Decembrie îngust

     Haide noroace, dragul meu cititor, am chef de scris dar nu prea am timp. Am băgat o oră jumate de pădure cu frunze ude și o porție de noroi plus o tentativă de zbor sol-sol după ce am lovit o piatră dușmănoasă în timpul unei reverii diurne. Noroc că nu am căzut, dar am maronit pantalonii. Am ajuns cu bine, am băgat un duș fierbinte și sunt alt om. Mai curat, desigur, parcă și mai frumos. Deștept?! Nush' ce să zic! Am o cafea mare, un cafeloi mai degrabă, a plecat soția spre treburi capitale și am rămas patron pe meleag. Nu am timp de aberat prea mult că o tai la școală imediat, să nu mă aștepte al meu copil, că dă nasol la cv. Bună cafea, săr'naaa! Ieri nu am apucat să fac nimic. Nici bicicletă, nici alergare, doar ce am putut să schimb un cauciuc. Am băgat muncă, am băgat familie. Era nevoie și de d-astea. Că luna asta mai mult nu muncesc, serios. Mi-au rămas ceva zile libere și a trebuit să le înghesoi în luna asta, că, cică, le pierd. Nu stau acum cu legea în mână și cu cearta în gură, am impresia că nu au voie să îți anuleze zilele, ai posibilitatea să mai iei din ele și în trimestrul I de la anul, dar nu vreau să mă cert cu șefii mei. Eu am încercat să îmi iau 5-7 zile în fiecare trimestru, în primul rând ca să nu mă obosesc prea tare la cervelone, nu neapărat să nu am prea multe în decembrie. Dar tot s-au adunat câteva spre final, așa că e bine, nașule, nu prea muncesc, am timp de planul meu de antrenament, vreau să termin cartea lui Paleologu, care e grea că e el prea deștept pentru nivelul meu, dar nu mă las. Mă laud și eu pe urmă că am citit o carte tare, nu neapărat că am înțeles. Eu mă folosesc de tot ce prind ca să fur idei și să pun la mine pe blog, dar de la el aș putea fura doar niște numerotare foi sau așezare în pagină. DEX într-o mână, google în cealaltă și o gătesc eu. Nici nu știu să dau aici un exemplu de cuvânt deștept, că nu îl știu. Am citit fo' treij' de pagini și nu am reținut decât Plutarh, un filozof greco-roman, care a scris ceva despre vieți paralele. Atât. Restul, mambo-jambo. Zău! O reiau și încerc să fiu atent la ce spune autorul. Promit. Bag rebus în orele fără familie sau ciclocros la tv, ascult la Pătraru, ceva Buzoianu și podcasturi cu știri pe Recorder și alți baieți deștepți, dar nu mă consum ca înainte, am și pauze de la stiri, mă protejez. A fost un an greu și încerc să îmi încarc bateriile, nu știu ce va fi la anul, economic și politic, ne pregătim. E bine să fii liber, fără muncă, să ai timp de plăceri nevinovate, să te ții de un program de pregătire în speranța că o să fii în formă la naționalele de ciclocros, să ai timp să citești, să meditezi, să scrii sau nu, poate și ceva muncă prin curte și casă. La vita e' bella! 😊😊😊😊

Nu mai e timp de gândit(ori).

Par-tidul, Cea-u-șes-cu, Ro-mâni-i-i-aaaa!

     Care ai prins? Eeh, se zbârlește pielea pe tine? Sau îți dau lacrimile? Să știu din care tabără ești! Hai, la mulți ani tuturor românilor, progresiști, tradiționaliști, suveraniști, dar mai ales patrioți. Că eu nu știu cum să definesc un patriot. Adică, e în DEX, dar cum se manifestă el? Știe imnul? Moare la meciurile naționalei de fotbal sau handbal? Face toate concediile la Amara și la Techirghiol? Mănâncă românește? Bea românește? Familia și-o bate tot românește? Că eu nu mai pot de atâta românism. Adică, mă simt român, nu chiar mândru, că aș minți, dar nici indiferent nu îmi e cuvântul ăsta, "român". Avem o istorie bogată, bogată în cosmetizări mai ales, lungă și plină de evenimente. Care mai de care mai elocvent pentru cum suntem noi ca popor. Că ne-am omorât domnii, că domnii i-au omorat pe boieri, că ne-am bătut cu turcii, că am platit biruri la turci toată viața noastră, că ne-am luptat vitejește pentru independența și întregirea solului și subsolului, că am întors armele, că am avut rege, că l-am alungat pe rege, că am fost comuniști, că i-am omorât pe comuniști, că am intrat în UE și NATO, că urâm UE și NATO și vrem cu Rusia. Tot ce am scris mai sus e adevărat. Dar nu e totul și am greși dacă am zice că ăștia suntem. Avem oameni deștepți, talentați, inventatori de orice, suntem prezenți în toate sporturile, am avut și avem campioni mondiali si olimpici, suntem un popor primitor și săritor, viteaz și de multe ori neînfricat. Avem multe calități, dar nu suntem buricul pământului decât la noi în bătătură. Avem și o grămadă de bube, conducem clasamente cu d-alea nasoale, dar nu le scriu aici, doar le menționez ca să nu ai impresia că sunt vreun idiot suveranist. Cred că lucrul ce ne caracterizează pe noi ca popor este reziliența, puterea de a rezista împotriva oricărei vicisitudini de-ale istoriei, de a ne adapta și de a răzbate contrar tuturor așteptărilor. Avem darul de a ne descurca. Știu mulți oameni care supraviețuiesc în această țară în ciuda statului care i-a uitat, abandonat, sacrificat. Oameni care rămân demni, deși suferă în frig și intuneric, dar care nu se dau bătuți, care luptă în fiecare zi cu viața, cu neșansa. Și răzbat. Acesta e poporul meu, un popor dârz, nu mândru, un popor frumos, muncitor, descurcăreț, abil, talentat, care nu se dă bătut, care se re-inventează și face din rahat, bici. La mulți ani, românule, să ne trezim un pic, zic!💓💛💙 💓💛💙 💓💛💙

1 decembrie cu stil.

Cu de toate!

     Bună dimineațaaaaaa, nu la Mos Ajun, nu încă. E Sfântul Andrei azi, așa că la mulți ani oricui se simte Andrei, nu vă beți mințile, mai bine mâncați ceva. Dar nu orice, nu, că doar mă știți că militez pentru o nutriție echilibrată și un meniu variat. Nu mă dau exemplu, că nu îmi ies toate ca la carte, dar măcar taxez derapajele și excesele. Am băgat o alergare bună de dimineață, cu un pic de ploaie, am mâncat un mic-dejun cu toast și două ouă fierte (pentru fier, mi-a zis mie tata), apoi am băgat un ceai. Nimic deosebit, o dimineață normală. Nu am ajuns încă la cafea, mai poate aștepta. Se anunță o zi liniștită, Emma are o zi de naștere cu petrecere în pijama pe urmă, așa că scăpăm de copil și ne facem de drum prin zonă chiar dacă vremea e de numărat bani și făcut copii la xerox. M-a lovit nevoia să scriu când am văzut o reclamă la mâncare, intrasem pe OLX să mai casc gura și ochii la vreo ofertă, chiar dacă sunt deja asigurat tehnic, tot mai sunt curios ce mai vinde lumea. Bag seama că am îmbătrânit, doar că în loc să mă duc în obor sau la târgul de vechituri, mă "plimb" pe olx. "Mult sos, zero efort", așa sună reclama. Acum, în era livrărilor la domiciliu, nu mai facem un pas să ne asigurăm mâncarea. Mai mergeam și noi până la shaormerie, până la Mec, dar acum stăm comozi pe canapea să vedem toate filmele, unele foarte bune fără indoială, dar nu realizăm că ne omorâm încet. Corpul se degradează, mintea așișderea, suntem ca broasca pusă la fiert, nu simțim decât foarte târziu că nu mai avem scăpare. Am și eu pofte, shaorma cu de toate, aripioare de pui și cartofi prăjiți, cei mai buni sunt la Mec, un doner sau ceva chinezesc/asiatic măcar o dată pe săptămână. Dar în rest avem ciorbe, mâncare gătită în casă, variată, legume și fructe, eu am început să bag și "porcării" confiate, fulgi fără gust, că am nevoie la efortul meu. Păi eu când văd că e ceva fără efort, îmi dau seama că mă costă scump. Mult mai scump decât aș vrea să plătesc. Citesc că românii au devenit obezi, 4 copii din 10 au problema asta. Părinții nu mai au timp să se ocupe, nu mai au educația potrivită, viața lor e plină de probleme și nu mai gândesc corect. Lasă copiii să mănânce orice și cu telefonul in ochi, Am și eu zile în care îmi e greu să stau de vorbă la masă cu Emma, că mâncăm împreună, dar mă concentrez în farfurie, las munca deoparte, și suntem acolo prezenți. Și în discuție, și la mâncare, să știe și creierul nostru că ne hrănim. Fac greșeala să mănânc la laptop la micul dejun, încerc să mă corectez, dar simt că mai câștig timp, bag două rapoarte într-un sandwich. Alteori, am eu ceva știri de citit și tot așa mănânc, atent la ecran și nu la îmbucătură. Apoi mă mir că nu îmi priește masa. Nu e simplu, cineva zicea că e nevoie de 20 de zile consecutive să dezvolți un obicei, dar nu sunt de acord, la mine nu funcționează. Deci am mult de muncă, în primul rând cu mine, apoi cu cei din jur, că vreau să am grijă și de ei. Mulți nu vor să asculte, că ei știu mai bine. Treaba lor. Eu îmi fac datoria să mă prezint și să vorbesc despre un mod de viață mai sănătos. Acum fiecare decide pentru el. Nu sunt de acord cu înfometări, abțineri sau veganism, îmi par exagerate. Am eu calea mea pe care experimentez continuu și ajustez. Tu ai o cale? Hai, sănătate, spor în toate!

Nimic nu e gratis.