Scriitorul din mine 12.12.2022 (IV)

    Hai că mă îndrept spre cea mai prolifică zi din cariera mea de scriitor pe pereți. Ți-am zis că am ieșit și azi cu bicicleta? Dacă da, mă repet, aia e. Nu am stat mult, era frig tare și multa ceață, am stat vreo oră și gata, că deja extremitățile de jos nu mai răspundeau la apel, nu am degerat, am stat cât să mă simt confortabil. Bine că fost uscat și am avut doar gânduri pozitive. Totuși am reușit să nu mă mai gândesc la idei de glume, cum am pățit ieri când am fracționat tura în paișpe ca să scriu pe telefon toate bazaconiile care îmi treceau prin cenușa capului. Eram așa caraghios că mergeam și trăgeam pe dreapta, telefonul afară, mănușa la fel, și dă-i și scrie câteva cuvinte, mănușa la loc, telefon în buzunar. Sper să nu le mai amestec așa, dar cine știe când te apucă inspirația? Nici când mă trecea pișulică nu opream așa intempestiv. Dar când e vorba de idei, nu am cum să nu le scriu pe ceva, că sunt bou și uit. Nu că sunt bou, asta nu uit niciodată. De aia mă bucur că mi-am scris ideile de vineri noaptea și acum am motive de aberat. Ultima de vineri seara e legată de manele. Da, da, ai citit bine. O să te împut în acest articol cu arome de taraf.tv. Din întâmplare am poposit pe un canal tv cu manele la purtător, și am observat duduile care dansau inteligent pe lângă cantautori de succes pe plaiurile mioritice. Recunosc că îl recunosc pe Salam, dar pe Tzangă Uraganul nu îl știam. Frate, am văzut niște chestii interesante, musai să le debatem aici.

    Nu am contestat niciodată talentul artiștilor de orice gen și rasă, cine îl are, cântă sau pictează sau creează orice, aia e. Dar asta nu înseamnă că o să ascult sau privesc chestii care nu îmi transmit nimic. Cum sunt manelele. Toate clipurile și versurile au dușmani, inimă, mașini, bani, femei. Măi, dar banii ăia de apar, de unde sunt? Sau cu ce v-ați cumpărat ce apare pe voi sau în curte și casă? Ați plătit impozite? Eu am o banuială că o parte din ei vin din ajutoarele "care" le plătește statul ca ajutoare. Te-ai gândit la asta?😀😀 Sau poate chiar din fonduri europene? O să zici că m-am tâmpit și mai mult. Dar fii atent aici la următoarea schemă logică. Tocmai ce a fost arestat hoțul condamnat și eliberat de Ceaușescu când a implinit 70 de ani, Bădălau pe nume, fost vice-președinte la Curtea de Conturi a României. Stai așa, că nu am terminat. El a fost arestat preventiv pentru 30 de zile că ar fi luat mită și ar fi făcut trafic de influență pentru ca firmele copiilor să primească contracte de la anumite primării. Iar primăriile au fonduri europene. Din valoarea contractelor, o parte din bani ajungeau și la Bădălau direct ca șpagă. Iar el controla controalele Curții de conturi, unde să meargă și cât de departe. Stai, stai, că mai am un pic. A circulat pe net un clip cu niște dedicații pentru domnul Bădălau la o petrecere când făceau numărul 1 pe românii din diaspora. Și el plătea dedicația către manelist. Ia ghici de unde erau banii? Sper că te-am distrat cu elucubrațiile mele, că sunt adevărate dar triste. Cam asta e realitatea din România, banii nu mai ajung unde trebuie pentru că ne conduce cine nu trebuie. Sokeres, mânca-ți-aș!😀😀😀

Regele manelelor App. Tricksters or fi șmecheri?

Scriitorul din mine 12.12.2022 (III)

    Hai că mă țin de treabă, cumva mă strecor printre munci și idei, nu le pierd pe toate și reușesc să te plictisesc și mai tare. Nu credeam că se poate! Optimistul din mine a vorbit. Să vezi ce mi s-a întâmplat. Vineri seara am visat ceva sau a fost un zgomot de m-am trezit cu idei în cap și cu noaptea-n suflet, că nu mai avea loc, așa multe idei erau. Și nu doar pentru blog, că alea au fost vreo trei, mari și late, dar cu niște bazaconii de standu-up, să fac eu un număr și să mă prezint la iUmor sau Stand-up revolution. Daca deja ai început să râzi, o iau ca pe un semn bun. Frate, m-am dus să iau telefonul și să pun totul în scris ca să nu uit nimic, mă durea și capul la un moment dat, că îmi era somn dar ideile continuau să curgă, aveam hemoragie de geniu la ora aia. Cred că se numește stare de flux, când ești în transă și creezi ca nebunul. Am reușit totuși după vreo două ore să nu mai gândesc creativ, am luat o bicicletă la plimbare și m-a furat somnul. O să te țin la curent cu inițiativa umoristică, dacă se materializează ceva, mă vezi pe sticlă. Deocamdată, doar prin sticlă mă văd, că am băut tot din ea. Una dintre ideile de blog era legată de jocurile copilăriei.

    Mă tot enervam când auzeam adulții din ziua de azi vorbind despre copiii care stau toată ziua pe telefon sau tabletă și laptop. Acum doar mă amuz. Am început să privesc cu alți ochi prezentul plin de electronică prin prisma faptului că și noi am prins începuturile, când aveam jocuri pe casetă și le descărcam in HC90. Păi să fi avut noi toate dispozitivele de azi, unul nu mai rupea genunchii la fotbal, alergatea sau pititea, unul nu își mai luxa cocoașa la lapte-gros, nu mai alergam ca apucații la "Țară, țară, vrem ostași" și "Porcii râde". Sau "Țările", lișii cu figurine și tănculețe, sfoara, leapșa, sotronul și veceuș. Erau parcurile mai pustii ca azi, pe bune. Nu ai cum să eviți progresul și tehnologia, eu am chiulit la info și acum nu știu să dau decât restart când am o problemă la pc sau telefon. Nu îmi pare rău, nu mă văd IT-ist nicicum, dar poate aveam alt drum în viață. Poate. Nu mă bucur că eu am avut o copilărie mai bună decât a copiilor de azi, ci doar mai vie, mai plină de interacțiune fizică. Nu poți să compari mere cu brazi, alte timpuri, alte gânduri. Diferite, nu mai bune sau mai rele. Depinde doar de perspectiva fiecăruia. Cine știe ce copilării vor avea generațiile viitoare? Poate nici nu va mai fi nevoie de copii. 😀😀😀😀

Numai tocilarii citeau in parc. 

Scriitorul din mine 12.12.2022 (II)

    Am zis că sunt în formă, am zis? Și ce dacă mă repet, adun cuvinte și articole și mă laud că am scris manuscrise. Weekend-ul acesta a fost cursă de ciclocros, nu la tv, că eram cu copiii, dar am urmărit-o pe youtube fără să știu rezultatul final. Wout van Aert, favoritul meu principal și la cros a plecat greu, traseul era greu, noroi și gheață, așa că nu a putut să își folosească puterea pentru a depăși repede. Dar ușor-ușor și-a întețit ritmul și a ajuns în frunte în tura 2. Apoi, i-a alunecat roata față, a derapat și și-a blocat gheata stângă în roată și era să se dea peste cap, dar a sărit ca un Hopa-Mitică de pe bicicletă și înapoi pe ea și nu a pierdut foarte mult. Apoi a început să meargă bine de tot și părea că o să se desprindă în cel mai frumos și personal mod. Și ce să vezi? Când a trecut pe la pituri, că și ei au pituri și pot schimba bicicleta, i s-a încâlclit un prosop în schimbătorul spate și i l-a rupt, sau dacă nu l-a rupt l-a blocat. Așa că a trebuit să alerge înapoi la mecanicii lui și să ia altă biclă. A pierdut 20 de secunde și mai erau doar 2 ture rămase, aproape imposibil de recuperat. Eu am văzut cursa cu cometariu și băieții ziceau că nu au văzut așa ceva în viața lor, așa mare ghinion. Dar Wout nu s-a lăsat și a început să recupereze. Știam cu toții că va recupera terenul și timpul pierdut, dar nu știam cu ce costuri, dacă va mai avea energie să se lupte pentru victorie la final. În ultima tură s-a desprins, a atacat și apoi nu s-a mai uitat înapoi. A câștigat cu o diferență confortabilă față de toată lumea și a arătat că a fost cel mai bun. Sigur că vor fi unii care vor comenta negativ, că a câștigat doar pentru că a lipsit Mathieu van der Poel, e și o statistică să îi susțină, dar nu îmi pasă, eu m-am bucurat enorm de victoria lui Wout, eroul meu! De aia nu am putut scrie nimic aseară când am stat la laptop, că am urmărit toată cursa. Din păcate nu mai găsesc clipul cu comentariu, dar te poți delecta aici.

În patru cuvinte: ME SE RI E!