Bicicleta și depresia

    Haide bună dimineața. Azi sunt liber, dar deocamdată nu ies la plimbare, e urât afară și oribil de jegos pe jos, mai stau până se mai zvântă. De nu se usucă deloc, bag trainer în pod. Iar am prins un weekend la Moreni, dar nu am mai exagerat cu bicicleta, că a fost urât afară și am stat liniștit. M-a prins ploaia vineri și m-a udat ca lumea, să fie ăsta singurul botez de anul acesta. Dar și pe trainer a fost aiurea, noroc că am băgat o cursă live de ciclocross. Wout al meu a ieșit pe doi, a câștigat Mathieu van der Poel. Frumoasă și palpitantă cursa de la Benidrom din Spania. Comentatorii spuneau că au fost peste 15,000 de spectatori, un real succes. Deși nu a câștigat Wout al meu, tot m-am bucurat de cursă. M-a ținut treaz, că pe trainer, când nu bag intervale, mă cam ia plictiseala și e greu la căpoc să te concentrezi. Nu am rezistat decât o oră și patruzeci de minute, dar a fost bine. Orice zi pe bicicletă e mai bună decât orice zi fără, clar. Seara am avut chef de citit articole despre muncă și stres. În Europa de Vest și alte state civilizate se discută și se implementează programe pilot care să încurajeze companiile să aibă săptămâna de lucru cu 4 zile. Se caută soluții pentru păstrarea productivității sau chiar creșterea ei permițând oamenilor să aibă 3 zile de weekend. Planul e să nu muncești mai mult de 32 de ore în 4 zile, dar e greu, așa că unii acceptă să muncească 10 ore pe zi. Nu văd ca o soluție optimă să muncești mai mult în fiecare din cele 4 zile, cred că te obosești, deși sună bine 3 zile de weekend. Ideea e ca oamenii să își păstreze salariul intact, că nu vrea nimeni să renunțe la bani mai ales că prețurile și inflația au afectat grav bugetele familiilor de pretutindeni. Deocamdată în România nici nu se pune problema de discutat, darămite de promulgat vreo lege ca în Belgia care le permite oamenilor să aleagă între 4 sau 5 zile de muncă. Auzi, lege! Vai de capul și legislația noastră.

    Am bântuit aiurea pe site-uri și am citit și ceva articole legate de burnout și depresie. Niște statistici interesante plasau Romania pe ultimul loc la numărul de cazuri de depresie cronică din toată UE. E prima oară când mă bucur că suntem pe ultimul loc. Nu știu cât de reală e situația, o iau cu oarecare reținere această informație. Totodată, am văzut că în Danemarca a scăzut uzul medicamentelor anti-depresive, singura țară din UE care a cunoscut o scădere, în rest doar creșteri semnificative. Eu aș pune asta pe folosirea bicicletei în viata de zi cu zi, danezii sunt cei mai bicicliști dintre europeni. Un articol zicea că sunt țări care se situează pe locuri fruntașe la calitatea vieții, dar sunt printre primele și la folosirea medicamentelor. Păi de aia sunt finlandezii și islandezii primii la fericire, că au tratament bun. Nu pot să nu remarc că a crescut consumul și din cauza Covid si a restricțiilor absurde, a problemelor economice de pretutindeni și a războiului. Suntem ținuți în tensiune și începem să cedăm nervilor din ce în ce mai des. Și o luăm pe tratament ca să nu o luăm pe campii. Hai sănătate și aerisire de acoperișuri pentru toată lumea. Io mă duc pe afară prin curtea spitalului 💊💊😁😁

România nici nu apare aici.

Așa-i în tenis 22.01.2023

    Hai bună dimineața și ura la toată lumea. Nu cred că au trecut atât de multe zile de când nu am mai scris nimic. mă, dar nimic, știi ce-i aia?! Ni mic. Zero inspirație, zero voință să o caut, zero gânduri de pus pe foaie. Au fost câteva tentative ușoare de încercări, total greșite dacă nu au meritat efortul. Au fost multe chestii pe care le-am văzut și le-am gândit, dar nu am avut pornirea. Azi, gata, m-a lovit. Îmi place să urmăresc clipuri pe youtube cu băieți care se dau cu bicicleta. Am scris "băieți" pentru că am observat că dacă e un clip făcut de o fată/femeie sau mai multe, nu rămân interesat de poveste. Prea lacrimogen, prea tras de păr în legătură cu "girl power", mă ia cu greață. Nu mă consider misogin, dar sunt lucruri la care nu achiesez. Așa cum mi s-a întâmplat și acum, de dimineață. Pe youtube sunt multe clipuri de promovare a diferitelor mărci de biciclete sau echipament sportiv. Frate, și unul dintre ele, cu Pas Normal Studios, m-a făcut să explodez. Parol. Niște băieți și fete din Germania fac un fel de tur al unor podgorii. Și toți zâmbesc și se bucură de viață și îmi povestesc că ei merg cu bicicleta pentru că iubesc natura și să meargă alături de prieteni și că doar despre asta e vorba, nu contează competiția. Toți arată impecabil, haine țiplă, încălțări imaculate, bicicletele, scoase din cutie. Băi baieți și fete, păi voi ieșiți o dată pe an când e soare și o ardeți eco-friendly, ipocriților. Nu zic că nu e bine să arăți impecabil într-un clip de promovare, dar ce m-a lovit pe mine e că deși ei spun că nu urmăresc performanța, toate bicicletele sunt cele mai scumpe modele, care au o groază de chestii care tocmai performanța o au în vizor, nicidecum "flower power" sau "să vizităm niște situri arheologice că e la modă". Prea multă ipocrizie strică la stomac, oricâtă lămaie sugi. Am început să nu mai suport marketingul ăsta agresiv și mincinos, sper că lumea va începe să își schimbe prioritățile și să apreciem mai mult sinceritatea și adevărul, nu baloanele de săpun luate de vânt. 

    Azi plouă, dar am trainer. Ieri am reușit să ies de două ori, o dată la Moreni și o dată la Târgoviște. Nu am plănuit, dar s-a nimerit super-bine, am adunat kilometri și mi-am făcut damblaua. Am fost și la mamaia mea care anul ăsta face 90 de ani. Mânca-i-aș eugeniile! I-am băut cafeaua și am băgat și o pungă de turtă dulce la ghiozdan, am vorbit și ne-am bucurat de vizită. Seara am stat cu fetele mele, am văzut ceva ciclocros înainte de somn și ne-am delectat cu plăcintă cu mere. Am zis că anul ăsta nu mai trag atât de mult să ies cu bicicleta și totuși, cumva, am reușit cel mai bun început de an din punct de vedere al distanței, dar știu că vor veni și perioade mai aglomerate și bicicleta va fi pe planuri secundare. Am și avut noroc cu vremea asta de primăvară care mi-a permis să bântui fără apă la obraji. Dar cel mai mult și mai mult am avut noroc cu biletele de voie de la fetele mele. Ce să îți mai dorești!? Hai să aveți o mini-vacanță de neuitat. Eu muncesc mâine. Fraier! 😀😀😀

Când n-ai trainer, te uiți pe geam. 

Cantonament la medie înălțime 11.01.2023

     Hai salve și ura la toată lumea. Am luat o pauză nemeritată de la scris pentru că pur-și-simplu nu am mai avut chef. Poate aș fi găsit idei și ceva inspirație, dar nu m-a mai tras ața spre alergări mirobolante pe câmpiile blogului. Azi plouă, e foarte urât afară, am o stare proastă pentru că sunt aproape de răceală, Emma a fost dar și-a revenit, doamna mea e pe medicație și suferă de muci și tuse pe dincolo. Eu muncesc cu Drag și Spor, prietenii mei recenți. Mă bucur că nu mai știu ce zi e și am impresia că timpul nu mai trece atât de repede cum îl percepeam inainte. O fi de la rețeta nouă, o fi de la reacțiile adverse, habar n-am, dar mă bucur că nu mai trăiesc decepția zilnică: "Doamne, ce repede trece timpul!". Încă nu mă simt bătrân, am energie și chef de lucruri, mai stau tânăr și neliniștit. Așa cum am fost în ultimele două-trei săptămâni. Emma a vrut să stea la Moreni toată vacanța și noi după ea. Eu am avut multe libere și am primit zilnic bilet de voie spre zările calde, că a fost vreme de primăvară. Și, frate, am băgat bicicleta în draci, am făcut peste 1000 de kilometri în două săptămâni, un fel de record personal în cei 10 ani de bicicletă. Așa că îl pot numi cantonament în adevăratul sens al cuvântului. Multumesc pe această cale familiei care m-a lăsat să zburd liber și cuvântător pe aiurea. Mi-am făcut și challenge-ul Rapha Festive de 500 de kilometri în 8 zile, o mare realizare pentru moralul meu labil, adun motivație și încredere pentru orice va fi să vină. Familie, muncă, bicicleta, ture, probleme, sunt pregătit. 

    Adaugă la asta și faptul că Moș Craciun a fost bun și m-a blagoslovit cu o bicicletă nouă, ce să mai crezi când mă plâng!? Sunt pe plus. Planurile familiei nu au cum să sufere de la derapajele mele cicliste, așa că anul ăsta ne ținem de planurile de călătorie și distracție, fără rezerve. Așa că am de tras să fim mai bine și mai departe de mai multe ori. Deși e cam greu să depășim cele 4 țări vizitate în 2022, cine știe, poate ne scoatem și anul ăsta cumva. Am pierdut alegerile pentru reprezentantul angajaților, deci o să fie pauză de drumuri din partea aia, dar poate apare ceva de la muncă și iar ne pornim cu avioanele încolo și încoace, sus și jos, cum îi șade bine oricărui călător. Vrem o Turcie și un Paris cu Roland Garros și Disney, iar restul va fi bonus. De ziua Emmei băgăm un munte, cu ploile de afară sper să fie și ceva zăpadă pe la munte, să ne bulgărim un pic. Zilele astea bag trainer și o să încerc să mă păstrez, de acum trag câteva săptămâni bune doar să mă mențin, nu mai vreau să trag să cresc forma, că nu e nicio cursă în primăvară la care să tind sa părticip, așa că o să fie liniște și pace. Familia și munca, acestea sunt prioritățile, și îmi pare că merge OK planul meu pe 2023. Hai sănătate și sănătate! 😎

Planuri și vise.

Plimbaretul 07.01.2023

    Hait, că dorm pe mine și mă cam dor picioarele. Totusi, nu sufăr atât de tare pe cât aș fi crezut inițial. Joi seara am vorbit cu cineva din București să îmi dea un suport de ciclocomputer, să pun pe bicicletă și nu știam cum să intru în posesia lui. Deja îmi luasem liber vineri așa că am făcut planul: un coleg bun se întâlnește cu respectivul și eu mă văd cu colegul. Simplu și eficient. Doar că vineri m-am urnit greu și am plecat după 10.30, ceea ce însemna că mă va prinde întunericul și frigul. Așa că a trebuit să mă îmbrac mai gros decat era nevoie pentru prânz și m-am cam încins. Am avut parte și de vânt portrivnic cea mai mare parte din drum, dar traficul de pe DN1 e atât de benefic pentru viteza medie încât nu a fost atât de rău. Dar am cam tras toată ziua. Șase ore și un sfert a durat plimbarea, 196 kilometri, un spate și un gât țepene de la atâta mers, dar un suflet ușor și cap limpede cum nu am mai avut demult. M-a bucurat întâlnirea cu fratele Cornel, cel mai bun prieten și coleg de la corporație, om cu care am împărțit și împărtășit atât de multe încât ne avem aproape mereu, indiferent de distanță. Am schimbat din nou impresii, mi-a făcut un sandwich, mi-a servit o sticlă de gatorade și ceva ciocolată, festin adevărat la ora prânzului. Mai vrem! Drumul a fost uscat, cum altfel să fie cu așa vânt ciudos. M-au deranjat multi proști pe drum, Bucureștiul e plin de idioți, dar a fost mai rău pe drum decât în oraș, ceva nou. Soarele se mai pitea prin nori și imediat scădea temperatura, dar eu eram pregătit, nu am simțit frigul deloc. Una din puținele ture când nu mi-a fost frig, deși am cam transpirat că am tras să nu stau prea mult pe drum. Nu aveam în programul de pregătire o așa tură intensă, lungimea mi-a convenit, dar intensitatea, nu. Trebuia să fie o tură lejeră ca efort, dar nu am avut ce face. Poate e tot răul spre bine, cine știe!? Oricum, nu mai ies așa tare până în primăvară. După cum arăta prognoza, nici nu voi mai putea, că o să bag trainer indoor, și nu rezist mai mult de 90 de minute. Ne adaptăm, constant, fără bocitoare, targetul anul ăsta e familia și apoi munca. Programul de bicicleta va suferi modificări importante, ture mai puține și mai multe ieșiri cu familia, poate le conving și pe fete să meargă pe două roți, măcar prin parc sau la pădure, vedem noi cum le convingem. 

    Aseară am fost tratat cu o super-priveliște. Soarele apunea într-o mare de nori roz în timp ce luna plină răsărea spre est, deasupra Ploieștiului. La ora aia cam sufeream de dureri de spate și gât, dar tot m-am bucurat. Eu caut mereu titluri de pus pe tura de pe Strava și mi-a venit în minte asta: Apus de soare sub clar de lună plină, Miere pentru suflet și poezie pentru retină! Poet, este!? Hai să ne vedem cu bine pe drum, că pare că vremea mă ajută să nu mă mai mut în Spania ca să mă plimb și iarna. Vezi că sunt curse de ciclocros, iar avem spectacol. Ura la toată lumea!

Fratele Wout, pe primul loc din nou.

Favoriții mei la ciclocross 07.01.2023

 

Care pe care.

    Probabil te-am zăpăcit cu favoriții mei. Eu am în toate sporturile câte un sportiv sau mai mulți pe care îi urmăresc cu drag. La ciclism m-am îndrăgostit de Lance Armstrong, când a câștigat 7 Tururi ale Franței dar i-au fost retrase pe motiv de dopaj și politică. Degeaba, zic eu, și rămâne în inima mea ca unul din cei mai mari. Apoi am trecut la Fabian Cancellara, un super-atlet elvețian, multiplu campion mondial de contratimp și câștigător de curse Monument. Când s-a retras el în 2016 am început să caut pe altcineva. M-am oprit pentru un timp la Peter Sagan dar el a ars repede. L-am lăsat și pe el în umbră. Și era iarnă, mă uitam la curse în reluare și am găsit din întâmplare o cursă de ciclocros. Și se băteau Wout van Aert cu Mathieu van der Poel. Nu mai știu exact ce cursă și unde, dar de atunci am căutat și văzut toate cursele de ciclocross din ultimii 10 ani. Aveam timp noaptea și în loc de seriale eu urmăream curse de ciclocros. Și așa am început să iubesc acest sport nebun. Exploziv, încrâncenat, încordat, intens, murdar, îmi pare că e de cicliști adevărați, minerii mei preferați. Băieții nu au rămas la ciclocross, și au încercat și alte discipline din ciclism, MvdP la mtb și ambii la șosea. Și a ieșit o nebunie de luptă și acolo între ei. O să încerc să adun date legate de numărul de victorii pentru fiecare disciplină, dar nu ca să vedem cine e mai bun, pentru că eu țin cu Wout indiferent de numărul de victorii sau de diferența dintre ei. Întotdeauna am zis că idolii și idolatrizarea nu se măsoară în numărul de victorii, clar contează să fie printre învingători ca să îmi câștige admirația, că nu oi ține cu ultimul. Sunt eu destul de ultimul la cursele mele, îmi ajunge, mă uit și eu la ăia buni. Așa că bag statistici aici jos, o să actualizez lista cât de des pot. S-au mai schimbat numerele.

Wout van Aer                                    Mathieu van der Poel

103     Ciclocross    206

3 Titluri mondiale ciclocross 4

1 Monument 2

39 Victorii World Tour 40

9 Victorii de Mare Tur 1

2 Tur de 7 zile 1

0 Victorii de Cupa Mondiala MTB 3

0 Titluri mondiale de sosea 0

Podium obișnuit pentru ei doi.

Criza vârstei mijlocii la bicicliști 04.01.2023

    Hai la mulți ani în 2023! E prima bucată de gând pe anul ăsta și am mai multe idei, dar nu le dau pe toate odată. Și pentru că sunt prost rău și nu scriu cum de am o idee, am făcut pauză pentru muncă și am uitat ce voiam să scriu. Clar era ceva deștept peste poate și interesant dincolo de sigur, dar cenușiul meu e mai mult cenușă, că-s prăjit de tot! Ideile gravitau desigur în jurul familiei și bicicletei, ca eu atât știu. Ce muncă, ce salariu, ce taxe și impozite, ce politică?! Hait, era să scriu "ce război?!" dar zic să nu întind coarda, că deocamdată suntem bine. La sfârșit de an se face analiza a ceea ce a fost sau nu a fost să fie, lumea adună și scade, vede unde pică față de 0. Eu mereu pic mai sus de 0, chiar dacă nu am făcut cei 10 mii de km, am terminat Rapha Challenge de 500 km între Crăciun și revelion și a fost bine. Am avut un an bun, mă raportez la ce văd în jurul meu și la ce mi-aș fi dorit, deci nu prea am motive de văicăreală. Iar la început de an 2023 lumea face planuri, își face lista cu dorințe (nu știu dacă "rezoluție" are acelasi sens și în română ca în engleză) pentru noul an. La mine e cu cântec, ca de obicei, că nu e un an oarecare, toți anii sunt deosebiți, că diferă cifrele, clar. 

    Cum "care coborâre"? Pai nu ăsta e punctul în care te sui în sanie și o tai la vale, purtat de tot ce ai putut sau nu să faci, realizezi, împlinești, doar te bucuri de priveliște și te pregătești de marea trecere?! Uaaaaaaaaaaa, cât de tâmpit sunt! Zici că am 80 de ani pe muchie și mă vizitează gândurile cu coasa, fac caca în mers și pipi fără sens, am pampers de firmă și mă culc la 18.00 😄😄😄😄 Frate, am 40 de ani, mă simt în puterea vârstei, la cap am maximum 20 de ani, la corp vreo 75, dar nu fumez și nu beau, deci speranța de viață sare de 90. Plus că și fac sport, mai mult decât poate duce trupul meu firav de băiețel, dar hei, sunt în grafic. Plus că eu zic că nu prea adun păcate, așa că moartea nu va fi dură, sper că o iau în sus după. Deși am o afinitate pentru asfalt proaspat și smoală, și îmi place căldura, parcă tot în sus vreau să merg. La Bărbos! Sau Marele BărBOSS 😀😀😀

     Vezi că aberez ca acum 10 ani când am început să scriu, nu m-am schimbat deloc. În bine! M-am ramolit, până la cină uit ce am mâncat la prânz, Garmin mă întoarce acasă și telefonul îmi zice unde suntem la zilele săptămânii. Noroc că nu am vreun tratament de urmat, că sigur uitam să îl iau! Fizic nu am probleme, parol. Am început să număr câteva fire albe (dar dau vina pe soție, clar de la ea le am!), mai merg noaptea la budă, dar nu îmi pare exagerat, dorm neîntors, pot să stau să văd artificiile de Revelion, beau alcool fără să mor, mănânc orice deocamdată, mai scot câte o glumă pe gâtlej și încă mai știu să râd. Sigur că soața mea dezaprobă îngăduitor, zice că m-am nasolit rău de tot, că sunt mai hâtru ca un câine bătrân fără os și cu blana udă, dar e părerea ei. Eu zic că sunt bine.😀

     Nu mai zic asta când mă gândesc că ar trebui să îmi fac griji pentru criza vârstei mijlocii. Bani de un bmw roșu decapotabil nu am (cred că mai bine scriu Porsche) și nici nu mă pasionează atât de mult mașinile, dar chiar nu mă văd un bătrân pervers în bmw/porsche și senil, cu chelia fluturată de vânt în mașina decapotată, cu muzica din '92 și hainele din 2004. Sigur că sunt lucruri pe care le-aș vrea altfel, dar e de muncă și trebe răbdare. Plus că am atâtea motive de bucurie în viața mea că nu prea mă plâng. Dar să vedem cum s-ar manifesta criza vârstei mijlocii în cazul meu.

     Cică urmele vizibile ale crizei vârstei mijlocii sunt în ordinea numerelor de pe tricouri: schimbări în meniu și program de mese, modificări ale programului de somn cu treziri nocturne și oboseală, pesimism și lipsa speranței, iritare și anxietate, deznădejde plus vină și un simț ridicat al inutilității, scăderea dorinței de a face ce-ți place (inclusiv sex si hobby-uri). 😀😀😀 Bă, ej nebuun!? Păi nu mă încadrez la niciuna din astea. Și nu am văzut nicăieri porsche roșu, deci ăla era doar în capul meu. Acum, sincer vorbind, mai am probleme cu somnul dar tot dorm de rup, obosit sunt de când m-am născut, nu aș mișca un deget dacă aș fi milionar, pesimist nu sunt decât când fac pană și îmi pare că s-au înecat toate corăbiile. Anxios sunt când nu am bani, dar așa am fost mereu. Iritarea e starea mea de bază, așa mă trezesc, iritat la culme de toată lumea care e proastă și fudulă (eu, nu!). Sex e tabu, că îmi șterge soția contul de pe blogger. Cât despre hobby, frățieeee, păi aș merge cu bicicleta acum mai mult ca niciodată dacă nu ar fi constrângerile cotidiene. Îmi face plăcere să merg cu bicicleta, mă distrez când adun kilometri și sunt cel mai fericit când dau din pedale, chiar și pe vreme rea sau la deal, zău așa! 

     În mintea mea bolnavă asociam criza cu o dorință nestăvilită de a demonstra ce mare și tare sunt, că dacă nu o fac acum, atunci când!? Să am cea mai tare bicicletă, cu cele mai tari roți, să am cei mai mulți km și să ajung pe podium. De kom-uri nu mai zic, fără număr să fie! Că dacă nu acum, atunci când!? Am schimbat categoria, nu sunt cel mai tânăr din cei peste 40, dar am o șansă. Totuși la cât de buni sunt concurenții, mai bine joc la loto! Citesc ce am scris și parcă nu sună a criză, mai degrabă a bule de aer la cenușiu, pauze între sinapse cât un abis financiar, sau o dorință ancestrală de a poza în victimă și a atrage câteva gânduri de compasiune: săracul Mancuso, ce viață grea are! Haha, nici eu nu cred asta, să mor, dar am zis să ating subiectul că așa am simțit, odată cu vârsta devii mai înțelept. Eu doar adun anii.😀😀

     Frate, am văzut o chestie foarte tare pe net în legătură cu criza asta. Cică bărbații nu o au, dar o dezvoltă din cauza femeilor care o au și îi trag și pe ei în hău. Deci, sus pe biclă și stai departe când vezi semnele de mai sus prin casă, că ai pus-o! Hai pa, la mulți ani cu sănătate și roți nepătrate!

p.s. Mamil e termenul folosit pentru bicicliștii de vârsta mea care o ard tinerește în colanți pe 2 roți. Eu nu am dezbătut problema, pentru că nu achiesez la mainstream media și am vrut să scriu altfel, chiar dacă fac parte din categoria asta, clar.

MAMIL - Middle Aged Man In Lycra

Favoriții mei la ciclocross 03.01.2023

 

Care pe care.

    Probabil te-am zăpăcit cu favoriții mei. Eu am în toate sporturile câte un sportiv sau mai mulți pe care îi urmăresc cu drag. La ciclism m-am îndrăgostit de Lance Armstrong, când a câștigat 7 Tururi ale Franței dar i-au fost retrase pe motiv de dopaj și politică. Degeaba, zic eu, și rămâne în inima mea ca unul din cei mai mari. Apoi am trecut la Fabian Cancellara, un super-atlet elvețian, multiplu campion mondial de contratimp și câștigător de curse Monument. Când s-a retras el în 2016 am început să caut pe altcineva. M-am oprit pentru un timp la Peter Sagan dar el a ars repede. L-am lăsat și pe el în umbră. Și era iarnă, mă uitam la curse în reluare și am găsit din întâmplare o cursă de ciclocros. Și se băteau Wout van Aert cu Mathieu van der Poel. Nu mai știu exact ce cursă și unde, dar de atunci am căutat și văzut toate cursele de ciclocross din ultimii 10 ani. Aveam timp noaptea și în loc de seriale eu urmăream curse de ciclocros. Și așa am început să iubesc acest sport nebun. Exploziv, încrâncenat, încordat, intens, murdar, îmi pare că e de cicliști adevărați, minerii mei preferați. Băieții nu au rămas la ciclocross, și au încercat și alte discipline din ciclism, MvdP la mtb și ambii la șosea. Și a ieșit o nebunie de luptă și acolo între ei. O să încerc să adun date legate de numărul de victorii pentru fiecare disciplină, dar nu ca să vedem cine e mai bun, pentru că eu țin cu Wout indiferent de numărul de victorii sau de diferența dintre ei. Întotdeauna am zis că idolii și idolatrizarea nu se măsoară în numărul de victorii, clar contează să fie printre învingători ca să îmi câștige admirația, că nu oi ține cu ultimul. Sunt eu destul de ultimul la cursele mele, îmi ajunge, mă uit și eu la ăia buni. Așa că bag statistici aici jos, o să actualizez lista cât de des pot. Ultima confruntare, azi, cursa de la Herentals, acasă la Wout, a câștigat Mathieu. Wout a venit pe 2 după ce a făcut pană în ultima tură.

Wout van Aer                                    Mathieu van der Poel

79     Ciclocross    148

3 Titluri mondiale ciclocross 4

1 Monument 2

39 Victorii World Tour 40

9 Victorii de Mare Tur 1

2 Tur de 7 zile 1

0 Victorii de Cupa Mondiala MTB 3

0 Titluri mondiale de sosea 0

Podium obișnuit pentru ei doi.

Când pisica e acasă și e de treabă 03.01.2023

    Hai bună seara. De când nu te-am mai salutat așa? Azi am avut de muncă, e doar prima zi și m-am mișcat greu, pauza provocată de un concediu acut m-a scos din ritm de parcă nu am mai lucrat în viața mea. Mai am un pic și trec printr-un induction day de nu mă văd. Adică o zi de spălare pe creier cu șampon propriu al actualei corporații, ca să achiesezi la valorile și principiile noii orânduiri. Doamne ajută la toată lumea. Eu nu mai am nevoie de așa ceva, sunt total supus și dedicat, nu fac notă discordantă decât prin abnegația de a ajuta pe toată lumea ca să fiu cel mai primul la evaluare. Și cam atât. Banul în plus nu a stricat nimănui niciodată, dar munca își poate cere tributul. Și cum anul trecut am rupt norma fără a lua concediul potrivit, m-am supra-solicitat și corpul, de fapt creierul, s-a resimțit. Așa că am luat pauză în decembrie cât în tot anul 2022. Nici nu mai știam ce zi e, că oricum intram zilnic să îmi văd cifrele și situația echipei, dar apoi eram off-line toată ziua. Și în rest, ghici ce, eram pe bicicletă de mă uita Dumnezeu pe afară, bine că veneau frigul și foamea că altfel nu mă mai întorceam acasă. 

    Ultima săptămână din an a însemnat și încercarea mea de a completa Rapha Festive 500, și l-am făcut, deși începusem deja de pe 24, l-am terminat în 8 zile. 580 de kilometri, conașule. Dar ce m-a uimit pe mine a fost săptămâna mea cu 499.2 kilometri, cea mai lungă din viața mea de ciclist. Eu eram sigur că nu e așa, dar am verificat arhiva Strava și am aflat adevărul. Mi-am făcut de cap și mulțumesc întregii familii că m-a susținut în nebunia mea. Am bifat căsuța, am prins încrederea, acum mă concentrez tot anul pe familie și pe muncă. Am hotărât să o las mai ușor cu bicicleta, o să am același target de 10 mii, dar nu o să mai ies atât de des. Mai puține ieșiri și mai lungi, astfel încât să nu mai pară că plec mereu. Frate, am avut în decembrie 10 zile consecutive de mers cu bicicleta. Și nu au fost ture de navetă la muncă ori de luat ziarul, minim o oră jumate. Din nou, mulțumesc pentru biletele de voie, chiar am profitat de ele. Știu că acum vine și nota de plată, am de făcut ceva concesii și impresii, dar sunt pregătit. Ce încrezător sunt, o fi de la ăia 500 de km într-o săptămână, cine știe!? Hai sănătate și să ne vedem cu bine pe șoselele patriei.😀😀😀

Asta-i pohta ce-am pohtit.

Libertate varianta 2023 03.01.2023

    Înainte era mai bine sau înainte e mai bine? Asta e întrebarea. Tot auzim că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine și acum e rău, dom'le. Sigur că sunt și păreri contra acestei idei, cu argumente solide de o parte și de alta. Eu mereu încerc să caut adevărul în tot ceea ce fac și aud și vreau să știu unde e dreptatea, dar nu mă simt vreun judecător care să decidă ceva. Vreau să nu scot din context și să ofer o perspectivă largă înțelegerii argumentelor din ambele tabere. Plus că trebuie incluse clar și opiniile personale și subiective, cu filtrele fiecăruia dintre cei care se exprimă. Pentru că eu cred că deși majoritatea poate crede ceva, e posibil ca o părere să fie diferită doar prin prisma propriei percepții și abordări. Mă vei crede simplist, dacă nu ai făcut-o deja, dar aș compara situația cu aprecierea manelelor. Foarte mulți români ascultă manele pentru că le plac, și indiferent ce argumente culturale și educaționale aș aduce eu în discuție, oamenii tot vor asculta manele pentru că e cea mai tare muzică, orice ar zice oricine. Eu mă gândeam să înșir aici toate părerile mele pro și contra, dar nu ca să te conving, ci ca să îmi analizez în primul rând convingerile. 

    La partea pro era comunistă, pot să vorbesc despre siguranța locului de muncă, siguranța pe stradă și accesul facil la călătorii interne în toate stațiunile posibile, uneori mai puteai să pleci și în afară, dar cu măsura decisă de autorități. România în 1988 nu avea nicio datorie externă, eram pe 0. Sportul era susținut masiv și competițiile sportive antrenau o parte semnificativă a populației. Pensionarii își permiteau un trai decent, indiferent de domeniul în care lucraseră. Nu știu dacă oamenii care se pensionau din agricultură erau un pic defavorizați. Contra aș putea să înșir ce am scris deja cu completarea că aveai loc de muncă dar nu decideai tu unde mergi și pe baza mediei de la licență erai repartizat undeva prin țară. Nașpa. Pe stradă era siguranță pentru că nu umbla nimeni pe întuneric, era beznă totală. Călătoriile erau decise de alții, nu de posibilitățile tale financiare. Datoria externă 0 s-a obținut cu mari sacrificii și limitări ale drepturilor și calității vieții. La muncă nu era promovată eficiența și productivitatea, ci propaganda și nomenclaturismul. Clar și atunci ca și acum contează pilele și relațiile, dar în prezent ai mai multe șanse de afirmare, în privat mă refer, ceea ce e un plus. Acum avem acces la informație și cred că putem să vorbim liber fără să ne fie teamă de repercusiuni. Avem o paletă largă de opțiuni în aproape orice domeniu și dorință, nu îmi mai trebuie pile la lăptărie să prind lapte pentru copilul sugar. Sigur că sunt mult mai multe alte argumente pro și contra, dar eu doar pe acestea le-am considerat importante pentru mine și familia mea. Din păcate, statul în care trăim are aceeași mentalitate din comunism, nu am evoluat prea mult în cei 33 de ani de la Revoluție. Organizațional și administrativ, sunt conduși de comuniști, mai ales că avem majoritatea politică ordanduită de către elemente din Securitatea comunistă. Hai liberatate! Punctul 8 de la Timișoara ne-ar fi ajutat enorm.

Degeaba ne certăm noi dacă decid alții în locul nostru.

Hai cu sorcova cu mine 02.01.2023

    La mulți ani în noul an, să fim sănătoși și plimbați, zâmbăreți și ne-triști, cu râs pe meclă și soare în suflet. Dar e bine că avem și pe afară soare, ieri am făcut pauză de bicicletă și m-am plimbat un pic azi. Băieții mei de pe Strava au băgat numai ture de peste o sută, eu nu am avut timp, biletul de voie a fost mai scurt și nu am insistat. E bine și așa, Nașule. Au fost undeva la 17 grade, poate mai multe la soare. Nu am avut noroc de drum uscat complet, că la umbră nu se zvântase asfaltul, am prins și ceva vânt, dar m-am umflat un pic la bulane, că am vrut să adun kilometri, anul ăsta aș vrea să trag tot la 10 mii, dar rezoluția de An Nou e despre mai mult timp cu familia, deci mai puțină bicicletă. Sau mai exact, mai puține ieșiri dar mai lungi. Ca niciodată, de revelion, nu am avut o listă de doleanțe, bucket list-ul meu e simplu. Timp petrecut cu familia, bicicleta e bifată, vreau doar sănătate. Pentru toată familia. Aș vrea să mă concentrez mai mult și pe muncă, să fiu mai eficient și mai deștept (asta înseamnă că sunt și eu deja măcar un pic!), poate reușesc să câștig mai bine și să facem și mai multe lucruri. Fetele mele au în plan o Turcie, un Roland Garros și Disney la Paris. Eu vreau două ture lungi și două curse măcar, dar mai bine pregătit. Mi-ar plăcea să ajung la o etapă din Turul Romaniei, să vedem pe unde va trece. După cum vezi, se anunță un an liniștit, dar prevăd ceva agitație familială și alergătură din afara spectrului voinței mele. Că mi-e o leneeeeee! Hai că mă opresc, că am de vorbă cu soacră-mea, e în formă și facem politică! Să ne mai vedem cu bine!😀😀😀

Pe la Buda de Prahova.