Scriitorul din mine 23.12.2022 (III)

    Florile dalbe au înghețat de tot, covrigii sunt tari ca piatra și Domnul se înalță iute ca săgeata. Am amestecat un pic versurile, că au făcut copiii o ciorbă de colinde de au zăpăcit vecinii. Dar tot a fost bucurie și fericire împrăștiată cu drag de o trupă de 8 fete pline de energie și copilărie. Au răsunat holurile blocurilor vecine, copiii nu au colindat și pe la case, că nu sunt obișnuiți. Noi, ca invitați, nu comentăm, doar participăm activ. Eu, cărăuș de sacoșe pline cu covrigi, bomboane, mere, eugenii, clementine, prăjiturele, bomboane, au primit chiar și bani. Dar a fost recoltă mai slabă față de anii trecuți. Mulți oameni plecați de acasă, plus unii care nu au vrut să deschidă, treaba lor. Eu m-am bucurat de explozia de bucurie din vocile și sufletele lor când primeau orice de la oamenii care le deschideau ușa și le ascultau cântând. Nu și-au bătut joc, chiar au cântat frumos și am apreciat aplombul. Dacă la prima scară alergau de sus în jos, de la a treia scară de bloc deja gâfâiau și "Domn, Domn" s-a transformat in "Dooooooomn, Domn", se simțea oboseala. Și e vorba de copii activi, dar au pornit prea în forță. Deh, dacă nu m-au ascultat, eu am experiență de la cursele de biciclete. N-ai fi zis că există vreo legatură. Iat-o. Nu am stat decât o oră și jumătate, au rupt picioarele pe scări și corzile la cântare, dar le-a ieșit. Obiectiv îndeplinit, avem copii fericiți. Gata, poa' să vină Crăciunul. 

    Ne-am întors acasă, am inventariat "prada", lumea mulțumită, ne băgăm la ecrane. Mâncăm, urmărim chestii. Ajung și eu într-un final să verific ultimele clipuri. Din greșeală dau peste rezumatul cursei de ciclocros din Belgia de la Mol, nu era încărcată cursa, acum e aici dacă vrei să îi vezi pe eroii mei. Mi-a părut rău că nu am văzut cursa cap-coadă, mai ales că a câștigat eroul meu Wout van Aert, scuze de spoiler, dar nu mă pot abține. A câștigat, frate, și îmi pare bine că e în formă, mai sunt șase săptămâni până la Mondiale și aș vrea să fie cel mai primul. Ete, că a mai ieșit de un articol. Mă bag la un Pătraru cu Starea sănătății și apoi somn. Mulțumesc pentru atenție. Noapte. Bună. 😀😀😀

Mathieu, Wout și Thomas.

Scriitorul din mine 23.12.2022 (II)

    Toate se întâmplă cu un scop, poți să vezi binele în tot ce te înconjoară, ce trimitem în Univers se întoarce, facem bine și ne merge bine. Eu am multe motive să cred în Dumnezeu, nu le explic, că nu ai nevoie să te conving eu de ceva anume. Am un naș de cununie care s-a stins la 30 de ani, Alex Petrache, un nebun coleg de bicicletă cu care am împărțit multe experiențe și trăiri. Pentru mine a fost un prieten bun și om care mi-a fost alături, de la care am învățat multe. De la el am primit bicicleta cu care merg, Colnago, și de când s-a dus acolo sus, la fiecare tură, îl salut și vorbesc câteva cuvinte cu el. Și ce dacă mă faci nebun, ăsta e felul meu de a-i onora amintirea. Să vezi fază tare azi. Frumos afară, 10 grade aproape, adică 9, fără vânt. Clar m-am îmbrăcat prea gros, că atât mă duce pe mine capul, zici că mă obligă cineva să transpir la greu. Așa că am tăiat-o la plimbare ca un urs fugărit de nevastă, așa vârtos pedalam. Frate, și după vreo 15 minute îmi amintesc să îl salut pe Petrache, îi zic vreo două, apoi îi dau înainte cu gândurile mele și planurile de neîndeplinit. Când ajung pe la Iedera, la cimitir, mă uit spre cruci, și văd scrisul doar pe una. Și ghici ce scria! PETRACHE! Pupa-ți-aș tălpile, Doamneee, ce e asta?! Semn bun, zic. Te pup, nașule, oriunde te-ai afla! Ne e dor de tine și am vrea să mai facem o tură împreună. Bălăceanca îți simte lipsa, încă. 

    Pe urma am mai mers un pic și m-am întâlnit cu Dițescu, prietenul ciclist din Moreni. Ne-am oprit, am schimbat câteva vorbe, ne-am urat toate cele și apoi ne-am văzut de drum. El e omul care mi-a băgat Strava în viață și blogul în cap, el m-a întărâtat și m-a învățat să fac blog, să scriu acolo că am ceva în scris și merită să îi plictisesc și pe alții. Sanchi, el o fi vrut să fie drăguț și eu am crezut că scriu bine. Eu sunt așa credul, când eram în liceu și îmi zâmbea vreo fată deja era iubita mea. Vai de steaua mea sus răsare ca o taină mare! Hai că ne ducem la colind într-o oră și ne pregătim. Mai am un pic de muncă, dar nu e stres deloc! Ne vedem mai târziu, cred, sau poate mâine. Vrei un covrig?

Alex, Alex, George, Alex, io. Lipsea doar Ion. Bălăceanca.com.

Scriitorul din mine 23.12.2022

    Bună ziua și ura la toată lumea. Vreau să par deștept, cult și educat, cu maniere și frumos, cu corp de olimpian și atitudine de mahăr. Tot io sunt, doar mă încălzeam un pic. Am o zi proastă, deja mă doare capul. Ne-am luat la harță cu niște pantaloni prea groși pentru stat în casă, pe românește salopeta de ski, și prea fără fes la ieșirea din casă. Total pe dos. Și ne-am certat, urmează să ne împăcăm. Dar mă doare capocul. Azi muncesc, am de tras tare să nu mai rămână nimic pentru săptămâna viitoare și să mă pot relaxa în voie. Când zic asta trebuie să înțelegi bicicletă la greu. M-am înscris la Rapha Festive 500, o provocare de 500 de kilometri de parcurs între Ajun si Anul Nou. O dată mi-a ieșit din vreo 7 încercări, că în 3 ani nici nu m-am mai înscris. Dar am zis că anul ăsta am o portiță și pot să fac o încercare. Încep de mâine, sper să țină vremea cu mine. Văz nește ploaie mâine, apoi uscat. Viitorul sună bine. Hai că parcă încep să mă simt mai bine. Nici nu am ieșit cu bicicleta și deja îmi revin. Am o ședință de la 12 și ceva și după ea poate ciupesc o oră de aer. Diseară la 6 avem colind și mergem la adunat covrigi, mere, clementine, prăjituri, eugenii, poate avem noroc de cozonac cald ca anul trecut. Itaaa, ce mi-am adus aminte. Acum fix trei ani era să mor în Ajun de Crăciun, când am dat-o în peritonită. Nu știu dacă era și cronică, dar era să mă duc dincolo. Am scăpat și acum tu nu mai scapi de mine. Asta să fie problema vieții mele. Mergem înainte, mai pe pozitiv așa.

    Aseara am fost în parc. Foarte frumos la Moreni, străzile principale și parcul arată foarte frumos, au folosit alb și auriu și pare elegant, îmi place cum au făcut. Am avut parte de spectacol, muzica live, colinde și cântece cu temă de sărbătoare, mi-a plăcut. Lume ca la urs, fum de mici și gălăgie ca la bâlci, nu mi-au plăcut. Toți cântăreții erau copii, elevi, din Moreni, și am apreciat curajul lor de a cânta în fața unei mulțimi adunate pentru cadouri de la Moșul și nu pentru artă, dar tot au primit aplauze. Frumos. Măi frate, dar a venit un băiat, creol, avea voce dar nu m-a dat pe spate, în schimb m-a terminat cu gramatica "impecabilă". Nu se poate și talentat și educat, vorba 'ceea. Noi am rezistat 50 de minute pe ceas, era prea frig și nu aveam chef să ne călcăm în picioare pentru cadoul de la Moș Crăciun, sunt alți copii care poate au nevoie și noi am zis PAS. O să mai mergem prin oraș să ne bucurăm de lumini, că arată prea bine. Stai așa, că tocmai am primit o primă pentru munca depusă și devotamentul arătat față de companie, plus ajutorul oferit colegilor. 😀😀😀 Dacă îmi dublează ăștia salariul îmi fac și icoană cu CEO-ul nostru și chiar și un tatuaj în dreptul inimii. Hai cu colinduuuuul!

Emma la lucru.