Termenul ăsta vine de la o persoană care stă mai mult pe afară dar poate însemna și concurentul mai slab cotat, mai "puțin favorit" ca să zic așa. Eu l-am folosit prima oară dupa startul pandemiei, când nu puteam merge la pâine fără hârtie semnată și datată. Toate turele mele pe strava începeau cu "Outsider", pentru că mă bucuram de fiecare ieșire cu bicicleta. Nu s-au schimbat foarte multe în ultimii 2 ani, doar am muncit mai mult și sunt mai obosit, nu mai am la fel de mult timp pentru bicicletă și acum sunt forțat să fac pauză de peste două săptămâni din cauza unei vacanțe la munte și a unei răceli.
În legătură cu mersul pe bicicleta, clar prefer "outsider", să mă plimb pe afară, parcă evit trainerul cât pot, deși când e cu minus nu mai am chef de degerături ca odinioară. Nu mai sunt la fel de disperat să ies, cu orice preț, să adun km. Am același target, dar nu mai e o prioritate. Îmi place la fel de mult să merg cu bicicleta, nu mă înțelege greșit, doar că mi-am resetat prioritățile, pentru că bicicleta nu mai e un scop un viață, a devenit un mijloc. Așa că fericirea mea e legată de mersul cu bicla, dar nu condiționată. Sunt ok și dacă nu merg. Corect, sunt mai bine psihic atunci când merg, dar nu mai intru în depresie atunci când nu. Are sens ce zic?! Ideea e că am început să fiu mai relaxat în ceea ce privește antrenamentele, nu mai e presiune, mă bucur altfel de viață. Dar oare totuși nu așa începe să iasă ciclismul din viața mea? Nu îmi doresc asta, deci nu se va întâmpla, sunt la fel de pasionat, dar mai cu cap și altă înțelegere.
Nu trăiesc din ciclism, nu voi trăi pentru ciclism. Clar rămâne prima opțiune în zona plăcerilor dar va fi doar pasiune, fără nebunie. Probabil că dacă eram singur pe lume, rămâneam un practicant fervent al ciclismului, aș fi mers la toate concursurile și nu aș fi ratat vreun antrenament. Dar nu sunt, așa că familia e pe primul loc, apoi munca și pe urmă distracția. Nu am capitulat, mai lasă-mă!😀😀😀
 |
| Umbra lui Mancuso la Ocnița |