Nori si senin

     Buna dimineata! Hai ca am avut cateva zile de ploaie cu spume si depresie la purtator. Alaltaieri am iesit cu bicicleta, desi sotia mi-a zis sa stau chill, ca ies a doua zi, dar eu, nu si nu, ca eu sunt Tarzan puternic si ca trebuie sa ies atunci ca dupa nu se stia. Si rau am facut, din nou, ca nu am ascultat de vocea suava a doamnei mele, dupa ce ca m-a udat la coate, am mai facut si o pana lenta, dar tot m-am invrednicit de o iesire de pomina. Asa se cladesc caracterele puternice, cu decizii proaste. Acum am inceput sa ne mai revenim, a iesit seninul, soarele bate in geam, frigul bate in facuturile la gaze, dar efectul e contrar, nu se contracta, se dilata, la naiba. Noi sa fim sanatosi! De-acum durata casniciei noastre ajuta la cresterea duratei medii a unei casatorii in Romania. 9 ani. Desi noi adunam mai multi ani de cand suntem impreuna, ma refer aici la statisticile oficiale. Prima oara cand am auzit de cifra asta, am ramas surprins, eu credeam despre noi ca suntem un popor traditionalist, familist, dar suntem la fel ca toate celelalte popoare, poate cu unele chestii negative in plus, dar nu de asta m-am apucat de scris azi. Avem soare, dar e cam frig, conasule, insa era nevoie de niste raze de pozitiv, ca norii si griul de zilele trecute incepusera sa se intipareasca pe suflet si ma simteam un pic trist, apasat, dar nu realizam asta. Taman azi cand am vazut albastrul infinit am inteles ca am nevoie de lumina, asa sunt eu construit. Pai daca ma muti in tarile nordice, m-ai nenorocit. Frig, intuneric, pai ce am, sunt mort si ma ingrop deja!? Nu, nu, mai stau pe plus, lasa-ma in Portugalia mea, vreau soare si cald, zile lungi si uscate. Nu imi place nici desertul, prea e fara de viata pentru gustul meu. Ma bucur de tarile calde, dar e nevoie si de un pic de frig sa apreciezi si mai mult viata pe grade cu plus. Cred ca pot spune asta si despre relatia noastra, ca nu e perfecta, nu ne iubim non-stop, ca am fi nebuni, avem si noi ghimpii nostri, dar nu ii scoatem mereu din teaca si rezistam. Mai bine decat coafura de la Schwarzkop sau taft, ca nu mai stiu care era. Nu avem un secret, e doar multa munca, incapatanare, vointa. Eu mereu zic ca e nevoie de dorinta ca sa fii cu cineva. Orice s-ar intampla, daca nu vrei sa fii cu o persoana, poate sa fie cel mai print sau cea mai regina, nu o sa mearga. Fiecare zi presupune efort, munca, lamurire, dezbatere. Comunicarea e baza, dar sa fie constructiva si bi-directionala, sa asculti mult daca poti, sau sa vorbesti mai putin, daca poti, Mancuso. Mereu sa aduci subiecte variate de discutie, aberezi de multe ori, dar fii sincer in pareri. Si ce daca dupa un timp te contrazici, poate ai evoluat spre alte sfere ale cunoasterii si poti sa iti schimbi parerea, nu e o problema. Dar sa nu treci peste niste principii la care tii. Exista si sincope, nimeni nu e perfect, dar lucrezi la tine si la voi si tragi de tine in fiecare zi. Depinde doar de noi sa facem lucrurile sa mearga. Normal ca se poate intampla sa nu iasa, dar macar ai linistea ca ai facut tot ce se putea si nu ai regrete. Mmmm, ce cafeloi bun am, multumesc. E vineri si e lejer la munca, multumesc din nou. Azi bag o tura de bicicleta pe uscat, nu stiu daca intra si o alergare, deja am bagat una saptamana asta, nu vreau sa exagerez. Am inteles ca nu e indicat sa incepi tare, bagi o zi plina de sala si apoi iei pauza doua luni, trebuie in fiecare zi cate putin, moderat si ponderat, dar e nevoie de disciplina. Aici e cem mai greu, sa ai un program fara sa te oblige cineva. E de munca, dar am observat ca in timp pot sa ma tin de un anumit ritual. Am intermintent fasting, am flotari zilnice, am stretching matinal, 7 ore de activitate pe saptamana, scriu mai des, am citit cateva carti anul asta, parca imi ies planurile. Ce tine de familie si munca e alta poveste, alea trebuie, ale mele ar putea fi optionale, dar le bifez in speranta unei vieti lungi si sanatoase. Ca de acest aspect beneficiaza atat familia cat si munca. Deci castiga toata lumea! Stiu, stiu, nu pot aplica abordarea mea la modul general, dar sigur sunt chestii pe care le poti face ca sa iti imbunatatesti viata, starea. Hai, sanatate si la munca! A venit iarna! 😀😀

Povestea ultimelor zile.

La mulți ani nouă!

     Haide bună dimineața până trece ceața. Și bruma. Exagerez, desigur, doar mă știi un babalâc friguros cu fes lung și ceai subțire. Sunt 9 grade afară, a plouat de câteva zile, dar nu e atât de rău. Încă mai poți găsi un pic de uscat și să te dai cu bicicleta. Dar nu despre asta voiam să scriu. Nici despre alegerile din State unde MAGA lui Trumpix și-a luat-o în freza portocalie mai ceva ca Burebista cu Traian. Azi e ziua noastră, IX ani de la căsătorie, nuntă, chermeză, party cu intrare și lăutari, bairam pe bani. La anul facem zece ani. Noi am avut două zile, pe 4 noiembrie cununia civila și pe 5 nunta și cununia religioasă. Suntem bine. Am reușit să egalăm media căsniciilor din România. Atâta e, 9 ani, de-acum încolo ajutăm la creșterea cifrelor. Nici nu avem de gând să ne oprim. Chiar aseară vorbeam după o cină copioasă că ne știm de vreo 27 de ani, împreună de 21, cu copil și casă și pisici și câini. Mulțumim, Doamne! Când am plecat pe drumul ăsta, eram pregătiți și nu prea, nu știam cu ce o să ne confruntăm, dar cumva răzbatem. Diseară ieșim la restaurant să sărbătorim. Eu aproape că uitasem, dar am prins o fereastră deschisă la muncă și am fugit jumate de oră la alergare în parc. Și ce să vezi, mintea mea a procesat corect calendarul și și-a amintit că trebuie să ne pupăm și urăm mulți ani. Ne-am nimerit aseară toți trei la masă, un lucru destul de rar, având în vedere că doamna mea mănâncă puțin spre deloc, ea doar asistă la cină, dar aseară și-a făcut loc în program de o îmbucătură de mâncare bună făcută de ea special pentru noi. Sărutmâna pentru masă! Azi sunt chill, bucuros clar, dar liniștit, împlinit. Nu dau pe-afară de fericire, dar nici nu mă plâng. Nu așa văd eu viața, deși aș putea să spun că mă supără o gaură în pod sau niște frunze prin curte sau noroi și apă la galoși când ies cu bicla, uite că nu o fac. Am o cafea bună, am început munca dar lejer că de-aia scriu, am o muzică bună în căști, plus speranța că poate bag o tură de bicicletă azi. Viitorul apropiat sună bine, ce să zic!? Am prins o știre pe net că o universitate mare din SUA a pus la liber pe site niște cursuri, și mi-am descărcat unul de economie politică de Daron Acemoglu, câștigător de Nobel în economie în 2024. Îl mai aud pe Pătraru citându-l și am zis că mi-ar prinde bine să citesc și eu ceva legat de ce am învățat la ASE în facultate. Nu îmi fac speranțe, e o lectură dificilă și am nevoie de energie să o parcurg, dar mă descurc eu cumva. Al doilea curs e legat de energii regenerabile, acolo nu am așteptări, că nu știu mare lucru și sunt destul de curios despre ce ar vorbi. Cursurile sunt de prin 2017, deci nu foarte vechi. Poate nu sunt cele mai actuale, dar nu se compară cu 2000-2004 când făceam cornete din cursuri la ASE. Doamna mea a zis că sunt nebun că o să citesc așa ceva, dar mă lasă să îmi fac damblalele, cât timp nu o zăpăcesc cu ce deștept devin eu și cum văd eu viața mai nou. E prima scriere pe noiembrie, octombrie a fost inspirat, vedem cum ne mișcăm pe răcoare. Te las cu ale tale, mă întorc la ale mele, ca să nu se încurce prea tare. Hai, sănătate la toată lumea și ani buni să avem!😎😎😎😎

Viața e ca mersul pe bicicletă, ca să îți menții echilibrul, trebuie să pedalezi.

Ultima din octombrie

     Zi, cafea, scriere, tură cu bicicleta. Tu poți adăuga ce îți poftește inimioara. Sau, cum zicea Emma când era mică, "iminoală". Am o cafea nu bună, ci foarte bună, mă și pricep, m-a învățat bine doamna mea acum câteva zeci de ani. Mămiiiiica mea, ce boșorog mă aflu! Dar înțelept din cale-afară. Eu nu prea înțeleg asta cu cale-afară, pentru că îmi place să mă dau cu bicicleta și pe lângă drum, off-road. Cum cad eu mereu în picioare, n-ai văzut! Bună dimineața! Așa trebuia să încep. De prezentat, nu mă mai prezint demult, cred că sunt în fiecare zi cineva nou. Adică substanța e tot de Mancuso, dar mereu adaug câte puțin ca să fiu mai bun, mai înalt, mai deștept, mai frumos. Mai modest, naaaah! Anul ăsta a fost cu multă muncă și am tot experimentat soluții. La familie, ni s-au servit chestii noi, mai ales cu școala, însă ne-am adaptat fără rețineri. Au fost și ceva problema de sănătate la familia extinsă, dar nimic grav, suntem bine. Planurile noastre au rămas un pic în aer, nu prea am colindat, am fost la mare, eu cu bicicleta la munte, dar nimic impresionant, mai degrabă să bifăm căsuța cu plimbări decât să ne bucurăm și să creăm o amintire. Mulțumim și pentru atât. Mai sunt și ani din ăștia în care ai nevoie de o pauză de la alergare, investiții, stres și riscuri. Eu m-am conformat, cum să zic "NU" la o pauză!? Acum, mai sunt două luni și se termină anul. Avem o vacanță lungă fix de Crăciun, până atunci suntem pe zonă, chestii cotidiene, fără prea mult stres. Eu încerc să îmi conving șeful să mă transfere pe UK și să încep un alt captiol de corporatist în diaspora. Nu o să scriu acum ce gânduri complicate îmi ies pe tema asta, pro și contra, că eu dacă îmi propun ceva, fac astfel încât să îmi dea cu plus nu cu virgulă. Și nici nu trebuie să conving pe cineva în afară de mine dacă e  bine sau rău. Lumea a devenit un loc atât de nesigur, se vorbește că roboții ne vor înlocui și extermina, că nu o să mai avem de muncă, deși inițial trebuia ca inteligența artificială să ne permită să muncim mai puțin și să ne bucurăm de viață mai mult, acum se pune presiune pe oameni că trebuie să fie mai eficienți, să muncească mai mult. Pare că suntem luați de fraieri, că robotica e doar o bulă de Wall Street și un bau-bau pentru muncitori. Eu nu am cum să nu mă gândesc la varianta în care un progrămel va face tot ce fac eu, să îmi ia job-ul. Am niște responsabilități de care trebuie să mă achit indiferent ce va fi să fie. Și încerc să concep un fel de plan, să am un loc de muncă astfel încât să îmi întrețin familia. Chiar zilele trecute mă gândeam că nu are cum să fie mai ieftin să creezi un robot care să fie instalator decât să ai un om instalator. Adică, poate într-un viitor indepartat, ei ar putea deveni ieftini și eficienți, dar mai e până atunci, nu rămân eu fără pensie din cauza roboților. Apoi, lumea zice că inteligența artificială e doar o unealtă, că nu trebuie să o lăsăm să gândească în locul nostru. Da, e foarte tare, calculează și rezolvă probleme imposibile de matematică, poate ajuta la eradicarea unor boli, dar nu sunt de acord cu înlocuirea gândirii umane. Dacă te uiți la cifrele contabile ale companiilor cu AI, au cheltuit sute de miliarde cu centre de date și codare, dar la venituri declară câteva miliarde. Păi din ce să acoperi gaura!? De la naivi care investesc la bursă în conturile celor care se ocupă de roboței!? Mie îmi dă cu virgulă. Eu folosesc prea puțin ajutorul de la inteligența artificială, nici măcar la textele mele nu mă ajut de ea, deși știu că m-ar face mai productiv, parcă îmi e teamă să mă las pe mâna ei și să fiu dependent. Da, o pot utiliza, da, mă poate face mai productiv, dar deocamdată trag de creierul meu să găsească soluții. Sunt niște chestii repetitive pe care aș putea să le deleg unui agent și să scap de niște rutini mici, apoi poate să găsesc și chestii mai mari pe care să le facă pentru mine. Dar unde e limita când el, agentul AI, va face lucrurile mai bine ca mine și eu voi deveni înlocuibil!? Cam serioasă discuția pentru o sâmbătă dimineața, gri și umedă. Azi avem Halloween party, se urâțesc copiii și sperie babele prin cartier. Avem de decorat casa, de făcut câteva cumpărături, apoi ele își văd de distracția lor. Eu sper să prind o tură de 2-3 ore de bicicletă, numa' să nu mă ud prea tare. Hai, te las cu cafeaua ta, eu sunt cu a mea, viață bună, conașule! Încă!😀😀😀😀

Eu și colegii de la Unicredit cu care jucam Counterstrike.