Scriitorul din mine 17.12.2022

    Bună dimineața. E gata cafeaua? Eu încă nu am ajuns la a mea, m-am trezit devreme dar am avut ceva rapoarte de scos și nu m-am grăbit. Urmează să ne trezim ca lumea. Azi Emma are serbare la Adunare, cu cadouri de Crăciun și colinde, eu doar le duc acolo, că am alte planuri. Care erau cât p-aci să se anuleze de la ploile de aseară. Frate, ce a turnat. A dat cu tunete și fulgere de parcă era vară. Eu mă bucur când plouă, că prea a fost secetă, dar să facă și pauză ca să pot și eu să ies cu bicicleta. Îți dai seama, indienii făceau dansul ploii și apoi luau pauza de pipa păcii și reluau, cam așa vreau eu să plouă, în reprize și dacă se poate să se și usuce pentru doleanțele mele. O fi Dumnezeu la butoane acolo și primește de la mine RMS (serviciu de mesagerie prin rugăciune) să mai oprească ploaia. Se ridică de la birou, merge la mașina de ploaie, o scoate pe liber, dă soarele mai tare ca să se usuce asfaltul, mai răspunde la niște mesaje, bea o cafea, apoi suflă norii la loc pe cer și pornește apa. Când a fost potopul a lăsat mașina de ploaie pornită și a plecat la pâine, dar s-a întâlnit cu Iisus la magazinul din piață și s-au luat cu politica și a trecut timpul. Când a ajuns acasă, nebunie de inundație. Telefonul avea căsuța plină, mesaje și missed calls ca la balamuc. A dat delete la toate și s-a uitat la "Noe" cu Russell Crowe și a mâncat floricele. De atunci a reprogramat mașina de ploaie să se oprească după câteva zile, dar când a creat Marea Britanie a uitat să pună "End". Nu mai zic că la Sahara i-a dat eroare, a deschis ticket și încă așteaptă, dar șeful de la IT e un indian poreclit de prieteni Iuda și nu prea am încredere că se va ocupa. Hait, s-a trezit copilu', trebuie pregătit și aranjat, mâncăm ceva și plecăm. Eu mă duc la aer si stau ceva pe bicicletă, sper doar să fie uscat. Că vântul și frigul sunt incluse deja. Hai să avem o zi frumoasă, să fim plini de speranță și lumină în suflet și mai buni, desigur, că vine Crăciunul. Mergeți cu Domnul! 😀😀😀😀😀

Eu am râs la asta.

Scriitorul din mine 16.12.2022

    Aoleu și vai de mine, mi-am făcut de cap două zile și azi a trebuit să recuperez și cumva să muncesc în avans pentru liberele de săptămâna viitoare. Așa îmi trebuie. Prea multă muncă strică, prea multă vacanță nu. Nu am apucat să mai ies azi cu bicicleta, a fost și ceva apă de sus și nu m-a mai interesat mozoleala. Aseară am fost la București să îl vedem pe Costel în Club 99 și ne-am amuzat copios. Am zis că poate vedem și noi luminițele dar Cucușor Dan a fost zgârcit anul ăsta, nu doar cu căldura și apa caldă, ci și cu decorațiunile. Halal economie ce se face, urăsc ipocrizia asta. Nu pun beculețe ca să am bani de altceva. Altceva ce!? Că nu se vede. Eu prefer sărbători colorate, să se bucure și retina mea, că asta înseamnă Crăciunul și colindul, să vezi lumini la case și pe străzi, parcuri. Sunt eu demodat. Am avut timp să admirăm lipsa ornamentelor, că abia ne-am târât, de la centură până la Romană am făcut o oră. Noi credeam că am plecat devreme și avem timp să ne mai și plimbăm. Ce-ai, frate, că era jale, zici că se mutaseră toti bucureștenii din apartamante în stradă. Și nu erau cu caravana sau rulota. Nici unul. Am și nimerit fix când e cea mai aglomerată oră, joia de la 5 la 6. Ești nebun!? Ce potriveală maro. 😀😀😀

    Traficul ăsta nu are cum să se ducă, mașini sunt mai multe pe zi ce trece, blocuri noi și parcări, dar aceleași drumuri și căi de acces. Cum și cine să găsească o soluție pentru trafic? Doar să interzică mașinile sau să facă o regulă ca pe vremea lui Ceaușescu, numere pare azi, numere impare mâine. Pe motivul ăsta numai și nu aș mai vrea să stau iar în București. Pierzi ani întregi din viață, la propriu, stând în mașină, dar și din viață că trăiești mai puțin cu doi ani dacă locuiești în capitală. Bine că noi suntem expuși doar o dată pe lună, poate de două ori. Trafic, poluare, zgomot, agitație, fugă nebună și tâmpită, aglomerație de stres și atacuri de panică combinate cu disperare, așa îmi pare mie viața aici. Scriu de la Moreni, dar tot sunt acolo, în trafic. Eu nu mă mai stresez demult în trafic, că doar și eu fac parte din el, dar tot pierd timp degeaba stând. Sigur m-aș putea re-adapta, nu ar fi imposibilă o mutare înapoi în București, dar nu prea am vrea. Mai bine pas. Nu știi însă ce te așteaptă și niciodată să nu zici niciodată. Oare opusul acestei zicale e "întotdeauna să zici întotdeauna"? Habar n-am. Mâine se anunță ploaie de dimineață, dar sunt pregătit de plimbare mai târziu, mă duc iar pe la Câmpina sau Breaza, că e cald și pot sta mai mult de 2-3 ore fără să îmi cadă unghiile. Hai noapte bună și să ne vedem cu bine și mâine. 

Piața Victoriei din amintirile mele.

Scriitorul din mine 15.12.2022

    Te-am zăpăcit zilele astea cu articole fără diacritice și îmi cer scuze, trebuie să găsesc o modalitate mai rapidă de a scrie direct fără a mai ajusta ulterior prea mult. Pierd foarte mult timp cu corectatul și oricât de atent aș fi la scriere, tot îmi scapă chestii. Analfabet nefuncțional, asta sunt eu. Ieri am fost la plimbare și cumpărături și ne-am relaxat fără copil dar cu floricele și bere, muzică și Diva cu filme de Crăciun. Doi boșorogi. Azi sunt iar liber. Ne-am trezit devreme că avea doamna programare la coafor și nu voia să grăbească prea mult cafeaua, așa că la 7 era în picioare. Întuneric beznă afară, ceva apă pe jos, dar părea că o să iasă soarele. Și a ieșit, pupa-l-aș cald! Semne bune pentru biciclistul din mine. Semne mai puțin bune pentru camerista din mine, care trebuie să facă un pic de curat și să bată covoarele. Toate. Vorbesc de parca am d-alea mari ca la Casa poporului. Câteva carpete și un covoraș de la Emma din cameră, o nimica toată, îmi ia mai mult să le scot afară decât să le bat, zău. Poate mă faci înapoiat, dar eu chiar cred că trebuie bătute covoarele să iasa praful din ele, nu ajunge să le aspiri. Departe de mine ideea să le bat prea des, nu e a mea, a zis doamna și atunci așa e bine. După mine, ar merge doar aspirate și scuturate o dată la Paște și o dată la Crăciun. Lene mare. Doamna e la coafor, sunt singur, am mâncat, am a doua cană de cafea și trebuie să mă apuc de treabă. Și iată-mă, scriu despre treabă, stau în cur și mă hodin. Frate, ce bine e să fii liber când ar trebui să muncești, pierzi noțiunea timpului și aluneci în visare. Sper să se usuce destul afară ca să bag și eu o tură de bicicletă, mai am de tras ca lumea anul ăsta să ajung la 10,000, dar nu mă las. Speranța moare pe 1 ianuarie. Am eu un plan cum să adun distanțe mai lungi, că am zile libere destule, dar nu știu dacă va ține doamna cu mine. Sau vremea. Poate să fie frig, dar să nu fie ud pe jos, că iar stric hainele și se înfundă mașina de spălat de la jeg. Ce urât vorbesc în această zi sfântă, Doamne iartă-mă. Urează-mi baftă, azi particip la un concurs pe Virgin Radio, poți câștiga niște cărți și o baterie Varta. Trebuie doar să trimiți un mesaj cu o dorință arzătoare. Eu le-am scris că dorința mea cea mai mare e să merg în spațiu și a soției e să rămân acolo.😀😀😀😀😀 Hai paaaaaaaa, mă duc la covoareeeee!

    Știi bancul ăla cu arabul care scutura un preș la geam și l-a întrebat un vecin: Ce s-a întâmplat, nu pornește? 😀😀😀😀

Carpeta care nu se bate.