A venit toamna!

     Acoperă-mi inima cu ceva! Așa cânta Alifantis pe versurile lui Nichita Stănescu. Niciodată nu mi-au plăcut poeziile, să le analizez metrul și rima și ce a vrut să zică autorul. Nu mă interesează ce a zis un poet nebun. Hahahaha, clar am luat-o eu razna. E sâmbătă dimineața, m-am trezit ca găina la 6 și ceva și mă pregătesc să merg la service cu mașina pentru ceva lucrări de întreținere. Am o cafea bună după un somn adânc fără treziri nocturne. Sunt fresh de portocale, pe un mare plus. Am fost cu Emma la analize și sunt aproape perfecte, unele mici diferențe la câțiva indicatori, dar o stare generală foarte bună. Mulțumim, Doamne! Acum lupt cu voința doamnei mele să meargă și ea la analize. Pătraru e mândru de mine. Mamăăă, ce cafea bună am! Vericule, a venit toamna. Am fost până afară să mă întind și nu prea mi-a ieșit, mai degrabă m-am contractat de la frig. Stai liniștit, sunt 10 grade, nu e ger, dar eu sunt anti-eschimos, am iarnă în cap la 5 grade pe plus, nu ai ce să îmi faci. Ca întotdeauna, răcoarea de afară combinată cu apă îmi strică planurile de plimbare pe două roți, dar îmi place toamna. Culorile îmi clătesc sufletul și retinele, vântul rece îmi alungă gândurile proaste iar apa la bazon mă ține treaz și conectat la realitatea cotidiană și mizeria rutieră. Acum ceva timp am luat decizia de a mă detașa un pic de știrile de orice fel, nu mai petrec atât de mult timp și nu mai consum la fel de multă energie cu politica și discuțiile legate de politică. Ascult, citesc, dar mai cu măsură. Și îmi e mai bine. Am început școala și e cu ajustare de program și abordare. Au fost două săptămâni mai grele, muncă și familie combinate, dar mulțumită noului program de somn de școală, cel de vacanță nu mi-a plăcut și priit, acum mă refac mai repede și am plusuri la general. Nu știu încă dacă și când se va ține prima etapă de cupă națională de ciclocros, dar tot vreau să fiu pregătit, atât cât îmi permite timpul și familia. Mă adaptez fără a opune rezistență, doar aș pierde timp și energie. Dacă rămân undeva la 7 ore de bicicletă pe săptămână, mă declar fericit. Mâine începe și campionatul mondial de ciclism din Canada, șosea și contratimp individual, băieți și fete, toate categoriile. Wout al meu e într-o formă foarte bună, dar nu asta mă bucură cel mai mult, ci starea lui pozitivă și cum se prezintă, încrezător și glumeț, așa cum nu l-am văzut vreodată. Clar e foarte grea cursa, dar parcă anul ăsta are cea mai mare șansă. Pesemne am uitat anii trecuți când a ieșit de două ori pe 2 și tot așa ziceam. Indiferent de rezultat, eu mă voi bucura să îl văd. Apoi încep și cursele mele preferate de ciclocros din Belgia și Țările de Jos. Se anunță o toamnă plină, noi să fim sănătoși și bucuroși! Allez, Wout!

Wout al meu în Vuelta 2026.

Mămiiiiiiiiiiiica mea!

     Haide bună dimineața! E gata cafeluța? Eu când aud acest cuvant mă fac mic, mic și rău, și înjur în gând. Nu mai suport oamenii care vorbesc cu diminutive. Citisem undeva că persoanele astea ar avea ceva probleme la mansardă. Pe unii chiar îi cred, zău, dar chiar așa, toate vânzătoarele sunt nebune!? Punguța, bănuții, restulețul, căcăcelul, proștii-proștilor. Mamă, ce m-am răcorit. Stai să vezi de la ce m-am luat! Am fost până la Dedeman să iau ceva de-ale curții, m-a trimis doamna mea în misiune. La ieșire, Fornetti, să ne facem pofta de cocă d-aia congelată și încălzită. "Aveti ficat în foietaj? Avem! Vreau și eu unul!" Plătiți, poftiți, la revedere. Acasă, dă doamna mea să mănânce și gura ei ficat, ia-l de unde nu-i. Era brânză. Nu știu în ce dimensiune ficat înseamnă telemea. La mine în dicționar sunt pe pagini diferite. Fetele care vând și fură la cântar la fornetti (eu știu cum fac ele bani, pot să povestesc) se minunau la niște tiktok cu Insula iubirii și ce femei adevărate sunt acolo. Și ce să vezi, nu erau atente nici la ce lucrau. Mă gândesc acum poate m-au și păcălit la bani, că nu știau ce vindeau și cântăreau. Asta e încă o dovadă că ne tâmpim de tot de la rețele. Uităm și cum ne cheamă, reacționăm doar la anumiți stimuli și mergem teleghidat. Nu mai gândim, nu mai avem simt critic, luăm de bun totul și credem că suntem bine doar pentru că ne zic unii sau alții. Sau nu suntem bine, depinde pe cine întrebi. Vai de noi! Munca merge, școala merge, viața e bună, suntem ocupați și pe plus. A venit toamna, am numărat bobocii, e de bine. Zilele sunt mai scurte, e mai greu să ies cu bicla dupa muncă, totuși nu plouă și mă pot bucura de ture uscate. Am fost în weekend la Turul ciclist al României și m-a plouat cu spume și piatră, dar era cald. Frumos. M-am plimbat și prin Băicoi (Mancuso, vorbeste frumos!), îmi place zona aia, drumuri cu asfalt bun, fără mașini sau câini, pădure, un pic de deal, senzație. Am văzut și câteva locuri de casă, dar eu stau la casă, doar că nu am priveliște de-aia de sus. Noi vrem să stăm la malul mării, așa că nu ne mutăm la deal. Mai am o gură de cafea, bag câteva știri, munca deja e în toi, chiar dacă scriu aici câteva minute, e pauza mea de libertate și rebeliune. Te pup, sporuri să avem și să fim sănătoși! Că tirania vine...

Nu e chiar așa de rău la școală, zău.

Proștilor ce suntem!

     Haide bună dimineața la toată lumea care și-a aranjat viața. Nimeni!? Haide, dom'le, că or fi câțiva mai răsăriți care au reușit să fie pe plus. Minusuri avem toți, mereu e ceva de rezolvat, dar zic că per total suntem mai bine ca înainte. Deci mergem înainte. Au venit rezultatele de la teste PISA și suntem proști. Mă rog, mai proști. Și printre cei mai proști din UE. Vai de capul nostru! Nu mai citim, nu mai suntem atenți, nu mai învățăm. Doar stăăăăm ca tutele cu ochii în ecran și ne pică scuipat din gură. Nu e doar România pe trend descendent, pe total UE scade la coeficient, dar noi suntem sub medie și undeva pe locul 3 din coadă. Peste jumătate din copiii români de 15 ani nu înțeleg ce citesc, nu știu să rezolve probleme simple de matematică. Iar la științe, a treia probă, tot jumate sunt proști de bubuie. Adica o jumătate din copiii români de 15 ani nu știu să treacă strada. Văd că e verde la semafor, dar nu știu ce înseamnă. Mămiiiiica mea, păi ce viitor sumbru ne așteaptă! Noi îi dăm înainte că educatia e cheia, dar e doar viu grai. Nimic concret nu se întâmplă la nivel de stat. Salvarea e una personală. Așa că noi ne concentrăm pe copil să învețe. Clasa a V-a. Un nou început, profi noi, școală nouă ca și clădire și cartier, s-au păstrat 14 copii din vechea gardă și au mai venit 5. Total, 19 copii, e bine, zic eu, e mai multă atenție de la profesori. Păi noi eram vreo 40, ce să facă un om cu 40 de lighioane?! Glumesc, desigur, eram niște mielușei care își luau lumina vieții de la catedra din fața clasei, de aia am și ajuns mari vedete și oameni de stat. Eu nu îmi amintesc câte ore avem zilnic, dar orarul copilului meu presupune 5 ore pe zi iar miercurea are 6. Păi mai adaugi o oră sau două de teme, gata ziua de lucru și pontajul, zău. Ce activități extra să mai adaugi? Când se mai odihnește, când se mai joacă? Noi am zis că vrem o activitate sportivă, dar parcă e prea mult. Mai analizăm, mai căutăm. Cum am zis mereu, școala e pe primul loc. Vrem să ne bucurăm și de copilărie în continuare, nu vrem un copil alienat și obosit, deprimat la 16 ani și cu probleme existențiale doar pentru că a ratat niște etape de creștere. Nu o mai avem pe Geta să se ocupe de copii, acum trebuie să intervenim mai mult dar și ei au nevoie să se implice. E un proces, educația nu se face de pe o zi pe alta, e stres și muncă, efort continuu și asiduu. Nu vreau să ne ducem nici prea departe cu grija, că până la urmă ei trebuie să se mai descurce și singuri. Cum zicea Jimmy Carr, nu poți asfalta jungla, e nevoie de implicare personală a copilului în toate acțiunile care îl vizează, trebuie să înceapă să ia decizii și să vadă efectele acestora, să schimbe unde e nevoie. Poate și noi cerem prea mult de la ei totuși, așa că să nu exagerăm cu pretențiile. Noi am crescut pe afară, cu copiii din cartier, alte vremuri. Nu zic că mai bune sau mai grele, doar altfel. Și copiii de azi sunt altfel, dar e nevoie de atenție și dragoste, înțelegere și efort comun. Nu are cum să nu fie bine. Am cafea, bună, e toamnă și răcorică, dar e plăcut afară. Munca merge, bicla merge, suntem bine. Mă bag la treabă, vorbim mai târziu. Sporuri să avem!😁😁

Înclinația turnului din Pisa dar pe educație.