E clar, am îmbătrânit. Și nu oricum. Frumos și bogat. Ce să îți mai dorești!? 👴 Ideea acestui text mi-a venit zilele trecute când am primit un colet, un cadou de la firma la care lucrez pentru cei 10 ani vechime împliniți în dealul muncii (nu îi zic câmpul muncii pentru că e prea plat pentru abilitățile mele de ciclist). Cadoul mi l-am ales singur dintr-o listă întreagă, dar nu m-am putut opri decât în dreptul unui grătar cu cărbuni, afuma-mi-aș vecinii cu ochii în lacrimi!😁😁😁😁😁
Nu am cum să nu fac o paralelă cu cei 10 ani de ciclism pe care îi împlinesc tot anul ăsta. Altă realizare majoră, aș zice eu, neînsemnată ar zice una doamnă din casă. Nu-i bai, eu trăiesc în lumea mea, așa că eliberez robinetul de la puțul gândirii și las să curgă literele ca mucii într-o tură de iarnă geroasă.
Cei 10 ani de muncă s-au împletit frumos cu cei 10 bicicletă, multe întâmplări și reușite pe ambele planuri. Nu te gândi că am ajuns vreun CEO sau am luat vreun podium la șosea sau mtb, dar știu că am făcut tot posibilul și nu am ce să îmi reproșez. Pot să analizez evoluția mea ca angajat într-o strânsă legătură cu evoluția mea ca biciclist. Mersul pe bicicletă m-a ajutat enorm în materie de competitivitate. Dacă înainte eram un "lasă-mă să te las!", acum mă bat să fiu cel mai primul în tot ce fac, concentrat și dedicat. Desigur că și viața personală a avut de câștigat pentru că m-am maturizat și am conștientizat importanța unor aspecte din viața mea pe care înainte le consideram minore.
Pe locul doi al împlinirilor pot pune capacitatea de a duce la bun sfarșit o sarcină. Acum ceva timp eram mulțumit dacă faceam 90% și mă opream, zicând lasă că e bine și atât. Acum, când plec cu bicicleta, nu am cum să mă opresc la 90%, că nu mai ajung acasă, frăție. Ce fac, dorm în pădure!? Așa că nimic nu rămâne neterminat.
Pe locul trei vine încrederea de a găsi o soluție la orice problemă, oricât de complicată. Tot ce se întâmplă în jurul meu presupune un efort în a înțelege și a găsi rezolvări din cele mai variate, păstrând deshisă mintea la perspective noi dar și provocări. Niciun drum fără destinație sau scop.
Pe urmă avem aspecte legate de capacitatea de a rezolva o multitudine de sarcini în cel mai scurt timp, cât mai eficient. Pe bicicletă vrei să ajungi din punctul A în punctul B pe cea mai scurtă rută și în cel mai scurt timp, consumând cât mai puține resurse. Așa fac și la muncă, fac economie de energie când se poate și am grijă să nu îmi irosesc timpul cu situații fără ieșire și fără un rezultat concret.
O zi grea la muncă lasă urme pe cenușiu care în timp duc la psiholog sau poate psihiatru. Trag tare la muncă și apoi bag o tură cu înjurături de tiriști și ajung acasă alt om, mai curat și mai aerisit. Muncesc de acasă, așa că nu mai am parte de drumul de la birou spre casă când aș putea scăpa de gândurile de peste zi. Așa că mă folosesc de orice bilet de voie ca să zburd prin județ în loc de curtea spitalului. Sunt sigur că acești 10 ani de muncă au fost mult mai puțin nocivi datorită mersului pe bicicletă.
La muncă lucrez cu oameni din toată lumea și încerc să am o bună cooperare, la fel cum fac și pe bicicletă. Am cunoscut mulți oameni pe drum cu care împart această bucurie pe două roți și am devenit prieteni. Când mergi în pluton, faci parte dintr-o echipă și tragi alături de ceilalți pentru un scop comun.
Cumva, toate aceste aspecte îmi influențează pozitiv viața de familie, pentru că abordez altfel fiecare zi, mai optimist și mai dedicat, oricât de greu ar fi, știu că totul va fi bine. E și zicala aia: ca să îți menții echilibrul trebuie să mergi înainte. La fel ca pe biciletă.
Mă gândeam să adaug ceva amintiri despre mersul pe biciletă, dar e plin blogul meu de așa ceva și nu te mai plictisesc cu ele. Peste 10 ani o să scot o carte, "După 20 de ani". Atunci o să scriu "umpic" mai mult! Hai sănătate și grătare fără număr la toată lumea!😊😊😊
P.S. Oare cicliștii, după un antrenament greu, au nevoie de recuperare în fața calculatorului!? Ei cum se relaxează? Idee de viitor articol.
 |
| Dream bike |