A fi sau a nu fi.

    Prost?! Știu deja. Patriot? Nu stiu. Am văzut tot felul de dezbateri despre a sărbători sau nu Halloween. Că e păgană, că e americană, că e aiurea, că e de cacao. Frate, eu o sărbătoresc pentru că vrea copilul meu să se distreze. Si cand e motiv de party si dulciuri, de ce mai contează de unde vine? Că nu facem nimic rău, nu facem incantatii si nu ne tatuăm pentagrama pe burtă, nu vorbim cu mortii. Desi am inteles că la bază despre asta ar fi vorba, sărbătoarea mortilor. Era o glumă mai demult: aseară sotia mea vorbea cu mortii. Unde mortii mă-tii ai fost? Ce mortii mă-tii ai băut? Nu e cazul aici si acum. Cumva, noi am preluat Halloween si l-am adaptat la gustul nostru. Să mă astept să fiu certat de americani că nu o fac cum trebuie!? Pe bune!? Toată lumea e expertă in tot si toate, si nu doar in Romania, că nu om avea noi trei perechi de ouă de strut, peste tot in lume e asa. Ne consumăm energia in van incercand să ii convingem pe altii de ce e bine si rău, să trăiască la fel ca noi, că noi stim mai bine. Dar si ei stiu mai bine. Cum facem pace!? Pace,pace, intre do-uă do-bi-toa-ce!? Nu merge. Eu zic fiecare să se bucure de ce are el chef, fără explicatii. Sau să dea explicatii, să nu se ia dupămine, că nu e ok nici asa. Nu voi putea niciodată să ii spun cum si ce, dar ii pot povesti cum si ce fac eu, pentru mine. Dacă reuseste să isi imbunătătească viata datorită mie, ia premiu cu coronită. Și diplomă. 

    Legat de ipocrizie si stie-tot, vedeam pe facebook analogii idioate intre copilăria noastră inainte de '89 si cea a copiilor de azi. Că, vezi Doamne, noi am avut o super-copilărie stand pe afară mereu iar copiii de azi sunt nistre tristi si ratati că au telefoane si tehnologie. Prieteneeee, păi noi dacă aveam gadget-urile de azi, nici la scoală nu mai mergeam, ce joacă afară sau practicarea vreunui sport! Aveam retinele lipite de tv alb-negru cum sunt mustele pe parbriz. Unul nu mai iesea. Cred că ni se usca globul ocular că nu clipeam două zile, jucandu-ne orice joc pe net sau tv, uitam si cum ne cheamă. Frate, eu am făcut anul II de facultate la seral, jucand 8 ore pe noapte counter-strike cu băietii mei. Și aveam 20 de ani. păi tu crezi că eu as fi fost măcar ca al meu copil, care mai iese in curte, merge cu bicla, bagă ture de parc si natură?! Nici nu stiam cum arată copacii decat dacă băgau reclame la ozon in timpul jocurilor. Să fim seriosi, noi stăteam pe afară pentru că nu aveam incotro. Și ne făceam prieteni pentru că altii aveau minge de fotbal sau mai-stiu-eu-ce masinută cu telecomandă. Hai să fim seriosi, că  măcane rău. Ne trezim noi azi să fim destepti! Hai să facem o paralelă cu viata oamenilor in Evul mediu, care trăiau bine că nu era poluare. Cam asa imi pare mie că se pune problema. Comparăm ca idiotii ce nu se poate compara. Doar ca să părem noi mai răsăriti, dar bag seama că unii sunt apusi rău. Hai cu iluminarea publică, nasule, că e frig pe intuneric si mi-i frică de seara de Halloween! Bu-hu-huuuuuu!🍬🍬🍬🍬p.s. inca nu am pornit colindul, cu "ne dati ori nu ne dati", dar dacă e nevoie, mergem si noi după dulciuri.

Petrecere si pe langă trecere. :))

Școala nu e pentru oricine

    Vedem în ultimul timp tot mai multe dovezi că educația în România se duce în jos. Pe stradă, la magazin, la TV, radio, youtube sau Facebook, peste tot vedem analfabeți care ne fac viața mai urâtă, mai grea. Clasa politică e plină de doctori agramați, cu diplome cumpărate pe bani și influență. Nu mai disociez demult conducătorii de propriul popor, că și ei tot români sunt. Cum e turcul și pistolul. Așa și populimea română cu caricaturile de conducători, că nu pot să le spun lideri. Suntem la coadă în toate clasamentele de bun augur, conducem doar în cele cu morți și cancer sau prostie. Un om prost nu poate fi condamnat, că așa e el, nu are cum să devină deștept, ca să ajuți un popor să evolueze e nevoie de eforturi întinse pe generații. Suntem la un nivel atât de jos încât nu mai cred în salvarea acetei nații. 40% din români au 8 clase și doar 16% au studii superioare. Chiar îmi amintesc de vremea când se spunea că sunt prea mulți posesori de diplome, că avem nevoie și de ospătari. Băsescu parcă a zis asta. Ete, ți s-a împlinit visul, tovarășe turnător la Securitate. Acum doar ospătari avem după nivelul de cultură și educație. Nu e nimic rău în a fi ospătar, Doamne-ferește, fiecare om are dreptul să muncească așa cum vrea și poate. Dar nici nu poți avea pretenții de evoluție de la oamenii fără carte. 

    Copilul nostru iubește scoala. E norocos, că îi e ușor să învețe și să accepte provocările din clasă. Am auzit multi părinți care nu au pretenții exagerate de la copiii lor în școală, nu vor să fie primii, că nu e potrivit pentru dezvoltarea lui. Eu nu sunt de acord. Cred că trebuie să ceri de la copil și el va livra. Dacă părinții susțin că școala nu ajută la nimic, păi nici copilul ăla nu va avea de ce să tragă de el. Lasă, fiule, că nu îți trebuie școală să te descurci în viață! Păi, băi părinte idiot, copilul tău va fi la fel de analfabet ca tine, șoferule de tir care ești. "Alea e grele, ăia e mulți, toți e proști." Tu să taci când vorbești cu mine! Nu sunt vreo eminență cenușie, dar mă zgârâie pe creier dezacordurile și fac icter negru de la inculții vocali. Eu îmi doresc ca Emma să fie prima din clasă, din școală, din județ și din lume. Nu sunt genul de părinte care trăiește prin realizările copilului, poate mă gâdilă la orgoliu să știu că e cea mai prima în toate. Dar nu sunt absurd să îi cer imposibilul. Am zis că o sprijinim să facă în viață ce îi place. S-a apucat de pictură, vedem cât ține. La matematică e printre cei mai buni, arhitect se face sau designer. Nu știu dacă aș fi de acord să fie pictor, că dă cu minus la bani și calitate a vieții. Măcar încercăm drumul ăsta, vedem mai târziu dacă iese ceva. Proful de la școala de arte a zis că poate merge din clasa a V-a la licelul de artă, dar parcă eu aș vrea să rămână să facă școală normală și pictura să fie hobby, pasiune, nu neapărat vocație. Poate greșesc gândind că la liceul de artă nu se face și școală, gen mate și romană, dar parcă nu e același lucru totuși. Mai e până atunci. Să fie ea cea mai tare pictoriță de pe plai, că ne ducem și la arte. Azi avem oră de lectură la școală, cu dezbatere, participă și părinții doritori. Ne distrăm! Mulțumim Domnului pentru Geta, cea mai tare învățătoare care se există! Hai cu premiul întâi cu coroniță, nașuleeeee!

Tablou de acum un an.

Unde dai și unde scapă

    Parcă așa era?! Sau nu!? Nu-i bai! Sunt bucuros că după 2 luni de așteptare, fac rost de piesa stricată de la roata spate a bicicletei. Soție, dacă citești, să știi că e egală cu o eternitate. Și îmi pasă și de celelalte lucruri din viața mea, nu doar de biclă, da!? Profit și de această ocazie să îmi exprim recunoștința pentru bilete de voie și zburdări energice pe câmpiile Elysee în pauze de familie. Suntem bine. Toamna și-a intrat în drepturi. Așa sună titlurile. Deși ei încearcă să ne spună că tot ce se întâmplă e extraordinar. Mai cald decât obișnuita valoare, mai frig decat aceasta, niciodată nu avem parte de temperaturi normale. Nimic normal nu mai atrage atenția. Totul trebuie să fie special, revoltător. "Uite ce mașină și-a cumpărat fotbalistul!" Dacă ar fi Cristiano sau Lionel, m-aș uita un pic și eu. Nu sunt imun, dar încerc să nu mai pierd vremea cu știrile inutile, stau pe net cu măsură și vreau să citesc lucruri care să mă ajute. Investesc în mine. E o vorbă mare, nu iese peste noapte așa așteptare, e de lucru, trebuie răbdare. Lista de priorități e aceeași, dar lista de "cumpărături" tot adaugă necesități indiferent câte bifez intre timp. Dar le luăm pe rând și încercăm să menținem un nivel de stres acceptabil. Tot ce se întâmplă în jur creează teamă și incertitudine, nu mai ești sigur pe nimic, nici măcar pe ideile tale, că mereu apar argumente noi. Dar cred că evoluăm. Cam încet, încet. Clar nu o să recuperăm distanța ce ne separă de Vest, dar măcar nu rămânem în întuneric. Avem noroc că ne ridică alții și trag de noi, că în baza românilor am lua-o înapoi sigur. 

    Am găsit un mix bun pe youtube care mă ajută la muncă și scris, am chef de bine, îmi place de mine azi. Wout aleargă prin Italia, în weekend e Campionatul Mondial de Gravel la care participă și el. Plus că e și ultimul monument ciclist al anului, Il Lombardia. Se anunță acțiune și spectacol, sper să pot urmări. Doamna face programul, dar de cele mai multe ori, am prins transmisiunile în direct. Din nou, săr'naaaaa. Te gândești probabil ce am fumat de am starea asta, dar am și eu gândurile mele triste și probleme de rezolvat, dar nu le dau atenție azi. Sau măcar nu acum. Vreau să fiu productiv, am ceva de rezolvat pe lista de la muncă și din casă, bifăm cât mai multe căsuțe și progresăm. Am văzut un spațiu de vânzare în Târgoviște și m-am gândit la o cafenea. Dar se anunță vremuri grele și mai bine așteptăm. Vezi, mintea caută soluții pentru un venit pasiv, dar încă nu am găsit ceva să producă bani fără să investesc din timpul și energia mea. Blogul ăsta era o idee, dar nu îl citește decât tata când își aduce aminte, mai bine îl pun pe el să plătească abonament lunar. Ticule, marcă banul! Hai să ne vedem cu bine și în toamna asta, că acușica trece. Vine frigul, conașuleeeee!😀😀😀😀

Screensaver for the soul.

Vacanța vine din Franța și școala aduce boala

    Toamna se numără bobocii. Niciodată nu am înțeles ce înseamnă asta. Să fie o încercare de pregătire a iernii? O banală analiză a ceea ce a fost până la sfârșitul verii!? Habar n-am, nici nu stau acum să decid. Titlul e doar cu cântecele copiilor la începutul și la sfârșitul vacanței. Problema mea e că a venit toamna, e mai frig și ziua mai scurtă, mai puțin timp pe bicicletă și mai neplăcut. Pesemne că îmi place atât de mult să merg cu bicicleta încât nu mai contează aspectele negative și îi dau înainte cu tupeu. Vara asta am băgat ture bune și am reușit să adun kilometri pe răboj mai abitir ca în alți ani și mă apropii de targetul de 10000 pe anul ăsta. Faptul că sunt peste grafic îmi permite să o las mai moale și să petrec mai mult timp cu familia. exact ce mi-am propus pe 2023. Măi să fie! Săptămâna trecută am apucat un bilet de voie mai lung și m-am întins la drum ca o mâță răcită pe o sobă încălzită iarna. Am băgat peste 200 și am stat toată ziua plecat. Păi doamna mea credea că eu nu profit la maximum de așa oportunitate!? Era ultimul weekend de vacanță și știam că nu mai pup anul ăsta așa ceva. Vremea a ținut cu mine și m-am delectat cu o tură lungă și grea, fără peripeții dar cu ceva emoții cu un urs pe urcarea de la Pârâul Rece. Noroc că se odihnea pe marginea drumului și o doamnă șofer a mers paravan pentru mine să nu mă vază Martin. Pe coborare nu aș fi avut nicio teamă, dar așa, în sus, cam tremura bazonul la gândul unei urmăriri. Traficul a fost normal, parcă totuși mai puține înjurături pe metru pătrat. Evoluăm și nu știu eu!? Să nu fie de deochi! 

    Poate pentru mine nu e bucurie că vine toamna, dar Emma e în al X-lea cer. Ar fi în stare să stea numai la școală. E foarte încântată că se revede cu doamna și copiii, începe activități și are de muncă. Din păcate, o fractură de claviculă la un topogan  cu apă o să o țină departe de activități fizice pentru încă o lună, dar ne descurcăm. Partea bună e că nu a necesitat operație și se reface osul repede fiind copil, deci e și ceva pozitiv în căcatul ăsta de întâmplare. I-am spus că acest tip de accidentare e specific ciclismului, deci cumva e în familia potrivită. Nu prea îi convine imobilitatea impusă, dar e cu moralul pe plus că are chestii de făcut și nu stă cu mâna în ghips. Mergem înainte, mai atenți la neatenții, zic. 

    Munca merge bine, am schimbat șeful, nici nu mai știu al câtelea e de când sunt la compania asta. Mă adaptez mai ceva ca un adaptor termic, am parașuta deschisă și mă las purtat de vânt. Normal că depui efort să ajustezi, clar ai altă abordare, dar cu cât o faci mai repede și mai ușor, cu atât e mai bine pentru bunul mers. Am noroc că oamenii cu care lucrez au încredere în mine și pot să impun anumite condiții de muncă, astfel că nivelul de stres e normal, fără varfuri inutile. Am scăpat și de niste colegi nepotriviți profilului meu, au plecat la alte companii și acum nu mai am ghimpi în coastă. La naiba cu ei! 

    Dupa cum vezi, viața e frumoasă în continuare, cu probleme și realizări deopotrivă, cu plus și minus în aceeasi propoziție sau zi. Ne menținem pe plus, 3 vizite la mare anul ăsta își spun cuvântul, nu am mai făcut schimbări majore în afară de o renovare de dormitor, ne concentrăm pe școală acum, restul poa' să mai aștepte până la anul. Ne-am luat doi papagali, îi ținem la Moreni. Am zis că trebuie să începem să adunăm din cele 35 de animale pe care le vrea Emma la ferma ei. Aia e. A mai dat și soția în cafea și pare că mergem la Dubai la anul. Doamne ajută la toată lumea! 

    Fratele Wout nu a făcut mare brânză anul ăsta și sper să își revină, ca să mă bucur mai des, la naiba. A ratat mondialele, a ratat europenele la mustață și barbă ieșind fix pe 2, dar nu a murit. Tare caracter să nu renunțe după un număr record de locuri 2! Noi să fim sănătoși! Hai cu ura și la revedere multă!

Fratele Wout