Scriitorul din mine 16.12.2022

    Aoleu și vai de mine, mi-am făcut de cap două zile și azi a trebuit să recuperez și cumva să muncesc în avans pentru liberele de săptămâna viitoare. Așa îmi trebuie. Prea multă muncă strică, prea multă vacanță nu. Nu am apucat să mai ies azi cu bicicleta, a fost și ceva apă de sus și nu m-a mai interesat mozoleala. Aseară am fost la București să îl vedem pe Costel în Club 99 și ne-am amuzat copios. Am zis că poate vedem și noi luminițele dar Cucușor Dan a fost zgârcit anul ăsta, nu doar cu căldura și apa caldă, ci și cu decorațiunile. Halal economie ce se face, urăsc ipocrizia asta. Nu pun beculețe ca să am bani de altceva. Altceva ce!? Că nu se vede. Eu prefer sărbători colorate, să se bucure și retina mea, că asta înseamnă Crăciunul și colindul, să vezi lumini la case și pe străzi, parcuri. Sunt eu demodat. Am avut timp să admirăm lipsa ornamentelor, că abia ne-am târât, de la centură până la Romană am făcut o oră. Noi credeam că am plecat devreme și avem timp să ne mai și plimbăm. Ce-ai, frate, că era jale, zici că se mutaseră toti bucureștenii din apartamante în stradă. Și nu erau cu caravana sau rulota. Nici unul. Am și nimerit fix când e cea mai aglomerată oră, joia de la 5 la 6. Ești nebun!? Ce potriveală maro. 😀😀😀

    Traficul ăsta nu are cum să se ducă, mașini sunt mai multe pe zi ce trece, blocuri noi și parcări, dar aceleași drumuri și căi de acces. Cum și cine să găsească o soluție pentru trafic? Doar să interzică mașinile sau să facă o regulă ca pe vremea lui Ceaușescu, numere pare azi, numere impare mâine. Pe motivul ăsta numai și nu aș mai vrea să stau iar în București. Pierzi ani întregi din viață, la propriu, stând în mașină, dar și din viață că trăiești mai puțin cu doi ani dacă locuiești în capitală. Bine că noi suntem expuși doar o dată pe lună, poate de două ori. Trafic, poluare, zgomot, agitație, fugă nebună și tâmpită, aglomerație de stres și atacuri de panică combinate cu disperare, așa îmi pare mie viața aici. Scriu de la Moreni, dar tot sunt acolo, în trafic. Eu nu mă mai stresez demult în trafic, că doar și eu fac parte din el, dar tot pierd timp degeaba stând. Sigur m-aș putea re-adapta, nu ar fi imposibilă o mutare înapoi în București, dar nu prea am vrea. Mai bine pas. Nu știi însă ce te așteaptă și niciodată să nu zici niciodată. Oare opusul acestei zicale e "întotdeauna să zici întotdeauna"? Habar n-am. Mâine se anunță ploaie de dimineață, dar sunt pregătit de plimbare mai târziu, mă duc iar pe la Câmpina sau Breaza, că e cald și pot sta mai mult de 2-3 ore fără să îmi cadă unghiile. Hai noapte bună și să ne vedem cu bine și mâine. 

Piața Victoriei din amintirile mele.

Scriitorul din mine 15.12.2022

    Te-am zăpăcit zilele astea cu articole fără diacritice și îmi cer scuze, trebuie să găsesc o modalitate mai rapidă de a scrie direct fără a mai ajusta ulterior prea mult. Pierd foarte mult timp cu corectatul și oricât de atent aș fi la scriere, tot îmi scapă chestii. Analfabet nefuncțional, asta sunt eu. Ieri am fost la plimbare și cumpărături și ne-am relaxat fără copil dar cu floricele și bere, muzică și Diva cu filme de Crăciun. Doi boșorogi. Azi sunt iar liber. Ne-am trezit devreme că avea doamna programare la coafor și nu voia să grăbească prea mult cafeaua, așa că la 7 era în picioare. Întuneric beznă afară, ceva apă pe jos, dar părea că o să iasă soarele. Și a ieșit, pupa-l-aș cald! Semne bune pentru biciclistul din mine. Semne mai puțin bune pentru camerista din mine, care trebuie să facă un pic de curat și să bată covoarele. Toate. Vorbesc de parca am d-alea mari ca la Casa poporului. Câteva carpete și un covoraș de la Emma din cameră, o nimica toată, îmi ia mai mult să le scot afară decât să le bat, zău. Poate mă faci înapoiat, dar eu chiar cred că trebuie bătute covoarele să iasa praful din ele, nu ajunge să le aspiri. Departe de mine ideea să le bat prea des, nu e a mea, a zis doamna și atunci așa e bine. După mine, ar merge doar aspirate și scuturate o dată la Paște și o dată la Crăciun. Lene mare. Doamna e la coafor, sunt singur, am mâncat, am a doua cană de cafea și trebuie să mă apuc de treabă. Și iată-mă, scriu despre treabă, stau în cur și mă hodin. Frate, ce bine e să fii liber când ar trebui să muncești, pierzi noțiunea timpului și aluneci în visare. Sper să se usuce destul afară ca să bag și eu o tură de bicicletă, mai am de tras ca lumea anul ăsta să ajung la 10,000, dar nu mă las. Speranța moare pe 1 ianuarie. Am eu un plan cum să adun distanțe mai lungi, că am zile libere destule, dar nu știu dacă va ține doamna cu mine. Sau vremea. Poate să fie frig, dar să nu fie ud pe jos, că iar stric hainele și se înfundă mașina de spălat de la jeg. Ce urât vorbesc în această zi sfântă, Doamne iartă-mă. Urează-mi baftă, azi particip la un concurs pe Virgin Radio, poți câștiga niște cărți și o baterie Varta. Trebuie doar să trimiți un mesaj cu o dorință arzătoare. Eu le-am scris că dorința mea cea mai mare e să merg în spațiu și a soției e să rămân acolo.😀😀😀😀😀 Hai paaaaaaaa, mă duc la covoareeeee!

    Știi bancul ăla cu arabul care scutura un preș la geam și l-a întrebat un vecin: Ce s-a întâmplat, nu pornește? 😀😀😀😀

Carpeta care nu se bate.

Scriitorul din mine 14.12.2022

    Lume, lume, a dat Dumnezeu de la el și am și eu parte de libere. Zici că anul ăsta am vizat vreo promovare de nu mi-am luat concediu aproape deloc. Tu îți dai seama că mai aveam 15 zile de luat la 1 decembrie? Așa ceva nu are cum să se mai repete pe viitor. Chiar mă resimt și sunt atât de idiot încât mă voi extenua muncind. Nu e bine, nașule, nu e bine. Așa că astea trei săptămâni mai mult o să fiu liber decât o să muncesc. Am acum două zile libere, am trei săptămâna viitoare și apoi gata, liber până la anul și la mulți ani, Doamne-ajută la toată lumea. Am impresia că lucrurile s-au aranjat de așa natură încât să mă pot bucura de aceste sărbători mai mult decât în alte dăți. Nu e Crăciunul cu moț, dar e cea mai frumoasă sărbătoare a anului. Așa a zis doamna mea, deci așa e. Parol. Chiar cred asta. Așa că îmi intru în stare, azi am fost la cumpărături de cadouri pentru copilul nostru iubit. Am găsit ce căutam. Și ce să vezi, Dumnezeu o iubește mai mult decât pe fiu-său. 😀😀😀 Am găsit mai multe decât am căutat. I-am luat niște chestii cu BlackPink de la H&M unde intrasem să își ia doamna mea niște briz-brizuri. Frate, toate se întâmplă cu un scop. I-am găsit chestiile Emmei din pură întâmplare. Și le-am luat. Deși dimineață i-am găsit cel mai frumos cadou pe care și l-ar putea dori, un chevalet cu pensule și acrilice și ulei și canvas, o să plutească de bucurie. Dar când o să le vadă și pe celelalte, chiar o să fie nebunie. Că am trecut și pe la Jumbo să umplem sacul. Ce frumos e să faci bucurii cuiva care merită cu prisosință. Ti-am zis că noi nu am avut parte de pui de câine decât după ce s-a născut Emma? Am crezut că avem o cățelușă stearpă, și acum un an a fătat pentru prima dată, pentru că Emma și-a dorit pui. Ne-am trezit cu șapte, de abia a reușit doamna să dea cinci spre adopție. Din nou, Dumnezeu. Jur pe roșu. După ce am văzut că Emma chiar primește ce își dorește, am rugat-o să ceară o bicicletă pentru mine. Doar atât. Normal că a refuzat, că prea stau mult la plimbare. O să înțeleagă ea mai târziu că mai bine bântui aiurea pe bicicletă decât să stau pe canapea cu pastile. Iar mă plâng. Iartă-mă. Mă duc să reiau berea pe care o am în sufragerie, doamna vorbește la telefon și trebuie să termine. Ne reluăm seara de bătrânei liniștiți, bucuroși că vine Crăciunul și suntem pe plus. Și afară e tot pe plus. Să rămână așa și mâine, ca să mai adun kilometri. Strava îmi zice că sunt cam departe de target, dar dacă reușesc să fac 10000 anul ăsta, alerg în curu' gol de revelion, challenge. În zilele libere îmi dau seama cât de obosit sunt de la muncă. Adaugă și grijile pentru familie, scrisul si creația, bicicleta si antrenamentele, plus alte probleme cotidiene, mai am să caut psihologul să îl obosesc. Hai că glumesc, nu e rău, mă plâng ca un miliardar trist că nu a ajuns pe Marte. Hai noapte bună și serviciu ușor, că eu sunt liber!😀😀😀😀 

Haină cu gust de sărbătoare.