Scriitorul din mine 24.12.2022

    Moș Ajun a venit. Cam ud, dar cald. Cum să ratez o ieșire pe uscat și întoarcere pe umed? Nu a plouat atât de tare, dar a sărit de jos și a intrat pe la fermoare, cu tot cu noroi sau baligă. Pare că mă plâng dar nu e deloc așa. Urâtă zi afară, bine că e frumos înăuntru. Am mâncat, acum suntem la joacă. Fetele pe ecranele lor, eu cu ecranul meu. Las cursa de ieri să curgă și mă prefac că sunt pe modul Creație cu aberație. Dimineață iar am avut ceva idei de glume pe care le-am trecut în telefon, nu sunt atât de bune încât să le scriu aici, dar le țin ca puncte de plecare pentru idei viitoare. M-am plimbat azi cu bicicleta printr-o zonă liniștită, asfalt bun si cu puține mașini. Fumul greu de la sobele cu lemne era ținut jos de presiunea atmosferică mare, părea că mă plimb pe lângă Copșa Mică în zilele glorioase. Dar aerul nu era înecăcios, atmosfera în schimb era de plumb. Pune și apa și mozolul de jos și iese un tablou normal de iarnă. Am ginit câteva case vechi cu pomi și ceva teren, poate într-un viitor apropiat ne luăm una. Eu speram să fie soare, chiar m-a surprins dimineață când bătea puternic prin geam. Am văzut la prognoză că plouă pe la 13 și la 10 eram în pregătiri. Dar tot m-a prins. Un pic de frig la dejte, ceva răcoare la cap, dar mi-am revenit cu un duș fierbinte și două cafele calde. 

    Lumea a plecat la cumpărături și m-a lăsat pe mine să mă ocup de salata orientală. Și mi-a ieșit. Au mâncat copiii de le pocneau fălcile, bună mâncarea de post. Asta ca pregătire pentru nebunia de mâine. A făcut soacră-mea toate felurile posibile, eu mi-am propus să mănânc câte puțin și din toate. Nu știu dacă mâncarea face Crăciunul mai frumos, dar cu siguranță e mai frumos cu de toate. Cumva înțeleg rostul postului astfel încât să te bucuri de gustul mâncării un pic mai mult. Dar nu înțeleg îmbuibarea până la îmbolnăvire după o pauză de la carne și grăsimi. Cum, frate, să ajungi la urgențe de la mâncare? Sau băutură? Măsura e cea mai bună soluție. Și eu tot cu măsură mănânc și beau. Tona e unitate de măsură, nu!? Că doar nu oi bea cu gramul!😀😀😀 Hai că mă duc să îmi spăl bicicleta, că poate vine Moșul și îmi atârnă ceva de ghidon! Ai fost cuminte, ai ghetele pregătite? Hai sărbători fericite, că mâine nu cred că mai scriu. Crăciun fericit!

Amintire de ieri. Poza de azi e prea deprimantă. :))

Scriitorul din mine 23.12.2022 (III)

    Florile dalbe au înghețat de tot, covrigii sunt tari ca piatra și Domnul se înalță iute ca săgeata. Am amestecat un pic versurile, că au făcut copiii o ciorbă de colinde de au zăpăcit vecinii. Dar tot a fost bucurie și fericire împrăștiată cu drag de o trupă de 8 fete pline de energie și copilărie. Au răsunat holurile blocurilor vecine, copiii nu au colindat și pe la case, că nu sunt obișnuiți. Noi, ca invitați, nu comentăm, doar participăm activ. Eu, cărăuș de sacoșe pline cu covrigi, bomboane, mere, eugenii, clementine, prăjiturele, bomboane, au primit chiar și bani. Dar a fost recoltă mai slabă față de anii trecuți. Mulți oameni plecați de acasă, plus unii care nu au vrut să deschidă, treaba lor. Eu m-am bucurat de explozia de bucurie din vocile și sufletele lor când primeau orice de la oamenii care le deschideau ușa și le ascultau cântând. Nu și-au bătut joc, chiar au cântat frumos și am apreciat aplombul. Dacă la prima scară alergau de sus în jos, de la a treia scară de bloc deja gâfâiau și "Domn, Domn" s-a transformat in "Dooooooomn, Domn", se simțea oboseala. Și e vorba de copii activi, dar au pornit prea în forță. Deh, dacă nu m-au ascultat, eu am experiență de la cursele de biciclete. N-ai fi zis că există vreo legatură. Iat-o. Nu am stat decât o oră și jumătate, au rupt picioarele pe scări și corzile la cântare, dar le-a ieșit. Obiectiv îndeplinit, avem copii fericiți. Gata, poa' să vină Crăciunul. 

    Ne-am întors acasă, am inventariat "prada", lumea mulțumită, ne băgăm la ecrane. Mâncăm, urmărim chestii. Ajung și eu într-un final să verific ultimele clipuri. Din greșeală dau peste rezumatul cursei de ciclocros din Belgia de la Mol, nu era încărcată cursa, acum e aici dacă vrei să îi vezi pe eroii mei. Mi-a părut rău că nu am văzut cursa cap-coadă, mai ales că a câștigat eroul meu Wout van Aert, scuze de spoiler, dar nu mă pot abține. A câștigat, frate, și îmi pare bine că e în formă, mai sunt șase săptămâni până la Mondiale și aș vrea să fie cel mai primul. Ete, că a mai ieșit de un articol. Mă bag la un Pătraru cu Starea sănătății și apoi somn. Mulțumesc pentru atenție. Noapte. Bună. 😀😀😀

Mathieu, Wout și Thomas.

Scriitorul din mine 23.12.2022 (II)

    Toate se întâmplă cu un scop, poți să vezi binele în tot ce te înconjoară, ce trimitem în Univers se întoarce, facem bine și ne merge bine. Eu am multe motive să cred în Dumnezeu, nu le explic, că nu ai nevoie să te conving eu de ceva anume. Am un naș de cununie care s-a stins la 30 de ani, Alex Petrache, un nebun coleg de bicicletă cu care am împărțit multe experiențe și trăiri. Pentru mine a fost un prieten bun și om care mi-a fost alături, de la care am învățat multe. De la el am primit bicicleta cu care merg, Colnago, și de când s-a dus acolo sus, la fiecare tură, îl salut și vorbesc câteva cuvinte cu el. Și ce dacă mă faci nebun, ăsta e felul meu de a-i onora amintirea. Să vezi fază tare azi. Frumos afară, 10 grade aproape, adică 9, fără vânt. Clar m-am îmbrăcat prea gros, că atât mă duce pe mine capul, zici că mă obligă cineva să transpir la greu. Așa că am tăiat-o la plimbare ca un urs fugărit de nevastă, așa vârtos pedalam. Frate, și după vreo 15 minute îmi amintesc să îl salut pe Petrache, îi zic vreo două, apoi îi dau înainte cu gândurile mele și planurile de neîndeplinit. Când ajung pe la Iedera, la cimitir, mă uit spre cruci, și văd scrisul doar pe una. Și ghici ce scria! PETRACHE! Pupa-ți-aș tălpile, Doamneee, ce e asta?! Semn bun, zic. Te pup, nașule, oriunde te-ai afla! Ne e dor de tine și am vrea să mai facem o tură împreună. Bălăceanca îți simte lipsa, încă. 

    Pe urma am mai mers un pic și m-am întâlnit cu Dițescu, prietenul ciclist din Moreni. Ne-am oprit, am schimbat câteva vorbe, ne-am urat toate cele și apoi ne-am văzut de drum. El e omul care mi-a băgat Strava în viață și blogul în cap, el m-a întărâtat și m-a învățat să fac blog, să scriu acolo că am ceva în scris și merită să îi plictisesc și pe alții. Sanchi, el o fi vrut să fie drăguț și eu am crezut că scriu bine. Eu sunt așa credul, când eram în liceu și îmi zâmbea vreo fată deja era iubita mea. Vai de steaua mea sus răsare ca o taină mare! Hai că ne ducem la colind într-o oră și ne pregătim. Mai am un pic de muncă, dar nu e stres deloc! Ne vedem mai târziu, cred, sau poate mâine. Vrei un covrig?

Alex, Alex, George, Alex, io. Lipsea doar Ion. Bălăceanca.com.