Fara titlu

     Hai ca am 13 minute si o dau repede. Nu ma simt bine, am o raceala mica, deja de trei zile imi incurca programul de pregatire dar imi strica si somnul si nu sunt eu. Am luat ceva pastile, dar nu din alea serioase, ca nu am vreo gripa grea, doar un fel de febra musculara cu ceva durere de cap si cam atat. Dar am zis sa o joc la siguranta si nu am iesit deloc, nici la alergare, nici cu bicicleta. Desi am bagat un pic de treaba prin curte si am cam transpirat, nu mi-a facut rau. E marti azi, e urat afara, dar e uscat, ar fi mers o tura de o ora pana la Sotanga City si prin padure la Islaz Teis. Vezi ca nu are legatura cu vreo insula, ci cu vacarul satului, da!? Hai, inca 10 minute. Am facut teme, ne descurcam cu puterile, franceza nu ne place, la romana Emma e la compunere cam cum eram eu in clasa a X-a, serios. Eu am fost scolit sa invat comentarii pe de rost, nu am putut sa imi exprim parerea despre un text decat prin clasa a XII-a, noroc cu englezii si americanii care m-au trezit si m-au lasat sa expun pareri si simtiri. Si de atunci sprijin libertatea de exprimare, Emma e pe plus la partea asta, ii zic mereu sa nu aiba teama de a-si spune parerea direct, despre orice subiect. Atat cat se pricepe, unde nu e cazul, zicem PAS. Ca doar nu trebuie sa avem o parere despre orice. Daca nu am iesit zilele astea, m-am si plictisit grav. Nu am avut de cautat oferte de Black Friday, chef de citit nu am avut, am bagat ciclocros la tv si pe net si rebus la greu. Ma prefac ca sunt destept si imi e bine asa. Tot imi fac curaj sa incep "Minunata lume noua", sa vad cand ma incumet. Am inceput-o de doua ori, am dus vreo 10 pagini si am adormit. A treia o fi cu noroc, mai stii! Saptamana asta voia tata sa faca un drum pana la Bucuresti la un doctor si ma lua si pe mine sa mi bifez vizita lunara la birou, dar pesemne o lasam pe saptamana viitoare. Acum ceva timp ma duceam intr-un weekend, pe bicicleta, 190 de kilometri, lux. Acum, cu frig si sanse de ploaie, parca nu imi mai vine. Si nici forma fizica nu mai imi permite sa ma bucur de tura lnga, ma cam chinui dupa 120-140. Si cu laptop in spate, nu e deloc distractiv. Mai analizez vremea, poate am loc si timp in weekend. Nu e stres. Mai am patru minute, ma pregatesc de sedinta, nimic grav, doar cifrele pe luna si anul asta, si poate o discutie pentru targetul de pe 2027. A trecut si anul asta, varuleeeeee! Hai, ura si bine la toata lumea, ma retrag!😀😀😀

Tarile de jos prin lentila unui coleg de pe strava la o alergare.

Nori si senin

     Buna dimineata! Hai ca am avut cateva zile de ploaie cu spume si depresie la purtator. Alaltaieri am iesit cu bicicleta, desi sotia mi-a zis sa stau chill, ca ies a doua zi, dar eu, nu si nu, ca eu sunt Tarzan puternic si ca trebuie sa ies atunci ca dupa nu se stia. Si rau am facut, din nou, ca nu am ascultat de vocea suava a doamnei mele, dupa ce ca m-a udat la coate, am mai facut si o pana lenta, dar tot m-am invrednicit de o iesire de pomina. Asa se cladesc caracterele puternice, cu decizii proaste. Acum am inceput sa ne mai revenim, a iesit seninul, soarele bate in geam, frigul bate in facuturile la gaze, dar efectul e contrar, nu se contracta, se dilata, la naiba. Noi sa fim sanatosi! De-acum durata casniciei noastre ajuta la cresterea duratei medii a unei casatorii in Romania. 9 ani. Desi noi adunam mai multi ani de cand suntem impreuna, ma refer aici la statisticile oficiale. Prima oara cand am auzit de cifra asta, am ramas surprins, eu credeam despre noi ca suntem un popor traditionalist, familist, dar suntem la fel ca toate celelalte popoare, poate cu unele chestii negative in plus, dar nu de asta m-am apucat de scris azi. Avem soare, dar e cam frig, conasule, insa era nevoie de niste raze de pozitiv, ca norii si griul de zilele trecute incepusera sa se intipareasca pe suflet si ma simteam un pic trist, apasat, dar nu realizam asta. Taman azi cand am vazut albastrul infinit am inteles ca am nevoie de lumina, asa sunt eu construit. Pai daca ma muti in tarile nordice, m-ai nenorocit. Frig, intuneric, pai ce am, sunt mort si ma ingrop deja!? Nu, nu, mai stau pe plus, lasa-ma in Portugalia mea, vreau soare si cald, zile lungi si uscate. Nu imi place nici desertul, prea e fara de viata pentru gustul meu. Ma bucur de tarile calde, dar e nevoie si de un pic de frig sa apreciezi si mai mult viata pe grade cu plus. Cred ca pot spune asta si despre relatia noastra, ca nu e perfecta, nu ne iubim non-stop, ca am fi nebuni, avem si noi ghimpii nostri, dar nu ii scoatem mereu din teaca si rezistam. Mai bine decat coafura de la Schwarzkop sau taft, ca nu mai stiu care era. Nu avem un secret, e doar multa munca, incapatanare, vointa. Eu mereu zic ca e nevoie de dorinta ca sa fii cu cineva. Orice s-ar intampla, daca nu vrei sa fii cu o persoana, poate sa fie cel mai print sau cea mai regina, nu o sa mearga. Fiecare zi presupune efort, munca, lamurire, dezbatere. Comunicarea e baza, dar sa fie constructiva si bi-directionala, sa asculti mult daca poti, sau sa vorbesti mai putin, daca poti, Mancuso. Mereu sa aduci subiecte variate de discutie, aberezi de multe ori, dar fii sincer in pareri. Si ce daca dupa un timp te contrazici, poate ai evoluat spre alte sfere ale cunoasterii si poti sa iti schimbi parerea, nu e o problema. Dar sa nu treci peste niste principii la care tii. Exista si sincope, nimeni nu e perfect, dar lucrezi la tine si la voi si tragi de tine in fiecare zi. Depinde doar de noi sa facem lucrurile sa mearga. Normal ca se poate intampla sa nu iasa, dar macar ai linistea ca ai facut tot ce se putea si nu ai regrete. Mmmm, ce cafeloi bun am, multumesc. E vineri si e lejer la munca, multumesc din nou. Azi bag o tura de bicicleta pe uscat, nu stiu daca intra si o alergare, deja am bagat una saptamana asta, nu vreau sa exagerez. Am inteles ca nu e indicat sa incepi tare, bagi o zi plina de sala si apoi iei pauza doua luni, trebuie in fiecare zi cate putin, moderat si ponderat, dar e nevoie de disciplina. Aici e cem mai greu, sa ai un program fara sa te oblige cineva. E de munca, dar am observat ca in timp pot sa ma tin de un anumit ritual. Am intermintent fasting, am flotari zilnice, am stretching matinal, 7 ore de activitate pe saptamana, scriu mai des, am citit cateva carti anul asta, parca imi ies planurile. Ce tine de familie si munca e alta poveste, alea trebuie, ale mele ar putea fi optionale, dar le bifez in speranta unei vieti lungi si sanatoase. Ca de acest aspect beneficiaza atat familia cat si munca. Deci castiga toata lumea! Stiu, stiu, nu pot aplica abordarea mea la modul general, dar sigur sunt chestii pe care le poti face ca sa iti imbunatatesti viata, starea. Hai, sanatate si la munca! A venit iarna! 😀😀

Povestea ultimelor zile.

La mulți ani nouă!

     Haide bună dimineața până trece ceața. Și bruma. Exagerez, desigur, doar mă știi un babalâc friguros cu fes lung și ceai subțire. Sunt 9 grade afară, a plouat de câteva zile, dar nu e atât de rău. Încă mai poți găsi un pic de uscat și să te dai cu bicicleta. Dar nu despre asta voiam să scriu. Nici despre alegerile din State unde MAGA lui Trumpix și-a luat-o în freza portocalie mai ceva ca Burebista cu Traian. Azi e ziua noastră, IX ani de la căsătorie, nuntă, chermeză, party cu intrare și lăutari, bairam pe bani. La anul facem zece ani. Noi am avut două zile, pe 4 noiembrie cununia civila și pe 5 nunta și cununia religioasă. Suntem bine. Am reușit să egalăm media căsniciilor din România. Atâta e, 9 ani, de-acum încolo ajutăm la creșterea cifrelor. Nici nu avem de gând să ne oprim. Chiar aseară vorbeam după o cină copioasă că ne știm de vreo 27 de ani, împreună de 21, cu copil și casă și pisici și câini. Mulțumim, Doamne! Când am plecat pe drumul ăsta, eram pregătiți și nu prea, nu știam cu ce o să ne confruntăm, dar cumva răzbatem. Diseară ieșim la restaurant să sărbătorim. Eu aproape că uitasem, dar am prins o fereastră deschisă la muncă și am fugit jumate de oră la alergare în parc. Și ce să vezi, mintea mea a procesat corect calendarul și și-a amintit că trebuie să ne pupăm și urăm mulți ani. Ne-am nimerit aseară toți trei la masă, un lucru destul de rar, având în vedere că doamna mea mănâncă puțin spre deloc, ea doar asistă la cină, dar aseară și-a făcut loc în program de o îmbucătură de mâncare bună făcută de ea special pentru noi. Sărutmâna pentru masă! Azi sunt chill, bucuros clar, dar liniștit, împlinit. Nu dau pe-afară de fericire, dar nici nu mă plâng. Nu așa văd eu viața, deși aș putea să spun că mă supără o gaură în pod sau niște frunze prin curte sau noroi și apă la galoși când ies cu bicla, uite că nu o fac. Am o cafea bună, am început munca dar lejer că de-aia scriu, am o muzică bună în căști, plus speranța că poate bag o tură de bicicletă azi. Viitorul apropiat sună bine, ce să zic!? Am prins o știre pe net că o universitate mare din SUA a pus la liber pe site niște cursuri, și mi-am descărcat unul de economie politică de Daron Acemoglu, câștigător de Nobel în economie în 2024. Îl mai aud pe Pătraru citându-l și am zis că mi-ar prinde bine să citesc și eu ceva legat de ce am învățat la ASE în facultate. Nu îmi fac speranțe, e o lectură dificilă și am nevoie de energie să o parcurg, dar mă descurc eu cumva. Al doilea curs e legat de energii regenerabile, acolo nu am așteptări, că nu știu mare lucru și sunt destul de curios despre ce ar vorbi. Cursurile sunt de prin 2017, deci nu foarte vechi. Poate nu sunt cele mai actuale, dar nu se compară cu 2000-2004 când făceam cornete din cursuri la ASE. Doamna mea a zis că sunt nebun că o să citesc așa ceva, dar mă lasă să îmi fac damblalele, cât timp nu o zăpăcesc cu ce deștept devin eu și cum văd eu viața mai nou. E prima scriere pe noiembrie, octombrie a fost inspirat, vedem cum ne mișcăm pe răcoare. Te las cu ale tale, mă întorc la ale mele, ca să nu se încurce prea tare. Hai, sănătate la toată lumea și ani buni să avem!😎😎😎😎

Viața e ca mersul pe bicicletă, ca să îți menții echilibrul, trebuie să pedalezi.