Hai că a trecut și ziua mea. Și a Emmei. Și a soției. Am scăpat și de 1 Martie și 8 Martie sau Valentine's day și Dragobete. Numai motive de bucurie și distracție. Abia ne revenim. Mă resimt, că doar am ajuns la o etate, nu!? Am fost în weekend în club, Doamne-ajută la toată lumea. Nu eram cei mai bătrâni de acolo, mai erau vreo 4 babaci, ce să vezi, dar am băut și am dansat ca un student. Emma a avut parte de o petrecere în pijama sâmbătă seara la o prietenă-colegă, și am putut să ne destrăbălăm până tarziu. Și mi-e somn, frăție, zici că am cărat pietre de moară în seara aia. Nu îmi face bine să nu dorm, e cel mai greu să rămân eu când nu dorm destul și cum trebuie. Mă stresez că nu voi fi apt mental a doua zi, sunt obosit și recalcitrant, mă gândesc cu groază cum ar fi să trăiesc așa a' la long. Făceam asta la 20 de ani când eram în facultate, dar au trecut prea mulți ani de atunci ca să mai pot face asta. Nici nu îmi doresc, am o viață liniștită și echilibrată și aș face orice ca să o păstrez așa cum e acum. Adică îmi pare o involuție să trăiesc viața altfel, am muncit atât de mult pentru starea noastră de bine de azi că mi-aș bate joc de tot și toate. Și chiar atât de prost nu sunt, crede-mă. Știu atâția oameni care pe la vârsta asta încep să caute alte lucruri în viață, unii își lasă familia și se duc după vreo fustă sau mașină roșie, zici că le ia Dumnezeu mințile. Dar ei o fac și eu cred că sunt conștienți, doar că nu își asumă urmările în totalitate. Și, ce să vezi, vor ajunge și în noua viață să aibă aceleași nemulțumiri. Și sunt curios dacă vor recunoaște că au fost idioți și au făcut o greșeală. Eu sunt la vârsta asta, aș putea și eu să mă gândesc și să privesc în alte părți, dar nu am cum. Sunt atât de concentrat pe ceea ce am, că nu văd altceva. Și nu port ochelari de cal, dar analizez constant și constat că ecuația vieții rezolvată de mine îmi dă rezultatul pe care eu îl doresc. Bineînțeles că mai dă și cu virgulă, dar cine are o viață perfectă? Cine e perfect? Cred că dacă ajungi să fii mulțumit 100% de ceea ce ai și faci, nu mai unde să tinzi, pentru ce mai trăiești? Eu zic că e natural și e bine să ai mereu câte ceva de rezolvat, ceva ce îți dorești și încă nu ai. Dar să nu fii concentrat doar pe asta, că nu te mai bucuri de ceea ce ai cu adevărat. Și rămâi și fără apa din jumatea plină a paharului și mori de sete. Păi de gură uscată am eu nevoie la vârsta asta!? Am observat că de când am bicicleta cea nouă, nu mai sunt atât de stresat să am lucruri, parcă a fost o bornă după care totul a devenit mai limpede și mai ușor. Orice zice doamna mea să facem, vom face. Nu mă mai opun. Nu îți imagina că dacă mă opun eu, cumva nu se întâmplă lucruri. Când zice doamna "Hop!" nu întreb "de ce?" ci "cât de sus?". Ce mă distrez, că las impresia că mă plâng, dar nu e așa. Normal că am și eu nemulțumirile mele, angoasele mele, frustrările mele, dar sunt pe plus și vreau să rămân așa. Nu am de gând să fac vreo prostie care să îmi arunce în aer armonia și bruma asta de fericire pe care o port la tâmple. Sunt norocos că mă aflu aici și acum, nu aș schimba nimic din trecut, bun sau rău, pentru că nu știu dacă aș fi avut același drum. Te las, mă bag înapoi la muncă și la cafea, e frumos afară și poate iau un bilet de voie spre câmpiile aproape verzi! Hai sănătate și biciclete noi la toată lumea! 😀😀
 |
| Viața e greu. |