Gata, ne-am mai liniștit un pic și cu politica, acum ne concentrăm să fim mai buni de Crăciun. Sau mai bune, că și femeile merită, zic. Suntem în postul Crăciunului și eu nu mai știu de vreo 20 de ani ce înseamnă asta. Pardon, 30. Doamne, ce bătrân sunt! Ideea e că nu țineam post că așa voiam, să mă curăț de păcate voiam, dar nu să renunț la plăceri și gusturi bune. Dar mă obliga familia, mai ales mamaia, mânca-i-aș eugeniile! Nu era un chin, dar nu prea ne convenea. Plus că noi mai și fumam, mai beam o bere, că așa era pe vremea noastră, era la modă. Bine că ne-a trecut. Nu mai zic ce era la gura noastră, băieți fără să înjure nu prea vedeai, doar tocilarii, sau muții, dar și ăia arătau degetul mijlociu. Mergeam la biserică la fel de des ca acum, sau chiar mai des, că acum mergem o data pe an, cel mult. Niște păcătoși! Mi s-a luat de popi ca de psd. Dar nu toți popii, că unii sunt ok, dar de ideea de biserică ortodoxă, plină de legionari, comuniști și pedofili și rusofili. Am ajuns să îi privesc ca pe niște agenți electorali, plătiți de la bugetul statului, cu mega-averi și influență, și foarte nepotriviți postului lor. Știu, știu, să fac ce zice popa nu ce face popa. Dar chiar și așa, tu asculți de unul pe care nu dai doi bani? Nici ortul nu l-aș da la popi, zău! Stai, că nu despre ninja în fustă voiam să vorbesc azi, ci despre nebunia care a fost cu alegerile primarului la București. Multe calcule, multe scenarii, unii mai câștigători decât alții. Nu era bine să câștige AUR, că prindeau avânt. Așa, e timp să se producă niște schimbări revoluționare și să se disipeze aura asta de anti-sistem, să se dumirească mulți români ce hram poartă suveraniștii. Vopsiți, nu simtiți. E bine cu Ciucu, are și Bolojan mai mult curaj în coaliție, poate și Nicușor începe să îi pronunțe numele, deși îl vede în continuare ca pe un adversar de temut peste 4 ani la alegeri. Nu cred, sau mai degraba sper să nu se bazeze ăștia de ne conduc pe aceleași calcule pe care le-a avut Klaus, să creeze un contracandidat slab și să iasă tot el. O să și-o ia peste botic rău de tot. Vedem, ne uităm, poate ne și implicăm. PNL îmi e cel mai aproape de felul meu de a fi, de a munci, pe libertate de gândire, exprimare și acțiune, dar mă mai gândesc. Deocamdată am planuri cu muncă, familie, bicicletă. Nu știu de unde să mai fac timp și pentru politichie. Vedem. Sărbătorile vin, sărbătorile vin! Asta dacă ai vin, dacă nu, merge și o țuică! Hai noroc!😀😀😀😀
![]() |
| Nici Moșul nu mai e ce-a fost. |


