Vara nu-i ca vara

     Da, da, nu ma poti contrazice deloc! Ai mai vazut asa luna iulie? Nu doar ploioasa, dar rece, varule! Stau cu hanorac, blug lung, 15 grade afara, ma mir ca nu porneste centrala. Azi am avut mai mult de munca, am terminat tarziu. De iesit cu bicicleta nu am avut chef, ca am tras aseara cam tare si era nevoie de pauza. Nu aveam nimic in plan, poate doar sa termin cartea ciudata pe care ma chinui sa o dau gata, merge greu, dar e in plan pentru maine. Si cum nu aveam nimic in program, a zis Emma sa iesim la o plimbare. Ea pune muzica, eu conduc si aleg directia. E destul de greu sa gasim locuri misto de mers, in sus pe asfalt, sa avem un pic de priveliste. Asa ca azi am pornit spre Pucioasa, la Varfuri, urcarea de pe Ulmet. Drum bun, asfalt reparat, dar liber, fara masini sau vaci, ceva noroi si cateva baligi, aer incarcat si nori josi, numai bine de plimbare. Emma pune k-pop, muzica ei preferata, in pauza dintre melodii mai vorbim nimicuri, planuri, impresii, chestii unde nu suntem de acord, dar nu ne certam, doar discutam si invatam sa ne ascultam. Are doua prietene care sunt la mare si mi-a zis ca ii e dor sa mergem la plaja, la mare, ne ducem si noi saptamana viitoare cateva zile. Mergem in primul rand ca are ea concerte de k-pop la un festival, Nibiru-ceva, pe la Costinesti. Buna treaba! A crescut si are pareri, chiar convingeri, dar asculta si alte pareri dar e fix varsta la care incepi sa te revolti in legatura cu ce nu iti convine si vrei sa iasa ca tine, sau ce iti place tie sa fie placut de toata lumea, ca e muzica sau haina sau freza. Testam, invatam. Cata vreme se ocupa de scoala, nu ma deranjeaza cu ce se imbraca sau ce muzica asculta si cum danseaza. Citim impreuna, incerc sa fiu un model si sa o inspir. Nu prea am reusit cu miscarea, desi danseaza si iese la copii, nu are un sport preferat. Nu stiu daca e neaparat nevoie, vedem din toamna poate mergem la volei. E bine ca ii place, dar e important si colectivul in care nimereste. A trecut jumatate de vacanta deja, dar ne bucuram de fiecare zi si nu mai zicem "amvaaai, ce repede trece timpul". Ce sa vezi, timpul asta face, trece. La fel. Doar perceptia noastra e diferita, asa ca ma antrenez si incerc sa ai ajut si pe cei din jurul meu sa aiba abordarea asta, sa ne bucuram de azi, cu ce ne aduce, fara sa mai zicem "abia astept sa vina" ceva, orice. Sanatosi sa fim!

Apus de Soare, nu de la Delavrancea.

Arca lui Noe

     Haide bună udă dimineata! Dar ce udă, că e flească pană la chiloti! A plouat azi-noapte de ne-a inundat si beciul din vis. Nu imi amintesc să fi văzut atata apă venind de sus. Nu a fost cu vijelie si nebunie, dar au fost inundate mai multe localităti prin zonă. Nu am stat să caut stiri, dar tot am dat peste cateva cu case si gospodării aici langă Moreni, in Prahova. Stiu că pornirea initială e să ii acuzi pe oameni că si-au făcut case in zone de risc, si nu ai fi complet pe langă. Dar se mai intamplă si să vină suvoiul in zone care nu ar fi putut să fie considerate de risc vreodată. Eu am o abordare foarte siguă asupra lucrurilor, in sensul ca daca văd vreun risc, tind să il amplific pană anulez toată actiunea. Nu stiu de ce sunt asa Stan-Pătit, ce m-a făcut să fiu asa de temător. Ca idee, nu m-au atras niciodată jocurile de noroc, ca nu cumva să castig o dată sau de două ori si apoi să răman un cartofor ratat pe viată. Privesc investitiile la bursă ca pe niste posibilităti de a pierde bani, nu de a face. Dar nu mă stresez in legatură cu abordarea mea, deocamdată suntem bine, si pare că am evoluat in ultimii douăzeci de ani, simt că suntem pe drumul cel bun. De ce să schimb ceva? Am o cafea bună, nu stiu ce am făcut diferit de a iesit asa de bună azi. O fi de la somnul lipsă de aseară, habar n-am. Munca merge, bicicleta merge, sunt pe plus. Fetele sunt si ele pe plus, e vacantă si se bucură de liniste. Mă rog, copila e pe activităti cu copiii, mai bagă si cateva pagini de citit, ce să ii cerem mai mult? Eu, cand eram de varsta ei, citeam alea 2-3 cărti date de la scoală si cam atat. Joacă si de restul caramale, asta era viata noastră. Ea de ce să nu se bucure de copilărie!? Avem tendinta să cerem mai mult si mai sus de la copiii nostri, fără să ne dăm seama cat de gresită e abordarea asta. Punem presiune aiurea, spunand si crezand sincer că ii ajutăm să isi atingă potentialul. Dar eu mă bucur că generatiile astea mai tinere au invătat să isi spună cuvantul mai ceva decat o făceam noi. Asa apare progresul, cand niste oameni bine intentionati aleg să isi trăiască viata după bunul plac, dar protejand natura, fiind interesati de binele comun, de o viată mai bună. Noi ne-am cam incordat degeaba, am irosit energii aiurea si nu am reusit să schimbam sistemul, doar ne-am adaptat. Eu pe ei ii văd in stare de schimbări majore. Au energia, au pornirea, de ce să nu le iasă!? Da, stiu, sunt si multi ratati care vor trage balanta in jos, dar nu există progres fără efort, fără sacrificiu. SI noi avem rolul nostru, să le oferim cadrul si suportul necesar, să ii invătăm să ceară si să ofere, să vorbească si să intrebe, să spună "Nu!" si "De ce?". Nu are ce să nu fie bine cu niste copii care vor deveni adulti constienti de drepturile lor, dar si de obligatii. Să nu astepte nimic de la nimeni, să depună efort si să nu se lase călcati in picioare. Si uite asa scăpăm si de mentalitatea comunistoidă care incă mai bantuie prin tunelurile din Bucegi, dar nu pentru mult timp. Haide ura si spor la treabă!

Calea Lactee. Sau cat de mici suntem noi.

 

Vinerea mare

     Bună dimineața la toată fâneața! E gata dulceața? Ai făcut și piața? Gata, nu mai am idei de rime. Am cafea, vrei? Bun, stai jos, să povestim. Si ce dacă nu ai chef să mă asculți hodorogind, e bună cafeaua și mă tolerezi. Nu am nimic special în meniul de vorbă de azi. Sunt obosit, muncă multă și creier puțin, mă resimt. Dar pentru că e vineri, îmi fac curaj că mai e un pic. Săptămâna asta am făcut pauză de la bicicletă, deși îmi propusesem să am un plan de pregătire pentru a participa la Cupa Națională de ciclocros, care începe în septembrie. Tot reușesc să am un minim număr de ore de pregătire pe săptămână, dar trebuie să includ de acum și ceva alergare. M-a luat doamna mea în balon că am facut colăcei, da, ai citit bine. Io, colăcei? Burtică? Vaimamamea, păi tre' să mă apuc de treabă. Nu sunt gras, Doamne feri, dar de la stat în cur pe scaun, se adună inele de grăsime pe la mijloc. Si arăt ca o lăcustă subnutrită, un somalez cu acte de România. Trebuie "adresată" problema într-un mod organizat, puțină pâine, sucuri carbogazoase sau bere beau puțin spre deloc. Așa că trebuie să schimb activitățile, să includ mers pe jos, alergare, mișcare. Mi-am făcut analizele și au ieșit mai bune decât cele de anul trecut, sunt pe plus, nicio boală în programul de varietăți muzicale, sunt bine. Stresul de la muncă mă cam încurcă, dar lucrez intens la partea asta, să fim mai organizați și eficienți. Sunt ceva gânduri de strămutare de birou spre UK, dar e în fază incipientă, nu e stres. Vedem ce iese, te anunț, dar să știi că nu sunt disperat să mă mut în altă țară. Sunt român și aici e locul meu, dar mai mult locul mă ține locului, că oamenii mă alungă. Fiecare zi e o luptă de acceptare a realității, de rezistență la vântul plecării. Nu te gândi că mă perpelesc de grija țărișoarei mele, nu sunt atât de prost. Dacă noi ca popor nu reușim să ne ridicăm, e o vina comună, dar nu poți condamna pe nimeni, singuri ne-am ales conducătorii și direcția, nu am jucat la impuse. Mă distrează ăștia de zic că nu ne vindem țara și că suntem miezul unviersului. Dacopatia e în floare, protocronismul a imbâcsit multe minți ușoare. De aia ne trebuie educație, ca să nu ne mai păcălească recitatorii de replici din filme. Eu sper să nu mai avem încotro și să ne dicteze UE ce și cum să facem, că altfel, noi, lăsați de capul nostru, suntem vai de capul nostru. Suntem în stare să ne dăm foc la țară și apoi să dăm vina pe alții. Cam aici suntem. Greu, dar nu imposibil să ne facem bine! Speranțo, să nu mori, fă! Hai, spor la treburi, că e cald azi și suntem în viață, zic.

De prin comitatul Dâmbovița.