Dupa ce sambata mi-am dat sufletul pe campul de lupta la airsoft, duminica as fi avut chef sa dau o pedala, si nu oricum, ci in ritm rapid, am o catarare in Moreni - Caprioara - care imi da batai de cap. La ultima urcare am ratat recordul cu doar 5 secunde. Asa ca mi-am adunat toate fortele pe care le-am mai gasit prin magazia de energie si, cu un picior schiop de la o intindere, am zis sa imi incerc norocul. Sambata seara am vorbit cu doi prieteni, Dan Popa si Andrei Prodan, au zis ca au si ei chef de o tura pana la Moreni, 40 de km, dus-intors. Stabilim ora de plecare la 10, de pe platou. Cum sambata au fost 13-14 grade pe plus, ma gandeam ca poate avem noroc de vreme buna. Am zis ca o sa fie dupa sufletul meu. Si asa a fost. Ger si chiciura. :) La ora 9. La 10, cand ne-am intalnit, a iesit insa soarele si ne-a mai incalzit sufletele si ne-a mai dezghetat incercarile de zambet pe care le afisam la intalnire.
Am plecat pe Aleea Manastirii datorita asfaltului bun. Vremea e ok, soarele ne ajuta cum poate el mai bine, dar la umbra ne cam ingheata mutrele. Drumul pana la Moreni a fost fara evenimente, desi la jumatatea drumului s-a lasat ceata si s-a facut un frig de am inghetat ca niste cacati (sa ma iertati). In padurea de la intrarea in Moreni m-am luat la intrecere cu potaia de Prodan, pe care l-am rupt aproape de varful urcarii. La intrarea in Moreni, pauza de poze si stat la soare. Gata, scapasem de ceata, acum era iar cald si bine. Testul meu urma la intoarcere. Asa ca am mers pana in centrul Moreniului, am baut ceva lichide in parcare la Lidl, am facut schimb cu Prodan de bicle, el are o cursiera B-twin Triban, care oricum merge mai usor decat tractorul meu de Cube LTD.
Si am pornit spre Tgv, cu gandul sa bat recordul. Segmentul vizat e format din 2 catarari, separate de un plat destul de lung.
Drumul foarte prost si masinile prezente pe traseu m-au cam incurcat, dar am avut noroc cu kilometrajul lui Andrei, ma uitam tot timpul sa nu scad sub 13-14, cam aia era limita de jos. Cam ciudat la ridicarea din sa era insa ghidonul ingust (42cm fata de al meu de 67), parca ma tineam de o scobitoare, de care mai trebuia sa si trag pe urcare. Tronsonul cronometrat are 2,5 km, nu e numai urcare, de aceea pe bucatile de plat nu am mai pierdut timp din cauza cauciucurilor mai late. Si am tras cat am putut eu tare, cu piciorul stang handicapat, dar tot m-am descurcat binisor.
Eram cu ochii doar pe kilometraj, au fost si momente cand am lasat-o moale, desi aveam energie si forta in picioare. M-am gandit probabil sa nu stabilesc un timp exagerat de bun, ca sa am de unde sa mai scad pe viitor. Habar n-am ce timp am scos. Baietii sunt mult de tot in urma, asa ca nu ma opresc in varful catararii, ci o iau full speed spre Targoviste. Acum dau iar de ceata, se face iar frrrrig, asa ca o las moale, sa vina si colegii, si apoi o tinem lunga spre casa. Andrei a cam inghetat, dar tot are chef de vorba. Dan e tacut, isi face tura lui.
In oras iar iese soarele, dar se simte frigul. Salvez si eu activitatea pe Strava, sunt curios ce timp am scos. Si apare! KOM pe Caprioara. Pana sa ajung acasa, Razvan (fostul detinator al recordului) deja m-a felicitat pentru realizare.E bineeee. Acasa bag o baie calda, o aspirina si tot ce am gasit prin frigider. Pun pozele pe facebook, ma laud cu reusita si apoi ma retrag. In plina glorie.
