Happy Balantine's Day

     Stiu, stiu, era cu Valentin, dar suntem pe primul loc in lume (da, ai citit bine, in lume!!!) la consumul de alcool pe cap de locuitor incat nu mai conteaza de ce si cum uram, mereu gasim motiv de baut. Am fost scurt pa Anglea, am avut ceva treaba la munca si am agatat si fetele de geamantan, sa nu imi fie urat singur pe acolo. Frumos la UK, n-am ce zice, Londra ne place, am fost acolo de atat de multe ori incat ne simtim ca acasa. Ceva munca, ceva plimbare, am bifat iesirea din tara pe anul asta, suntem bine. Azi am fost cu mai multe fete sa sarbatorim ziua Emmei, nu a vrut party sau alte organizari, doar ea si cele mai bune prietene ale ei. Noi am asistat de departe, am fost la mall, sa mancam, sa bem bubble-tea sau bobba-tea, u stiu exact. Stiu doar ca are niste margele comestibile si te poti ineca daca nu esti atent. Buna treaba pentru copii, zic. Multa lume la plimbare, la mall, la cumparaturi, la mancare. Am vazut multe cupluri de adolescenti si am apreciat ca aveau flori si bomboane si atentii, ceea ce arata ca nu a murit de tot cavalerismul. Un semn bun. Fetele au vrut mesopotamia, eu am bagat chinezesc, e prima oara cand nu reusesc sa termin portia de noodles si pui cu portocala. Oi fi bolnav!? A fost bine, fara stres, doamna a mai avut de luat una-alta pentru casa, am bifat si o inghetata la Mec. Mai aveam sa le dam coca-cola copiilor si eram la panoul de onoare al parintilor deviati. Noi sa fim sanatosi, ca doar nu mancam eco si bio, mai trebe si porceala din cand in cand. Norocul meu ca am bifat tura de bicicleta de azi inainte sa plecam la drum, ca nu mai pupam azi si m-as fi stresat degeaba ca ajung prea tarziu si le stresam si pe fete. Toata lumea a castigat. Acum bag un ceai, ma supara gatul si am chef de ceva cald. Aveam chef de scris si am zis sa o dau repede, ca pe urma mi se face sila si somn si poate e vreun film pe tv si uit ce gandeam. Am bifat flori la doamna, am scos-o la promenada, bun Valentin azi. Si ne-am bucurat si de ziua Emmei, mai facem o intrunire in familie pe 18, de ziua ei, bagam tort atunci si sampanie de copii, clar. Aaaa, era sa uit, am castigat o sticla de sampanie si am primit un premiu pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar, un titlu panarama pentru o munca serioasa pe care o depun nu doar in echipa mea. Nu prea m-au nimerit cu samapania, mai bine imi dadeau o sticla de cola sau ceva batoane de bicicleta, zau. Multumim, o facem cadou, ce crezi, nimic nu se pierde, totul se transforma. Acum ne concentram pe munca si scoala, bicicleta merge bine. M-a intrebat fostul meu sef daca am o viata fericita. Nu pot zice ca sunt fericit, dar am o viata buna si unele momente de fericire, deci suntem bine. Hai, spor la ce faci tu acolo, maine e ploaie si citim sau facem rebus. Copii nu ne mai trebuie si banii sunt pe card, ce sa mai numaram! 😁😁😁😁😁

Emma, doamna mea si Big Ben in spate. O seara normala in Londra.

Fiecare cu pista mă-sii!

     Haide bună dimineața la toată lumea ninsă. La cap, la retină, la suflet. Bucuroși că ne-am trezit, și mai bucuroși că e zăpadă afară și s-au acoperit noroaiele. Eu nu achiesez întru totul, că mi-a stricat planul de o tură de două ore. Am ieșit repede la o oră de alergare la pădure, liniște și pace, ninsoare și băltoace. Am alergat pe perne de aer, frunzele adunate și ninse au format un covor numai bun de alergare pentru bătrânii cu probleme la glezne. Zici că eram un hover-craft, am plutit efectiv. A fost o alergare în zona medie, fără puls în gât și ochii pe alte orbite. Am rătăcit un pic printre copaci fără o potecă, mi-am făcut singur drumul, dar știu zona destul de bine și nu am emoții de pierdut în pădure. Liniște fiind, păduri cutreieram. Mai degrabă câmpii, că de la liniștea aia am avut impresia că sunt la confesional și mi-am făcut toate rugăciunile. Mă gândeam că fiecare om are drumul lui, nu poți să îi impui ce să facă și cum, mă refer la decizii de viață, nu să omori oameni și să faci rău de-a-mboulea. Suntem 8 miliarde de exemple de așa nu sau așa da, dar fiecare în sinea lui știe ce îi priește, ce vrea de la viață, ce idealuri are. Eu dacă te pun pe tine să faci ture de bicicletă și alergare la pădure că te linistești la acoperiș, o să îmi mulțumești!? Sau mă blestemi de mă treci Nilul? Ia zi-mi, mănânci dimineața?! Nu!? Ia dă-mi explicații! Ce porcărie cu uitatul la alții și miratul că noi suntem altfel. Citim, ne informăm, călătorim, auzim, învățăm și încercăm să ne facem bine nouă în felul nostru. Amvai, nu suntem ca nordicii! Păi normal, că avem istorii și medii de viață diferite. Ni le-am format și ne-au format. Putem vedea ce fac alții diferit și să încercăm să aplicăm la noi dar cu ajustările culturale de rigoare. Da, suntem idioți că nu ne oprim din a ne fura singuri căciula. Da, trebuie să ne educăm ca să evoluăm. Dar nu vom putea face niciodată o revoluție în atitudine și trăire peste noapte. Avem niște rădăcini din care ne tragem energiile, nu le putem nega și nici nu ne putem rupe complet de ele. Nu mai suntem noi. Uneori mă gândesc că eu sunt diferit de cei din jurul meu și îmi admir steaua din frunte. Dar sunt la fel de român ca toți ceilalți, luați ca o medie. Sunt rebel din fire și îmi place să ies în evidență, îmi place să mă admire lumea și să mă laude și aplaude. Dar nu sunt vreun fermecat. Sunt doar un om norocos care a crescut într-o familie normală, cu aspirații normale, cu un trai normal, cu bune și rele deopotrivă, cu păcate și fapte bune. Nu există sfinți. Dar există ticăloși de care ne ferim și care trebuie excluși din viețile noastre. Luptăm pentru un bine comun, general, dar nu putem face asta dacă nouă nu ne e bine în curtea noastră. Când îți e foame nu te mai interesează de chiștocul aruncat pe jos. Sau că se încălzește planeta. De aia abordarea mea politică înclină spre socialism, să aibă cât mai mulți condiții decente de viață pentru a putea găsi timp și pentru educație, mediu, călătorii, evoluție, bine general. Nu sunt speriat de inteligența artificală, dar îmi fac griji pentru viitor. Așa cum își face orice om normal, de pe o zi pe alta, de la un an la altul. Și am mai zis, mă declar un om norocos pentru că am viața mea. Poate tu în locul meu nu ai fi la fel de mulțumit. Nu e rău sau bine, e doar adevăr. Hai, cafea și voie bună, cicloros la mondialele de la Hulst și poate o tură de bicicletă. Pa-pa-paaaaaaaaa! 😀😀😀😀

Viață de câine de lux.

Gata luna!

     Bună dimineața, cititorule! Ai observat deja că am lăsat-o (mai) moale cu scrisul luna asta, am avut o perioadă grea și ciudată la muncă, dar am gătat. Până la urmă a fost o lună bună la birou. Șeful meu e mulțumit de mine, eu sunt sunt mulțumit. Așa merge treaba. Am o cafea bună în gură, rap francez în timpan și ceva știri pe retină. Am zis să scriu repede ceva aici, ca să nu mă uiti de tot. Ieri a fost ziua lui taică-meu, a facut 51 de primăveri. Hehe, ar vrea el! Să fie sănătos și mișcător, poate beau o cafea cu el azi, dacă mă îndeletnicesc să stau mai mult de două ore pe bicicletă. E cam răcoare, 1 grad și cam umed, vedem mai târziu ce și cum. Luna asta am creat un grup pe facebook numit Ciclocros Romania și îmi ocupă ceva timp în fiecare zi. L-am creat în ideea că promovez ciclocrosul și mai adunăm adepți și practicanți. Nu te gândi că îmi ia mai mult de 15 minute pe zi, am citit că nu e bine să postez prea multe lucruri, că se satură repede lumea de mine. Așa că am de căutat știri și subiecte zic eu interesante, o să încep să bag și texte idioate de-ale mele ca să mai râdem, sper, și să creștem vizibilitatea unei firide dintr-un sport de nișă. Realizez că Sisif era un om de succes în comparație cu mine, dar îmi ocup mintea pe partea de hobby și simt că mă implic în ceva. Vedem la toamnă câtă lume se va înscrie la Cupa națională de ciclocros a României, dacă reușesc să conving măcar câțiva să încerce. Deci o să te plictisești mai puțin aici, îmi asum. Totuși nu vreau să renunț la pasiunea mea pentru scris, poate o redirecționez. Am eu și partea mea pe care o țin aici, mai de suflet, ne-comercială, e un jurnal pe care o să îl citesc la pensie când o să fiu înțelept și cu pamperși. Mai e până acolo. Lumea se tot reașează de când a venit Trump la putere, dar eu zic că suntem pe drumul cel bun, ca și continent, o să ne apropiem mai mult ca țări, păcat că suntem dezbinați ca nație. Astept să scoată Paleologu cartea "De ce sunt atâția proști?", să văd în ce părți mă regăsesc. Că toți suntem mai mult sau mai puțin proști, mereu sau rar, dar nu scăpăm de această năpastă. Hai să citim, să ne ascultam mai mult, să ne educăm și re-educăm, să evoluăm, să acceptăm critica și să fim mai înțelegători. Că o să ne dăm în cap fără să știm de ce. Măcar dacă suntem educați, știm! Hai, spor la cafeluță și să avem un week-end uscat. Vântul bate, bicla merge! E bine, nașule! Pe 22 era ziua pizzerului nostru preferat Petrache, ne-am gândit și la el. Nu îl putem uita, și nici nu vrem. Eu îl iau cu mine la fiecare tură pe bicicletă, măcar atât! Sigur pedalează printre nori și sfinți, sper să nu mă aștepte prea curând lângă el! Hai uraaaaaa, că o dăm în tristeți degeaba! 😁😁😁😁😁

Desenăm în joacă.