Scriitorul din mine 05.12.2022 (II)

    Sunt ocupat cu munca și nu știu dacă mai apuc să scriu ceva azi, mai ales că vor fetele să mergem la Turnul Chindiei să vedem parcul de Crăciun făcut de primărie. Vreau de ceva timp să scriu despre emoția pe care o trăim când urmărim o competiție sportivă. Și nu numai. Eu sunt mai pe robotică așa, mai pe Om de Tinichea și nu îmi consum energia pe înfrângerile echipei sau sportivului favorit. Dar nu e bine. Că înseamnă că trăiesc degeaba. Mă educ constant să nu mă consum aiurea și am ajuns să nu îmi mai pese de lucrurile pe care le urmăresc cu drag, că e ciclism sau alt sport. Și învăț de la fetele mele să pun suflet în ceea ce fac, să pun pasiune în sporturile pe care le practic și urmăresc de atât timp, ca să simt și eu că trăiesc. Așa că încerc să arăt interes pentru curse sau meciuri dar fără a muri de supărare în caz de înfrângere sau rezultate mai slabe. Si cred că începe să îmi iasă. 

    Cursele de ciclocros au început de ceva vreme, dar favoritul meu, Wout van Aert, abia ieri a alergat pentru prima oară. Cursa era în Belgia, la el acasă aproape, dar competiția era acerbă, cu Mathieu van der Poel deja încălzit și cu curse în picioare, chiar și o victorie, Tom Pidcock la fel, plus că băieții ceilalți au un anumit nivel care nu îți permite să îi neglijezi. Am avut noroc că am putut vedea toată cursa, am analizat cum se mișcă Wout al meu și am realizat că nu e încă în forma maximă. A plecat la start ca din tun și era pe primul loc după câteva viraje, dar ușor-ușor, MVDP a venit în față și apoi s-a distanțat. Wout a fost doar cel mai bun dintre ceilalți, a reușit să termine pe locul 2 deși a avut parte de o tumbă spectaculoasă în tura 6, fără urmări din fericire. M-am bucurat de cursă și am tot sperat la victorie, dar era clar că Mathieu nu are cum să fie prins. E un început bun de sezon și sunt semne de îmbunătățire a acestui rezultat, poate e mai bine că nu a câștigat, va fi și mai montat la următoarele curse. Am înteles că Wout vrea să participe la Mondialele de Ciclocros din februarie 2023, și sper să ia și el al patrulea titlu și să îl egaleze pe MVDP. Cică recordul e de 7 victorii, dar nu visez atât de departe. Cum ziceam, pasiune, tensiune și presiune, e bine să simți că trăiești mai intens, deși consumul e pe măsură. Hai cu însuflețirea, robotule!😀😀😀

p.s. uite link cu cursa aici.

Am găsit si podiumul până la urmă:

De obicei avem trei purceluși la final.

Nu am găsit poze cu podiumul, dar merge și asta (UCI Tweeter)

Scriitorul din mine 05.12.2022

    Ai fost cuminte? Vine Moș Nicolae. N-ai fost cuminte? Vine Moș Crăciun. Eu nu știu cum se face că oricum o dai, vine un Moș, Iepuraș, ceva. E bine să creăm această stare de bunătate și bunăstare și poate devenim mai buni, nu doar în astea doua zile, mai a la long, așa. E urât afară, ceva ceață, dar sunt pe plus. Nu am bicicletă în program și d-aia. Am dus-o pe Emma la școală, abia s-a trezit de dimineață, după cinci zile de huzureală la bunici. Dar imediat s-a montat și era fresh când a ajuns la școală. Frate, ce îi place! Bine că nu seamănă cu mine, eu trăgeam de mine ca de un câine mort, abia mă târam spre chin. Vreme de 18 ani am mers la școală, ca să vezi că totuși nu a fost atât de rău. Am mai zis-o, dacă nu era școala, nu ajugeam atât de sus. La etajul 8 am stat cel mai sus. E bine. Emma nu s-a speriat când a auzit că va merge la școala până la 22 de ani, deși parcă văd că îi place medicina și stă mai mult. Ea va alege, noi o susținem indiferent încotro va apuca și ce meserie va practica. Ce semeni, aia culegi, așa că noi suntem liniștiți. 

    Vorbeam cu un vecin că noi nu am avut atâtea libere cum au copiii de azi, ce ne mai plăcea și nouă vacanța. Număram zilele dar parcă treceau atât de greu alea de școală și atât de repede alea libere, zici că era un dat. Acum, eu nu mai simt că trece timpul repede, mi-am educat ființa să aprecieze timpul indiferent de modul cum îl petrec. Muncă, odihnă, distracție, bicicletă, timpul trece la fel, dar mai cu folos, zic eu. Am o cafea lângă mine și pot să colind aiurea fără vreo direcție, bucuros de călătorie și de companie. Acum vreo 15 ani era și o țigară lângă, chiar s-ar fi potrivit noului meu profil de scriitor în facere, cu o barbă stufoasă, ochelari cu rama groasă, un muștiuc de țigară stinsă în colțul gurii și un fes de spital pe ceafă. Fum gros în cameră, haine aruncate pe spătarul scaunului, hârtii împrăștiate peste tot, ceva farfurii cu biscuiți și căni de cafea adunate pe birou. Numai dacă citește rândurile astea și mă omoară doamna, dar să le am și în viața reală. Cumva, le-aș putea avea, dar undeva departe, în vreo pădure, ca un sihastru. Lasă, că e bine și cu ordinea și disciplina, ești mai puțin obosit și mai știi de lucruri. Cred că și gândurile îți sunt împrăștiate când ai o viața dezordonată. Normal că nu se aplică și în cazul meu, trăiesc ordonat și scriu alandala, pornesc din A spre B și ajung în C prin D, cam asta e structura logică din capul meu. Zici că Dumnezeu a inventat busola special pentru amețiți ca mine în a 7-a zi când s-a odihnit. Noi să fim sănătoși, hai spor la treburi că e luni și să vină Moș Nicolae cu dulciuri și fructe să ne săturăm!😀😀

Inspirație și expirație bio.

Scriitorul din mine 04.12.2022 (II)

    Sunt deja la a treia cană de cafea. Emma a mâncat și se uită la youtuberii ei preferați, eu vreau să scriu dar și să mă uit la o cursă de cyclocross, în reluare, de ieri. Sper să reușesc să o urmăresc pe toată, nu îmi place să mă uit la rezultate și rezumate. Să vezi ce tare e când intru pe net și trebuie să fac tot posibilul să nu văd rezultatul vreunei curse și vreau să fie un fel de premieră pentru ochiul meu. E aproape imposibil la cursele importante, pentru că sunt anumite rezumate pe youtube care au în titlu numele învingătorului. Ce porcărie, păi nu cumva e mai bine să menții suspansul și se uită și mai mulți oameni? Eu așa văd lucrurile. Acum ceva timp, când credeam că mă scot cu blogul ăsta, analizam când e cel mai bine să postezi un articol, la ce oră și pe ce canale. Azi nu mă mai stresez cu detaliile acestea, scriu când pot și postez imediat, aproape mereu cu greșeli. Diacriticile intră și mai greu. Dar e chiar bine să pun pe foaie ce îmi trece prin cap și apoi să dau drumul ideilor pe blog, sunt sigur că peste vreo 20 de ani, când o să mă uit în urmă, o să râd de cât de neștiutor eram în ale scrisului. Chiar mă bate un gând să scriu o carte într-o bună zi, am câteva titluri în cap, ceva idei, dar nu am timp și energie și încredere să mă apuc de așa proiect. Nu mă văd închis într-o cameră ca să scriu romanul vieții, sunt prea multe activități în cotidianul meu și nu mă atrage scrisul chiar atât de mult. Deși acum, în clipa asta, Emma strigă că vrea să ne jucăm și eu scriu. Halal tată. Mă ia imediat doamna mea la trei-păzește și zbor la joacă precum un colibri dopat, zici că nu am visat în viată decât să mă joc și tocmai mă împlinesc. Gata, zbor, reiau mai incolo.

    Am aterizat, m-am jucat un pic cu copilul, am desenat aiureli eu și chestii serioase ea, acum ne băgăm la un wist și scriu și mai târziu. Nu am mai putut să fug decât mai târziu, am urmărit o cursă de ciclocross în reluare, cea de ieri, când favoritul meu din cursă a căzut cam rău și nu a prins top 10, mi-a părut rău pentru el. Sper să își revină și să facă spectacol și în cursele următoare. Îmi place Mathieu van der Poel, dar favoritul meu e Wout van Aert, cică revine azi în curse, să văd când apuc să o urmăresc, se anunță treabă și drum în seara asta, iar următoarele două zile sunt prins cu ședințe. Cred că o să îmi iau vreo două zile libere, să mai prind și eu niște ture mai lungi cu bicicleta și relaxare la căpoc, plus aiureli pe câmpiile blogului. Hai sănătate și sport în toate! Vine Moșul!

Când MVDP cade, câștigă Pidcock.