Scriitorul din mine 07.12.2022

    Bună dimineața, urmăritorule! Mă simt din ce în ce mai mult ca o vedetă rock trecută de prima tinerețe care mai cântă prin barurile de la țară. Dar nu mă interesează, tot vedetă sunt. Mă salută toată lumea pe stradă, autografe nu dau pentru că nu știu să scriu. Mă știu toți. De exemplu, eram cu bicicleta de dimineață și m-a claxonat îndelung un tirist de BH. Măi, și atât de drag mi-a fost de el că i-am urat să își îngroape copiii cu coșciugul gol, frumosul și desteptul de el. Era să îmi strice tura și ziua, dar nu-l las. Doar l-am înjurat și mi-am văzut de mersul meu, lin și fără stropeală, Doamne-ajută la toți cicliștii. M-am bucurat de ieșire, dar mai ales m-am bucurat de soare, abia azi am realizat că nu l-am mai văzut de ceva timp și cenușiul meu era și mai cenușiu, la naiba. Parcă eram în povestea soției care pleca de la Londra după vreo 9 zile de stat acolo fără soare și la decolare, după ce a trecut avionul de nori și a apărut soarele, lumea a aplaudat. Tare, nu!? Cam așa am fost și eu azi. Nu mi-am luat ochelarii de soare, fumurii, ci am avut d-ăia cu geam clar de mers noaptea. Frate, și am orbit. Asfaltul umed era ca o oglindă luminoasă pentru întunericul din capul meu. Beznă totală aș zice. Și am ținut ochii deschiși la maximum ca să mă bronzez pe retină. Știi ce bine a fost? Mai că îmi venea să o țin langa până la București și să mă orbesc de tot cu soarele și cu lumina de jos. Mai aveam să îmi dau cu cremă de plajă și să întind un șezlong pentru suflet.

    O nouă zi frumoasă după ce aseară ne-am plimbat și ne-am aerisit prin parcurile decorate ale orașului. Niciodată nu a fost atât de frumos, multe beculețe și culori, cu bun gust aș zice eu, dar nu mă pricep atât de bine. Am băut ciocolată caldă Emma și eu vin, am băgat hot-dog și poze. Ne-au cam înghețat degetele, pardon, mi-au cam înghețat degetele, că Emma avea mâinile fierbinți, mă încălzeam și eu ținând-o de mână. M-a surprins plăcut că era foarte multă lume afară, la plimbare, intrăm în spiritul Crăciunului și afară, nu doar la tv. Mulți copii, multă agitație, avem nevoie și de lucruri bune, încurajez lumea să iasă, să se bucure de banii cetățenilor investiți și pentru cetățeni, că doar noi plătim pentru tot. Măcar să ne iasă și nouă o bucurie. M-am înciudat un pic în legătură cu populația ieșită la voie bună, pare că în țara asta nu sunt probleme decât în capul meu. Dacă ar fi de o demonstrație ceva, fac pariu că ar fi frig, ar fi treabă acasă sau ar avea copilul teme. Tu mai știi alte motive pentru care oamenii nu ies în stradă când e nasoală treaba!? Hai cu colindul, dragii moșului!

My baby.

Poza profi. 

Scriitorul din mine 06.12.2022

    La mulți ani, Nicule! Să fii sănătos și să ne mai aduci dulciuri. Și mai fără nuielușe, că am fost cuminți. Și cu minte, sper eu. Azi e sărbătoare, am reușit să ies și să nu mă stropesc prea tare. După ce am bucurat-o pe Emma cu surpriza de Moș, am băut o gură de cafea și am dus copilul la școală, am venit repede, am terminat cafeaua și am fugit la o tură scurtă, că prea erau 4 grade și fără apă, era și păcat. Clar nu m-am întors curat ca lacrima, dar nici nu mi-au mai dat lacrimile la vederea jegului de pe mine și bicicletă. Am adunat ioni pozitivi pe retină și la cenușiu și am scăpat de electronii ăia cu minus. Neutroni nu prea am, nu sunt elvețian și vreau să îmi pese de ce trăiesc și să îmi dau cu părerea despre tot. Că doar sunt priceput. M-am echipat corespunzător, verde-galben-fluo de săream în ochii șoferilor precum idioții pe trecerea de pietoni, lumini de sărbătoare și muci în felinare, că a fost un pic frig. O chestie ciudată a fost drumul ud pe nord și mai uscat pe sud. Mintea mea a zis că e de la diferența de temperatură, că vântul bate dinspre nord și la sud e mai cald de la poluarea din oraș. Astfel, spre sud, fiind mai cald, nu se mai făcea condens între aerul rece și pământul cald. Frate, dacă e asta explicația, mă fac fizician. Sau astrofizician. Că sunt cu capul în stele. Deși nu le-am avut cu astrele, acum vreo 20 de ani mai citeam horoscopul și îmi părea că oferă niște răspunsuri legate de motivele unei anumite potriveli sau decizii. Ai făcut așa pentru că ești în Pești, nu contează altceva. În prezent nu cred decât în zodia cifrelor, nu numerologie, stai liniștit, sau pietre rune și alte voodoo pentru minți ușoare. 

    Avem următoarele numere în viața noastră. Mai sunt 19 zile până la Crăciun. 5 e numărul de cadouri pe care Emma le va cere Moșului, deși cred că va urca spre 10. Tot 10 e și numărul de minute pentru drumul la școală. Eu mai am 14 zile de concediu de luat anul ăsta. 7 este ora la care ne trezim zilnic să mergem la școală. 10000 de km e targetul meu pe 2023. 2 este numărul bicicletelor pe care le am și 3 este numărul de biciclete de care am nevoie. 4 este numărul țărilor în care am fost în vacanță sau la muncă în acest an. Am 11 ani de când lucrez la firma actuală. Emma e în clasa I. 2 câini avem în curte. La Moreni avem 2 pisoi și 4 câini. Am cumpărat 31 de brazi tuia și 15 s-au uscat. 72 de kilograme în viu e greutatea mea. O cafea și 5 mese pe zi reprezintă meniul meu. O mamaie la care merg să beau cafea și să mă îmbuib cu eugenii. Mă gândeam să aduc și hainele în discuție dar râdeai de numărul uriaș de perechi de blugi pe care îl dețin. Cam astea sunt numerele din viața mea și a noastră, sigur fetele mele au și alte numere norocoase. Hai cu matematica vieții, cititorule. Acum te las, mă bag la muncă și alte calcule, serioase!😀😀

Matematica pentru artiști.

Scriitorul din mine 05.12.2022 (II)

    Sunt ocupat cu munca și nu știu dacă mai apuc să scriu ceva azi, mai ales că vor fetele să mergem la Turnul Chindiei să vedem parcul de Crăciun făcut de primărie. Vreau de ceva timp să scriu despre emoția pe care o trăim când urmărim o competiție sportivă. Și nu numai. Eu sunt mai pe robotică așa, mai pe Om de Tinichea și nu îmi consum energia pe înfrângerile echipei sau sportivului favorit. Dar nu e bine. Că înseamnă că trăiesc degeaba. Mă educ constant să nu mă consum aiurea și am ajuns să nu îmi mai pese de lucrurile pe care le urmăresc cu drag, că e ciclism sau alt sport. Și învăț de la fetele mele să pun suflet în ceea ce fac, să pun pasiune în sporturile pe care le practic și urmăresc de atât timp, ca să simt și eu că trăiesc. Așa că încerc să arăt interes pentru curse sau meciuri dar fără a muri de supărare în caz de înfrângere sau rezultate mai slabe. Si cred că începe să îmi iasă. 

    Cursele de ciclocros au început de ceva vreme, dar favoritul meu, Wout van Aert, abia ieri a alergat pentru prima oară. Cursa era în Belgia, la el acasă aproape, dar competiția era acerbă, cu Mathieu van der Poel deja încălzit și cu curse în picioare, chiar și o victorie, Tom Pidcock la fel, plus că băieții ceilalți au un anumit nivel care nu îți permite să îi neglijezi. Am avut noroc că am putut vedea toată cursa, am analizat cum se mișcă Wout al meu și am realizat că nu e încă în forma maximă. A plecat la start ca din tun și era pe primul loc după câteva viraje, dar ușor-ușor, MVDP a venit în față și apoi s-a distanțat. Wout a fost doar cel mai bun dintre ceilalți, a reușit să termine pe locul 2 deși a avut parte de o tumbă spectaculoasă în tura 6, fără urmări din fericire. M-am bucurat de cursă și am tot sperat la victorie, dar era clar că Mathieu nu are cum să fie prins. E un început bun de sezon și sunt semne de îmbunătățire a acestui rezultat, poate e mai bine că nu a câștigat, va fi și mai montat la următoarele curse. Am înteles că Wout vrea să participe la Mondialele de Ciclocros din februarie 2023, și sper să ia și el al patrulea titlu și să îl egaleze pe MVDP. Cică recordul e de 7 victorii, dar nu visez atât de departe. Cum ziceam, pasiune, tensiune și presiune, e bine să simți că trăiești mai intens, deși consumul e pe măsură. Hai cu însuflețirea, robotule!😀😀😀

p.s. uite link cu cursa aici.

Am găsit si podiumul până la urmă:

De obicei avem trei purceluși la final.

Nu am găsit poze cu podiumul, dar merge și asta (UCI Tweeter)