Liniștea asurzitoare

     Ai prins revoluția? Dar mineriadele? Urăști comuniștii? Bine ai venit in club. Eu mă mir cum mai respirăm, cum ne mai mișcăm în această Românie paralizată de securiști. Am ajuns să fim conduși de copiii și nepoții comuniștilor. Să nu ne mai mirăm că nu suntem pe drumul cel bun ca țară, că nu se întâmplă lucruri bune care să ne convingă să rămânem aici și doar să ne plimbăm spre vest și înapoi, nu să ne stabilim acolo. De tot. Ieri a fost priveghi, în afară de B1 TV și TVR plus un pic de Digi24, toată lumea a tăcut gălăgios în legătură cu Pahonțu de la SPP. Nimeni nu îndrăznește să vorbească. Televiziunile și tribunele oficioase ale partidelor au amuțit. Oamenii politici au amuțit. Bolojan s-a lovit la operație. Nicușor a fugit în Moldova cu treaba mică. PESEDE e la furat. AUR e al serviciilor cu totul. USR-ul a tăcut în plen în afară de Cătălin Drulă care a dat un comunicat, ceva. Oare atât de periculos e nenea ăsta de la SPP încât nimeni nu îndrăznește să îl deranjeze nici măcar cu o floare de întrebare? Păi ce țara mai e asta, dragii mei? Trăim într-un stat capturat complet. Caracatița securistă conduce și reglează toate aparatele de stat, nu mișcă nimeni și nimic în front. Eu zic că am avut mare noroc fiind parte a UE și NATO, că altfel eram Belarus, prizonieri în propria țară, cu viitorul amanetat și copiii sclavi liberi și suverani. În fiecare zi mă încarc cu optimism, cu speranța că se va schimba ceva în bine, dar în fiecare zi primesc o dovadă că nu se va schimba în bine prea curând situația din România. E trist, dar nu e vina noastră, a celor mulți, zău dacă îmi vine să dau vina pe popor. Vai, da, am votat cu Iliescu și cu pesede, dar eu cred că fiecare vot a fost dat pentru o viața mai bună. Nu îi bănuiesc pe toți că și-au vândut votul știind că va fi mai rău, nu suntem atât de ticăloși ca nație. Gândește-te că nu am atacat sau invadat niciodată pe nimeni. În afară de Mihai Viteazu, care era un bandit recunoscut, nu știu de vreun domnitor român care să își dorească teritoriile altcuiva, altele decât cele care ne-au aparținut de drept. Aș da vina pe educație, pe istoria mistificată, pe ticăloșia unora care s-au vrut puternici cu orice cost uman, pe marile puteri care ne-au aruncat de colo-colo, după bunul plac. Din păcate, nu ne-am adunat niciodata sub aceeași umbrelă, să tragem toți în aceeași direcție, mereu s-a găsit câte unul care să fure startul sau căciula. Păi și să mai ai încredere în poporul tău că vrea să fie bine? Nu prea. Să mai vrei să faci sacrificii pentru un bine comun? Nu, nu. Prea multe țepe își spun cuvântul, simt că m-am resemnat și privesc spre alte zări. Asta e soluția mea. Nu sunt patriot, nu sunt român, zi-mi cum vrei, dar e fix problema mea ce aleg și de ce, nu crezi!? Hai că m-am supărat, mă întorc la muncă, mă sună șeful meu imediat și îmi văd de treabă și familie, așa e cel mai bine. Uraaaaaaaaaaaa, am înfrânt!

Domnul Petrov e plin de înțelepciune.

Secretul de la știri

     Hait, că am început cu un oximoron. Cum adică nu știi ce e ăla, Mancuso!? Pui cuvinte pe care nu le știi dar speri să dai bine la oglindă-oglinjoară!? Măi, măi, n-am văzut, cât tupeu. Mă rog, revin cu tupeul mai încolo dacă nu uit, încep cu o știre bombă că o mare vedetă din showbiz a născut în mare secret. Deja încep să pun la îndoială cuvântul "mare" în ambele sintagme. Ce-mi plac mie știrile astea cu un "cunoscut" avocat, cântăreț, sau alt faimos, doar ca să îi țină pe sărmanii telespectatori în priză. Și când-colo, un cântăreț de la nunți și botezuri a murit de oarece boală de bătrânețe. Unde e știrea, care e interesul public? Ți-am zis că nu mai urmăresc știrile nasoale, mai ales alea cu accidente rutiere sau morți, iar acestea sunt din același registru, dar sunt titluri pe care le observ și mă distrează acum, deși înainte mă enervau. Vezi, mă educ. Turul Spaniei la ciclism e în plină desfășurare, Wout e acolo, merge bine. Nu te plictisesc și cu asta. Munca merge bine, atât de bine că sunt aproape de un burn-out cât o zi de post, trebuie să o las mai moale, deja o fac. Am băgat o pauză lungă de cafea lungă, apoi am mâncat, apoi iar am luat o pauză să bag niște pepene. Urmează să mă cac pe mine, altă pauză. Caut știri legate de Măria Sa, generalul cu 4 stele, Lucian Pahonțu, șefu' la bani de la SPP. Da, da, zice-se într-un material RECORDER că e mare securist cu acte în regulă, că a rupt gura târgului și a studenților la revoluție și mineriade. Bine, bine, nu știu dacă fix el a fost dentistul, dar sigur a făcut parte din aparatul represiv. Așa că mă uit pe canalele de știri să prind o vorbă de la Ficusul Creț de la Cotroceni. Dar mai degrabă m-aș uita pe canalele de irigații în plină secetă, mai repede găsesc ceva interesant acolo. Deocamdată se aude doar liniște. Dar nici nu îmi fac mari așteptări, știm deja că Nicușor e foarte mulțumit de justitia LIA SAVONEA, de DNA, de servicii, deci nu are cum să iasă acum să zică pe dos de oricare din cei care îl susțin și consiliază. Vai de noi, am ales un geniu al matematicii care se dovedește cel mai prost din curtea școlii, ăla de rămâne fără banii de merdenele. Chiar, ai urmărit scandalul cu merdenelele din Piața Amzei!? Nu!? Nici eu. Și câtă lume s-a activat, mămiiica mea! Dar altfel, când e ceva serios, cum ar fi atacurile la democrație, mai ușor. Vorba 'ceea, la merdenele înainte! Hai, gata, Mancuso, stop la scris și verde la munci. Paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! 😀😀😀😀

România, o festă.

Sporuri

     Da, da, după o zi așa de grea cum am avut azi, doar sporurile mă mai salvează de un colaps al sinapselor. O zi plină, muncă multă, dar și eu am vrut să termin niște treburi înainte de termen, ca să am timp să mă ocup de altele, că așa merge banda la corporație. Mai avem să băgăm 3 schimburi. Glumesc, desigur, pe termen lung, lipsa pauzelor face să scadă productivitatea. Știi de unde știu? Au testat rușii prin anii '20-'30, când au mutat liberele în timpul săptămânii, era doar o zi și o luai când voiai tu. Praf și pulbere, demotivare și scăzut producții. E bine, zic. E nevoie de libere și pauze că altfel ajungi să îți omori familia și tu erai băiat bun, dădeai bună ziua, știi ce zic!? Mă rog, nu am eu gânduri d-astea, că mă duce capul să fac ceva înainte să bubuie conducta. Dar mă resimt, mă rog, mă resimțeam la 9 când am terminat. Acum îmi e somn, m-am delectat cu Pătraru, am și râs, am și bombănit, l-am contrazis, dar m-am mai liniștit la acoperiș, s-a dus fumul. Am urmărit rezumatul de la Turul Spaniei, Wout e acolo, face atmosferă, mă bucur de el, chiar dacă nu câștigă. Cred că asta înseamnă să fii fanul cuiva, îl susții și te bucuri de el chiar și când nu e pe primul loc. Deși sunt obosit, mă simt pe plus. Doamna a fost cu ceva treburi gospodărești și imobiliare pe la capitală, căutăm chiriaș, dar nu înainte să mai facem câteva lucrări de întreținere care costă timp și bani. Le facem, nu e stress. Emma se bucură în continuare de vacanță, dar simte că vine școala și nu îi convine, ar fi în stare să stea afară cu copiii non-stop. Mă văd pe mine la vârsta ei, când mă bucuram de prietenii și ne jucam toată ziua. Mă bucur pentru calitatea vieții ei de mai târziu, acum pune bazele personalității și cred că va fi un om norocos, așa cum cred că suntem și noi, familia ei de toate gradele. Zilele astea tatonez terenul pentru o relocare pă Anglea, dar e mai complicat și e nevoie de eforturi și convingeri, calcule și decizii, de ambele părți. Chiar și Pătraru a vorbit despre acest subiect, părerile sunt împărțite, dacă să pleci sau nu din țară. Eu nu vreau să plec de tot, doar caut o alternativă pentru o viață mai bună, cum ar fi să avem două "acasă", ca țari, că orașe deja avem Târgoviște si Moreni. Poate înainte eram încurcat și nu apreciam posibilitațile multiple de ședere, dar acum sunt mai deschis la opțiuni, am mai multe portițe și drumuri. Clar e nevoie de efort, dar pentru a deveni internaționali, nu e altă cale. Nu știu dacă aș putea să nu mai vin acasă în România, mi-ar plăcea să ne plimbăm între UK și aici. Poate că la un moment dat o să putem să ne mutăm în altă țară, mai luminoasă ca vreme si mentalități. Așa privesc viața, să ai opțiuni, să poți să alegi trai, casă și masă. Sau mai multe deodată. Hai că mă culc cu un gând bun. Chiar, cum ar fi să devenim internaționali?!

Idolul meu în gândire critică.