Anul ăsta am aruncat o mănușă către cer, să văd cine o ridică. Am zis că îi provoc pe toți piticii de la mine din cap să găsească răspuns la întrebarea "ce îmi doresc eu cel mai mult?". Sigur că piticii s-au grăbit ca găina la muci și au zis toți în cor "Bicicletăăăăă!", dar i-am oprit prompt. Nu e așa de simplu răspunsul, mai bine încerc și eu o dată.
Pandemia ne-a pus niște zăbrele dar a și deschis niște uși sau ferestre, deci situația nu e nici albă, nici neagră. Lumea se vaccinează, nu mai poartă mască mereu, începem să ne mai plimbăm și să ne vedem mufele, respirăm altfel libertatea. Deci ceea ce ne dorim are mai multe variante de răspuns acum, în funcție de unde locuiești, lucrezi, te antrenezi sau vegetezi. Avem noroc față de alții, care de exemplu nu se pot vaccina încă în țara lor (vezi Italia), sau nu pot ieși încă liber pe stradă (vezi Anglia) sau chiar nu pot să iasă din țară dacă nu sunt vaccinați. Mereu e câte o parte bună pe care o poți observa la viața ta și regândești răspunsul. Poate că răul de la noi e binele pentru alții. Muncim mai mult ca înainte, suntem mai ocupați acum că muncim de acasă, producem mai mult pentru asupritorii noștri (români sau străini), dar parcă simțim lesa. Nu ne strânge, nu ne încurcă la mers, dar o avem cu noi peste tot. Biciul nu apare, că nu mai e nevoie. Suntem dispuși să ținem rândul și nu ne mai opunem curentului. Ierarhiile și valorile s-au dat peste cap. Educația și bunul simț sunt demodate, ai nevoie doar de tupeu. Poate părea că sunt invidios pe cei care au reușit să facă bani fără prea multă carte, dar eu doar încerc să mă adaptez la noile vremuri, noile trenduri.
De ceva timp nu mai urmăresc știrile la tv. Observ că e un lucru pozitiv, nu îmi mai ocup mintea cu accidente și morți. Mă conectez la muncă și mai caut știri pe net, dar nu mă mai stresez atât de mult cu ce se întâmplă în lume. Ascult și citesc, dar nu mă mai încarc negativ. Mai ales că sunt lucruri pe nu le pot controla și am hotărat să le las deoparte. De exemplu, nu mă mai enervez când cineva aruncă gunoiul pe jos, pe stradă. Dacă îi zic eu ceva, nu va mai arunca și pe viitor? Decât să îmi iau bătaie și blesteme, mai bine îmi văd de drum. Tot așa, nu mă mai enervez când cineva ascultă manele. Treaba fiecăruia, de ce să mă stresez eu că unii sunt inculți!? Să-i ia naiba pe toți. Punct.
Mă concentrez pe treaba mea, pe familia mea, pe liniștea și fericirea mea. Cât se poate de pozitiv și de pro-activ în legătura cu bunăstarea familiei. Muncesc mai mult ca înainte ca să câștig mai bine și să putem călători mai mult și să avem mai multă liniște financiară. Îmi doresc o bicicletă nouă dar nu fac un capăt de țară din asta. Știu că va veni și ea la un moment dat. Anul ăsta am reușit să mă antrenez mai mult decât anul trecut și sunt pe plus. Am în plan un Transfăgărășan cu plecare din Târgoviște, o tură Târgoviște - Câmpulung - Brașov - Sinaia - Târgoviște, și o încercare de Everesting (să urci într-o tură echivalentul elevației vârfului Everest, adică 8,848 m). Planul mai include și participarea la ceva curse, dar nimic nu e sigur, așa că deocamdată mă întrec cu Târgoveții mei pe segmentele de pe lângă Târgoviște. Sunt bine, sănătos, am luat o trântă serioasă zilele trecute dar nu a suferit decât pantalonul, că bubele se vindecă. Bine că am avut cască, altfel spărgeam bostanul. Norocos până la urmă! Vezi, e și în căzătura aia urâtă o parte bună. Așa cum e în toate căzăturile din viață! Hai sănătate și poate mai scriu, că văd că îmi face bine, doar că timpul e mai limitat decât aș fi vrut!
 |
| Pune-ți o dorință! |