Lecții de viață (I)

     Acum ceva timp, un coleg drag îmi spunea că ar trebui să mă fac "motivational speaker", că prea vorbeam cu pasiune despre crezurile mele și părea că am dreptate în tot ce spun. Despre viață, despre muncă, despre bicicletă. Nu avea nimic de câștigat de pe urma mea, deci nu mă aburea. Provenind din medii diferite, eu economist, el inginer, nu eram buni colegi pentru că ne lega munca, ci o pasiune comună pentru motociclete. Așa că a fost foarte ușor să construim o relație foarte deschisă, sinceră, fără beneficii. Mereu cand ne întalneam pe holurile clădirii de birouri în care ne pierdeam zilnic viața, câte 9 ore, stăteam de vorbă despre verzi și uscate, dar în special despre probleme. Pe care eu le abordam direct, optimist, fără rezerve de confidențialitate, și le puneam pe toate în plan secund, accentuând doar bucuria de a trăi. Nicidecum nu pot fi motivational speaker, că nu am cum să adun într-o sală doar oameni cu care am o pasiune comună, la care să ajung mai ușor. Și nu pot să mă apuc să conving oamenii de ceea ce cred eu că e bine, nu am nici timp și nici chef, dar pot să vorbesc din propria experiență și așa poate oamenii văd o nouă perspectivă asupra lucrurilor și își fac viața mai frumoasă. Nu datorită mie, ci datorită lor, că scot capul din nisip și văd mai departe de fluturaș, mașină, telefon, laptop, facturi, trafic. 

     Această bucurie de a trăi e in fiecare din noi, optimismul se creează în timp, fără pastile, dar cu muncă și determinare, cam ca la ciclism. Dacă nu muncești și nu te ridici când cazi, nu ai cum să ajungi acasă sau la linia de finish. Era o vorbă, că viața e ca mersul pe bicicletă. Ca să rămai drept, trebuie să pedalezi. Eu asta fac în fiecare zi, dau pedală după pedală. Dar mai fac și pană, și mă enervez, dar repar problema, păstrându-mă pozitiv, și merg mai departe. Evident că nu reușesc mereu să rămân pozitiv, la naiba, așa că beau o bere. Cea mai bună pastilă ca să uiți de pene! 😃😃😃

     E foarte simplu să te plângi de probleme, toți le avem pe ale noastre. Nu mai avem timp azi să ascultăm problemele celorlalți, ale noastre sunt cele mai importante. Eu am cele mai mari probleme! Zău!? Ia uită-te in jur! Nu, nu te înjur, uită-te în jur! Este că sunt alții cu probleme mai mari decat ale tale?! Ia șterge-ți mucii și lacrimile inchipuite și ieși afară din casă, fă câtiva pași, respiră. Vezi, nu ești mort! Bagă niste viată și încearcă să stai pe plus!

     Tata îmi zicea o vorbă interesantă: oamenii dau sfaturi pentru că nu știu să dea exemple. Hmmm, păi atunci vino cu mine să vezi cum trăiesc și gândesc, hai la o tură cu bicicleta sau hai să bem o cafea. O să îți povestesc cum am ajuns eu la starea de liniște din prezent, deși am probleme la fel de mari ca ale tale. Dar nu mă plâng! Pe câți nu ați auzit plângându-se de locul de muncă sau de relația pe care o au? In loc să schimbe relația și jobul, stau și se plâng ca niște babe, mai au să aprindă lumânări și să dea acatiste. Doamne ferește! 

     Băăăăă, oameni buni, e așa de simplu să îti plângi de milă, dar nu rezolvi nimic. Corect, nici dacă râzi ca tâmpitul nu se rezolvă problemele, dar măcar trece ziua altfel. Acum mult timp am trăit o experientă neplăcută care m-a făcut să apreciez altfel ce am. Nu mai zic că era cât p-aci să dau colțul de la o banală operație de apendicită, să mă vezi acum ce bucuros sunt că mă trezesc dimineața! E adevărat că și mersul cu bicicleta mă ajută foarte mult în combaterea tristeții sau stresului, dar sunt sigur că fiecare are oaza lui de liniște unde reușește să vadă soarele. Caut-o și tu, păstreaz-o și nu renunța la gândul că toate se rezolvă, trebuie doar să crezi!

Evoluție firească

Care sunt beneficiile mersului pe bicicletă?

     De când mi-am luat prima bicicletă am încercat sa găsesc un răspuns pertinent. Și ați ghicit, nu am fost în stare să găsesc ceva care poate fi folosit într-o discuție matură. Dacă mă întreabă cineva de ce merg cu bicicleta, îi zic franc că nu știu exact. Adică știu, dar nu am o ordine clară a motivelor. Aș putea enumera câteva: pasiune, plăcere, competiție, muncă, anti-stres, naveta la birou, întâlnire cu alți nebuni și socializare, strava, curse, experiențe, epilat, bronz cu dungi. Hai că nu sunt multe! Norocul vostru că am pastile bune de data asta și e calea închisă spre câmpiile verzi, că mai scriam câteva pagini. 😃😃😃

Social ride

     Nu vă plictisesc totuși cu gândurile mele, așa că bag în continuare tot ce am văzut eu pe net legat de beneficiile mersului pe bicicletă. Frate, pe un site erau 101 exemple, împărțite în vreo 9 categorii. Bine că autorilor le-a plăcut "101 dalmațieni" și nu "1001 de nopți" că făceam bătături la pleoape de la atâta citit, zău așa!

     Să revenim la beneficii, zic. O să le trec pe alea mai răsărite și mai convingătoare. Poate așa reușim să creștem procentul de 5,3% dintre românii care merg cu bicicleta. Jale maximă!

     Avem beneficii legate de fizic - mai puțină șunculiță la aripioare, inimă mai rezistentă, plămâni puternici, circulație mai bună, imunitate crescută, viață mai lungă și mai sănătoasă. În plan mental se poate observa creșterea capacității intelectuale, a puterii de concentrare, a motivației, a competitivității, scade stresul, ești mai bucuros (bine, aici poți fuma ceva bun și nu mai transpiri ca boul 3 ore), scade anxietatea (la mine n-a funcționat), ai un somn mai adânc (decât soția). Scade colesterolul, crește libidoul (confirm, chiar scade colesterolul), arăți mai tânăr și nu faci cancer. Pardon, faci, dar scapi mai repede. Te ajută cu diabetul și faci căcuț normat. Adică la semnal. Stabilizează tensiunea și poți urmări toate episoadele din "Sclava Isaura".

     Apoi avem aspecte legate de mediu. Nu le enumăr pentru că sunt sigur că planeta nu trebuie salvată, ea va dăinui mult timp după dispariția omenirii. Pariu?! Deci mersul cu bicicleta nu contează decât pentru mediul nostru, ne facem nouă bine.

     Pe urmă avem aspectele economice, dar când ai biciclete mai scumpe decât mașinile mici, cumva discuția e derizorie.

     Nu putem să nu menționăm  aspectele sociale ale mersului pe bicicletă. Îți faci prieteni noi (mai ales câini), te poți înscrie într-un club și bagi ture cu Mîndruță la mare și ajungi în 2 zile. Normal că la mine nu se aplică, eu ies mai mereu singur.

     Mai e și partea cu traficul în orașele aglomerate, dar cumva îți riști bazonul și nu știu dacă putem convinge lumea așa.

     Netul vorbește și de latura sportivă, dar nu e cazul la noi. Auzi, 5,3% merg cu bicla! Păi ce pretenții de performanță să ai?!

     Lista e lungă și plictisitoare, nu cred că o să conving pe cineva. Așa că apelez la motivația supremă, din punctul meu de vedere (Narcis fiind, magazine de oglinzi cutreieram). Frate, pe bicicletă ești nu cool, ci mega cool. Etalezi bulanu' epilat, bazonul bombat, tricoul mulat, ochelaru' asortat, uneori cotul rașchetat, ciorapu' Rapha croșetat, bipăie garminu' când sare pulsu' sau iei komu'. Ai, n-ai stil, ești la modă! Când oprești la magazinul din sat, toate vacile îți cer autograf pe uger! Vedetă scrie pe tine, chiar de nu ai câștigat nimic în viața ta. Întreabă-mă pe mine! Plus că mai sunt și fanii ad-hoc de pe drum care îți suflă vânt în pânze: "vine cicliștii!".

     Este că te-am convins?! 😃😃

Calendarul pompierului

     Nu știu sigur, dar cred că pompierii au program 24 cu 48, adică muncesc o dată la trei zile. Cam așa arată și calendarul postărilor mele. Cum lucrează cenușiul meu e o enigmă mult prea mare pentru capacitățile mele intelectuale, așa că nu mai caut explicații la analogiile pe care le "reușesc".
     Anul ăsta am depășit numărul de postări din cel mai bun an al meu. Motivul exact al acestei pofte de scris vine din subconștientul sufocat de grijile zilnice și dornic de zbor fără prafuri la decolare. Așa că pun pe foi tot ce pot debita, aplicând filtre pentru înjurături și greșeli gramaticale. Din păcate, nu am reușit să programez filtrul pentru aberații, așa că o să mai aveți parte de ceva derapaje, chiar de nu e gheață.
     Azi, după o super-vacanță la munte, am revenit pe drum și pe strava. Ce frig, ce ploaie, ce mizerie, ce vânt?! Bicicletă scria pe mine de când am plecat din Bran. Parcă eram în transă, cu ochelarii de VR, rupt de mediu. Dar, cumva, realitatea aia virtuală din căpocul meu nu a reușit să îmi țină de cald și am ajuns acasă cu mai puține dește la picioare. Friguț, conașule! Dar am băgat 50 de km la teșcherea, ce mai contează câteva degete în minus! Hai cu încălzirea globală, micuților!

     Nu mai zic că m-am făcut ca un mega-porc, dar bicicleta a îndurat cu stoicism cravașarea vântului umed și rece. Parcă era și păcat să treacă iarna fără să bifez o tură murdară pe asfalt cu ceva degerături la toate extremitățile! După câteva zile pe trainer, alt gust au pedalele asezonate cu vânticel olandez stropit cu ploicică englezească. Primește-le, Doamne, și p-astea!

Unde mă duc eu nu e nimeni

Cât de periculos e mersul pe bicicletă?

     Se poate muri mergând pe bicicletă? Sigur că da. Dar să știți că locul unde se sting cei mai mulți oameni este patul. Ce o să faceți, nu mai dormiți?! Deci mersul pe bicicletă nu e cel mai periculos, dar trebuie un pic de conștientizare și asumare ca să îl facem mai sigur.

     Acesta e un subiect dezbătut îndelung în familia mea. O să încerc să găsesc un răspuns cât mai realist, și o să mă folosesc și de date statistice, sper eu relevante.

     Statisticile arată că în UE, România este mediul cel mai potrivnic bicicliștilor, cu cel mai ridicat număr de victime raportat la numărul de locuitori. Unul din zece accidentați este sau era biciclist. Două dintre cauzele majore sunt lipsa infrastructurii dedicate și absența educației rutiere. Infrastructura e obligația statului care ar trebui să aibă grijă de ai săi cetățeni, dar România normală nu dă doi bani pe noi. Iar educație nu există la noi, nu doar cea rutieră.

     Peste 70% dintre accidente sunt cauzate de bicicliști.

Așa că noi suntem cei mai în măsură să reducem numărul.    Deci ce putem face să nu pierim pe stradă? Că renunțarea la bicicletă nu intră în discuție.

     Prima obligație este cunoașterea regulilor de circulație și respectarea lor dar și a celorlalți participanți la trafic. De bun simț, nu-i așa?! Fă asta și sigur nu intri între cei 70%.

     Apoi, când ieși pe stradă, ochii-n patru și ferește-te singur de belele, ești invizibil pentru mașini. Chiar și cu lumini și veste verzi. Poartă cască, nu ai idee cât de ușor îți spargi dovleacul de asfalt! Mulți oameni nu poartă cască deoarece nu le asigură sentimentul de libertate oferit de mersul pe bicicletă. În Olanda, unde ponderea deținătorilor de biciclete este de 1000 din 1000 (wow) locuitori, casca nu este obligatorie. Ei pun accent mai mult pe factorii primari cauzatori de victime decât pe cei secundari. Tare, nu?!

     Mai sunt câteva reguli care vor reduce simțitor șansele să alergi pe câmpiile verzi la o vârstă nedorită. Dar mai ținem cont și de condițiile naturale înconjurătoare. Alege drumurile mai puțin circulate. Când e ceață deasă, ieși doar dacă e musai. Mergi cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, dar nu neapărat prin pietre. Semnalizează schimbările de direcție și asigură-te temeinic. Când e coloană la semafor, depășește prin dreapta reducând viteza sau mergi cu grijă printre coloane, aruncând un ochi la cei din mașini.

Don Quijote modern

     Lista factorilor care influențează gradul de periculozitate este lungă, și toți avem reperele noastre. Așa că dacă vrei să ieși pe bicicletă dar ți-e teamă, sună-mă și te conving eu!

Surse - Eurostat, Rapoartele Poliției rutiere pentru 2019

Ai carte. Ai parte?

     Amu', nu știu care mai e partea. Văd din ce în ce mai mulți oameni pentru care cartea nu mai e necesară. Educația și cunoașterea și-au pierdut din importanță. Tupeul ține loc de orice, îți asigură un loc mai în față pe drumul spre succes. Sau succesuri, că oamenii au ambiții mari. 
     Și atât îți trebuie să pornești pe acest drum pe bicicletă. Imediat ti calcî unu' cu jipu'. Sigur un mare bos, bazat și frezat, cel mai probabil agramat. Să te ții bine de ghidon, că te dă jos curentul dintre urechile lui când deschide gura! Săracule!

Cartea mea preferată

Mancuso, tu de ce scrii?!

     Primul răspuns care îmi vine natural în minte e: "de tâmpit! ". Dar nu e atât de simplu. Cumva, scrisul mă ajută să scap de niște gânduri, pe care le aștern pe foaie. Eu am gândit inițial blogul ca pe o formă de promovare a ciclismului, apoi am descoperit că mă ajută să mă descopar și îi ajut si pe ceilalți să trăiască întâmplările mai mult sau mai puțin banale din viața unui biciclist. Deci, scriu pentru ciclism si pentru alții care vor să descopere mai mult ciclismul.

     Apoi, scriind pe blog, îmi fac mâna în științele comunicării și mă antrenez pentru o viitoare slujbă de scriitor/muritor de foame.😃😃😃😃

     Nimeni nu e obligat să citească aberațiile mele zilnice sau poveștile din timpul curselor, dar eu mă încăpățanez să scriu idei și gânduri legate de ciclism și lumea poate va simți nevoia să ia o bicicletă si să trăiască altfel. Că până la urmă, despre asta e vorba: ciclismul îți arată o perspectivă nouă asupra vieții și eu încerc să o promovez cu blogul meu. De aia scriu.

Scriț korekt

Canapeaua mea

     O idee "idioată" legată de canapele a venit la noi din filmele americane. Cumva, cine are probleme cu țigla musai să se întindă pe canapeaua unui psiholog. Nu că aș simți vreo nevoie specială, dar chiar nu mă văd mergând la un ciudat să îmi asculte gândurile legate de copilărie ca să îmi deie niște pastile și să alerg pe câmpiile verzi. Am eu problemele mele, care vor persista cu și fără sfaturile unui "specialist", așa că prefer canapeaua mea cu 20-și-ceva de viteze, foarte puțin confortabilă și atât de solicitantă. 

     Știu că toți avem gândurile noastre, senine sau înnorate, care ne încurcă uneori, așa că e bine să ne găsim canapeaua pe care să redevenim noi înșine și să putem merge mai departe. Nu e deloc simplu, dar mai bine transpirat de la efort decât legumă de la buline sau prafuri.

Să ne lungim un pic!

Cine e pe primul loc!?

     Vă rog să nu răspundeți cu "Aaaaadi! Aaaaadi!" că nu vă mai las să ascultați manele! E vorba de fratele meu, Wout van Aert, care a reușit să obțină o super-victorie, chiar dacă a lipsit Mathieu van der Poel. Unii ar putea comenta negativ, dar pe Wout îl doare la RedBull, victoria e victorie! A pornit din rândul 3 și a avut de muncă să poată lupta pentru un loc pe podium. Eu măcar atât îmi doream, un podium. Dar cumva, sorții au luat o gură din licoarea care îți dă aripi și l-au blagoslovit pe Wout cu o problemă mecanică asupra celui cu care se lupta pentru primul loc. Am reușit să am o logică?! 😊😊😊😊

     Ideea e că dacă Hermans nu avea buba la schimbător, nu știu cât de sigur era Wout de victorie. Dar nici nu mai contează. Din turul 4, van Aert a preluat conducerea și a fugit de parcă furase Bianchi-ul celeste! Am avut emoții până la sfârșit, pentru că îmi doream mai mult decât el să câștige, zău!

     O victorie mare pentru moralul de început de sezon, mai ales că se apropie clasicele de primăvară și acolo Wout are pretenții! Ca noi toți de la el, de altfel!

     Kom op, Wout!

p.s. mai lăsați fotbalul și băgați curse de ciclism, fie ele pe șosea sau în offroad!

Uite și un link acilișea:

https://www.youtube.com/watch?v=wlFDovTfQgU

Cel mai inedit concurs - Gentleman Solitaire

     De ceva timp mă gândesc la organizarea unui concurs care să promoveze zona în care hălăduiesc de când m-am născut. Noroc cu bicla că m-a mai scos din oraș, că organizam cursa în jurul blocului. Așa, va fi prin județ, cu ceva urcare, coborâre desigur, plat și fals plat, vânt de morcov, asfalt neted, gravel ca la Strade Bianche, ceva drum bombardat ca la Arenberg și multă pădure. Sper eu să fie puține mașini în ziua cea mare. Care zi nu știu exact când va pica, o să mai analizez calendarul competițional ca să nu ne suprapunem cu Monsieur Ciocan și al lui RGT sau alte concursuri tari de mtb sau chiar cu ruda mai mare, Gentlemen's Race. Dar sigur va fi în primăvară, aprilie sau mai, mai contează și vremea.

     Cumva, înca nu sunt hotarat dacă va fi o cursă de șosea și atat, poate în aceeași zi va fi și una de mtb+gravel, pe alt traseu, bineinteles, dar cu același punct de start/sosire.

     Formatul va fi asemănător Gentleman's race, doar că se va alerga solo. Pleci la cât vrei, notăm ora, ajungi când poti, facem calcul și gata timpul. Deocamdată nu am sponsori, așa că nu știu ce premii se vor acorda. Vreau să fie o cursă familială, cu pasta și pizza party la sfarșit, ceva beri, suc, cafea și prăjituri, poate și un grătar. Eh, sună a GR sau nu!?

     In perioada următoare voi face ture prin județ ca să gasesc ruta ideală. Poate traversări de râuri, căi ferate sau poduri de sfoară, peisaje idilice combinate cu urcări infernale. Să fie ashea, de povestit și răs-povestit nepoților!

Cry me a river and I will build you a bridge

Prima iubire rezistă

     Pfuuuuuu, aproape că uitasem cum e bătuta la obraji pe drumuri neasfaltate. Bicla mea de mtb e muuult depășită din punct de vedere tehnic, dar mă doare la banană. Pot să mă distrez și antrenez în continuare pe roți de 26" și transmisie 3x. Dar pentru a fi competitiv într-o cursă, e nevoie măcar de roți de 29". Așa că îi scriu moșului de pe acum și poate mă ajută cu o mega-pomană.

     Revenind la tura de azi, pot spune că nu mai e pic de mizerie prin pădure. E pe hainele mele! Altfel, picioarele merg din ce in ce mai bine, încă nu ies la antrenament, doar mă plimb. Așa că mă bucur de drumurile pustii și natura în transformare.

Vand casa cu teren, necesita cateva mici reparatii. Nu e inclusa balega din poza. 

Il Magistrale

     Și a fost și Campionatul Mondial de Ciclocross 2020, desfășurat în condiții mizerabile în Elveția cea neutră. Spectacol garantat, luptă pe cinste, cel mai bun a meritat victoria, câștigătorul nu a avut rival și alte clișee idioate nu îmi vin deloc în minte. Mathieu van der Poel a câștigat așa cum era preconizat și așteptat de toată lumea. Doar o problemă mecanică l-ar fi putut împiedica să devină campion mondial pentru a treia oară. Și a devenit. E un fenomen și toți ar trebui să îl laude, a dominat sportul ăsta precum Lance la șosea în Turul Franței. Eu sper să îl văd și în clasice, că la ciclocross a cam rupt baraca în două.

3 coroane de aur. Mare maestru.

     Așa că azi era o luptă "pe cinste" pentru locul 2. Bătălie în care s-a implicat olecutză și vărul meu Wout van Aert și am zis: "hai c-o comite!". Dar no fo' să fie, la naiba.

    Podiumul a fost ocupat în ordine de Mathieu, campion fără contracandidat, apoi pe doi a venit un tânar englez, Thomas Pidcock, care a întors tabelul cu șanse cu fundul în sus și i-a bătut pe toți belgienii care l-ar fi mâncat cu cartofii lor prăjiți cu tot. Numa' că el le-a trântit un pudding cu noroi în ochelari și a furat argintul în stil de mare vice-campion mondial. Pe trei a sosit obosit Toon Aerts, cel care a câstigat Cupa Mondială de Ciclocross 2019-2020.

     Apoi a venit și Wout. El abia a termenat pe 4, la vreo 2 zile de câștigător. A dat totul pe teren, a arătat ambiție și putere de luptă, dar era nevoie de o minune de la prea-măritul Dumnezeu să prindă un podium. Dar ăsta e nivelul lui azi, recuperează după o accidentare. Cam la fel ca mine. 😅😅😅😅

Wout, înainte de baie

     Am așteptat sa se aranjeze un pic și cei trei purceluși și i-am prins pe podium.

Minerii. Inainte si după.

2020 - anul marilor realizări

     În primul rând, știu că îmi contrazic propriul post de pe 1 ianuarie 2020 când aberam că e un an de tranziție și bla-bla-bla. Tranziție pe naiba, stați să îmi revină pulsul, să vedeți fugă după kom-uri! Doar azi ce am prins un pic de vânt și s-au și dilatat pupilele!

     În al doilea rând, zilele astea am bifat cea mai mare realizare din acest an: am realizat cât de prost sunt! Știam deja că sunt, doar că nu eram conștient de valoarea absolută. Nu dau detalii și motive, că nu am nevoie de confirmările voastre! Sâc!

     În al treilea rând, realizez că mă apropii de 40 de ani și e doar downhill pe urmă, așa că o pot arde în ce mod vreau eu, pe si pe lângă biclă. Doar o să mă bucur de viață, cu sau fără vânt de față.

     Sigur că vor mai fi și alte realizări, o să le relatez aici, modest, ca de obicei. Hai cu realizarea, bos!

Următoarea achiziție: bicicletă cu robinet si remorcă cu elice