Prea mult, prea demult

     Anul ăsta am aruncat o mănușă către cer, să văd cine o ridică. Am zis că îi provoc pe toți piticii de la mine din cap să găsească răspuns la întrebarea "ce îmi doresc eu cel mai mult?". Sigur că piticii s-au grăbit ca găina la muci și au zis toți în cor "Bicicletăăăăă!", dar i-am oprit prompt. Nu e așa de simplu răspunsul, mai bine încerc și eu o dată.

     Pandemia ne-a pus niște zăbrele dar a și deschis niște uși sau ferestre, deci situația nu e nici albă, nici neagră. Lumea se vaccinează, nu mai poartă mască mereu, începem să ne mai plimbăm și să ne vedem mufele, respirăm altfel libertatea. Deci ceea ce ne dorim are mai multe variante de răspuns acum, în funcție de unde locuiești, lucrezi, te antrenezi sau vegetezi. Avem noroc față de alții, care de exemplu nu se pot vaccina încă în țara lor (vezi Italia), sau nu pot ieși încă liber pe stradă (vezi Anglia) sau chiar nu pot să iasă din țară dacă nu sunt vaccinați. Mereu e câte o parte bună pe care o poți observa la viața ta și regândești răspunsul. Poate că răul de la noi e binele pentru alții. Muncim mai mult ca înainte, suntem mai ocupați acum că muncim de acasă, producem mai mult pentru asupritorii noștri (români sau străini), dar parcă simțim lesa. Nu ne strânge, nu ne încurcă la mers, dar o avem cu noi peste tot. Biciul nu apare, că nu mai e nevoie. Suntem dispuși să ținem rândul și nu ne mai opunem curentului. Ierarhiile și valorile s-au dat peste cap. Educația și bunul simț sunt demodate, ai nevoie doar de tupeu. Poate părea că sunt invidios pe cei care au reușit să facă bani fără prea multă carte, dar eu doar încerc să mă adaptez la noile vremuri, noile trenduri.

     De ceva timp nu mai urmăresc știrile la tv. Observ că e un lucru pozitiv, nu îmi mai ocup mintea cu accidente și morți. Mă conectez la muncă și mai caut știri pe net, dar nu mă mai stresez atât de mult cu ce se întâmplă în lume. Ascult și citesc, dar nu mă mai încarc negativ. Mai ales că sunt lucruri pe nu le pot controla și am hotărat să le las deoparte. De exemplu, nu mă mai enervez când cineva aruncă gunoiul pe jos, pe stradă. Dacă îi zic eu ceva, nu va mai arunca și pe viitor? Decât să îmi iau bătaie și blesteme, mai bine îmi văd de drum. Tot așa, nu mă mai enervez când cineva ascultă manele. Treaba fiecăruia, de ce să mă stresez eu că unii sunt inculți!? Să-i ia naiba pe toți. Punct.

     Mă concentrez pe treaba mea, pe familia mea, pe liniștea și fericirea mea. Cât se poate de pozitiv și de pro-activ în legătura cu bunăstarea familiei. Muncesc mai mult ca înainte ca să câștig mai bine și să putem călători mai mult și să avem mai multă liniște financiară. Îmi doresc o bicicletă nouă dar nu fac un capăt de țară din asta. Știu că va veni și ea la un moment dat. Anul ăsta am reușit să mă antrenez mai mult decât anul trecut și sunt pe plus. Am în plan un Transfăgărășan cu plecare din Târgoviște, o tură Târgoviște - Câmpulung - Brașov - Sinaia - Târgoviște, și o încercare de Everesting (să urci într-o tură echivalentul elevației vârfului Everest, adică 8,848 m). Planul mai include și participarea la ceva curse, dar nimic nu e sigur, așa că deocamdată mă întrec cu Târgoveții mei pe segmentele de pe lângă Târgoviște. Sunt bine, sănătos, am luat o trântă serioasă zilele trecute dar nu a suferit decât pantalonul, că bubele se vindecă. Bine că am avut cască, altfel spărgeam bostanul. Norocos până la urmă! Vezi, e și în căzătura aia urâtă o parte bună. Așa cum e în toate căzăturile din viață! Hai sănătate și poate mai scriu, că văd că îmi face bine, doar că timpul e mai limitat decât aș fi vrut!

Pune-ți o dorință!

Calendar 2021

     Haha, ce tare era să pun o poză cu calendarul ortodox, ca să știm cu toții când e cruce roșie si nu scuipăm pe drum, scuipăm în sân! Mă gândeam că nu am calculat cât mai e până la prima cursă, nici la tv și nici pe sosea la Ciocan in curte. Încerc să mă concentrez pe programul meu de pregătire, care presupune deocamdată doar adunare de km și scădere de stres la căpoc. Am citit eu în mai multe locuri că e importantă baza pregătirii și apoi să începi cu intervale și stres la picioare. Departe de a fi ușoare antrenamentele pe trainer, cică ar fi dublul efortului de pe stradă, dar cred că depinde și de ce fel de trainer ai la dispoziție. Sunt unele care îți permit să "rulezi" cu 40 la ora iar altele (ca al meu) care abia te lasă să "fugi" cu 25, parol. Nu încep o discuție despre care e mai bun, sau cum e cel mai bine să te antrenezi, deși o să atac și acest subiect iarna viitoare, după ce mai experimentez și documentez. Nu vreau să dau sfaturi despre ce și cum, când și cât, dar cred că ar trebui fiecare să își adapteze programul de pregătire la condiția fizică, timpul disponibil și planurile pentru noul sezon. Cu cât documentezi mai bine problema, cu atât mai potrivit va fi și programul ales. Dacă ai vreun prieten priceput în ciclism și nutriție, te-ai scos, că el știe cum să tragi și cât, ce pauze să faci și cum, cât să mănânci și ce. Nu e chimie moleculară, dar nici dupa ureche nu e bine să le iei, că dai greș deși crezi că ai bagat ce trebuia. O părere avizată te scutește de dureri viitoare sau supărări inutile. Să revenim la calendar.

     La România avem date concrete, dar nu știu cât de mult se vor respecta. Avem un nou ministru al sporturilor, Eduard Novak, care a condus și Federația de Ciclism, poate se vor mai îmbunătăți lucrurile în zona asta. Cine știe, poate ne alegem cu un velodrom! Sunt păreri pro și contra acestei numiri, dar eu zic că numai numirea lui ca ministru a făcut deja bine ciclismului. Calendarul de anul ăsta include Turul României, al Sibiulu, dar lipsesc cel al Bihorului și al Tinutului Secuiesc. Curse la care să meargă și amatori avem la Deva, la Constanța, dar văz că lipsesc cu desăvârșire cursele lui Ciocan, ceea ce nu dă bine la cv, că măcar la alea mă gândeam să mă prezint, fiind prin apropiere. Dar o să dau mesaj la domnu' Ciocan pentru verificare.

    La Internațional, avem multe neclărități, deși avem cursele și datele în calendarul UCI, nu avem și confirmarea oficială, mai ales că din cauza covid se pot anula și amâna curse de pe o zi pe alta. Oficial, treaba începe cam de pe 3 februarie, cu Etoile des Besseges și Volta a la Comunitat Valenciana. Clasicele de primăvară ar începe pe 27 februarie cu Omloop Hey Nieuwsblad in Belgia. Tot în Belgia am avea pe 28 februarie Le Samyn și monumentul în devenire, Strade Bianche, în Italia pe 6 martie.

    La ciclocross, treaba e în desfășurare. Wout se luptă cu Mathieu de zor. Pe 24 ianuarie are loc etapa de Cupă Mondială la Overijse iar pe 30 ianuarie au loc Campionatele Mondiale în Belgia. 

    Alte ramuri ale ciclismului mă interesează puțin spre deloc, așa că dacă aveți timp și chef de alte alea, luați d-aici site oficial UCI și căutați. Hai să ne vedem cu bine pe drumuri cât mai line! 👀

Libertatea de exprimare

     Cum ar fi să nu poți deschide gura să spui ce gândești? Chit că e o prostie sau nu, ar trebui să poți să te exprimi liber, cu condiția să nu încalci dreptul altora la integritate. Rămânând în zona asta de respectare a drepturilor celorlalți, ar trebui să poți scoate pe mufă orice debitează al tău cenușiu, urmând să îți asumi efectele și urmările din partea celor care nu sunt de acord cu tine. Se spune că o teorie e cu atât mai valabilă cu cât cei care încearcă să o infirme sunt mai puternici. Ideile noastre trebuie să umble liber și să se lupte cu ideile altora, la sfârșit rămânând doar cele valabile, adevărate. Unii spun că țelul nostru este să căutam adevărul, dar e destul de greu să o facem, când mediul înconjurător nu promovează libertatea de exprimare, și e mai degrabă bine să spui lucuri ca să te încadrezi, să fii în rândul lumii, nu vreun "ciudat". Eu dacă zic că nu vreau să mă vaccinez, o să fiu pus la zid. De idioți, clar, nu-i problemă, că ăștia sunt primii care trag și apoi întreabă, e plin netul de ei. Din păcate am și în jurul meu oameni care mă privesc cruciș dacă zic altceva decât vor ei să audă, diferit de ideile lor, bune sau rele, nu contează. Eu nu vreau să mă înconjor de oameni care gândesc fix ca mine, mergem toți la aceeași biserică și cântăm aceeasi melodie. Sau votăm același partid. Sau cumpărăm aceeași bicicletă. Păi unde e diversitatea care promovează progresul!? Cu cât sunt mai multe idei, cu atât cea finală va fi mai puternică, mai viabilă, valabilă. Dacă eu am un plan de afaceri și nu îl prezint nimănui, îl văd perfect. Dacă se uită cineva care se pricepe, îi apar găuri. Dacă se uita 100 de pricepuți, îl schimb complet.

     De aia e bine să existe libertate de expresie, de acțiune, lumea să facă schimb de idei și experiențe, să putem să învățăm de la alții fără să mai facem și noi aceleași greșeli. Americanii au la baza constituției drepturile cetățenilor și obligațiile, iar libertatea de expresie stă la baza civilizației lor. Proprietatea privată e mai puternică decât orice graniță, cu respectarea legilor în vigoare, desigur. La mine în curte sunt jupân. Pe stradă, am voie să mă exprim liber, dar cu măsură. Și sunt total de acord cu asta. 

    Dar ce se întâmplă în ultimul timp nu mai seamănă a libertate. Facebook, Instagram și Twitter cenzurează postări, oameni sau grupuri care au păreri diferite de ce se promovează în mainstream media (adică marile trusturi de presă și companii de IT). Poți să fii violent, ca ăia de la Black Lives Matter, să pui hashtag cu #sămoarătrump sau #sămoarăpoliția sau alte bazaconii la modă, dar nu care cumva să zici nasoale de Big Pharma și Big Tech sau Bill Gates, că îți iei "eject". Nu mai zic de valul de ură pe care îl primești de la cei care nu sunt de acord cu tine. Așa că începi să te cenzurezi, nu mai exprimi liber ce gândești, dar o să ajungi să nici nu mai gândești liber. Și uite cum își face treaba cenzura, mai ales aia plătită. Toti influencer-ii din ziua de azi merg cu curentul, nu e unul care să se opună, pentru că nu mai face bani. Și e totul despre bani pe lumea asta, nimic nu e mai puternic. Ce moralitate, ce cultură, ce patriotism!? Dacă ies bani, suntem și culți, și patrioți, și curajoși, și buni la sulfet. Altfel, să moară toți, după mine, potopul!

    O să ne înconjurăm de oameni care gândesc ca noi, acționează ca noi, iar restul vor fi dușmani. Ori ești cu noi, ori împotriva noastră! O abordare nesănătoasă a unei lumi care se transformă și evoluează în fel și chip, și ne adaptăm la noile vremuri, că nu avem încotro dacă vrem să supraviețuim. Dar eu nu vreau să trăiesc doar ca să supraviețuiesc, vreau să las ceva în urma mea și să mă bucur de călătoria asta scurtă și plină de gropi. Cică azi (luni, 18.01.2021) e cea mai deprimantă zi din an! Pe bune!? Păi de ce v-aș crede, măi specialiștilor!? Luați voi pastile și mâncați legume vesele ca să alungați depresia, eu îmi văd de ale mele, cum ar fi pana făcută sâmbătă pe trainer. Da,da, ai citit bine, pană pe trainer. Nu a mai făcut nimeni în vecii-vecilor, amin! Cauciucul față era tăiat un pic pe lateral, camera a ieșit câte puțin până când a făcut "Poc!" și mi-a sărit pulsul. Am început să râd, normal, și mi-am făcut antrenamentul până la capăt. Vezi, e o parte pozitivă și aici: am putut pedala în continuare la fel, nu m-a afectat pana. Bun tratamentul ăsta nou, parol! 

     Hai cu eliberarea minții din chingile strâmte și strâmbe ale media actuale! Huooooo! 😀😀😀😀 Și ceva bun de la favoriții mei, Paraziții. 

Semne bune anul are

      Stai, că nu viu cu uratul, colindatul sau udatul! Doar mă laud că sunt pe plus deși afară e pe minus. Zăpadă afară, soare în suflet. Tocmai am fost la poartă să curăț zăpada de pe trotuar, ca un bun cetățean ce mă aflu. Și pentru că era multă, am făcut și patru oameni de zăpadă, că sunt harnic. E de efect, lumea care trece pe stradă zâmbește, un taximetrist chiar m-a claxonat și mi-a mulțumit. E bine, vărule, se pare că nu am uitat să ne bucurăm de lucruri simple. Și ce dacă e zloată, se merge greu, e de muncă în curte sau pe stradă la deszăpezire, dar tot mă bucur ca un copil mic când ninge. Posibil să conteze și faptul că muncesc de acasă și mi se fleșcăie de drumuri grele și aglomerație. 

     În weekend am fost la munte, în plină pandemie, dar nu am mai simtit asta, am putut să ne bucurăm de zăpadă și pârtie. Nu am fost la ski, ca nu știm d-astea, doar la săniuș. Am alergat cu copiii în sus și în jos cu sania de m-am ales cu o frumusețe de febra musculară. Ai crede că unul ca mine care bagă bicicletă la greu ar trebui să aiba condiție fizică și să nu mai pupe așa dureri! Da' de unde, frate! Încă sufăr a treia zi de așa ceva! Pe lângă senzația de libertate și viață normală pe care le-am savurat din plin, am avut parte și de o cursă: alergare la deal. Corina, soția mea, mi-a zis să mă înscriu și asa am făcut, ca un soț ascultător. Mamaie Gina s-a înscris și ea. Fiat distracție! (nu știu cum se scrie distracție în latină, la naiba!). Mai era o oră până la start, am mai stat pe la pârtie sau pe la mașină să se mai încălzească un pic copiii, localurile erau ochi și nu am prins loc. Emma nu își mai simțea dejtele, dar nu avea nicio treabă, mai voia săniuș. La 3 fix eram pe pârtie înapoi, fetele cu ceva ceaiuri și ciocolate calde, chiar și porumb fiert era prin zonă, meniu de toaletat. Nu-i bai! 😀

     Start la fete/doamne. Mamaie alunecă la start și își pierde suflul, nici nu mai apucă să urce până la linia de sosire. Forfait! 😀 Apoi copiii. Sunt câțiva. Ai noștri au zis "pas". Cei înscriși bagă tare la deal, gata cursa și râsul. Vine rândul băieților. Suntem fo' 10. Hai că ne întrecem! Start, frăție! Patinez un pic, prea multă putere, pierd din avânt și poziții. Bag turbo și reușesc să recuperez. În spate, fetele mă încurajează de zor: "Hai, Da-da-ne, moto-tolu-le!". Trag de mine, umflu plămânii și ajung la finish. Mă arunc ca un leu asupra prăzii spre linia de sosire. Mai mult pentru impresia artistică, îl văzusem deja cu coada ochiului pe un tip câștigând, așa că nu mai conta. dar am ieșit pe 2. Tare! Premiul era un voucher la Hervis, dar l-am ratat la mustăcioara. Noi să fim sănătoși! 😀

     Bucuros că am bifat prima cursă pe anul ăsta, după o zi aproape normală de distracție pe pârtie, altfel am început săptămâna. Am băgat și oamenii de zăpăda, doi de plus. Acum, trainerul mă mănâncă, mai am vreo două luni de plictiseală, adunat de kilometri, apoi din martie încep intervalele. Pârtieeeee! 😁

Fetele mele

Criza vârstei mijlocii la bicicliști

     Hai la mulți ani în 2021! E prima bucată de gând pe anul ăsta și am mai multe idei, dar nu le dau pe toate odată. Și pentru că sunt prost rău și nu scriu cum de am o idee, am făcut pauză pentru muncă și am uitat ce voiam să scriu. Clar era ceva deștept peste poate și interesant dincolo de sigur, dar cenușiul meu e mai mult cenușă, că-s prăjit de tot! Ideile gravitau desigur în jurul familiei și bicicletei, ca eu atât știu. Ce muncă, ce salariu, ce taxe și impozite, ce politică?! Hait, era să scriu "ce covid?!" dar zic să nu întind coarda, că deocamdată suntem bine. La sfârșit de an se face analiza a ceea ce a fost sau nu a fost să fie, lumea adună și scade, vede unde pică față de 0. Eu mereu pic mai sus de 0, chiar dacă nu am făcut cei 10 mii de km, nu am terminat Rapha Challenge de 500 km între revelion și Crăciun, dar tot a fost bine. Am avut un an bun, mă raportez la ce văd în jurul meu și la ce mi-aș fi dorit, deci nu prea am motive de văicăreală. Iar la început de an 2021 lumea face planuri, își face lista cu dorințe (nu știu dacă "rezoluție" are acelasi sens și în română ca în engleză) pentru noul an. La mine e cu cântec, ca de obicei, că nu e un an oarecare, împlinesc 40 de ani și de aici cică începe coborârea. 

    Cum "care coborâre"? Pai nu ăsta e punctul în care te sui în sanie și o tai la vale, purtat de tot ce ai putut sau nu să faci, realizezi, împlinești, doar te bucuri de priveliște și te pregătești de marea trecere?! Uaaaaaaaaaaa, cât de tâmpit sunt! Zici că am 80 de ani pe muchie și mă vizitează gândurile cu coasa, fac caca în mers și pipi fără sens, am pampers de firmă și mă culc la 18.00 😄😄😄😄 Frate, am 40 de ani, mă simt în puterea vârstei, la cap am maximum 20 de ani, la corp vreo 75, dar nu fumez și nu beau, deci speranța de viață sare de 90. Plus că și fac sport, mai mult decât poate duce trupul meu firav de băiețel, dar hei, sunt în grafic. Plus că eu zic că nu prea adun păcate, așa că moartea nu va fi dură, sper că o iau în sus după. Deși am o afinitate pentru asfalt proaspat și smoală, și îmi place căldura, parcă tot în sus vreau să merg. La Bărbos! Sau Marele BărBOSS 😀😀😀

     Vezi că aberez ca acum 8 ani când am început să scriu, nu m-am schimbat deloc. În bine! M-am ramolit, până la cină uit ce am mâncat la prânz, Garmin mă întoarce acasă și telefonul îmi zice unde suntem la zilele săptămânii. Noroc că nu am vreun tratament de urmat, că sigur uitam să îl iau! Fizic nu am probleme, parol. Am început să număr câteva fire albe (dar dau vina pe soție, clar de la ea le am!), mai merg noaptea la budă, dar nu îmi pare exagerat, dorm neîntors, pot să stau să văd artificiile de revelion, beau alcool fără să mor, mănânc orice deocamdată, mai scot câte o glumă pe gâtlej și încă mai știu să râd. Sigur că soața mea dezaprobă îngăduitor, zice că m-am nasolit rău de tot, că sunt mai hâtru ca un câine batrân fără os și cu blana udă, dar e părerea ei. Eu zic că sunt bine.😀

     Nu mai zic asta când mă gândesc că ar trebui să îmi fac griji pentru criza vârstei mijlocii. Bani de un bmw roșu decapotabil nu am (cred că mai bine scriu Porsche) și nici nu mă pasionează atât de mult mașinile, dar chiar nu mă văd un bătrân pervers în bmw/porsche și senil, cu chelia fluturată de vânt în mașina decapotată, cu muzica din '92 și hainele din 2004. Sigur că sunt lucruri pe care le-aș vrea altfel, dar e de muncă și trebe răbdare. Plus că am atâtea motive de bucurie în viața mea că nu prea mă plâng. Dar să vedem cum s-ar manifesta criza vârstei mijlocii în cazul meu.

     Cică urmele vizibile ale crizei vârstei mijlocii sunt în ordinea numerelor de pe tricouri: schimbări în meniu și program de mese, modificări ale programului de somn cu treziri nocturne și oboseală, pesimism și lipsa speranței, iritare și anxietate, deznădejde plus vină și un simt ridicat al inutilității, scăderea dorinței de a face ce-ți place (inclusiv sex si hobby-uri). 😀😀😀 Bă, ej nebuun!? Păi nu mă încadrez la niciuna din astea. Și nu am văzut nicăieri porsche roșu, deci ăla era doar în capul meu. Acum, sincer vorbind, mai am probleme cu somnul dar tot dorm de rup, obosit sunt de când m-am născut, nu aș mișca un deget dacă aș fi milionar, pesimist nu sunt decât când fac pană și îmi pare că s-au înecat toate corăbiile. Anxios sunt când nu am bani, dar așa am fost mereu. Iritarea e starea mea de bază, așa mă trezesc, iritat la culme de toată lumea care e proastă și fudulă (eu, nu!). Sex e tabu, că îmi șterge soția contul de pe blogger. Cât despre hobby, frățieeee, păi aș merge cu bicicleta acum mai mult ca niciodată dacă nu ar fi constrângerile cotidiene. Îmi face plăcere să merg cu bicicleta, mă distrez când adun kilometri și sunt cel mai fericit când dau din pedale, chiar și pe vreme rea sau la deal, zău așa! 

     În mintea mea bolnavă asociam criza cu o dorință nestăvilită de a demonstra ce mare și tare sunt, că dacă nu o fac acum, atunci când!? Să am cea mai tare bicicletă, cu cele mai tari roți, să am cei mai mulți km și să ajung pe podium. De kom-uri nu mai zic, fără număr să fie! Că dacă nu acum, atunci când!? Am schimbat categoria, sunt cel mai tânăr din cei peste 40, deci am o șansă. Dar la cât de buni sunt concurenții, mai bine joc la loto! Citesc ce am scris și parcă nu sună a criză, mai degrabă a bule de aer la cenușiu, pauze între sinapse cât un abis financiar, sau o dorință ancestrală de a poza în victimă și a atrage câteva gânduri de compasiune: săracul Mancuso, ce viață grea are! Haha, nici eu nu cred asta, să mor, dar am zis să ating subiectul că așa am simțit, odată cu vârsta devii mai înțelept. Eu doar adun anii.😀😀

     Frate, am văzut o chestie foarte tare pe net în legătură cu criza asta. Cică bărbații nu o au, dar o dezvoltă din cauza femeilor care o au și îi trag si pe ei in hău. Deci, sus pe biclă și stai departe când vezi semnele de mai sus prin casă, că ai pus-o! Hai pa, la mulți ani cu sănătate și roți nepătrate!

p.s. Mamil e termenul folosit pentru bicicliștii de vârsta mea care o ard tinerește în colanți pe 2 roți. Eu nu am dezbătut problema, pentru că nu achiesez la mainstream media și am vrut să scriu altfel, chiar dacă fac parte din categoria asta, clar.

MAMIL - Middle Aged Man In Lycra