Scriitorul din mine 23.12.2022 (II)

    Toate se întâmplă cu un scop, poți să vezi binele în tot ce te înconjoară, ce trimitem în Univers se întoarce, facem bine și ne merge bine. Eu am multe motive să cred în Dumnezeu, nu le explic, că nu ai nevoie să te conving eu de ceva anume. Am un naș de cununie care s-a stins la 30 de ani, Alex Petrache, un nebun coleg de bicicletă cu care am împărțit multe experiențe și trăiri. Pentru mine a fost un prieten bun și om care mi-a fost alături, de la care am învățat multe. De la el am primit bicicleta cu care merg, Colnago, și de când s-a dus acolo sus, la fiecare tură, îl salut și vorbesc câteva cuvinte cu el. Și ce dacă mă faci nebun, ăsta e felul meu de a-i onora amintirea. Să vezi fază tare azi. Frumos afară, 10 grade aproape, adică 9, fără vânt. Clar m-am îmbrăcat prea gros, că atât mă duce pe mine capul, zici că mă obligă cineva să transpir la greu. Așa că am tăiat-o la plimbare ca un urs fugărit de nevastă, așa vârtos pedalam. Frate, și după vreo 15 minute îmi amintesc să îl salut pe Petrache, îi zic vreo două, apoi îi dau înainte cu gândurile mele și planurile de neîndeplinit. Când ajung pe la Iedera, la cimitir, mă uit spre cruci, și văd scrisul doar pe una. Și ghici ce scria! PETRACHE! Pupa-ți-aș tălpile, Doamneee, ce e asta?! Semn bun, zic. Te pup, nașule, oriunde te-ai afla! Ne e dor de tine și am vrea să mai facem o tură împreună. Bălăceanca îți simte lipsa, încă. 

    Pe urma am mai mers un pic și m-am întâlnit cu Dițescu, prietenul ciclist din Moreni. Ne-am oprit, am schimbat câteva vorbe, ne-am urat toate cele și apoi ne-am văzut de drum. El e omul care mi-a băgat Strava în viață și blogul în cap, el m-a întărâtat și m-a învățat să fac blog, să scriu acolo că am ceva în scris și merită să îi plictisesc și pe alții. Sanchi, el o fi vrut să fie drăguț și eu am crezut că scriu bine. Eu sunt așa credul, când eram în liceu și îmi zâmbea vreo fată deja era iubita mea. Vai de steaua mea sus răsare ca o taină mare! Hai că ne ducem la colind într-o oră și ne pregătim. Mai am un pic de muncă, dar nu e stres deloc! Ne vedem mai târziu, cred, sau poate mâine. Vrei un covrig?

Alex, Alex, George, Alex, io. Lipsea doar Ion. Bălăceanca.com.

Scriitorul din mine 23.12.2022

    Bună ziua și ura la toată lumea. Vreau să par deștept, cult și educat, cu maniere și frumos, cu corp de olimpian și atitudine de mahăr. Tot io sunt, doar mă încălzeam un pic. Am o zi proastă, deja mă doare capul. Ne-am luat la harță cu niște pantaloni prea groși pentru stat în casă, pe românește salopeta de ski, și prea fără fes la ieșirea din casă. Total pe dos. Și ne-am certat, urmează să ne împăcăm. Dar mă doare capocul. Azi muncesc, am de tras tare să nu mai rămână nimic pentru săptămâna viitoare și să mă pot relaxa în voie. Când zic asta trebuie să înțelegi bicicletă la greu. M-am înscris la Rapha Festive 500, o provocare de 500 de kilometri de parcurs între Ajun si Anul Nou. O dată mi-a ieșit din vreo 7 încercări, că în 3 ani nici nu m-am mai înscris. Dar am zis că anul ăsta am o portiță și pot să fac o încercare. Încep de mâine, sper să țină vremea cu mine. Văz nește ploaie mâine, apoi uscat. Viitorul sună bine. Hai că parcă încep să mă simt mai bine. Nici nu am ieșit cu bicicleta și deja îmi revin. Am o ședință de la 12 și ceva și după ea poate ciupesc o oră de aer. Diseară la 6 avem colind și mergem la adunat covrigi, mere, clementine, prăjituri, eugenii, poate avem noroc de cozonac cald ca anul trecut. Itaaa, ce mi-am adus aminte. Acum fix trei ani era să mor în Ajun de Crăciun, când am dat-o în peritonită. Nu știu dacă era și cronică, dar era să mă duc dincolo. Am scăpat și acum tu nu mai scapi de mine. Asta să fie problema vieții mele. Mergem înainte, mai pe pozitiv așa.

    Aseara am fost în parc. Foarte frumos la Moreni, străzile principale și parcul arată foarte frumos, au folosit alb și auriu și pare elegant, îmi place cum au făcut. Am avut parte de spectacol, muzica live, colinde și cântece cu temă de sărbătoare, mi-a plăcut. Lume ca la urs, fum de mici și gălăgie ca la bâlci, nu mi-au plăcut. Toți cântăreții erau copii, elevi, din Moreni, și am apreciat curajul lor de a cânta în fața unei mulțimi adunate pentru cadouri de la Moșul și nu pentru artă, dar tot au primit aplauze. Frumos. Măi frate, dar a venit un băiat, creol, avea voce dar nu m-a dat pe spate, în schimb m-a terminat cu gramatica "impecabilă". Nu se poate și talentat și educat, vorba 'ceea. Noi am rezistat 50 de minute pe ceas, era prea frig și nu aveam chef să ne călcăm în picioare pentru cadoul de la Moș Crăciun, sunt alți copii care poate au nevoie și noi am zis PAS. O să mai mergem prin oraș să ne bucurăm de lumini, că arată prea bine. Stai așa, că tocmai am primit o primă pentru munca depusă și devotamentul arătat față de companie, plus ajutorul oferit colegilor. 😀😀😀 Dacă îmi dublează ăștia salariul îmi fac și icoană cu CEO-ul nostru și chiar și un tatuaj în dreptul inimii. Hai cu colinduuuuul!

Emma la lucru.

Scriitorul din mine 22.12.2022 (III)

    Scriu, nu mă las. Mai ales că azi e cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte. Solstițiu de iarnă. Știi ce înseamnă asta nu? Că de acum încolo vine vara. 😀😀😀 Mai ales în capul meu. Că afară au fost 0 grade și mai scade temperatura. Am prins o tură scurtă dar foarte bună, drum uscat și vânt rece, muci și zâmbet, s-a făcut lumină la cenușiu, mergem spre plus. Copiii au chef de joacă, o să ieșim să îl vedem pe Moș Crăciun în parcul din centru, nu știu dacă apucă să primească și ei ceva cadouri, nu am chef de îmbulzeală. Important e că vor să iasă la aer. Punem izmana cu guler și mănușile cu bretele, ochelarii de blană și bocancii cu glugă și mergem la distracție. Ce poate ieși nasol? 😀😀 Chiar, totul. Ne descurcăm noi. Eu credeam că ies la plimbare cu bicicleta și îmi revin ideile pe care le-am pierdut din cauza întreruperilor, dar nu e așa. Pesemne că e ceva oboseală la acoperiș și durează ceva să se ridice smogul adunat tot anul, cu muncă, familie și bazaconii stresante. Mereu am zis că la solstițiul de iarnă are loc minunea, re-începe viața, se mărește ziua și mai-mai că vine primăvara. Eu așa simt. Nu e ca și cum sunt trist înainte și apoi revin brusc pe pozitiv, dar mă distrez cu evenimentele anului și stările mele. Muream de râs când sufeream de astenia de primăvară, care era doar o părere, trecea imediat ce băgam o tură cu vânt și rupeam picioarele. Bicicleta e cel mai bun medicament pentru griji, cel mai bun remediu pentru lene, cea mai bună evadare din strânsoarea cotidianului nebun. Canapeaua mea fără mustrări. Am văzut că e cam murdară și mâine are program de baie, chiar de e frig, tot îi dau o cană de apă și o gură de săpun. Am auzit eu că bicicleta mai curată e mai rapidă și merge și mai bine. Eu dacă fac baie mă simt mai deștept și mai frumos.😀😀😀😀

Asfalt sau noroi, asta e-ntrebarea.