Gata luna!

     Buna dimineata, cititorule! Ai observat deja ca am lasat-o (mai) moale cu scrisul luna asta, am avut o perioada grea si ciudata la munca, dar am gatat. Pana la urma a fost o luna buna la birou. Seful meu e multumit de mine, eu sunt sunt multumit. Asa merge. Am o cafea buna in gura, rap francez in timpan si ceva stiri pe retina. Am zis sa scriu repede ceva aici, ca sa nu ma uiti de tot. Ieri a fost ziua lui taica-meu,  facut 51 de primaveri. Hehe, ar vre el! Sa fie sanatos si miscator, poate beau o cafea cu el azi, daca ma indeletnicesc sa stau mai mult de doua ore pe bicicleta. E cam racoare, 1 grad si cam umed, vedem mai tarziu ce si cum. Luna asta am creat un grup pe facebook numit Ciclocros Romania si imi ocupa ceva timp in fiecare zi. L-am creat in ideea ca promovez ciclocrosul si mai adunam adepti si practicanti. Nu te gandi ca imi ia mai mult de 15 minute pe zi, am citit ca nu e bine sa postez prea multe lucruri, ca se satura repede lumea de mine. Asa ca am de cautat stiri si subiecte zic eu interesante, o sa incep sa bag si texte idioate de-ale mele ca sa mai radem, sper, si sa crestem vizibilitatea unui sport de nisa dintr-un sport de nisa. Realizez ca Sisif era un om de succes in comparatie cu mine, dar imi ocup mintea pe partea de hobby si simt ca ma implic in ceva. Vedem la toamna cata lume se va inscrie la Cupa nationala de ciclocros a Romaniei, daca reusesc sa conving macar cativa sa incerce. Deci o sa te plictisesti mai putin aici, imi asum. Totusi nu vreau sa renunt la pasiunea mea pentru scris, poate o redirectionez. Am eu si partea mea pe care o tin aici, mai de suflet, ne-comerciala, e un jurnal pe care o sa il citesc la pensie cand o sa fiu intelept si cu pampersi. Mai e pana acolo. Lumea se tot reaseaza de cand a venit Trump la putere, dar eu zic ca suntem pe drumul cel bun, ca si continent, o sa ne apropiem mai mult ca tari, pacat suntem dezbinati ca natie. Astept sa scoata Paleologu cartea "De ce sunt atatia prosti?", sa vad in ce parti ma regasesc. Ca toti suntem mai mult sau mai putin prosti, mereu sau rar, dar nu scapam de aceasta napasta. Hai sa citim, sa ne ascultam mai mult, sa ne educam, sa evoluam, sa acceptam critica si sa fim mai intelegatori. Ca o sa ne dam in cap fara sa stim de ce. Macar daca suntem educati, stim de ce! Hai, spor la cafeluta si sa avem un week-end uscat. Vantul bate, bicla merge! E bine, nasule! Pe 22 era ziua pizzerului nostru preferat Petrache, ne-am gandit si la el. Nu il putem uita, si nici nu vrem. Eu il iau cu mine la fiecare tura pe bicicleta, macar atat! Sigur pedaleaza printre nori si sfinti, sper sa nu ma astepte prea curand langa el! Hai uraaaaaa, ca o dam in tristeti degeaba! 😁😁😁😁😁

Desenam in joaca.

Liniste si pace

     Cand o auzeam pa Buna, bunica sotiei, ca isi doreste liniste si pace, noi radeam. Eram mai tineri, deh, nu prea intelegeam noi prea multe despre viata. Dar am ajuns acolo, in punctul in care linistea e cea mai importanta. Clar e nevoie de eforturi si munca asidua pentru a o obtine, nu apare peste noapte si e o stare de spirit care pluteste si se intinde, nu e o chestie de o clipa, ca aia e doar liniste la timpane, noi cautam sa traim o liniste la tample si minti.Normal ca lista de lucruri de facut e in continua crestere, nu te opresti niciodata din a rezolva din ele, mereu adaugi si uneori iti vine sa te plangi. Dar pui pauza, te mai uiti in jur, mai analizezi, si iti dai seama ca nu iti e atat de rau. Tocmai ce am bifat o noua participare la nationalele de ciclocros ale Romaniei despre care am scris aici cu drag. Acum e pauza de la competitii si antrenamente si ma pot concentra doar pe familie si munca. Si parca e liniste. Bifam chestiile necesare, discutam despre ce va veni, inca nu am facut planul pe 2026 sa vedem cum ne miscam. Scoala e pe primul loc, suntem clasa a IV-a si trebuie sa invatam. Mergem la arte si la karate poate de saptamana viitoare, ne facem un program casnic, mavar pana se mai incalzeste. Bagam o Londra in februarie ca e nevoie de mine acolo si pupam iar doua-trei zile "pa Anglea". Bun. Apoi vedem ce program de investitii si munca punem in aplicare. O fi o renovare de case, un imobil de cumparat, sau masina, nu e graba sau stres. Pe urma deciziei vine stresul. Pai si atunci de ce sa ne stresam in avans? Dolce far niente, mi se aplica atat de bine. Ma omoara doamna cand sunt asa nonsalant, dar nu imi place sa ma consum degeaba. Bine, bine, sunt acuzat ca mie nu prea imi pasa deloc de nimic, dar aia e alta poveste. Am gasit si eu in sfarsit pe cineva sa vorbeasca mai mult ca mine, la nationalele de ciclocros m-am intalnit cu un vechi amic si coleg de ciclism de la Slatina, Cristi. Si datorita lui am rezistat in frig si vand ca sa vad toate cursele de la Floresti, altfel trece timpul cu oameni faini. A fost o experienta reusita si necesara, sa simt si eu ca bifez pe langa familie si munca si alte placeri sau obligatii de suflet. Viata nu e despre ce greseli facem ci despre oportunitatile irosite. Cei mai multi oameni spun pe patul de moarte ca le pare rau ca nu au facut mai multe. Clar ai si regrete pentru greselile pe care le-am comis voit sau nu, dar eu cred ca ai un suflet usor daca vrei sa faci bine si te tii de drumul asta. Ai grija de tine, de suflet, de cei dragi, de placeri si fapte bune. Sigur gasesti viata mai frumoasa pe urma. Alege corect si vei beneficia de liniste si pace. Sa fim in viata si sanatosi, pe toate le facem! Haide, ura si la caldura!

Masa tacerii, ca nu e nimeni.

Timpul trece

     Știi bancul cu timpul, da? Că altfel nu ești de-ai mei! Haide bună dimineața la toată tarlaua de oameni buni și cu suflet bun și credință în Dumnezeu. Amin! E 10 ianuarie și am început anul normal. Când aud "în forță", mă ia cu furazolidon. Mereu ianuarie începe încet. Mai ales în cazul meu, de vreo 10 ani îmi iau liber între Crăciun și revelion, uneori și mai devreme, plus că decembrie are doar 3 săptămâni de muncă în realitate, fac pauză bună în iarnă, deci e greu să încep "în forță". Pe bune! Cine are chef să rupă ușa biroului sau tastatura? O luăm ușor, cafea bună, ceai sau fresh de portocale făcut în casă, altfel ne bate Pătraru.  Noi am mai prins și Boboteaza plus Sfant Ion tot libere, de au început englezii să mă facă "spaniol", numai ăia au fieste non-stop. Dar știi ce, muncim atât de mult tot anul, avem nevoie și de libere. Mă știi că am plan de o săptămână liberă pe trimestru, dar nu prea îmi iese. Anul ăsta e la fel, plan de vacanță precisă nu am, că doamna face gândirea. Am noroc că baieții mei sunt permisivi și nu prea contează când îmi iau liberele, doar să anunț din timp și să am o rezervă, back-up. Dacă bubuie ceva, să aibă cine stinge focul. Am treabă azi la traseul de ciclocros, știu desenul dar vreau să văd în primul rând cum e solul, era zăpadă dar e cald și se va topi, rezultă noroi. Sunt pregătit. Și de mozol și de frig la dejte. Săptămâna asta a fost cu familie și muncă, am început ușor și școala, ciclismul a luat o pauză mică, lejeră, să adun energie la picioare iar mâine la naționale să rup norma. Suntem peste 100 de participanți, o minune dumnezeiască, sper să mai creștem în anii următori. La categoria mea suntem 6, parcă, dar la start suntem mai multe categorii, am numărat undeva la 40 de suflete. Aglomerație, vericule! Mai multe despre asta pe Crossoutsider. A fost o săptămână plină de evenimente în toată lumea. Venezuela, Iran. De Ukraina nu mai zic, că au fost bombardamente zilnice, dar nu mai e o știre. Lumea iar s-a împărțit în două. Trebuie să alegi o tabără, trebuie să te certe cineva, să te enervezi un pic. Nu mai știm să discutăm, vrem să avem dreptate și nu acceptăm că suntem proști uneori. Sau mai des. Ne place să vorbim despre bubele altora de parcă suntem Sfântul Petru și alegem cine intră în Rai și cine nu. Dar o oglindă nu ne-am lua, să ne discutam pe noi înșine. Noi suntem niște minunați, Dumnezeu a creat lumea pentru noi și prin noi, modele de urmat. Poate de ocolit, că dacă ne luăm la bani mărunți, nu ne mai place de noi. Ipocrizia e o artă și noi niște artiști desăvârșiți. Hai să mai respirăm, numărăm până la 5 înainte să sărim ca găina la muci, mai ușor cu judecata asupra altora, să încercăm să facem bine în jurul nostru și să ne educăm constant spre mai bine și mai frumos. Viața e prea scurtă să ne urâm atât de mult. Știu, nu poți să îți muști limba când îi vezi pe unii cum pozează, indiferent de zona de exprimare. Ne-am radicalizat și tribalizat și canibalizat. Jungla ne-a corupt și înnegrit sufletele. Uneori mă gândesc dacă mai merită să lupt pentru crezul meu într-o lume mai bună sau ar trebui să merg cu curentul și să calc pe cadavre, să îmi fie doar mie bine. E greu, dar nu imposibil. Las aici un gând de speranță și poate peste 20 de ani zâmbesc când văd ce pesimist eram. Hai, Doamne-ajută la toată lumea, urează-mi baftă mâine și să ne vedem cu bine!😀😀😀😀

Nu te apleca.