La multi ani noua!

     Haide buna dimineata pana trece ceata. Si bruma. Exagerez, desigur, doar ma stii un babalac friguros cu fes lung si ceai subtire. Sunt 9 grade afara, a plouat de cateva zile, dar nu e atat de rau. Inca mai poti gasi un pic de uscat si sa te dai cu bicicleta. Dar nu despre asta voiam sa scriu. Nici despre alegerile din State unde MAGA lui Trumpix si-a luat-o in freza portocalie mai ceva ca Burebsisa cu Traian. Azi e ziua noastra, IX ani de la casatorie, nunta, chermeza, party cu intrare si lautari, bairam pe bani. La anul facem zece ani. Noi am avut doua zile, pe 4 noiembrie cununia civila si pe 5 nunta si cununia religioasa. Suntem bine. Am reusit sa egalam media casniciilor din Romania. Atata e, 9 ani, de-acum incolo ajutam la cresterea cifrelor. Nici nu avem de gand sa ne oprim. Chiar aseara vorbeam dupa o cina copioasa ca ne stim de vreo 26 de ani, impreuna de 21, cu copil si casa si pisici si caini. Multumim, Doamne! Cand am plecat pe drumul asta, eram pregatiti si nu prea, nu stiam cu ce o sa ne confruntam, dar cumva razbatem. Diseara iesim la restaurant sa sarbatorim. Eu aproape ca uitasem, dar am prins o fereastra deschisa la munca si am fugit jumate de ora la alergare in parc. Si ce sa vezi, mintea mea a procesat corect calendarul si si-a amintit ca trebuie sa ne pupam si uram multi ani. Ne-am nimerit aseara toti trei la masa, un lucru destul de rar, avand in vedere ca doamna mea mananca putin spre deloc, ea doar asista la cina, dar aseara si-a facut loc in program de o imbucatura de mancare buna facuta de ea special pentru noi. Sarutmana pentru masa! Azi sunt chill, bucuros clar, dar linistit, implinit. Nu dau pe-afara de fericire, dar nici nu ma plang. Nu asa vad eu viata, desi as putea sa spun ca ma supara o gaura in pod sau niste frunze prin curte sau noroi si apa la galosi cand ies cu bicla, uite ca nu o fac. Am o cafea buna, am inceput munca dar lejer ca de-aia scriu, am o muzica buna in casti, plus speranta ca poate bag o tura de bicicleta azi. Viitorul apropiat suna bine, ce sa zic!? Am prin o stire pe net ca o universitate mare din SUA a pus la liber pe site niste cursuri, si mi-am descarcat unul de economie politica de Daron Acemoglu, castigator de Nobel in economie in 2024. Il mai aud pe Patraru citandu-l si am zis ca mi-ar prinde bine sa citesc si eu ceva legat de ce am invatat la ASE in facultate. Nu imi fac sperante, e o lectura dificila si am nevoie de energie sa o parcurg, dar ma descurc eu cumva. Al doilea curs e legat de energii regenerabile, acolo nu am asteptari, ca nu stiu mare lucru si sunt destul de curios despre ce ar vorbi. Cursurile sunt de prin 2017, deci nu foarte vechi. Poate nu sunt cele mai actuale, dar nu se compara cu 2000-2004 cand faceam cornete din caiete la ASE. Doamna mea a zis ca sunt nebun ca o sa citesc asa ceva, dar ma lasa sa imi fac damblalele, cat timp nu o zapacesc cu ce destept devin eu si cum vad eu viata mai nou. E prima scriere pe noiembrie, octombrie a fost inspirat, vedem cum ne miscam pe racoare. Te las cu ale tale, ma intorc la ale mele, ca sa nu se incurce prea tare. Hai, sanatate la toata lumea si ani buni sa avem!😎😎😎😎

Viata e ca mersul pe bicicleta, ca sa iti mentii echilibrul, trebuie sa pedalezi.

Ultima din octombrie

     Zi, cafea, scriere, tură cu bicicleta. Tu poți adăuga ce îți poftește inimioara. Sau, cum zicea Emma când era mică, "iminoală". Am o cafea nu bună, ci foarte bună, mă și pricep, m-a învățat bine doamna mea acum câteva zeci de ani. Mămiiiiica mea, ce boșorog mă aflu! Dar înțelept din cale-afară. Eu nu prea înțeleg asta cu cale-afară, pentru că îmi place să mă dau cu bicicleta și pe lângă drum, off-road. Cum cad eu mereu în picioare, n-ai văzut! Bună dimineața! Așa trebuia să încep. De prezentat, nu mă mai prezint demult, cred că sunt în fiecare zi cineva nou. Adică substanța e tot de Mancuso, dar mereu adaug câte puțin ca să fiu mai bun, mai înalt, mai deștept, mai frumos. Mai modest, naaaah! Anul ăsta a fost cu multă muncă și am tot experimentat soluții. La familie, ni s-au servit chestii noi, mai ales cu școala, însă ne-am adaptat fără rețineri. Au fost și ceva problema de sănătate la familia extinsă, dar nimic grav, suntem bine. Planurile noastre au rămas un pic în aer, nu prea am colindat, am fost la mare, eu cu bicicleta la munte, dar nimic impresionant, mai degrabă să bifăm căsuța cu plimbări decât să ne bucurăm și să creăm o amintire. Mulțumim și pentru atât. Mai sunt și ani din ăștia în care ai nevoie de o pauză de la alergare, investiții, stres și riscuri. Eu m-am conformat, cum să zic "NU" la o pauză!? Acum, mai sunt două luni și se termină anul. Avem o vacanță lungă fix de Crăciun, până atunci suntem pe zonă, chestii cotidiene, fără prea mult stres. Eu încerc să îmi conving șeful să mă transfere pe UK și să încep un alt captiol de corporatist în diaspora. Nu o să scriu acum ce gânduri complicate îmi ies pe tema asta, pro și contra, că eu dacă îmi propun ceva, fac astfel încât să îmi dea cu plus nu cu virgulă. Și nici nu trebuie să conving pe cineva în afară de mine dacă e  bine sau rău. Lumea a devenit un loc atât de nesigur, se vorbește că roboții ne vor înlocui și extermina, că nu o să mai avem de muncă, deși inițial trebuia ca inteligența artificială să ne permită să muncim mai puțin și să ne bucurăm de viață mai mult, acum se pune presiune pe oameni că trebuie să fie mai eficienți, să muncească mai mult. Pare că suntem luați de fraieri, că robotica e doar o bulă de Wall Street și un bau-bau pentru muncitori. Eu nu am cum să nu mă gândesc la varianta în care un progrămel va face tot ce fac eu, să îmi ia job-ul. Am niște responsabilități de care trebuie să mă achit indiferent ce va fi să fie. Și încerc să concep un fel de plan, să am un loc de muncă astfel încât să îmi întrețin familia. Chiar zilele trecute mă gândeam că nu are cum să fie mai ieftin să creezi un robot care să fie instalator decât să ai un om instalator. Adică, poate într-un viitor indepartat, ei ar putea deveni ieftini și eficienți, dar mai e până atunci, nu rămân eu fără pensie din cauza roboților. Apoi, lumea zice că inteligența artificială e doar o unealtă, că nu trebuie să o lăsăm să gândească în locul nostru. Da, e foarte tare, calculează și rezolvă probleme imposibile de matematică, poate ajuta la eradicarea unor boli, dar nu sunt de acord cu înlocuirea gândirii umane. Dacă te uiți la cifrele contabile ale companiilor cu AI, au cheltuit sute de miliarde cu centre de date și codare, dar la venituri declară câteva miliarde. Păi din ce să acoperi gaura!? De la naivi care investesc la bursă în conturile celor care se ocupă de roboței!? Mie îmi dă cu virgulă. Eu folosesc prea puțin ajutorul de la inteligența artificială, nici măcar la textele mele nu mă ajut de ea, deși știu că m-ar face mai productiv, parcă îmi e teamă să mă las pe mâna ei și să fiu dependent. Da, o pot utiliza, da, mă poate face mai productiv, dar deocamdată trag de creierul meu să găsească soluții. Sunt niște chestii repetitive pe care aș putea să le deleg unui agent și să scap de niște rutini mici, apoi poate să găsesc și chestii mai mari pe care să le facă pentru mine. Dar unde e limita când el, agentul AI, va face lucrurile mai bine ca mine și eu voi deveni înlocuibil!? Cam serioasă discuția pentru o sâmbătă dimineața, gri și umedă. Azi avem Halloween party, se urâțesc copiii și sperie babele prin cartier. Avem de decorat casa, de făcut câteva cumpărături, apoi ele își văd de distracția lor. Eu sper să prind o tură de 2-3 ore de bicicletă, numa' să nu mă ud prea tare. Hai, te las cu cafeaua ta, eu sunt cu a mea, viață bună, conașule! Încă!😀😀😀😀

Eu și colegii de la Unicredit cu care jucam Counterstrike.

Ai grijă ce-ți dorești!

     Asta auzi când se ceartă piticii din capul tău dacă ai impresia că ai obținut ceva ce îți doreai de mult dar nu ești atât de entuziasmat. Exemplu: primul meu podium la ciclism. Bine-bine, nu a fost la mtb sau o cursă de șosea, a fost la ciclocross cu 3 muște la categorie, eu cea mai slabă și am prins locul 3. Deci, podium. Deci, bucurie. Da, clar, m-am bucurat enorm, a fost o realizare, mai ales când știu prin câte chinuri trec ca să mă pregătesc și mai ales să bifez toate căsuțele legate de organizare, că e și ceva hârțogăraie și umblare. La mine a fost altceva care m-a bucurat mai mult decât podiumul. A fost participarea doamnei mele în calitate de membru în echipa de suport a vajnicului visător. Ai mei au mai fost, m-am bucurat că au fost și ei acolo cu mine, dar prezența soției a fost un fel de vis împlinit. Ea a mai fost o dată sau de doua ori acum muuulți ani, și de atunci nu a mai avut chef de mine și bicicletele mele. Bucuria e mai mare atunci când o împarți cu cel de lângă tine și ai senzația că toate eforturile au meritat, că faci și tu ceva și ești sprijinit, deși nu cauți leacul pentru cancer sau poate inventezi vreo metodă de spălat pe jos fără mop. Pot să spun că mi-am făcut damblaua, acum sunt concentrat pe familie și muncă, nu știu care e următoarea cursă la care voi participa, dar mă pregătesc cât pot eu de bine să fiu în formă. Nu neglijez programul de bicicletă și alergare, azi am bifat prima după 6 luni și sufăr de picioare, dar e un început bun. De-acum am numai săptămâni scurte la muncă, ne obligă să ne luam liberele până de revelion ca să nu le pierdem. Eu zic "merci", nu mă deranjează această obligație. Desi mă consider rebel și confruntac, Gică-Contra de Târgoviște, la muncă nu mă prea opun, fac repede ce mi se cere ca să îmi fie bine, să nu am stresuri mai multe. Am învățat pe pielea mea că nu te pui cu curentul, că te "corentezi" degeaba. Pierzi timp, energie și bani. Clar îmi spun părerea și mă apăr dacă e nevoie, dar nu mă mai cert eu aiurea pentru alții sau dacă mi se par mie niște lucruri nepotrivite, le las să treacă fără urme pe dosarul meu. Adaptarea e cheia supraviețuirii oricărei specii. Stai, că mi-a scris șeful meu, trebuie să fac ceva în locul unui coleg care nu e azi la birou. Credeam și eu că termin la timp azi, mai bag juma de oră, dar e ok, încă am energie și voință. Te las, mă retrag în cubul meu și cu muzica mea să bifez căsuțele lipsă ale altora. Ne auzim zilele astea, pare că octombrie e o lună bună pentru scrisul meu. Uraaaaa! 😀😀😀

Cine e pe primul loc? Nu știu, eu sunt pe 3.