Race report - Turnirul nobililor - Mioveni 21 Mai 2016

Titlul original - "Ce caut eu în viața mea?"

Alu' Nelu Mincă

A doua cursă de şosea de anul ăsta s-a desfăşurat la Mioveni, capitala Daciei. După rezultatul de la Seciu, deloc mulţumitor pentru aspiraţiile mele la podium, am zis că poate de data asta o să fie mai bine. Îmi stiu bine locul în pluton, nu mai visez la cai verzi pe pereţi, dar asta nu înseamnă că mergem la plimbare.

Toată săptămâna am avut un program de antrenament normal, cu ceva învârteli la Casa Poporului şi o mică fugă joi dimineaţa cu Gaşca de la 8, când am încercat o evadare cu nebunul de Petrache, lucru care ne-a mai pus sângele în mişcare dar ne-a şi arătat că nivelul nostru e mediu, ca să nu zic mai rău.

Cupa Amărăciunii

Traseul de la Mioveni s-a schimbat cu două zile înainte de cursă, au apărut acum nişte curbe mai strânse de 90, ceea ce ne dă emoţii dacă e să plouă. Cursa durează 90 de minute plus un tur. Petrache zice că ştie cumva urcarea şi că e mai grea decât la Casa Poporului (aia nu e urcare propriu-zisă!). Eu nu îmi fac griji, mă interesează doar că mă dau. Hotărâm că nu ne facem speranţe prea mari, nu vrem să ne dăm cu cracii-n sus pe acolo, aşa că nu simt nicio presiune. Cel mai important e că vom avea echipament nou, marca Maestro, sponsorul de anul ăsta. Hai cu pizzaaaaaaaaaaaaa!

Toate planurile de plecare s-au dat peste cap, aşa că mă combin cu Peşa şi sâmbătă la 7.20 ne întâlnim la Iancului. Ajungem la Mioveni la timp, Petrache vine cu familia acolo. Ne ridicăm pachetele, eu fac senzaţie cu tricoul meu cu "I'm a disaster in bed", primesc o şapcă cu Rose de la Ciocan, apare Petrache cu costumele, ne tragem în poze, băgăm ceva la ghiozdan şi ne pregătim de încălzire.

Vântul bate cu putere, asfaltul e prost, e plin de denivelări şi cârpeli româneşti, mult praf şi o trecere prin faţa Primăriei, unde avem o bordură de vreo 2-3 cm, mică, dar suficientă pentru a-ţi face probleme, într-o curbă la 90 de grade. Bleah, cam de cacao! Scuturăm trandafirii, băgăm ceva lichide şi plecăm să vedem urcarea. N-ai zice că la Mioveni ar fi cine-ştie-ce urcare, dar, ce să vezi!, surpriză, e urcare. Scurtă, dură, şi cu un căcat de speed-bumper care să strice pofta de urcare (dacă o ai la tine)! Ciocaneeeeeeeeeeeeeee, păi aşa ne-a fost vorba?! Parcă urcam doar la Sinaia, Vâlcea și "umpic" la Panciu! După urcarea asta ciufută, vine o coborâre rapidă. Aici e o pâine de măncat, dacă ştii să cobori. Că dacă nu ştii, e o colivă de împărţit: denivelări, gropi, şanţ adânc pe stânga, un sens giratoriu de căcat si apoi o curbă la stânga tot de căcat, foarte strânsă, cu praf si gropi. Şi aici poţi mânca liniştit o colivă. Apoi fals plat cu vânt, bumper si denivelari, curbe la 90. Perfect!

Situaţia e roz cu picăţele maro! Peşa blesteamă că mai bine stătea acasă, Petrache n-are chef sa-şi rupă curul şi bicla. Eu sunt doar contrariat, dar cumva liniştit. Fie ce-o fi, mergem la cursă!

MC Ciocan în acțiune

Ne aşezăm la start şi aşteptăm cuminţi. Toată lumea bună de la categoria mea (30-39, cea mai numeroasă) e prezentă. O să fie fugăăăăăăăăăăă!!!! Prima tură o să fie neutră, numai bună să ne aşezăm mai bine în pluton. Deși nu am aşteptări, tot am ceva emoţii, sunt nerăbdător să concurez.

Ăia buni

Şi plecăm. Antemergător e Răzvan Jugănaru în Ambulanţa de biciclete. Sper să nu am nevoie de ea (şi) azi. Se merge încet, avem timp şi loc să ne strecurăm bazoanele spre fruntea plutonului.

Multă lume, domnule!

Urcarea se face uşor, coborârea e fără probleme, urmează un fals plat, o curbă la dreapta, linia de sosire, Primăria. Şi gata! Am pornit, trăi-ţi-ar! Atât de tare, că deja plutonul se întinde serios. Azi vreau să fiu coteţar, problema e să şi pot, pentru că apare urcarea şi e greu să ţii aproape de ăia buni. Dacă ai picioare, poţi face urcarea ridicat din şa, în forţă. DACĂ ai picioare. Eu n-am! Văd plutonul cum se depărtează şi simt cum îl scap ca pe un săpun ud. Sunt ultimul si mă agăţ ca înecatul de pai. Băăăăăăă, eşti nebun, e greu ciclismul ăsta! Dar se termină urcarea şi am puterea să mă lipesc de pluton. Aici sus avem vânt frontal şi e bună trena altora. Curbă la stânga pe praf, un speed-bumper pe care îl ocolim pe margini. Şi coborâreeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!

Sagan style

 Aici simt că se poate recupera ce se pierde pe urcare. Curbă strânsă la stânga, emoţii şi atenţie la roţi, apoi sprint. Sunt ok, sunt în plutonul fruntaş. Urmează un sens giratoriu, se ocoleşte prin dreapta, eu cu încă doi baieţi o luăm drept, pe contrasens, şi recuperăm multe poziţii. Curbă la dreapta, linia de sosire, curbă la stânga, bordura p^*dii mă-sii. Lap 2. Și spriiiiint. Da,da, zici că au furat bicicletele, asa fug băieţii. Mă ţin şi eu de ei cum pot, coteţar, nu mănânc vânt, e bine. Dar o să vină urcarea Muierii Gladiolelor. Auch, deja mă doare!

Pe bune!?

Foaie mică, turaţie, încerc să nu pierd prea mult. Căcat, nu-mi iese! Sunt ultima găină din aprozar! Dar ajung sus și trag să prind rămăşiţele, iau câteva guri zdravene de vânt, dar mă lipesc şi eu ca un pribeag de o căruţă cu coviltir, pupa-i-aş roata spate ăluia de era ultimul. Acum coborâre, adrenalină, frică, frânăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă, stânga ușor, și iar spriiiiiiint. Sens giratoriu, linie de sosire, bordură, primărie, sprint, urcare în stilul chiftea, iar coborâre. Cam aşa au stat lucrurile vreo 8-10 ture, Peşa si Petrache sunt în spate, juma' de tură. Ne mai salutăm din mers pe unde ne intersectăm.
Sunt într-un grup cu 3 băieţi în categoria mea de frumuseţe, aşa că trag să rămân cu ei. Din greşeală, mai duc şi trena. Sunt ok, deja m-am obişnuit cu ritmul, sunt liniştit.
In grupul nostru sunt şi doi copii de la Olimpia. La un moment dat, după o oră de cursă, un antrenor le strigă de pe margine să nu uite să mănânce! Băăă, eşti nebuuun!?! Toţi cei 7 care eram în plutonaşul iubirii ducem mâna la buzunare şi scoatem câte un gel. Nu simţeam foamea, dar a intrat super-bine.

Ăia buni s-au apropiat, o să îmi dea în curând o tură. Pentru că a trecut mai mult de o ora din cursă, nu îmi fac griji. Eu făcusem calcul că iau vreo 3. Deci e bineeeeeeeeeee!

Frunzeanu, conducând  urmărirea lui Roșoagă

Apare Frunzeanu, apar si urmăritorii lui, mă lipesc de plutonul ăsta ca musca de spoiler.

Băăă, mi se pare mie sau sunt într-o altă dimensiune?! Că prea merge totul bine. Nici nu termin de mestecat gândul ăsta că pe coborâre începe să se audă o bătaie ciudată în roata spate! Fortunooooo, fi-ți-ar păcănelele de râs, cu ce ți-am greșit de mă tratezi doar cu curul?! E clară treaba, am pană. La finalul coborârii opresc să văd pagubele. Și nimic. Roata spate pare ok. Bă, da' prost ești, băăă! Am pierdut plutonul, dar trag tare că poate îi prind pe colegii mei de suferință. Bă, ce să vezi, îi prind, dar zgomotul de la roata spate e prezent când frânez. Mai e o juma' de oră, așa că îi dau înainte cu drag și spor.

Peșa, cu colindul prin sat

Pe finalul urcării s-a postat Henry, azi nu se dă și doar ne încurajează. Încerc de vreo 3 ori să îi zic să mă stropească cu ceva apă dintr-o găleată, dar mereu își dă seama prea târziu. Omu' filmează și face poze, are cuvinte de îmbărbătare pentru toți. Chapeau, dușmane!

Mă tot uit la ceas, mai e un pic. Azi mă simt bine, se simte munca depusă, și pare că traseul ăsta nebun cam pune probleme unora care de obicei sunt peste mine. Vizez un top 10. Si cu vizatul rămân, că după tura 13 mă opresc de tot. Pană pe spate. Mă opresc, caut explicații și o roată spate. Nu găsesc decât explicații! Mai devreme făcusem pană, dar a fost o pană lentă. Acum, la trecerea peste bordura p*^dii mă-sii am ciupit camera (snake-bite). Mi-e silă să schimb camera, mai sunt 10 minute plus un tur. Îmi bag picioarele și abandonez lupta. Mă duc la linia de sosire să îi încurajez pe prietenii rămași în cursă și încerc să nu mă enervez pentru căcatul ăsta de zi. Mai aveam 3 ture, băga-mi-aș picioarele...

Petrache, la plimbare

Începe lumea să treacă linia de sosire... Ștefan Constantin, Cătălin Manea, Alex Peșa, Ciprian Buda, Alex Petrache, Andra-Corina Ioan, Claudiu Baciu au ajuns cu bine la final. Unii pe podium, alții prin top 10, alții mai în spate, dar bucuroși că au terminat. Unii mai puțin norocoși au căzut, destul de rău vreo doi. Noi ne strângem la bârfă, înjurăm traseul și karma, bem o bere și o tăiem spre casă.

Rezultatele oficiale ar fi astea:
Băieți - Frunzeanu, Roșoagă, Norbert Szabo.
Fete - Monica Serachitopol, Adriana Ceaușescu, Ana-Maria Coteță

Frunzeanu e peste toți

Monica rulz

Se pare că nu mai avem Elite, doar Open si Categorii, dar ce e pe site nu se pupă cu ce e pe podium. La naiba cu toate, poate prindeam azi un top 10, dar am spart. Huooo, soartă!

Locurile noastre în schimb sunt clare -
Peșa - 19 la categorie, 43 la General
Petrache - 22 la categorie, 71 la General
Mincă - 29 la categorie, 75 la General

Nu sunt cele mai notabile rezultate, ăsta e nivelul și defilăm așa. Important e să ne revenim până la Gentlemen's Race, Podul Oltului, 29 Mai 2016.

Multumesc frumos pentru atenție. Lecția s-a terminat! Bună. Ziua.

P.S. A trecut o săptămână și încă mă încearcă niște regrete... Se simte, nu-i așa?!...

Pozele cu vedete sunt marca @Events Photographer. Mulțumesc frumos.