3 luni de la operație. Viața altfel.

     Pfuuu, au trecut 3 luni de când mă tăiai la burtă. Au fost 3 luni de viață schimbată, program dat peste cap, pauză forțată de orice, mâncare aleasă, dar nu aveam cum să stau mai mult de o lună departe de marea mea pasiune pe două roți. Bicicleta nu putea lipsi, chiar și în cele 30 de zile de pauză completă de la efort. Am băgat curse de ciclism la tv și am recuperat tot timpul pe care îl ratasem anul trecut când mă plimbam. Deci nu a fost așa de greu, deși când îi vedeam pe baieți cum o ard cu talent, eu luam forma canapelei. Ca să nu mai zic ce fierbeam când vedeam 15 grade plus în ianuarie și eu mă uit lung la toate bicicletele mele fără să pot face nimic. 

     A fost o încercare grea, dar nu imposibilă, am petrecut mai mult timp cu familia și am învățat că se poate trăi și fără bicicletă. Știu că sună extrem venind din gura unuia care nu concepea să treacă o zi fără o amărâtă de pedală, dar viața te trece prin niște experiențe care îți mai schimbă perspectivele. Bine, eu vorbesc acum după ce am stat doar o lună fără biclă. Deh, eroul de pe urma războiului. Ideea e că nimic nu e garantat, luăm totul așa cum vine și ne adaptăm.

     Cum e și situația de față, cu antrenamente indoor. Vă dați seama, eu mor acum de bicicletă! Asta pentru că nu e nimeni din familia mea lovit la sănătate. Din păcate, suntem atinși la buget, se anunță vremuri grele din punct de vedere economic, șomaj tehnic sau concediu fără plată. Nu ai un sindicat care să te susțină, ești pe cont propriu, la naiba! Dar așa e viața la corporatie, fiecare pentru el, fără nicio congruență în acțiune, ai cubicul tău și aștepți să treacă furtuna fără să te uzi prea tare! Vezi colegi luați de curent, te poate lua și pe tine! De aia e bine să ai o rezervă, o soluție financiară care să te ajute să plutești. La naiba, singura variantă pe care o pot aplica e să fumez ceva bun, să vezi plutire pe urmă! Îți dă de gândit situația asta extraordinară, trăim vremuri grele, care ne încearcă. Sigur că vom ieși mai puternici și din asta, dar se vor înregistra victime. Și vor fi multe, peste tot. 

     Nota nu are cum să fie pozitivă, gravitatea situației întrece orice încercare anterioară. Nu putem decât să ne întărim, să ne bem mințile câteodată, să băgăm trainer (sau zwift cine are smart trainer), să aplicăm regulile de sănătate cerute și să ne rugăm. Hai să fie bine!

p.s. La revizuirea textului am observat de câte ori am folosit cuvantul "fără". Cred că așa se va defini perioada următoare: FĂRĂ!

twowheelarmy.com

5 motive pentru care ai putea să nu mergi cu bicicleta la muncă

     Niiii la el, păi parcă trebuia să promovezi mersul pe bicicletă, nu să-l combați! Hooo, briee, că nu m-a plătit nimeni, încă, să arunc cu piuneze pe pistele visate, nu laud Zeul conservă ca aici, la naiba! Vreau doar să prezint și partea mai puțin distractivă a ciclismului de navetist. De aici și titlul. Nu știu cum funcționează psihologia inversă, eu sunt pe tratament medicamentos și zburd cu rețete în regulă. Și vorbesc și din experiențe proprii, nu doar din auzite.

    Pe primul loc, Mama Natură. Sau când îi dă cu fulgere și tunete, Muma Natură. Rareori se întâmplă să ajungi perfect uscat la birou, ori te plouă ori e cald și transpiri. Plus că dacă ai ghiozdan, garantat ești ud. Am pățit-o de atâtea ori, dar doar pentru că aveam o pornăciune de single-speed fără portbagaj sau genți laterale. Sărăkie! Clar că poți combate efectele adverse ale vremii, cu haine potrivite și un duș la serviciu, echipare completă a bicicletei sau un motoraș electric. Fără duș la birou, eu am abuzat de toaleta persoanelor cu dizabilități. Am o scuză.
     Pe doi avem riscul de furt. Din păcate, la noi se mai și fură bicle, nu doar se vând bicle furate, ce să vezi! Nu am pățit dar știu oameni lăsați pe jos. Nasoală fază. Soluții sunt mai multe: iei bicla în birou, pază la rastel, parcare închisă. Eu cu single-speed, de multe ori murdar, nu prea aveam emoții d-astea, dar altă biclă nu am lăsat niciodată afară, indiferent de încuietoare.

     Pe locul trei vine partea mecanică. Cel mai nasol e când te mai și grăbești și faci pană. Dar nu orice pană, că aia se face în 10 minute max. D-aia cu bubuitură și cauciuc tăiat. Plus Muma Natură spumoasă și ploioasă. La Tărtășești! Să trăiești, Mancuso! Luni dimineață, ploaie, eu ud pân' la oo, plus ghiozdan și biclă. Cine să mă ia la ocazie în halul ăsta?! Frate, 3 minute am stat, o dubă m-a dus până la un metrou. Aici, Gardianul stelar a zis că e oră de vârf și nu poți cu bicla. Desfac roțile și le leg pe ghiozdan, iau cadrul în mână și am trecut. 1-0 pentru optișpe ani de școală.
     Pe patru aș trece pericolele din trafic, că pleci spre Pipera și ajungi în garsonieră la Ghencea, din cauza vreunei tute grăbite, dar am dezbătut deja subiectul și suntem de partea corectă a baricadei, știm reguli de circulație, știm să ne ferim, deci nu murim. Deloc.
     Mai erau motive, legate de costuri, că nu e deloc ieftin să faci naveta cu bicicleta, dar aici eu zic că depinde de fiecare cum se organizează și ce pretenții are. Poți să o arzi low budget fără să rămâi în drum, dacă ai minimum de cunoștințe și investești niște timp în întreținere.
     Cineva se mai plângea că nu prea poți schimba programul, dacă nu trăiești într-un oraș prietenos cu bicicliștii, că nu prea poți lăsa bicla oriunde. La naiba, nu o lași nicăieri și tot programul îl faci plecând de la ideea asta. Gata, am rezolvat dilema!
     Vaaaaai, și la final am păstrat idioțenia supremă! Cine merge cu bicicleta la muncă e socialist, că doar europenii sunt toți socialiști, deci nașpa. Cum să mergi la birou la corporație cu un mijloc de transport "roșu"?! Nu prea pot combate așa o "ideologie de dreapta" decât cu o înjurătură, dar o țin pentru mine. Tot aici aș include și tâmpenia că nu ții la imaginea ta dacă mergi la birou pe bicicletă, în costum. Eu cred că ieși mai șifonat după 2 ore în Passat decât după 30 de minute pe Pegas.
     Hai că n-am aberat prea mult nici azi. Să fie navetă pe bicicletă, zic! Fiat lux.

Adevărata față a navetei cu bicicleta

Cele mai tari 9 scuze când îți cade pianul

     Am tot căutat prin amintirile mele auditive și m-am documentat și pe net, nu foarte mult, motive invocate de cei mai mulți dintre noi atunci când nu prea sunt watt-i in pedale. Am râs mult pentru că pe unele le-am auzit la ture sau curse, dar unele au fost folosite și de mine, mai ales că acum sunt operat și scuzat. 😁😁😁 Bine, bine, oricum sufăr de strava-importanță și îmi place să îmi văd numele sus pe board indiferent de condiții, dar asta e altă poveste.

     Nu știu dacă să le impart pe categorii, cele mai veridice sau cele mai jalnice, că poate se supără lumea. Așa că o să enumăr câteva și o să le comentez, că atât poci.

     Prima și cea mai folosită e "nu am dormit bine aseară". Cam fumată, încă se mai aude pe la ture. Plus că dacă ai copii, ești scuzat. Clar ai schimbat scutece și ai plimbat biberoane. Dacă din greșeală scoți din buzunar și o bavețică, clar ești crezut!

     Apoi avem povestea cu genunchiul stâng sau drept, nu contează, important e că te înțeapă mai ales pe urcări și d-aia o lași mai moale. Aici e cam delicată treaba, că dacă te plângi de mai mult de 2 ori și nu mergi la doctor, nu te mai crede nimeni. Dar o poți drege că e ceva genetic și nu există remediu. La cât de priceput sunt la genecologie, habar n-am dacă are logică partea cu genele.

     La egalitate avem o zi proastă și antrenamentul prea intens sau prea puțin. Ambele scuze merg scoase din joben în primăvară sau în toamnă, altfel, în vară folosește-o pe aia cu somnul puțin și prost. În zilele noastre, băietii care merg bine și se antrenează cu scopuri clare nu prea au cum să folosească scuza asta, cam știm unii despre alții de pe strava cum ne mișcăm și ne păcălim greu. Sau mai greu, acuma, nah, depinde și ce abilități de aburitor ai! 😉

     De asemeni, o scuză veridică e legată de mâncare. "Barosane, am băgat prea multe pateuri înainte de tură!" sau "am rupt grătarul ieri și încă n-am îngrășat gazonul". Eu am testat mâncarea multă înainte de tură și aș crede pe cineva cu așa o scuză. Însă e bine să ții cont de asta în timpul turei, să nu te dai de gol dacă ți se face foame prea repede!

     O alta scuză simpatică foc e aia cu "eu merg la curse să mă distrez"! I-auzi, ia! Păi, măi dragă kom hunter, ce mai cați acilișea, că noi am venit să ne întrecem, nicidecum să facem poze! Eu unul nu aș folosi asta decât ca să caut motiv de ceartă în pluton! La curse mergi să rupi fâșul, indiferent de rezultat, asa că lasă deoparte scuza asta! Bagă din celelalte, să fii mai bazat!

     Eu știu că am folosit-o p-aia cu ziua proastă, antrenament prea mult, desigur, și cred că am zis ceva și de somn puțin. Dar am timp să trec prin toate! Acum folosesc la greu partea cu operația și indicațiile doctorului, și ce dacă îmi vede lumea activitățile de pe strava, zic și eu că era vânt de spate mereu! Ceea ce e și foarte adevărat, cumva doar așa mai iau și eu coronițe! 😀😀😀😀
     O scuză pe care nu am auzit-o la alții, dar am folosit-o pentru mine ca să îmi acopar rușinea că nu merg bine la contratimp e că nu am conformația ideală, mai ales în zona umerilor, pentru a fi foarte rapid în poziția aero. De parcă eram lat cât Hulk, când era maxim de nervos! Jalnic!
     Hai că era să uit cea mai valabilă dar regretabilă scuză: pe ture plate să zici că ești mai mult cățărător și la munte să zici că de fapt ai conformație de clasice și rupi tot pe plat. Muicăăăăăăă, pârâie bazonul de atâta râs, zău așa! 

     Sigur că mai sunt și alte scuze, dar astea mi s-au parut cele mai folosite și mai ușor de reținut pentru ture viitoare! Noi să fim sănătoși și pentru asta nu ne trebuie scuze! Mai multe decât avem deja, desigur!

Atenție, cad watt-i!