Dzien dobry! (adică bună ziua!) Am ajuns și în Polonia, Doamne-ajută la toată lumea. Frumoasă țară, sau așa a părut din avion. La aterizare, fără aplauze de data asta, a fost vânt și nor, fără ploaie. Norii ăia au zgâlțâit bine de tot aveonul, că îmi venea să trag frana de mână și să ies la o pauză de aer. Dar au trecut, la naiba cu ei. La sol, cuvinte încrucișate în altă limbă, bine că aveam engleza pe buza de jos și lumea mai spicuia "inglish", hai la hotel. Taxi e scump, 35 de Euro, nu merită, așa că luăm autobuz, 2 Euro de persoană. Marfă! Pe drum intru în vorbă cu un polonez, îmi zice de niște locuri de văzut, dar nu e așa de sigur pe el. Cred că la fel aș fi și eu în București, fiind obișnuit cu toate, nu îmi pare nimic extraordinar, cine știe!?, dar ascult ce îmi zice și îmi fac o idee despre oraș. Bulevarde largi, multă verdeață pe margine și multe parcuri, peste tot. Hotelul e în centru, ne cazăm la 22 din 44, avem priveliște, oaie, frumoasă treabă. Lângă hotel e ditamai clădirea asemănătoare cu Casa Scânteii de la noi, cică e încă cea mai înaltă din Polonia. 243 metri, frăție, cam sus. Plus alte câteva clădiri cu multe etaje printre blocuri mai joase pe ici și colo, nu toate adunate ciorchine să formeze un fel de cartier business. Dar mai avem de umblat prin oraș să ne dumirim cum e.
Sâmbătă fiind, era lume peste tot, mai ales în centrul vechi unde am ajuns abia duminică, pentru că sâmbătă am stat pe lângă hotel, un mall cu de toate ne-a ținut ostatici fo' doua-trei ore așa că nu am mai plecat. Ne-am păstrat pentru duminică. Dimineața, masa a fost copioasă, tot felul de produse, mai ales poloneze, dar mi s-a parut că nu au avut polonezi la micul dejun. Era o treabă! După mâncare merge plimbare. Așa că am luat o hartă de la punctul de info turistic și ne-am urnit. Văzusem ceva atracții, dar doamna mea a vrut la centrul vechi, să mâncăm cartofi prăjiți în coif și înghețată cu vârf. Lume ca la zilele orașului, multi polonezi, nene, agitație ca la bâlci, bine că nu erau și colorați. Sau ce era colorat se pierdea în mulțime, fără a strica priveliștea. Centrul vechi m-a făcut să mă simt ca în Brașov sau Sibiu, același aer de schit cu străzi pavate și înguste, case cu etaj nu foarte vechi dar destul de bine întreținute. Nu deranjează stilul dar nici nu te dă pe spate.
Parcurgem orasul în mai multe direcții, la pas sau cu autobuz sau tramvai, vedem cartierele răsfirate și verzi, dar impresia lăsată e de București aerisit, cam aceleași cladiri comuniste dar multă verdeață și străzi largi, fără trafic sufocant, deși erau multe mașini. Oamenii sunt mai relaxați decât la noi, au un aer degajat, al celor care au ce le trebuie și nu au nevoie să se dea peste cap zilnic pentru o pâine. Nu sunt bogați, dar clasa lor mijlocie are consistență. Pe străzi e curat și lumea îmi pare civilizată. Nu strălucește dar nici nu e mizerie. E o senzație placută, au un stil aparte de a face lucrurile, mai așezat, liniștit, dar fără să se omoare.
Dar în ceea ce privește pistele de biciclete, nu e niciun dubiu, Varșovia e de nota 10. Mulți oameni pe biciclete, poate de aceea și era traficul mai lejer, că nu umblă polacul cu mașina peste tot, are piste și se descurcă pe două roți foarte bine. Pistele erau pe drum sau pe trotuar, toată lumea mergea liniștită, nu am văzut disperați care să sperie pietonii, dar dacă nu ești atent, te dau grămadă. Fiecare își stie calea, obligațiile, șoferi sau pietoni sau bicicliști sau trotinestiști, se vede treaba că au ceva experiență. Parcări de biciclete peste tot, rasteluri și locuri speciale, plus biciclete de închiriat la tot pasul. Din păcate nu am apucat să mă dau și eu. Prețul era de doar 5 euro pentru o oră, cu tot cu prima alimentare. Costul scade dacă mergi de mai multe ori, clar. Bicicletele arătau ok, dar se vedea că sunt folosite. Nu am văzut prea multe stricate, pesemne că se ocupă să le schimbe la timp.
Poți observa cu usurință că sunt destule mijloace de transport (mașini, tramvaie, autobuze, metrou, biciclete, trotinete) care să nu aglomereze vreuna dintre ele. Nu am văzut îmbulzeală nicăieri, poate că așa sunt ei, nu dau năvală, își așteaptă rândul și când e prea aglomerat unul din ele, schimbă mașina cu bicla sau tramvaiul și invers. Din punctul meu de vedere, acesta e un model de oraș civilizat, cu multă verdeață și parcuri peste tot, piste de biciclete în toate direcțiile și formele, locuri de parcare la subsoluri și în parcări supraterane, nu am văzut mașini pe trotuar aiurea, totul e organizat și aranjat astfel încât să te poți bucura de viață. Și polonezii au împânzit Europa, dar îmi pare că au adus acasă Vestul, nu ca noi. Și au de câștigat pe termen lung. Deja se bucură de un nivel de trai superior și cred eu că au o calitate a vieții net superioară. Dar sincer, tot nu m-aș muta în Polonia, parcă e prea rece pentru gustul meu. Și vremea, și omul. Mi-a plăcut, nu mă întelege greșit, dar mai cautăm. p.s. acum când termin articolul sunt la 33 de grade în Spania iar la Varșovia sunt 22. Oleee!
 |
| Mai pui un Herăstrău lângă și e București,nu!? |