea râșnită pe loc. Păi se umple strada de miros când o cumpăr. Nu mai zic ce gust și aromă mă cumprind când o pun la ibric. Cum mă știi, nu o să mă apuc să mă plâng, apeciez că o am și pe asta. Înapoi la idei. M-am trezit inopinant pe la 5.30, toată lumea dormea, întuneric afară, întuneric în casă. Am zăcut călare pe niște gânduri până pe la 6 și ceva când mi-am adus aminte de campionatele mondiale de gravel din Australia. Verificasem de cu seară programul și nu le transmitea nimeni, dar am pornit youtube și am găsit cursa cu comentariu în engleză. Binesssssss! Normal că nu am putut să o urmăresc, am adormit cu clipu'-n ochi pe la 8 și m-am trezit din nou la nouă când mai erau 15 minute din cursă. Ca un boșorog ațipit în timpul slujbei duminicale, m-am ridicat într-o rână și am urmărit finalul printre gene. A câștigat un danez, Floris sau Klaris, trebuie să verific. Favoritul meu era Keegan Swenson, american, dar nu a fost să fie. Frumoasă cursă, și azi la băieți dar mai ales ieri la fete când a triumfat cea mai campioană din ciclism, Marianne Vos, 8 titluri de ciclocros, 3 titluri la șosea, acum 2 și la gravel. Senzație! În timpul curselor eram tratați cu imagini din Australia de Vest. Frate, ce zone, ce peisaje, parcă îmi venea să plec acum să mă mut acolo. Nu știu ce economie au, nu știu ce oameni trăiesc acolo și din ce, dar gândurile mele de bălăureală pe coclauri s-ar împlini acolo, zău. Dar și la noi e frumos, nașule, nu-i bai. Am ieșit ieri și mi-am umplut inima de culoare și soare, am băgat și bicicletă, perfect. Aș fi vrut să scriu de aseară despre asta când am văzut o poză la colegul de drum Adrian Vâju, fotograf pur-sânge și ciclist și-mai-și. I-am zis că îi fur poza și o pui pe blog, că prea era frumoasă. Doar că nu m-am învrednicit să scriu, aveam chef să citesc și am așteptat cafeloiul de dimineață să o pun aici. Te pup, Vâjule! 😎😎😎😎

Cine nu are poze, să fure.

Cu treabă!

     Ai, n-ai mingea, tragi la poartă! La corporații e cam la fel. Ai, n-ai treabă, trebuie să pari ocupat. Mergi repede, stai încruntat, prefă-te absorbit în muncă. Niciodată nu mi-au plăcut aceste cerințe. Îmi aduc aminte de Italia, când lucram la un hotel în Roma și trebuia să alerg dacă era șefa de personal prin zonă sau directorul. Am băgat și în construcții, la fel, trebuie să fiu transpirat, să car cei mai grei saci, să îmi pun ciment în cap, să arăt că mă ocup și mă pricep. Mămiiiica mea, ce proști! Eu, nu, dar clar m-am adaptat. Acum, la mine în echipă, e pe muncă adevărată. Azi avem treabă, suntem ocupați. Mâine e lejer, nu mai suntem ocupați, o lălăim. Bineee, tatyyyyy, îmi place! Eu vreau să fiu eficient. Și atunci cand am multă treabă încerc să nu mă plâng și să spun ce de probleme am de rezolvat. Îmi pare că îmi atrag și mai mult stres și deranj decât dacă fac panaramă și zis că nu am nimic de făcut toată ziua și o ard pe youtube și inteligență artificială pentru rahaturi. Lumea nu începe și  nu se termină cu mine, corporațiile nu stau în angajatul Mancuso, lucrurile se rezolvă și fără să mor eu de grijă și stres. Păi și atunci nu e mai bine să fiu degajat, să iau lucrurile pe rând și așa cum sunt, fără să le fac mai grave sau mai critice decât în realitate!? Lucrez de 15 ani la compania asta și am învățat scurtături, am învățat să fiu atent la ce contează pentru oamenii cu care lucrez astfel încât să muncesc mai puțin și mai eficient. Am zis mereu că ținta mea e să muncesc deloc pentru salariu maxim. Utopie, clar, dar asta mă ține concentrat să evoluez, să câștig mai mult făcând aceleași lucruri sau chiar mai puține. Nu, nu, nu mă laud deloc, spun doar că locul meu de muncă îmi permite să caut ameliorări de proceduri și procese, astfel încât rezultatele echipei să fie mai bune. Am noroc că șeful meu mă lasă să aberez oricât și oricând. Cum mie îmi place să vorbesc mult și să arăt cât de deștept m-am făcut singur, uneori prind viteză de ajung în porumbul de la prima curbă, iar șeful meu mă face să mai pișc frâna. Până și eu am început să mă analizez și să mă mai temperez când prind avânt și vorbesc prea mult. Am învățat că e bine să mai și ascult, că doar nu le știu eu pe toate. Din nou mă dau rotund, ce deștept mă aflu eu la răspântie de weekend, n-ai văzut ca mine. Am o stare de plus și pozitiv, s-a afișat calendarul competițional al Cupei României la Ciclocros și am emoții. Prima cursă e în două săptămâni. Eu nu am mai alergat de anul trecut, trebuie să ies la alergare. La bicicletă stau bine, nu am griji și oricum nu mai am ce să îmbunătățesc în 10 zile. Ce porc să mai îngraș, frăție!? Bun. Înapoi la munci. Înapoi la lucruri serioase astfel încât să avem timp și energie și mai ales bani pentru cele neserioase. Uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!😀😀😀😀

Anotimpul preferat de pictorul din mine.

Cu sau fără!?

     Clar ne lovim de această întrebare în toate aspectele vieții. Nu e la fel de importantă ca "a fi sau a nu fi", dar în anumite conjuncturi, poate însemna chiar asta. Colegul nostru biciclist care a plecat spre Câmpiile Elysee înainte de termen era fără (cască), ceea ce a dus cel mai probabil la dezondământul fatal. Dacă nu aceasta este cauza decesului, vă rog sa nu mi-o luați în nume de rău. Ideea pe care vreau să o subliniez aici nu e găsirea vinovatului, dar încercarea de a învăța ceva. Clar nu am cum să nu mai ies cu bicicleta, clar nu am ca motiv pentru plecarea din țară calitatea mea de biciclist expus la riscuri foarte mari pe șoselele patriei. Fiecare e liber să aleagă pentru el, să cântărească opțiunile și implicațiile prin filtrele proprii. Nu dau lecții nimănui, dar ascult cu interes pe cei care au ceva de spus din care să deprind ceva. Fiecare zi e o zi de școală, vorba'ceea. Sunt prins cu munca, am luat copilul de la școală și apoi am mâncat împreună. Un moment banal, dar pe care încerc să îl apreciez la adevărata valore. Numaidecât sărbătorim 25 de ani și nu mai avem timp de mese cu părinții. Exagerez când zic 25, mira-m-aș să prindem 18 la prânzuri împreună, dar eu trag de mine și de noi să se întâmple cât mai mult și des. Viață simplă, doar mă știi. Tocmai s-a afișat calendarul cupei Românei de ciclocros și am nevoie să mă pregătesc. Cam din scurt, două săptămâni să îmi pun ordine în hartii și licențe, dar mă descurc eu. Forma e bună, mintea e acolo, mă simt pregătit de competiții. Octombrie e o lună uscată, nu îmi fac griji de noroaie și mizerii de curse, dar mai spre noiembrie nu se știe. Am de negociat bugetul de competiții, să văd unde am loc să mă duc. Din păcate, campionatele naționale nu mai sunt la o aruncătură de chiștoc aici la Florești Prahova, se țin tocmai la Sibiu pe 10 ianuarie. Să zicem că mă duc, dar a mai apărut o problemă. Problemă e doar în mintea mea, fiind vorba de o vacanță la plajă și căldură fix înainte de naționale. Cum ar fi să mă duc în sejurul cald cu bicla după mine și în loc să mă bucur de concediu, să mă antrenez!? Glumesc, desigur, o să mă bucur de plecare, de familie, de pauza de la muncă, și la naționale mă voi prezenta oricum, fără ambiții și apropos-uri de podium. Mai e până atunci și acolo. Deocamdată e joi, amiază, cald cu 25 de grade și am un gând să fug o oră la plimbare. Depind de teme și poate muncă, deși e o zi lejeră la birou. Urează-mi baftă, mă duc la pădure lângă Teiș să mă bronzez. Sper. Hai sporuri! 😁😁😁

Colegul Kai din Finlanda are doar 11 grade.