Rezistenta

     Da, stiu, e un titlu prea mare pentru un blog atat de mic, dar atat am putut. Haide buna dimineata la toata fruncea acestei tari, ca pe mine doar elitele ma citesc. Era o reclama la "Academia Catavencu", "ai nostri sunt mai destepti". Eee, ai mei sunt si frumosi, si devreme acasa. Dar si cand or iesi din puscarieee, mama-mama! Deja o dau in diverse, am un gand de pornire care e serios, dar mintea mea buclucasa sare parleazul inspre campiile verzi si s-a dus naibii totul, apar glume proaste si zambete condescendente. Am pornit la drum cu o cafea mare si buna, am citit deja un articol de la Patraru si am zis ca poate e cazul sa pun si eu ceva pe foaie. Nu de alta, dar trece ziua degeaba. Acest degeaba insemnand familie, munca, bicicleta si miscare, sa ne fie clar. Baietii mei inca dorm, am timp sa o dau repede, dar ma aberez pe aici cam mult si nu mai apuc sa zic ce voiam sa zic. Ce voiam sa zic!? Ne luptam cu ideea ca tara noastra e pe un drum gresit. O vedem, o simtim, o traim. Nu ne da nicio speranta. Pai si atunci de ce ne incapatanam sa mai avem noi un licar de oportunitate, de mai bine? Noi am reusit sa razbandim in cele mai vitrege conditii, suntem atat de potrivnici sortii potrivnice, noi traim in ciuda acestei tari, acestui stat. Ne incapatanam sa supravietuim, sa luptam, sa razbim unii dintre noi, desi altii cedau demult. Nu, nu, ca nu cred sincer ca avem vreo stea in frunte, dar caut o explicatie pentru darzenia noastra muta. Noi induram in tacere, dar nu cred ca e doar din cauza comunsimului. Nu cred ca l-am fi avut pe Ceausescu daca eram construiti altfel ca popor. Nu zic ca suntem vai ranitii nostri, dar ne conducem dupa propriile instincte si apucaturi, toata istoria noastra am fost vasali si ne-am descurcat cum am putut. Avem liderii pe care ii meritam si votam, nu sunt parasutati din Fener ca pe vremuri, deci la noi e problema. Dar si solutia. Nu incapatanam sa supravietuim oricarei forme de reforma si restructurare culturala, nu zic ca e bine sau rau, dar continuand asa nu ne vad bine. Realitatea contrazice speranta de mai bine, ne bat gandurile de plecare mai rau decat batea securitatea la detinutii politici, dar nu ne putem rupe de glia strabuna. Nu zic de mine, ca eu sunt bine oriunde am familia cu mine. Clar simt dorul de casa, de Romania, dar devii cinic la un moment dat si nu mai alegi cu inima. Dar asta nu inseamna ca toata lumea e ca mine, se poate desprinde. Hai ca ma ametesc astia cu munca lor, mi-am pierdut ideile. Cred ca ai inteles ce voiam sa zic, e greu sa te desprinzi, dar e greu si sa rezisti la prostie si conditii neprielnice. Nu concep sa ma intorc la o Romanie in dictatura, e prea mult pentru adaptabilitatea mea. Cred ca ala ar fi momentul in care m-as desprinde fara regrete. Vedem ce va fi, zise orbul. Hai, sanatate si spor in toate. Eu am!😁😁😁😁😁

Iarba verde pe malul celalalt.