Dupa munca, nimic.

     Azi am muncit cam mult. Ma resimt. Nu am chef de nimic, nici de bicicleta. Daca nu aveam nici pofta de mancare, abia atunci imi faceam griji. Am mancat ceva, m-am molesit de tot. Citesc si ascult stiri, economice, de razboi si pace, de foame si prostie. Ma felicit sincer ca nu mai urmaresc stirile cu accidente si morti din crime, parca sunt mai linistit. Dar imi iau portia de urat de la prostii de pe facebook care il slavesc pe georgescu de numa-numa'. Offf, cata lume naiva, disperata dupa un tatuc care nu neaparat sa le dea lor ceva cat sa ia de la aia care au. Schimb canalul si starea, am pus hip-hop si incerc sa imi fac curaj sa termin o carte. De rebus nu am chef, sunt cateva careuri la care m-am blocat si nu mai razbesc, incerc maine. Am pierdut sirul zilelor si pare ca mi-a stat calendarul, dar afara miroase a toamna, oricat m-as incorda eu ca timpul trece mai greu. Mai am doua zile de munca si apoi mergem la mare. Cateva zile, e un festival de k-pop la Costinesti, ne prezentam si noi. Nu stam mult, dar macar schimbam rutina. Eu nu muncesc doua zile, e perfect. Am verificat timpul probabil si e foarte probabil sa fie frumos, 29 de grade maxima, fara nori sau ploi. Apa marii nu ma intereseaza, ca avem piscina la hotel pentru imbaiat. O sa stam si la plaja, ca ne place, dar daca e apa rece, sa fie pentru altii, eu nu ma risc. Plecarea la mare imi incurca un pic planurile de antrenament, dar e timp si loc sa recuperez inainte si dupa, nu e stres. E bine cand reusesc sa am un plan cu toate si sa ma tin de ele, sa iasa ceva bun din ele. Familia e pe plus, munca merge, scrisul asa si asa, bicicletele merg si ele, bifam o mini-vacanta, deocamdata nu avem niciun proiect in desfasurare, mai vedem din toamna. Vine clasa a V-a, cu schimbari de profesori si program, posibil si cativa colegi noi, ne dumirim atunci. Sunt curios ce vom putea alege, daca vom putea alege, a doua limba straina. Eu am avut engleza si franceza, nu aveai optiuni. Emma ar vrea koreana, dar nu gasim nici particular in Targoviste, ce sa mai zic de scoala. As vrea sa inceapa un sport de echipa, volei, ceva, mai ales ca ii place. Dupa cum vezi, planuri avem, dar suntem in vacanta si nu ne incordam prea tare. Avem copii, distractie afara, dans si muzica, galagie si bucurie. Copilaria e frumoasa si la copiii de azi! Hai, gata, ca sunt obosit. Ma bag la tv si politica, sport de maine ca revine Wout in Turul ciclist al Danemarcei. Allez, Wout! 🏆🏆🏆

Atat am putut gasi.

Vara nu-i ca vara

     Da, da, nu ma poti contrazice deloc! Ai mai vazut asa luna iulie? Nu doar ploioasa, dar rece, varule! Stau cu hanorac, blug lung, 15 grade afara, ma mir ca nu porneste centrala. Azi am avut mai mult de munca, am terminat tarziu. De iesit cu bicicleta nu am avut chef, ca am tras aseara cam tare si era nevoie de pauza. Nu aveam nimic in plan, poate doar sa termin cartea ciudata pe care ma chinui sa o dau gata, merge greu, dar e in plan pentru maine. Si cum nu aveam nimic in program, a zis Emma sa iesim la o plimbare. Ea pune muzica, eu conduc si aleg directia. E destul de greu sa gasim locuri misto de mers, in sus pe asfalt, sa avem un pic de priveliste. Asa ca azi am pornit spre Pucioasa, la Varfuri, urcarea de pe Ulmet. Drum bun, asfalt reparat, dar liber, fara masini sau vaci, ceva noroi si cateva baligi, aer incarcat si nori josi, numai bine de plimbare. Emma pune k-pop, muzica ei preferata, in pauza dintre melodii mai vorbim nimicuri, planuri, impresii, chestii unde nu suntem de acord, dar nu ne certam, doar discutam si invatam sa ne ascultam. Are doua prietene care sunt la mare si mi-a zis ca ii e dor sa mergem la plaja, la mare, ne ducem si noi saptamana viitoare cateva zile. Mergem in primul rand ca are ea concerte de k-pop la un festival, Nibiru-ceva, pe la Costinesti. Buna treaba! A crescut si are pareri, chiar convingeri, dar asculta si alte pareri dar e fix varsta la care incepi sa te revolti in legatura cu ce nu iti convine si vrei sa iasa ca tine, sau ce iti place tie sa fie placut de toata lumea, ca e muzica sau haina sau freza. Testam, invatam. Cata vreme se ocupa de scoala, nu ma deranjeaza cu ce se imbraca sau ce muzica asculta si cum danseaza. Citim impreuna, incerc sa fiu un model si sa o inspir. Nu prea am reusit cu miscarea, desi danseaza si iese la copii, nu are un sport preferat. Nu stiu daca e neaparat nevoie, vedem din toamna poate mergem la volei. E bine ca ii place, dar e important si colectivul in care nimereste. A trecut jumatate de vacanta deja, dar ne bucuram de fiecare zi si nu mai zicem "amvaaai, ce repede trece timpul". Ce sa vezi, timpul asta face, trece. La fel. Doar perceptia noastra e diferita, asa ca ma antrenez si incerc sa ai ajut si pe cei din jurul meu sa aiba abordarea asta, sa ne bucuram de azi, cu ce ne aduce, fara sa mai zicem "abia astept sa vina" ceva, orice. Sanatosi sa fim!

Apus de Soare, nu de la Delavrancea.

Arca lui Noe

     Haide bună udă dimineata! Dar ce udă, că e flească pană la chiloti! A plouat azi-noapte de ne-a inundat si beciul din vis. Nu imi amintesc să fi văzut atata apă venind de sus. Nu a fost cu vijelie si nebunie, dar au fost inundate mai multe localităti prin zonă. Nu am stat să caut stiri, dar tot am dat peste cateva cu case si gospodării aici langă Moreni, in Prahova. Stiu că pornirea initială e să ii acuzi pe oameni că si-au făcut case in zone de risc, si nu ai fi complet pe langă. Dar se mai intamplă si să vină suvoiul in zone care nu ar fi putut să fie considerate de risc vreodată. Eu am o abordare foarte siguă asupra lucrurilor, in sensul ca daca văd vreun risc, tind să il amplific pană anulez toată actiunea. Nu stiu de ce sunt asa Stan-Pătit, ce m-a făcut să fiu asa de temător. Ca idee, nu m-au atras niciodată jocurile de noroc, ca nu cumva să castig o dată sau de două ori si apoi să răman un cartofor ratat pe viată. Privesc investitiile la bursă ca pe niste posibilităti de a pierde bani, nu de a face. Dar nu mă stresez in legatură cu abordarea mea, deocamdată suntem bine, si pare că am evoluat in ultimii douăzeci de ani, simt că suntem pe drumul cel bun. De ce să schimb ceva? Am o cafea bună, nu stiu ce am făcut diferit de a iesit asa de bună azi. O fi de la somnul lipsă de aseară, habar n-am. Munca merge, bicicleta merge, sunt pe plus. Fetele sunt si ele pe plus, e vacantă si se bucură de liniste. Mă rog, copila e pe activităti cu copiii, mai bagă si cateva pagini de citit, ce să ii cerem mai mult? Eu, cand eram de varsta ei, citeam alea 2-3 cărti date de la scoală si cam atat. Joacă si de restul caramale, asta era viata noastră. Ea de ce să nu se bucure de copilărie!? Avem tendinta să cerem mai mult si mai sus de la copiii nostri, fără să ne dăm seama cat de gresită e abordarea asta. Punem presiune aiurea, spunand si crezand sincer că ii ajutăm să isi atingă potentialul. Dar eu mă bucur că generatiile astea mai tinere au invătat să isi spună cuvantul mai ceva decat o făceam noi. Asa apare progresul, cand niste oameni bine intentionati aleg să isi trăiască viata după bunul plac, dar protejand natura, fiind interesati de binele comun, de o viată mai bună. Noi ne-am cam incordat degeaba, am irosit energii aiurea si nu am reusit să schimbam sistemul, doar ne-am adaptat. Eu pe ei ii văd in stare de schimbări majore. Au energia, au pornirea, de ce să nu le iasă!? Da, stiu, sunt si multi ratati care vor trage balanta in jos, dar nu există progres fără efort, fără sacrificiu. SI noi avem rolul nostru, să le oferim cadrul si suportul necesar, să ii invătăm să ceară si să ofere, să vorbească si să intrebe, să spună "Nu!" si "De ce?". Nu are ce să nu fie bine cu niste copii care vor deveni adulti constienti de drepturile lor, dar si de obligatii. Să nu astepte nimic de la nimeni, să depună efort si să nu se lase călcati in picioare. Si uite asa scăpăm si de mentalitatea comunistoidă care incă mai bantuie prin tunelurile din Bucegi, dar nu pentru mult timp. Haide ura si spor la treabă!

Calea Lactee. Sau cat de mici suntem noi.