Fiecare cu pista mă-sii!

     Haide bună dimineața la toată lumea ninsă. La cap, la retină, la suflet. Bucuroși că ne-am trezit, și mai bucuroși că e zăpadă afară și s-au acoperit noroaiele. Eu nu achiesez întru totul, că mi-a stricat planul de o tură de două ore. Am ieșit repede la o oră de alergare la pădure, liniște și pace, ninsoare și băltoace. Am alergat pe perne de aer, frunzele adunate și ninse au format un covor numai bun de alergare pentru bătrânii cu probleme la glezne. Zici că eram un hover-craft, am plutit efectiv. A fost o alergare în zona medie, fără puls în gât și ochii pe alte orbite. Am rătăcit un pic printre copaci fără o potecă, mi-am făcut singur drumul, dar știu zona destul de bine și nu am emoții de pierdut în pădure. Liniște fiind, păduri cutreieram. Mai degrabă câmpii, că de la liniștea aia am avut impresia că sunt la confesional și mi-am făcut toate rugăciunile. Mă gândeam că fiecare om are drumul lui, nu poți să îi impui ce să facă și cum, mă refer la decizii de viață, nu să omori oameni și să faci rău de-a-mboulea. Suntem 8 miliarde de exemple de așa nu sau așa da, dar fiecare în sinea lui știe ce îi priește, ce vrea de la viață, ce idealuri are. Eu dacă te pun pe tine să faci ture de bicicletă și alergare la pădure că te linistești la acoperiș, o să îmi mulțumești!? Sau mă blestemi de mă treci Nilul? Ia zi-mi, mănânci dimineața?! Nu!? Ia dă-mi explicații! Ce porcărie cu uitatul la alții și miratul că noi suntem altfel. Citim, ne informăm, călătorim, auzim, învățăm și încercăm să ne facem bine nouă în felul nostru. Amvai, nu suntem ca nordicii! Păi normal, că avem istorii și medii de viață diferite. Ni le-am format și ne-au format. Putem vedea ce fac alții diferit și să încercăm să aplicăm la noi dar cu ajustările culturale de rigoare. Da, suntem idioți că nu ne oprim din a ne fura singuri căciula. Da, trebuie să ne educăm ca să evoluăm. Dar nu vom putea face niciodată o revoluție în atitudine și trăire peste noapte. Avem niște rădăcini din care ne tragem energiile, nu le putem nega și nici nu ne putem rupe complet de ele. Nu mai suntem noi. Uneori mă gândesc că eu sunt diferit de cei din jurul meu și îmi admir steaua din frunte. Dar sunt la fel de român ca toți ceilalți, luați ca o medie. Sunt rebel din fire și îmi place să ies în evidență, îmi place să mă admire lumea și să mă laude și aplaude. Dar nu sunt vreun fermecat. Sunt doar un om norocos care a crescut într-o familie normală, cu aspirații normale, cu un trai normal, cu bune și rele deopotrivă, cu păcate și fapte bune. Nu există sfinți. Dar există ticăloși de care ne ferim și care trebuie excluși din viețile noastre. Luptăm pentru un bine comun, general, dar nu putem face asta dacă nouă nu ne e bine în curtea noastră. Când îți e foame nu te mai interesează de chiștocul aruncat pe jos. Sau că se încălzește planeta. De aia abordarea mea politică înclină spre socialism, să aibă cât mai mulți condiții decente de viață pentru a putea găsi timp și pentru educație, mediu, călătorii, evoluție, bine general. Nu sunt speriat de inteligența artificală, dar îmi fac griji pentru viitor. Așa cum își face orice om normal, de pe o zi pe alta, de la un an la altul. Și am mai zis, mă declar un om norocos pentru că am viața mea. Poate tu în locul meu nu ai fi la fel de mulțumit. Nu e rău sau bine, e doar adevăr. Hai, cafea și voie bună, cicloros la mondialele de la Hulst și poate o tură de bicicletă. Pa-pa-paaaaaaaaa! 😀😀😀😀

Viață de câine de lux.

Gata luna!

     Bună dimineața, cititorule! Ai observat deja că am lăsat-o (mai) moale cu scrisul luna asta, am avut o perioadă grea și ciudată la muncă, dar am gătat. Până la urmă a fost o lună bună la birou. Șeful meu e mulțumit de mine, eu sunt sunt mulțumit. Așa merge treaba. Am o cafea bună în gură, rap francez în timpan și ceva știri pe retină. Am zis să scriu repede ceva aici, ca să nu mă uiti de tot. Ieri a fost ziua lui taică-meu, a facut 51 de primăveri. Hehe, ar vrea el! Să fie sănătos și mișcător, poate beau o cafea cu el azi, dacă mă îndeletnicesc să stau mai mult de două ore pe bicicletă. E cam răcoare, 1 grad și cam umed, vedem mai târziu ce și cum. Luna asta am creat un grup pe facebook numit Ciclocros Romania și îmi ocupă ceva timp în fiecare zi. L-am creat în ideea că promovez ciclocrosul și mai adunăm adepți și practicanți. Nu te gândi că îmi ia mai mult de 15 minute pe zi, am citit că nu e bine să postez prea multe lucruri, că se satură repede lumea de mine. Așa că am de căutat știri și subiecte zic eu interesante, o să încep să bag și texte idioate de-ale mele ca să mai râdem, sper, și să creștem vizibilitatea unei firide dintr-un sport de nișă. Realizez că Sisif era un om de succes în comparație cu mine, dar îmi ocup mintea pe partea de hobby și simt că mă implic în ceva. Vedem la toamnă câtă lume se va înscrie la Cupa națională de ciclocros a României, dacă reușesc să conving măcar câțiva să încerce. Deci o să te plictisești mai puțin aici, îmi asum. Totuși nu vreau să renunț la pasiunea mea pentru scris, poate o redirecționez. Am eu și partea mea pe care o țin aici, mai de suflet, ne-comercială, e un jurnal pe care o să îl citesc la pensie când o să fiu înțelept și cu pamperși. Mai e până acolo. Lumea se tot reașează de când a venit Trump la putere, dar eu zic că suntem pe drumul cel bun, ca și continent, o să ne apropiem mai mult ca țări, păcat că suntem dezbinați ca nație. Astept să scoată Paleologu cartea "De ce sunt atâția proști?", să văd în ce părți mă regăsesc. Că toți suntem mai mult sau mai puțin proști, mereu sau rar, dar nu scăpăm de această năpastă. Hai să citim, să ne ascultam mai mult, să ne educăm și re-educăm, să evoluăm, să acceptăm critica și să fim mai înțelegători. Că o să ne dăm în cap fără să știm de ce. Măcar dacă suntem educați, știm! Hai, spor la cafeluță și să avem un week-end uscat. Vântul bate, bicla merge! E bine, nașule! Pe 22 era ziua pizzerului nostru preferat Petrache, ne-am gândit și la el. Nu îl putem uita, și nici nu vrem. Eu îl iau cu mine la fiecare tură pe bicicletă, măcar atât! Sigur pedalează printre nori și sfinți, sper să nu mă aștepte prea curând lângă el! Hai uraaaaaa, că o dăm în tristeți degeaba! 😁😁😁😁😁

Desenăm în joacă.

Liniște și pace

     Când o auzeam pa Buna, bunica soției, că își dorește liniște și pace, noi râdeam. Eram mai tineri, deh, nu prea înțelegeam prea multe despre viață. Dar am ajuns acolo, în punctul în care liniștea e cea mai importantă. Clar e nevoie de eforturi și muncă asiduă pentru a o obține, nu apare peste noapte și e o stare de spirit care plutește și se întinde, nu e o chestie de o clipă, că aia e doar liniște la timpane, noi căutăm să trăim o liniște la tâmple și minți. Normal că lista de lucruri de făcut e în continuă creștere, nu te oprești niciodată din a rezolva din ele, mereu adaugi și uneori îți vine să te plângi. Dar pui pauză, te mai uiți în jur, mai analizezi și îți dai seama că nu îți e atât de rău. Tocmai ce am bifat o nouă participare la naționalele de ciclocros ale României despre care am scris aici cu drag. Acum e pauză de la competiții și antrenamente și mă pot concentra doar pe familie și muncă. Și parcă e liniște. Bifăm chestiile necesare, discutăm despre ce va veni, încă nu am făcut planul pe 2026 să vedem cum ne mișcăm. Școala e pe primul loc, suntem clasa a IV-a și trebuie să învățăm. Mergem la arte și la karate poate de săptămâna viitoare, ne facem un program casnic, măcar până se mai încălzește. Băgăm o Londra în februarie că e nevoie de mine acolo și pupăm iar două-trei zile "pă Anglea". Bun. Apoi vedem ce program de investiții și muncă punem în aplicare. O fi o renovare de case, un imobil de cumpărat, sau mașină, nu e grabă sau stres. Pe urma deciziei vine stresul. Păi și atunci de ce să ne stresăm în avans? Dolce far niente mi se aplica atât de bine. Mă omoară doamna când sunt așa nonsalant, dar nu îmi place să mă consum degeaba. Bine, bine, sunt acuzat că mie nu prea îmi pasă deloc de nimic, dar aia e altă poveste. Am găsit și eu în sfârșit pe cineva să vorbească mai mult ca mine, la naționalele de ciclocros, m-am întâlnit cu un vechi amic și coleg de ciclism de la Slatina, Cristi. Și datorită lui am rezistat în frig și vânt ca să văd toate cursele de la Florești, altfel trece timpul cu oameni faini. A fost o experiență reușită și necesară, să simt și eu că bifez pe lângă familie și muncă și alte plăceri sau obligații de suflet. Viața nu e despre ce greșeli facem ci despre oportunitățile irosite. Cei mai mulți oameni spun pe patul de moarte că le pare rău că nu au făcut mai multe. Clar ai și regrete pentru greșelile pe care le-am comis voit sau nu, dar eu cred că ai un suflet ușor dacă vrei să faci bine și te ții de drumul ăsta. Ai grijă de tine, de suflet, de cei dragi, de plăceri și fapte bune. Sigur găsești viața mai frumoasă pe urmă. Alege corect și vei beneficia de liniște și pace. Să fim în viață și sănătoși, pe toate le facem! Haide, ura și la căldură!

Masa tăcerii, că nu e nimeni.