A venit frigul și nu mai merită să ieși la plimbare, mai ales când e ud și te stropești cu noroi la oo. Și pe frig chiar e nasol! Așa că băgăm trainer. Cine are smart trainer o arde pe net cu alții pe platforma Zwift. Eu, nu. Așa că dau ca surdu-n clopot, pe trainerul meu arhaic. Stau cu ochii-n monitor să văz pulsul, și încerc să păstrez anumiți parametri. Planul meu pentru această iarnă e să fac cei 10000 de km pe 2020 și până în martie să reușesc 1000 de km pe lună, cu trainer de luni până vineri și poate (deie Domnu') o tură mai lungă în weekend pe asfalt. Sună bine! Pe hârtie, e perfect. Viața însă mă încurcă. Nu e nici prima, nici ultima dată când planul meu de antrenament suferă modificări majore. Dar nu sufăr!
Așa că sunt hotărât, deja am început să mă "plimb" în hol, dar aceste sesiuni nu adună destui km ca să ating cei 10000 de km, și e greu al naibii să scoți medii de 30 la oră pe trainer. Și nici timp nu am să stau mai mult. Și nici nu îmi vine să stau atât de mult, că e plictisitor, la o viteză constantă, într-o zonă de puls recomandată pentru această perioadă a anului, când trebuie să aduni mulți km la ritm liniștit. Și eu ce mă fac!? Ce cale aleg!?
Ai crede că tu ai probleme adevărate, dar vezi, eu le am pe cele mai mari. Cum să mă antrenez potrivit dar să adun și km până la revelion și să stau și puțin timp pe trainer!? Tragedie, nu alta! Aș putea să mă enervez, să mă consum, dar nu rezolvă nimic. Nu adaug aici detaliile legate de problemele familiale sau legate de muncă, te pierd sigur. Dar oricum atitudinea e pozitivă, bine că mă pot da și atât. Vorba 'ceea: puțin câte puțin se face multul. Așa că mă urc pe trainer, pun o cursă de ciclocross pe care nu am văzut-o încă, apoi încep cu reluări care mi-au rămas întipărite în minte și le bag pe ecran. Și mulinez mai ceva ca un pescar lansator care spune numai povești adevărate! Hai cu somnu', frătioare!
Noiembrie a fost o lună slabă din cauza stresului de la muncă, nici timp și nici chef nu am mai găsit să alerg pe câmpiile verzi ale blogului, așa că mă simt nescris, ne-exprimat. 😃😃😃😃 Scriu acum în decembrie, ca să am ceva luna asta, deși am multe zile de concediu și sper să prind ceva idei și inspirații de la un vin fiert sau o cola cu zahar, d-aia bună. Bidonul meu e mereu plin, și pe jumate, tot plin îl văd. Cu apă sau orice altă licoare, menținem steagul sus, fie frig sau stres. Poate vine zăpada, Doamne-ajută!
 |
| Tu ce alegi? |