Scriitorul din mine 30.09.2022

    Văleu, muicăăăă, e ultima zi de septembrie și eu nu am nicio poză cu pădurea care își schimbă culoarea. E timp, mâine la Pucioasa oi prinde eu un moment să fac o poză, dar e deja octombrie. Hai că a facut Emma câteva pe drumul spre Moreni și iau de la ea, să scap. Azi a început bine, m-am trezit de pe la 5 de parcă aveam vite de hranit. Nu mai puteam să dorm, nu de la griji, stai liniștit, nu sunt deloc genul care să aiba nopți albe de la griji, dar îmi făcusem somnul așa că m-am apucat de vise cu ochii deschiși. Normal că despre biciclete, vacanțe, teme, facturi, datorii... Hoooo, breee, că pe drumul ăsta chiar nu mai ai cum să adormi, înapoi la biciclete. Nici nu am terminat bine cuvântul, că am adormit din nou. Trezire normală la program, 6.55 toată lumea e în picioare. Cafea, un pic de mâncare la copil, ghiozdan, adidași și mașină, drum și soare până la școală.

    Înapoi acasă, mic-dejun, muncă și rapoarte, vorbe cu doamna mea si înapoi la scoală pentru întâlnire cu "Doamna" Emmei. Normal că te stresezi, te gândești că poate se lasă cu ceva morală, nu despre Emma, nu-nu, ci despre noi, părinții, care nu prea știu să gestioneze lucrurile și au nevoie de îndrumar. Ajungem, discutăm. Doamna e super-mulțumită de Emma, dar ne trage de urechi pentru o greșeală comisă de noi, poziția ghiocel direct, cenușă în cap, scăpăm. Emma e bine de tot, ni se recomandă mai multă activitate fizica și să mergem la pictură. Binessss. Plecăm fericiți de la școală, mulțumim Doamne pentru această învățătoare!

    Iar acasă, iar muncă, dar nu prea multă, că strică. Itaaa, ce am uitat! Azi mă gândeam să scriu despre ziua de vineri, semnificații și abordări, dar m-am luat cu drumurile. Altădată. Cum ziceam, acasă fac bagaje că plecăm la Moreni cum termină Emma scoala, am de luat toate trusele de machiaj că mâine merg la curse și vreau să dau bine în poze. De pregătit, m-am pregătit, cum să nu! Bicicleta e curată, hainele de ciclism au fost toate spalate, e planul făcut cuviincios. Tre' să mai tai unghiile, să îmi meargă bine. De ce razi!? Am o boală! 😀😀😀 Și mai rămâne partea cu mersul pe bicicletă la concurs. Dar aia e tocmai mâine. Azi mă bucur de vremea de vară și de cerul senin. Sper să nu mă lungesc prea mult la "birou" și să pot să adorm devreme, fără vise cu podiumuri de data asta. Bine că se anunță 26 de grade cu soare, bag chilot scurt și coate goale, să se vaza toate bubele de la căzături, ca un veteran ce sunt. Gata scrisul și pe azi. Ura la toată lumea! Și dacă vrei să fii patron, intră pe Patreon și fă un bine.😀😀

Semnul legendar cu 30% și io, gras :))

Reguli de mers cu bicicleta

    Mie când îmi vine nu mă mai lasă. Hai că am scris deja bucata de azi (n.b. ieri) și mai am cuvinte în cap, tre' să le pun pe foaie. Am zis că trebuie să mai variez un pic scrisul zilnic cu ceva articole cu dedicație. Am încercat mai demult să scriu despre regulile scrise sau nescrise din ciclism, dar sunt atât de multe articole că te poți uita și tu, nu mai pierd timpul să copiez articolul și să traduc. Hait, mi-am deconspirat "inspirația", la naiba. Aș vrea să scriu care cred eu că sunt niște reguli de bun simț de mers pe bicicletă, nu neapărat oficiale sau acceptate. Vreau să pun pe foaie crezul meu în ceea ce privește un mers normal pe bicicletă. Să-i dăm drumul!

    Numărul 1. Cel mai important când mergi cu bicicleta e să cunoști si să respecți regulile de circulație. Am permis și știu multe dintre ele, așa că mi-e ușor să cer asta. Dar gândește-te câți biciclisti trec pe roșu sau interzis, câți traversează pe trecerea de pietoni călare pe bicla și au pretenția că au prioritate!? Destui, cred. Vârsta minimă a unui biciclist pe drumul public să fie 12 ani însoțit de un adult sau peste 14 ani. Am impresia că e și lege cu vârsta minimă pe drumul public. Da, este, minim 14 ani. Bun.

    Numarul 2. Poartă cască. Știu că e o întreagă dezbatere on și off line despre cască, pro și contra, nu mă interesează. Eu susțin purtatul căștii, chiar și prin lege să fie obligatorie, altfel amendă. Eu vorbesc din propria experiență, mi-a salvat scalpul de cel puțin 3 ori, cât p-aci să nu mai scriu acilișea, parol. Niciun drum fără cască. Și nici fără ochelari, aș completa. De fiecare dată când am ieșit fără ocheane am luat o muscă-n obiectiv de mi-a stat imaginea. Așa că pune termopanu' la ochi și protejează-te.

    Numărul 3. Mergi defensiv și gândește că ești invizibil. Că de multe ori chiar așa e, lumea nu te vede. Când mergem în grup mai avem o glumă când cineva nu ne dă prioritate: "ce vrei, frate, omul s- asigurat, nu venea nicio mașină!'. Nu, decât noi pe biciclete. Am avut și eu incidente în trafic pentru că nu am avut cum să evit, am frânat și tot am intrat în mașina respectivă, dar măcar nu m-am fărâmat, nu am stricat bicicleta, perfect. Cum o învăț și pe fie-mea, asigură-te și când ai verde, nu îți e garantată libera trecere!

    Numărul 4. Nu depăși coloana de mașini de pe banda 1 pe partea dreaptă. Știu mulți care au luat portiere în nas și ghidon de s-au facut aviatori instant. Stiu că poti lua uși și mergând între benzile 1 și 2, dar sunt sanse mai mici decât lângă bordură. Tot aici aș trece și mersul razant pe langă oglinzile mașinilor parcate. Eu mereu îmi iau o marjă cam de o ușă și stau mai departe de cârdul de mașini staționate, de multe ori am fost surprins de câte o ușă larg și senin deschisă dar am apucat să evit că nu eram prea aproape și nici viteză mare nu aveam.

    Numărul 5. Nu merge cu bicicleta pe trotuar cu viteză. Știu că sunt cazuri când ai pista de bicicleta pe trotuar (precum cele de cacao din Târgoviște). Dar dacă le folosești, nu băga lumea în sperieți. La fel și cu mersul pe bicicletă prin parc, pe aleile pietonale, de îți stă înghețata în gât din cauza unor idioți viteji. La naiba cu ei! La fel, e și pistă de biciclete, dar dacă vrei să mergi cu viteza luminii, mergi, frate, pe stradă sau în pădure ca să nu mai stresezi lumea gratuit. Și ce dacă nu te mai vede nimeni, dar și noi vedem un prost mai puțin.

    Numărul 6. Fă-te cât mai vizibil. Eu am noroc, că îmi place să fiu fistichiu, să mă vadă lumea la propriu, să nu mă calce cu basculanta că "nici nu l-am vazut, dom'le milițist!". Unii merg cu luminile aprinse chiar și ziua, nu am ajuns acolo, dar noaptea nu ies fără licurici, nici până la pariurile de la colț.

    Numărul 7. Răspunde la salut, du-te-n mă-ta de important! 😂😂😂 Se vede că sufăr din cauza asta, am tot salutat bicicliști pe stradă și nu mi-au răspuns și i-am injurat ca lumea, dă-i în mă-sa. Nu zic să mergi prin oraș și să saluți pe toata lumea ca Sergiu Mirică la metrou, dar când ești aiurea pe câmpuri, dă și tu din cap sau mână dacă nu știi să vorbești, mutule.

    Numărul 8. Nu arunca resturi de batoane și geluri pe unde ți se năzare, bagă-le în buzunar și le arunci când găsești un coș de gunoi. Cojile de banane nu se pun, că sunt biodegradabile, dar parcă tot e nașpa să le vezi pe asfalt, aruncă-le și tu în boscheți, iarbă sau rigole. Promovăm ciclismul și ne facem și nouă un bine că e mai puțin gunoi. Gata, cetățean model am ajuns!

    Numărul 9. Nu asculta muzică la căști în trafic. Consider că te expui unui pericol uriaș nefiind în contact total cu mediul înconjurător. Eu pot să spun că de când merg cu bicicleta am un simț mult mai dezvoltat și percep mai repede mașinile care se apropie din spate. Atât de mult că uneori am impresia că e o mașina și nu e nimic. Dar mai bine să mi se pară că e decât să fie și să nu realizez. 

    După cum vezi, nu am atins regulile legate de mersul în pluton, ce să faci la curse, cum să te antrenezi și recuperezi, alea sunt prea multe și complicate, și nu sunt general valabile, așa că te-am plictisit doar cu astea 9. Mulțumesc pentru atenție și dacă vrei să lași o atenție îți multumesc și mai mult. Hai pa și ura la toată lumea!

Nici chiar așa :)))

Scriitorul din mine 28.09.2022

    Azi e pe nasoale, am de muncă de îmi iese pe nări și urechi, mă doare la cabessa de pe la 11 deja, acum e 3 și încă mai am chestii de făcut. Săptămâna asta e închidere de lună și trimestru și toată lumea e disperată să mai salveze din aparențe. Ca de obicei, facem tot ce putem să iasa bine, rezultatul e fix atât cât am putut noi să scoatem. Cam așa e și cu restul, atât timp cât știu că am făcut tot ce ținea de mine, poa' să ningă, poa' să plouă, eu mi-am luat umbrelă nouă, nu mă stresez, clar mai mult nu se putea. E bine, hai că mă mai lăsă capul o țâră, mai scriu, poate îmi trece de tot.

    Dimineață ne-am trezit odihniți după o noapte furtunoasă și ploiasă că s-au rupt norii aseară fix când o băgam pe Emma la somn Dar era atât de obosită că în 3 minute era PA și o durea la bașcheți de urgia de afară. La fel și noi, bătrânii, am rupt-o pe somn de ne-am trezit mai fresh decât un suc natural de portocale. Somnul bun face ziua mai frumoasă și casa mai gălăgioasă, așa că la micul dejun nu mâncăm, doar râdem cu ketchup și cremwurști (oi fi scris corect?!). Sunt 11 grade afară și știu că ies cu bicicleta, dar e iar cam ud pe jos și mă voi stropi la funduleț, dar sunt obisnuit cu d-astea. O las pe Emma la școală, trec să iau pâine și mă arestează vecinul la o juma de oră de vorbă despre macro-economie americană și micro-întreprindere românească, de mi-a stricat planul. Cât p-aci să nu mai ies cu bicicleta, dar tot am fugit o oră. Adică, am fugit ca lumea, să scot măcar peste 30 de km azi, adun acolo, la răboj, poate fac și eu de un 10 mii și anul ăsta. Cam greu, dar nu imposibil.

    Colegii mei englezi au o grămadă de probleme pe care le rezolvăm care și cum putem, se adună stresul la tâmple și sângele în timpane, dar n-ai ce face. Vrei să nu bagi efort fizic, rupe capul. Ce alegi, mistria sau mouse-ul? La naiba, că am rupt cocoasa pe șantiere până să mă uit la un laptop ca lumea, dar nu-mi pare rău. Munca înnobilează. Daaaa, cum să nu. Ia dă-mi un milion de euro, să vezi ce țăran devin, ioc muncă și stres. Doar m-aș plimba cu bicicleta cât e copilul la scoală și apoi in weekend am face city break-uri până ne plictisim. Dar dacă stau să mă gândesc bine, nu mi-ar ajunge un milion, tot ar mai trebui să mai mișc până la bătrânețe si pensie. Inapoi la muncă, tractoristule, avem de arat și semănat. Vă las cu ogorul vostru, al meu arată bine, Doamne-ajută la toată lumea! Și dacă vrei, poți ajuta aici să mai cultiv articole. 😀

Furios și iute de Vaslui

Scriitorul din mine 27.09.2022

    Hai că ieri am păcălit regula scrisului zilnic și am postat un articol mai vechi pe care l-am ajustat cu ceva info mai noi și gata treaba. Scriitorul din mine a fost învins de realismul de-afară că a trebuit să mă ocup de munci si chestii, așa că nu am mai avut timp decât de un artificiu. Văz că a mers, lumea a aruncat un ochi pe articol și a apreciat, e de bine. Hai că nu a fost atât de rău, că doar nu mi-oi pune cenușă pe cenușiu. Sigur o să mai fac, parol.

    Azi a început rău, cu apă pe jos și nori pe sus, cât p-aci să îmi strice planul de ieșit cu bicicleta. Revin la ea imediat. Mic-dejun normal, adică 2 guri de ceva și vorbă stropită cu râs, cafea de la doamna, săr'naaaa, drum la scoală scurt, salutat fratello care mergea spe muncă, acasă la un pic de mâncare, vorbe cu doamna și plecat la aer. Am stat o oră, că am de muncă, m-am învârtit pe centură, se mai uscase asfaltul de la atâtea mașini și camioane, dar tot m-am stropit din ceva bălți, aia e. Săptămâna asta nu trag că am cursă sâmbătă la Pucioasa. Dăm piept cu Sultanu. De 2 ori. Lumea îmi zicea că e mai bine la tura scurtă, de ce mă chinui la lungă. Păi, frăție, tura scurtă ține 2 ore și gata, acasă. Pe când la lungă, deie Domnu' să scot sub 3 ore jumate, simt și eu că sunt competitiv, nu că aș lua vreun premiu, dar să simt că am de tras, de chinuit, de înjurat și blestemat, desigur. La scurtă nu aș avea timp de toate astea. Cred că doar la mtb am băgat ture medii sau scurte, la șosea sunt zmeu și bou, merg doar unde e mai greu, că atât mă duce capul.

    M-am înscris, gata, mă dau la curse. După 3 ani de așteptare. O să fie cu emoții, cu strângere de inimă și stomac, cu bucurie și chin deopotrivă. Mi-era dor, zău. Sigur pe a doua urcare a Sultanului o să fiu pe dos, dar mai e până sâmbătă. Am doar plimbări în program până atunci, nu trag că nu mai am de ce. Băieții mei se duc duminică la mtb și au zis PAS la șosea, deci merg singur. Fetele mele nu au chef să mă aștepte toată ziua în parcul din Pucioasa, își văd de ale lor. Nu am mai scris demult despre o cursă, bag aici articol, cu de toate. Shaworma de Sultanu. Sună bine! Hai pa și spor la treburi și mie! Și dacă vrei, intră și aici să ajuți la creație. 😎

Și scrisul se consideră muncă

Care sunt beneficiile mersului pe bicicletă?

    De când mi-am luat prima bicicletă am încercat să găsesc un răspuns pertinent. Și ați ghicit, nu am fost în stare să găsesc ceva care poate fi folosit într-o discuție matură. Dacă mă întreabă cineva de ce merg cu bicicleta, îi zic franc că nu știu exact. Adică știu, dar nu am o ordine clară a motivelor. Aș putea enumera câteva: pasiune, plăcere, competiție, muncă, anti-stres, naveta la birou, adică de acasă până acasă, întâlnire cu alți nebuni și socializare, strava, curse, experiențe, epilat, bronz cu dungi. Hai că nu sunt multe! Norocul vostru că am pastile bune de data asta și e calea închisă spre câmpiile verzi, că mai scriam câteva pagini. 😃😃😃

    Nu vă plictisesc totuși cu gândurile mele, așa că bag în continuare tot ce am văzut eu pe net legat de beneficiile mersului pe bicicletă. Frate, pe un site erau 101 exemple, împărțite în vreo 9 categorii. Bine că autorilor le-a plăcut "101 dalmațieni" și nu "1001 de nopți" că făceam bătături la pleoape de la atâta citit, zău așa!

     Să revenim la beneficii, zic. O să le trec pe alea mai răsărite și mai convingătoare. Poate așa reușim să creștem procentul de 5,3% dintre românii care merg cu bicicleta. Jale maximă!

     Avem beneficii legate de fizic - mai puțină șunculiță la aripioare, inimă mai rezistentă, plămâni puternici, circulație mai bună, imunitate crescută, viață mai lungă și mai sănătoasă. În plan mental se poate observa creșterea capacității intelectuale, a puterii de concentrare, a motivației, a competitivității, scade stresul, ești mai bucuros (bine, aici poți fuma ceva bun și nu mai transpiri ca boul 3 ore), scade anxietatea (la mine n-a funcționat), ai un somn mai adânc (decât soția). Scade colesterolul, crește libidoul (confirm, chiar scade colesterolul), arăți mai tânăr și nu faci cancer. Pardon, faci, dar scapi mai repede. Te ajută cu diabetul și faci căcuț normat. Adică la semnal. Stabilizează tensiunea și poți urmări toate episoadele din "Sclava Isaura".

     Apoi avem aspecte legate de mediu. Nu le enumăr pentru că sunt sigur că planeta nu trebuie salvată, ea va dăinui mult timp după dispariția omenirii. Pariu?! Deci mersul cu bicicleta nu contează decât pentru mediul nostru, ne facem nouă bine.

     Pe urmă avem aspectele economice, dar când ai biciclete mai scumpe decât mașinile mici, cumva discuția e derizorie.

     Nu putem să nu menționăm  aspectele sociale ale mersului pe bicicletă. Îți faci prieteni noi (mai ales câini), te poți înscrie într-un club și bagi ture cu Mîndruță la mare și ajungi în 2 zile. Normal că la mine nu se aplică, eu ies mai mereu singur.

     Mai e și partea cu traficul în orașele aglomerate, dar cumva îți riști bazonul și nu știu dacă putem convinge lumea așa.

     Netul vorbește și de latura sportivă, dar nu e cazul la noi. Auzi, 5,3% merg cu bicla! Păi ce pretenții de performanță să ai?!

     Lista e lungă și plictisitoare, nu cred că o să conving pe cineva. Așa că apelez la motivația supremă, din punctul meu de vedere (Narcis fiind, magazine de oglinzi cutreieram). Frate, pe bicicletă ești nu cool, ci mega-cool. Etalezi bulanu' epilat, bazonul bombat, tricoul mulat, ochelaru' asortat, uneori cotul rașchetat, ciorapu' Rapha croșetat, bipăie garminu' când sare pulsu' sau iei komu'. Ai, n-ai stil, ești la modă! Când oprești la magazinul din sat, toate vacile îți cer autograf pe uger! Vedetă scrie pe tine, chiar de nu ai câștigat nimic în viața ta. Întreabă-mă pe mine! Plus că mai sunt și fanii ad-hoc de pe drum care îți suflă vânt în pânze: "vine cicliștii!".

     Este că te-am convins?! 😃😃 Dacă nu să mergi, măcar sa dai o mână de ajutor pentru scriitor.

De pe la alții, clar.

Scriitorul din mine 25.09.2022

    Azi, duminică, liniștite și pace în Comitatul Mancushire. M-am trezit fără ceas fix la startul transmisiunii de pe Europsort cu Campionatele Mondiale de Ciclism. Rupt de somn, nu am rezistat mult, era 5 dimineața, dormeam pe mine, așa că dupa ce l-am vazut pe eroul meu Wout vreo oră, am închis ochii. Am moțăit, mă mai trezeam, mai urmăream acțiunea, cred că și visam chestii, ciudată rău transmisiunea ăstora. Apoi am adormit de-a binelea. M-am trezit când mai erau vreo sută de km, binesss. Odihnit, liniștit, mă pregăteam să mă bucur pentru Wout van Aert, dar n-a fost să fie. Colegul său de echipa națională, Remco Evenepoel, a furat laurii printr-o mișcare inteligentă dar și susținută de forma fizică. Omul are 22 de ani, tocmai a câștigat Turul Spaniei acum două săptămâni, e foarte tare. Wout nu a mai avut voie să atace și a venit cu plutonul, dar tot a terminat pe 4. Era să ia argint, dar sincer, nu aș fi vrut să ia argint pentru a 3-a oară la Mondiale. Dar nici să iasă ultimul. Aia e. Din păcate, români nu prea se văd la aceste campionate, dar văzui Thailanda, Rwanda vreo doi, Vatican (pe bune!) și alte nume exotice, dar România, ioc. Valoarea, deh!

    După dezamăgirea de la ciclism, am reluat viața de familie. Mic-dejun, ceartă cu fie-mea pe nimic și împăcare cu pupare, discuții laxe cu doamna despre planuri și o cafea tare între ele. Apoi am băgat distracție cu doi pisoiași salvați de soție și crescuți de Buna (bunica ei). Doi nebuni de pisoi, frumoși și zăpăciți, ne-au făcut ziua mai frumoasă. Am ieșit în curte și ne-am jucat și cu cainii, m-am cocoțat în măr și am adunat ceva roade, am stat la aer. Apoi prânzul și plecare rapidă în parc. Adică pe bicicletă și trotinetă. Incă învățăm, nu stăpânim plecarea și oprirea, dar mersul e lin și încrezător. In parc ne plictisim cam repede, așa că ne întoarcem acasă cu două prietene de-ale Emmei să se joace împreună. 

    Eu mă relaxez cu doamna în timp ce copiii fac copilării. Ziua trece fără stres și se termină cu o cină copioasă. Acum, ceva tenis la tv pentru doamna mea, Emma e pe youtube cu vloggerii ei preferați, eu scriu norma zilnică și mă gandesc la munca de săptămâna ce urmează. Nu e stres, fac planuri și mă pregătesc. Oricum, de cele mai multe ori, planul meu inițial e dat peste cap de neprevăzut și m-am obișnuit. Astfel că am cate un plan B. La un moment dat, i-am spus sefului meu că am putea să facem și un plan C. El mi-a spus că oamenii care ajung să facă un plan C, doar asta fac, planuri. Interesantă idee. Mă retrag la depou, lecția s-a terminat, noapte bună și mie!

Tanar si nelinistit

Scriitorul din mine 24.09.2022

    Nu cred așa ceva. E a patra zi consecutivă, hai că devine obicei. Minune mare, Doamne-ajută la toată lumea! Azi a fost plin. Cafea dimineață cu doamna și un bol de cereale și am tăiat-o cu bicicleta la plimbare. Deși nerefăcut complet, nu mai rezistăm și am ieșit. Sub doua ore a durat dar încă simt bucuria și la ora asta. O dimineață rece, de am ieșit cu mănuși cu degete, dar apoi mi s-a făcut cald și a fost și mai bine, zău. Dupa tură, am plecat spre Moreni, să stăm doua zile și aici ( că deja suntem), am dat o tură pe la Jumbo să luam nu-știu-ce caiet pentru scoală, doamna mea a mai gasit ceva pentru casă, ne-am întâlnit și cu părinții unei colege de-ale Emmei, și ei tot după acel caiet. Am bifat Jumbo, urmează mall.

    Doamna e cu noodles, Emma cu Happy Meal și eu cu Mesopotamia stropit cu cola. La cele 72 de kile ale mele îmi permit să mănânc orice, oricând, oricât. Schijă sunt. Profu' de baschet mă alinta "Moartea dreacu" iar un vecin în copilărie îmi zicea "Secătura". Io sunt ambele!

    Incredibil câtă lume e la cumpărături, bag seama că toate semnele de pe piețele de capital sunt doar la Bloomberg tv, la Românica e lapte și miere, nici urmă de recesiune. O fi poate și vreo impresie greșită, că așa era și în 2008, economia noastră "duduia" și lumea se prăbușea în jur!? Nu sunt vreo cucuvea, sper să mergem spre mai bine, vreau să mă bucur de viață dar am o reținere când vine vorba de problemele economice, nu prea e de glumă, că toată lumea suferă. Om trăi și om vedea. Am un plan B, soluții se găsesc, trebuie doar să ne adaptăm.

    După mâncare rapidă și sănătoasă, tre' să luăm ceva și pentru acasă. Ne învârtim prin Carrefour fo' oră, luăm ce ne trebuie, la ieșire radem și două lozuri. Normal, unul e câștigător, îl schimbăm pe un loz nou, normal, necâștigător. Merge afacerea, nenică! Dar nu ne pare rău, știm povestea prea bine.

    Frate, mai devreme aveam o mulțime de idei, râuri de inspirație îmi inundau supapele sufletului și acum, la 10 seara, nu mai e nimic. Am băut o bere, am stat de vorba și am văzut o juma de film, urmează somn. Iar mâine sunt campionatele mondiale de ciclism. Haide Wout, fă-ne mândri! Au fost și azi ceva curse, dar nu le-am urmărit, aveam alte priorități, deh. Dar mâine promit că mă uit, fie ce-o fi! Noapte bună la toată lumea! 

p.s. scuze de greșeli și lipsa diacriticelor, remediez zilele următoare.

30 de minute pe zi, recomandare de la medic.

Scriitorul din mine 23.09.2022

    Azi era să ratez episodul zilnic. A fost o zi lungă și grea la muncă, nici nu am mai apucat să ies cu bicicleta. Am și avut ceva chestii de făcut prin casă și curte și a mai venit și ploaia. Plus că la muncă m-au înnebunit englezii mei și am mai căutat și pe net cum să primesc sponsorizări pentru scris, am pus link aici în dreapta spre Patreon și poate e cineva dispus să ajute un scriitor începător să își concetreze energiile spre texte pe foi și bloguri. Imi dau seama că puteam face asta demult, habar n-am de ce nu am făcut-o, dar sigur e în planul Domnului. 

    Dimineață ne-am trezit obosiți, ochii carpiți și buzele uscate nu ne-au facut micul dejun mai luminos, am cam tras de noi să plecăm spre scoală. Dar a trecut. La 12 am luat-o pe Emma și ne-am îndreptat spre Mac, pentru o masă cu jucărie. Monster truck! Ce tare, că îi place Emmei mai mult decât mie. Ne jucăm diseară dupa muncă. 

    Acasă, fetele își văd de treabă și ceva teme în camera Emmei, eu la birou cu dureri de cap și ochi, așa e când se sparg toate mailurile în capul meu. Noroc că am capul tare și duc multe, altfel eram de mult cu capul. Sau poate deja sunt și nu recunosc nimic. E bine că ne baga ăștia control psihologic la medicina muncii, Doamne-ajută să trec. Habar n-am dacă e legal, mai sunt și reprezentantul angajaților. Halal cu mine! Ne dau ăștia pe toți afară fără nicio plată compensatorie, zău.

    Ziua a trecut prea repede și nici nu am apucat să mă gândesc dacă am inspirație, așa că am fugit de la seara în familie și m-am apucat de scris, să nu treacă ziua, doar așa am promis acum trei zile. Dacă scriu și mâine sunt mai tare decât un miracol din bătrâni.

    Hai noapte bună și ura la toată lumea! Strigă doamna după mine. Paaaaaa!

Se poate scrie si pe bani.

Scriitorul din mine 22.09.2022

    Hai că e a doua zi, încerc să mă țin de treabă, și anume să scriu zilnic. Am mai puțin de muncă și mă pot abera aici vreo treizeci de minute, dacă nu cumva apar alte chestii între timp, sau poate dacă îmi fuge inspirația. Deși, sincer să fiu, nici nu prea are ce să fugă. Că m-am apucat de scris într-o doară, să fie cuvinte, zic. Nu prea mă simt bine, am multi muci și strănut, nu am ieșit cu bicicleta și sufăr un pic. Am prins totuși un drum până în centru la bancă și am mers pe doo roți, liniștit, îmbrăcat gros, dar lejer, chiar m-am bucurat de libertatea de mișcare. Ai mereu loc de parcare, nu te stresează consumul, singura grijă e să nu te calce vreun idiot, atât. Și să nu plouă, clar, că nu mai are farmec, chiar dacă am aripi de protecție și nu m-aș stropi ca pe cursieră, dar tot e aiurea să mergi prin ploaie. Nici cu mașina nu îmi place să merg pe ploaie, darămite pe bicicletă.

    Din nou ne-am trezit înaintea cocoșului vecinilor, pe la 6.45, așa că am avut mai mult timp de vorbă la masă, nu neapărat de mâncare. Cafeaua era deja gata, multumim doamnei. Afară nu mai e la fel de frig, multumim Doamne. Deși la bordul mașinii apar doar 5 grade, parcă e mai cald decât zilele trecute cand erau 7, dar probabil că am început deja să ne obișnuim cu frigul, cine știe!? Drum scurt până la școală, un pic de treabă la socrul meu acasă, iar nu mă grăbesc, iar nu mă stresez în trafic. E bine, conașule.

    Și că tot veni vorba, azi e ziua nașei noastre de cununie, să ne trăiască. Unde vrea ea, desigur. Cântăm în gând "mulți ani trăiască!" și ne propunem să băgăm ceva de la Maestro în cinstea ei. Covrigi cu ciocolată să fie, dar la prânz, când iese Emma. Acasă bag material de dimineață ca să fie mai laxă amiaza și îmi iese, că altfel nu scriam acum. O iau pe Emma, luăm covrigi, e cald și bine afară, mergem să luam un altfel de stilou, mai potrivit pentru mâna ei, scăpăm de stres. Că e stres, frate, dacă nu are toate planetele aliniate în ceea ce privește scoala, nu mai avem trai cu ea. E bine că îi pasă de școală, dar nu e bine că se stresează mai mult decât trebuie, zic eu. Dar nu avem cum să controlăm asta, ea singură va trebui să deslusească tainele vieții și limitele pe care tot ea le va impune, noi doar trebuie să îi oferim informațiile cerute și mediul potrivit pentru exprimare și creație. Ceva ce eu nu am avut, am mers cu turma, nu am putut să mă calific în ceea ce îmi place, am ales doar liceul (Ienachița), dar profilul Real se știa deja, facultatea era, cum altfel, ASE, dar nu neapărat de la parinți ci și de la colegi și prieteni. Eu vreau ca Emma să poată alege un drum care îi place, care se potrivește abilităților și calităților ei, nu să sară pe primul job aparut în cale și să se descurce. Să aibă timp să testeze și să nu se abată de la drumul ei, ales de ea, dupa chipul și asemănarea ei.

    Înapoi la muncă. M-am apucat de niște cursuri, ca să îmi dezvolt niste abilitați tehnice. Cam greu pentru unul care nu știe decât să dea restart la laptop sau telefon cand au o preoblemă, dar trebuie să încerc. Compania la care lucrez are proiecte de automatizare și control, așa că trebuie să învăț despre senzori și valve și sirene și camere video și alte multe căcături foarte interesante că te ia somnul. Bag o cruce, scuip în sân și dau click pe "Continue course". Ne vedem mâine, cred. Pa mie și ție!

Determinat și iute

Scriitorul din mine 21.09.2022

    Tot mă gândesc de unde să încep să scriu o carte. Cum ar fi să vorbesc despre viața mea?! Nu interesează pe nimeni, clar, dar pot încerca. Unii "experți" zic că e bine să scrii zilnic ca să te antrenezi, să scrii din ce în ce mai bine. Dar despre ce să scrii în fiecare zi? In primul rând că nu e timp pentru așa ceva. Dar dacă vrei ceva în viață, trebuie să depui un minimum de efort, așa că treizeci de minute pe zi nu ar trebui să fie prea mult, zic. Încercăm.

    Azi, miercuri, 21 septembrie 2022. O zi rece, după o noapte scurtă și fără vise. Mă trezesc înainte de program, adică pe la 7 fără un sfert. Ne pregătim prin baie și pornim spre cafele adulte și mic dejun la copil. Frig afară, cald în cană, viața e iar frumoasă. Emma nu mănâncă prea mult dar vorbește să compenseze. O admir că e în formă, eu nu îmi aduc aminte cum eram la 7 ani, dimineața, înainte de școală. Pesemne că tăceam ca un turc mut și blestemam în gând școala. Habar n-am. Ea are mereu chef de școală, de oameni, și deși uneori mai trage de ochi, niciodată nu s-a chinuit să se trezească. Facem glume, vorbim despre teste și teme, clasa I are provocările ei dar nu e grea, zău așa. Ne descurcăm. 

    Hrănim câinii și vrăbiuțele înainte de a pleca, luăm ghiozdanul în spate și gluga pe cap și pornim. E rece și în mașină încă nu e cald, dar nu tremurăm. Traficul e normal, adică e aglomerat, deci nu e panică. Noi mereu plecăm la 8 fără 20, același traseu de fiecare dată, cu strecurat pe banda 1 și stat la cozi unde e roșu. Demult nu mă mai stresez în trafic de la trafic, îi las pe oameni să treacă înaintea mea, cer și eu voie și mă bag când pot, roata se învârte în liniște. Normal că te mai enervezi când o vacă îți bagă ugeru-n față, dar o trimiți la grajd și îți vezi de drum. Nu poți să rămâi inert la prostia oamenilor, dar poți limita daunele pe care ți le produc la căpoc trecând cât mai repede peste nemulțumirile provocate de idioți.

    La școală ajungem aproape mereu primii, nu că ne propunem, dar întârziatul e o bubă prea mare și nu o dorim pe carnetul de elev sau pe cel de părinte. O conduc pe Emma cu privirea până intră în scoală, nu mă grăbesc nicăieri, și chiar de m-aș grăbi, tot pot să "pierd" două minute pentru ea. Drumul de întoarcere e mai aglomerat, dar nu e stres deloc, munca mea începe când vreau eu, dar nu mai tarziu de 10, că bate la ochi și la evaluări. Pot să spun că mă grăbesc mai mult când am de făcut o tură cu bicicleta, că e timpul limitat. Nu pot să stau prea mult, că e munca. Și după-amiaza nu pot ieși, pentru că e familia. Dar e bine, nașule, nu e ca și cum mă plâng. Știu oameni care trebuie să iasă pe la 5 dimineața. Păi ăla e chin, pe bune! Dar azi fac pauză, am muci și mă încearcă niște stări de răceală, așa că time-out de la efort. Sufăr mai puțin ca înainte atunci când nu ies, acum bag micul dejun și mă uit la Campionatele Mondiale de ciclism din Australia. Niciun favorit azi, așa că doar ascult comentariile și încep munca, să am un program lejer. Trag tare dimineața în speranța că amiaza e mai lejeră. Am luat-o pe Emma de la scoală, altă poveste, o zic altădată. E ora 1 acum, mă gândesc la mâncare, nu mai am chef de muncă. Hai că fac pauză. Revin. 

    Gata masa, sărutmâna, Frate, acum mi-e somn. Ar merge o cafea mai degrabă decât o moțăială bleagă. Fac câteva mișcări, îmi revin și revin la treabă. Hai că se poate. Nu știu dacă mai scriu azi. Încerc mâine. Pa mie!😃

Înjuri sau râzi?