Outsider

    Termenul ăsta vine de la o persoană care stă mai mult pe afară dar poate însemna și concurentul mai slab cotat, mai "puțin favorit" ca să zic așa. Eu l-am folosit prima oară dupa startul pandemiei, când nu puteam merge la pâine fără hârtie semnată și datată. Toate turele mele pe strava începeau cu "Outsider", pentru că mă bucuram de fiecare ieșire cu bicicleta. Nu s-au schimbat foarte multe în ultimii 2 ani, doar am muncit mai mult și sunt mai obosit, nu mai am la fel de mult timp pentru bicicletă și acum sunt forțat să fac pauză de peste două săptămâni din cauza unei vacanțe la munte și a unei răceli. 

    În legătură cu mersul pe bicicleta, clar prefer "outsider", să mă plimb pe afară, parcă evit trainerul cât pot, deși când e cu minus nu mai am chef de degerături ca odinioară. Nu mai sunt la fel de disperat să ies, cu orice preț, să adun km. Am același target, dar nu mai e o prioritate. Îmi place la fel de mult să merg cu bicicleta, nu mă înțelege greșit, doar că mi-am resetat prioritățile, pentru că bicicleta nu mai e un scop un viață, a devenit un mijloc. Așa că fericirea mea e legată de mersul cu bicla, dar nu condiționată. Sunt ok și dacă nu merg. Corect, sunt mai bine psihic atunci când merg, dar nu mai intru în depresie atunci când nu. Are sens ce zic?! Ideea e că am început să fiu mai relaxat în ceea ce privește antrenamentele, nu mai e presiune, mă bucur altfel de viață. Dar oare totuși nu așa începe să iasă ciclismul din viața mea? Nu îmi doresc asta, deci nu se va întâmpla, sunt la fel de pasionat, dar mai cu cap și altă înțelegere.

    Nu trăiesc din ciclism, nu voi trăi pentru ciclism. Clar rămâne prima opțiune în zona plăcerilor dar va fi doar pasiune, fără nebunie. Probabil că dacă eram singur pe lume, rămâneam un practicant fervent al ciclismului, aș fi mers la toate concursurile și nu aș fi ratat vreun antrenament. Dar nu sunt, așa că familia e pe primul loc, apoi munca și pe urmă distracția. Nu am capitulat, mai lasă-mă!😀😀😀

Umbra lui Mancuso la Ocnița

Breaking news

 Frateee, am acces la blog din nou, pot sa scriu si sa aberez in continuare. Nici nu stiu despre ce sa scriu azi, doar ca sunt racit si am o stare proasta, mai ales ca am ramas in urma cu antrenamentele de bicicleta si nu stiu cand o sa mai ies. Sunt afectat grav la moral, dar supravietuiesc. Imi ocup mintea cu cautat de oferte la biciclete si urmarit de curse de ciclocross. Pacat ca la Mondiale nu va participa eroul meu Wout van Aert sau rivalul sau etern Mathiew van der Poel. Asta e, dar tot o sa ma uit la curse. Verific acum si calendarul la cursele de sosea si vaz ca incepe treaba pe 2 februarie, Volta a la Comunitat Valenciana, dar pe mine ma doare de cursele clasice, prima fiind Omloop het Niewsblad pe 26 februarie, mai am de asteptat, aia e!

Pe anul asta mi-am propus tot 12000 km, la fel ca in 2021 cand am facut doar 11000 km, dar nu-i bai, am un target, trag la el. Sa vedem ce curse bagam, ce ture lungi planificam, familia vine prima si apoi munca. Pe urma durerea de picioare si spate de la bicicleta. Relaxat ma gandesc acum la tot ce e ciclism, nu mai am capete de tara in zona asta, nu am nimic de castigat sau de pierdut daca ma stresez ca nu ies sau nu fac nu-stiu-ce tura, asta e situatia si o traiesc cat pot de bine. Am in plan sa fac o tura faina cu toata urcarile din judet intr-o singura zi si un tur al judetului pe la margini ashea, sa iasa vreo 400 de km. Sau un drum la mare. Si ma mai gandesc la o tura grea cu Transfagarasan si Translpina, dar asta e cu pregatire si nu stiu daca ma incadrez. 

In rest, toate bune si frumoase, sa ne mai vedem pe aici.

De anul trecut 

Prea mult, prea demult

     Anul ăsta am aruncat o mănușă către cer, să văd cine o ridică. Am zis că îi provoc pe toți piticii de la mine din cap să găsească răspuns la întrebarea "ce îmi doresc eu cel mai mult?". Sigur că piticii s-au grăbit ca găina la muci și au zis toți în cor "Bicicletăăăăă!", dar i-am oprit prompt. Nu e așa de simplu răspunsul, mai bine încerc și eu o dată.

     Pandemia ne-a pus niște zăbrele dar a și deschis niște uși sau ferestre, deci situația nu e nici albă, nici neagră. Lumea se vaccinează, nu mai poartă mască mereu, începem să ne mai plimbăm și să ne vedem mufele, respirăm altfel libertatea. Deci ceea ce ne dorim are mai multe variante de răspuns acum, în funcție de unde locuiești, lucrezi, te antrenezi sau vegetezi. Avem noroc față de alții, care de exemplu nu se pot vaccina încă în țara lor (vezi Italia), sau nu pot ieși încă liber pe stradă (vezi Anglia) sau chiar nu pot să iasă din țară dacă nu sunt vaccinați. Mereu e câte o parte bună pe care o poți observa la viața ta și regândești răspunsul. Poate că răul de la noi e binele pentru alții. Muncim mai mult ca înainte, suntem mai ocupați acum că muncim de acasă, producem mai mult pentru asupritorii noștri (români sau străini), dar parcă simțim lesa. Nu ne strânge, nu ne încurcă la mers, dar o avem cu noi peste tot. Biciul nu apare, că nu mai e nevoie. Suntem dispuși să ținem rândul și nu ne mai opunem curentului. Ierarhiile și valorile s-au dat peste cap. Educația și bunul simț sunt demodate, ai nevoie doar de tupeu. Poate părea că sunt invidios pe cei care au reușit să facă bani fără prea multă carte, dar eu doar încerc să mă adaptez la noile vremuri, noile trenduri.

     De ceva timp nu mai urmăresc știrile la tv. Observ că e un lucru pozitiv, nu îmi mai ocup mintea cu accidente și morți. Mă conectez la muncă și mai caut știri pe net, dar nu mă mai stresez atât de mult cu ce se întâmplă în lume. Ascult și citesc, dar nu mă mai încarc negativ. Mai ales că sunt lucruri pe nu le pot controla și am hotărat să le las deoparte. De exemplu, nu mă mai enervez când cineva aruncă gunoiul pe jos, pe stradă. Dacă îi zic eu ceva, nu va mai arunca și pe viitor? Decât să îmi iau bătaie și blesteme, mai bine îmi văd de drum. Tot așa, nu mă mai enervez când cineva ascultă manele. Treaba fiecăruia, de ce să mă stresez eu că unii sunt inculți!? Să-i ia naiba pe toți. Punct.

     Mă concentrez pe treaba mea, pe familia mea, pe liniștea și fericirea mea. Cât se poate de pozitiv și de pro-activ în legătura cu bunăstarea familiei. Muncesc mai mult ca înainte ca să câștig mai bine și să putem călători mai mult și să avem mai multă liniște financiară. Îmi doresc o bicicletă nouă dar nu fac un capăt de țară din asta. Știu că va veni și ea la un moment dat. Anul ăsta am reușit să mă antrenez mai mult decât anul trecut și sunt pe plus. Am în plan un Transfăgărășan cu plecare din Târgoviște, o tură Târgoviște - Câmpulung - Brașov - Sinaia - Târgoviște, și o încercare de Everesting (să urci într-o tură echivalentul elevației vârfului Everest, adică 8,848 m). Planul mai include și participarea la ceva curse, dar nimic nu e sigur, așa că deocamdată mă întrec cu Târgoveții mei pe segmentele de pe lângă Târgoviște. Sunt bine, sănătos, am luat o trântă serioasă zilele trecute dar nu a suferit decât pantalonul, că bubele se vindecă. Bine că am avut cască, altfel spărgeam bostanul. Norocos până la urmă! Vezi, e și în căzătura aia urâtă o parte bună. Așa cum e în toate căzăturile din viață! Hai sănătate și poate mai scriu, că văd că îmi face bine, doar că timpul e mai limitat decât aș fi vrut!

Pune-ți o dorință!