Primavare dell'amore

     Hai ca sper ca am scris corect. Am invata italiana acum 20 de ani cand m-am angajat la Unicredit, deci am o scuza de gresesc litere si duble. E primvara, e soare, e mai cald, desi dimineata am avut gheata la hublourile masinii, -2 zicea la calculator. Dar ziua se duce lejer peste 10, poate 15. Sambata a fost ziua mea si nu am pupat plimbare, doar mancare si familie so voie buna. Si cadouri, desigur. Ca merit. Ieri am prins si eu o iesire pe coclauri, cu o pana dar cu un mare zamber la final. Am trecut si pe la babaci la Pucioasa pentru o cola si o ziua buna, dar erau pe repoas si nu i-am deranjat. Azi e ziua barbatului din lume, ca din mine, nu. Nu le am p-astea cu 40 de pahare, mai ales ca am ceva timp de cand militez pentru reducerea consumului de alcool. Hehe, ieri am reparat pana la cineva la poarta, care mi-a dat un inbus de 5 ca nu il aveam la mine. Nea Nelu, voia sa ma bage in curte, sa ma aseze la masa. "Hai sa iti dau o tuica!". Am ras. Simpatici oamenii de la tara, atunci cand nu te enerveaza cu fumul de la frunze umede arse. Sau cand defriseaza padurea si o ia dealul la vale de se face campie. Saptamana asta o iau mai lejer cu munca, la fel am facut si saptamana trecuta. Am observat ca am nevoie de pauze, ca o iau prea rau cu capul. Asa ca mai pisc frana din cand in cand. Si cu eforturile mele pe bicicleta sau alergare, tot asa, mai lejer. Am 45 de ani, vreau sa ma bucur de viata mai mult si mai bine. Tot mai bag ture mai tari, tot ma incordez la antrenamente, dar nu mai mor. Nu mai am program de pregatire, doar ma bucur de ture in alt fel. Anul asta e despre scoala si admitere la colegiu. Avem de invatat, de pregatit copil pentru examen greu. Suntem apti, dar e nevoie de o persoana care sa stie ce si cum, deci o sa ajungem la pregatire formala. Cel mai probabil Geta, invatatoarea de la clasa, e cea mai potrivita. Emma vrea si ea sa invete, isi doreste sa mearga la o scoala mai buna. Sigur o sa ii lipseasca actualii colegi, dar intelege ca e spre binele ei si nu se codeste. Cumva, acum lucrurile sunt simple. Mai avem ceva de facut prin curte, gen vopsit gard sau schimbat gresia, dar astea sunt minore, nu e o investitie de munca importanta. Deci pana in iunie nu mai plecam nicaieri, oricum cu razboaiele astea nu stii incotro sa te duci, unde sa iei bilete, ca poate se anuleaza totul. As avea eu Turul Italiei care pleaca din Bulgaria in mai, dar mai e pana atunci, nu ar fi vorba decat de 2-3 zile. Te anunt. Gata prima cafea, ma duc imediat sa o fac pe a doua. Munca deja a inceput, seful meu vine in Romania, o sa merg si eu la birou sa il vad, dar nu stau peste noapte la capitala, nu are timp de mine. Hai, spor la treburi, poate ai pomi de tuns prin gradina sau ceva rasaduri. Eu am. Sa ne vedem cu bine! Uraaa, uraaaaa! 😀😀😀😀

Nici cabinele telefonice nu mai au ton.

Luna veche, luna nouă

     Fratemeleu, mere treaba? Stai chill, că am scris corect, iti doresc un ML-u de la Mercedes să te dai des. E vineri amiază si am luat ceva soare si vant in freză la pauza de masă, am energie pozitivă, un pic de liber la muncă pentru că are seful o sedintă dar il astept, nu inchid incă taraba. Familia merge bine, job-ul la fel, bicla spre cer, alergarea in pom, dar bag eu două alergări in weekend si sunt inapoi călare pe grafice. Nu mai salvez decat ture de bicicletă si alergare, fără plimbări si activităti cu greutăti. Mai văd la cate unii pe strava si inot, rame (rowing), uneori si yoga. Frate, cand o să văd si curling, zău dacă nu mă bag si eu! Nu mă intelege gresit, fiecare doreste să isi contorizeze activitătile in felul lui/ei. Eu simt că mă incarc prea mult să stau să salvez toate băsinile pe care le trag. Si nu mai pot de ceva timp cand văd alergări si ture de bicicletă cu un selfie la fiecare activitate. Pe fete si femei le inteleg, au nevoie de o oglindă, no problemo. Dar pe băieti chiar nu ii inteleg de ce isi tot etalează frumusetea, or fi si ei in căutare de alergătoare? Sunt eu deplasat, la cap, la trup, la minte. Nu e bai, aburesc si eu aici pană vine căldura si nu mai pot scoate aburi prin tastatură. Tu mă intelegi, că altfel nu ai fi aici. Am redus drastic activitatea de scris si blog, am de tras cu clasa a IV-a si matematici, apoi la muncă e mai multă muncă, bicicleta are si ea orele ei, plus două alergări si exercitii cu greutăti de două ori pe săptămană, nema timp pentru bloguri, stii ce zic!? Plus că mă ocup de Ciclocros Romania si sunt activ acolo, vreau să cresc popularitatea acestui sport la noi. Deci am un hobby in hobby, cum ar veni. Om ocupat, dom'le. Abia mai găsesc timp pentru citit si rebus, am rămas in urmă cu un număr intreg aproape, să imi fie rusinică. Am un ceai cald, un suflet usor, un cap si mai usor că am scăpat de idei si stres, am plus infinit in plan si nu mă dezic. Maine sper să pot să tund pomii, ăia 5 care sunt in grădina de la Moreni, poate si sap un pic, să mai ingrop niste ingrăsamant, vedem cum stăm cu timpul. Nu, nu, nu mai zic bancul cu timpul, stai linistit. Maine incepe sezonul de clasice si Wout al meu s-a dat lovit de răceală. Nu se dă. Mi-a cam pierit cheful de ciclism la tv cand am auzit, dar asta e, doar nu m-oi da de ceasul mortilor pentru ceva ce nu pot controla! Am primit vestea asta in ziua in care am obtinut o mărire de salar si era cat p-aci să nu ma bucur. Cam atat de prost sunt! Wout ramane eroul meu, dar viata e in continuare frumoasa. Clar mereu ar putea sa fie si mai frumoasa, dar nu pot io mereu sa o fac mai frumoasa. Lucram de zor, citim, schimbam idei cu oameni diferiti si cautam abordari care sa ne faca mai buni, mai breji. Ete, am scris cateva randuri. Brava, Mancuso, nu te-ai racit de tot! hai, sporuri si carti bune va doresc! Vezi ce optimist sunt, am impresia ca ma citeste mai mult de o persoana. Si aia fiind eu cand verific greselile si adaug diacritice. Jalnic!😁😁😁😁😁😁

Tu ai lift d-asta la tine la birou!? Sac!

Rezistenta

     Da, stiu, e un titlu prea mare pentru un blog atat de mic, dar atat am putut. Haide buna dimineata la toata fruncea acestei tari, ca pe mine doar elitele ma citesc. Era o reclama la "Academia Catavencu", "ai nostri sunt mai destepti". Eee, ai mei sunt si frumosi, si devreme acasa. Dar si cand or iesi din puscarieee, mama-mama! Deja o dau in diverse, am un gand de pornire care e serios, dar mintea mea buclucasa sare parleazul inspre campiile verzi si s-a dus naibii totul, apar glume proaste si zambete condescendente. Am pornit la drum cu o cafea mare si buna, am citit deja un articol de la Patraru si am zis ca poate e cazul sa pun si eu ceva pe foaie. Nu de alta, dar trece ziua degeaba. Acest degeaba insemnand familie, munca, bicicleta si miscare, sa ne fie clar. Baietii mei inca dorm, am timp sa o dau repede, dar ma aberez pe aici cam mult si nu mai apuc sa zic ce voiam sa zic. Ce voiam sa zic!? Ne luptam cu ideea ca tara noastra e pe un drum gresit. O vedem, o simtim, o traim. Nu ne da nicio speranta. Pai si atunci de ce ne incapatanam sa mai avem noi un licar de oportunitate, de mai bine? Noi am reusit sa razbandim in cele mai vitrege conditii, suntem atat de potrivnici sortii potrivnice, noi traim in ciuda acestei tari, acestui stat. Ne incapatanam sa supravietuim, sa luptam, sa razbim unii dintre noi, desi altii cedau demult. Nu, nu, ca nu cred sincer ca avem vreo stea in frunte, dar caut o explicatie pentru darzenia noastra muta. Noi induram in tacere, dar nu cred ca e doar din cauza comunsimului. Nu cred ca l-am fi avut pe Ceausescu daca eram construiti altfel ca popor. Nu zic ca suntem vai ranitii nostri, dar ne conducem dupa propriile instincte si apucaturi, toata istoria noastra am fost vasali si ne-am descurcat cum am putut. Avem liderii pe care ii meritam si votam, nu sunt parasutati din Fener ca pe vremuri, deci la noi e problema. Dar si solutia. Nu incapatanam sa supravietuim oricarei forme de reforma si restructurare culturala, nu zic ca e bine sau rau, dar continuand asa nu ne vad bine. Realitatea contrazice speranta de mai bine, ne bat gandurile de plecare mai rau decat batea securitatea la detinutii politici, dar nu ne putem rupe de glia strabuna. Nu zic de mine, ca eu sunt bine oriunde am familia cu mine. Clar simt dorul de casa, de Romania, dar devii cinic la un moment dat si nu mai alegi cu inima. Dar asta nu inseamna ca toata lumea e ca mine, se poate desprinde. Hai ca ma ametesc astia cu munca lor, mi-am pierdut ideile. Cred ca ai inteles ce voiam sa zic, e greu sa te desprinzi, dar e greu si sa rezisti la prostie si conditii neprielnice. Nu concep sa ma intorc la o Romanie in dictatura, e prea mult pentru adaptabilitatea mea. Cred ca ala ar fi momentul in care m-as desprinde fara regrete. Vedem ce va fi, zise orbul. Hai, sanatate si spor in toate. Eu am!😁😁😁😁😁

Iarba verde pe malul celalalt.