Scriitorul din mine 14.12.2022

    Lume, lume, a dat Dumnezeu de la el și am și eu parte de libere. Zici că anul ăsta am vizat vreo promovare de nu mi-am luat concediu aproape deloc. Tu îți dai seama că mai aveam 15 zile de luat la 1 decembrie? Așa ceva nu are cum să se mai repete pe viitor. Chiar mă resimt și sunt atât de idiot încât mă voi extenua muncind. Nu e bine, nașule, nu e bine. Așa că astea trei săptămâni mai mult o să fiu liber decât o să muncesc. Am acum două zile libere, am trei săptămâna viitoare și apoi gata, liber până la anul și la mulți ani, Doamne-ajută la toată lumea. Am impresia că lucrurile s-au aranjat de așa natură încât să mă pot bucura de aceste sărbători mai mult decât în alte dăți. Nu e Crăciunul cu moț, dar e cea mai frumoasă sărbătoare a anului. Așa a zis doamna mea, deci așa e. Parol. Chiar cred asta. Așa că îmi intru în stare, azi am fost la cumpărături de cadouri pentru copilul nostru iubit. Am găsit ce căutam. Și ce să vezi, Dumnezeu o iubește mai mult decât pe fiu-său. 😀😀😀 Am găsit mai multe decât am căutat. I-am luat niște chestii cu BlackPink de la H&M unde intrasem să își ia doamna mea niște briz-brizuri. Frate, toate se întâmplă cu un scop. I-am găsit chestiile Emmei din pură întâmplare. Și le-am luat. Deși dimineață i-am găsit cel mai frumos cadou pe care și l-ar putea dori, un chevalet cu pensule și acrilice și ulei și canvas, o să plutească de bucurie. Dar când o să le vadă și pe celelalte, chiar o să fie nebunie. Că am trecut și pe la Jumbo să umplem sacul. Ce frumos e să faci bucurii cuiva care merită cu prisosință. Ti-am zis că noi nu am avut parte de pui de câine decât după ce s-a născut Emma? Am crezut că avem o cățelușă stearpă, și acum un an a fătat pentru prima dată, pentru că Emma și-a dorit pui. Ne-am trezit cu șapte, de abia a reușit doamna să dea cinci spre adopție. Din nou, Dumnezeu. Jur pe roșu. După ce am văzut că Emma chiar primește ce își dorește, am rugat-o să ceară o bicicletă pentru mine. Doar atât. Normal că a refuzat, că prea stau mult la plimbare. O să înțeleagă ea mai târziu că mai bine bântui aiurea pe bicicletă decât să stau pe canapea cu pastile. Iar mă plâng. Iartă-mă. Mă duc să reiau berea pe care o am în sufragerie, doamna vorbește la telefon și trebuie să termine. Ne reluăm seara de bătrânei liniștiți, bucuroși că vine Crăciunul și suntem pe plus. Și afară e tot pe plus. Să rămână așa și mâine, ca să mai adun kilometri. Strava îmi zice că sunt cam departe de target, dar dacă reușesc să fac 10000 anul ăsta, alerg în curu' gol de revelion, challenge. În zilele libere îmi dau seama cât de obosit sunt de la muncă. Adaugă și grijile pentru familie, scrisul si creația, bicicleta si antrenamentele, plus alte probleme cotidiene, mai am să caut psihologul să îl obosesc. Hai că glumesc, nu e rău, mă plâng ca un miliardar trist că nu a ajuns pe Marte. Hai noapte bună și serviciu ușor, că eu sunt liber!😀😀😀😀 

Haină cu gust de sărbătoare.

Scriitorul din mine 13.12.2022

    Frate, ce zi! Am rupt munca pe genunchi, am băgat ca MIG-ul și mă resimt. Amu' sunt la masă, am pilaf, se potrivește. Am vrut să sparg norma azi ca să îmi iau două zile libere, așa că așteaptă-te la ceva iureș cenușiu pe câmpiile blogului. Bineînțeles, dacă am bilet de voie, că nu știu exact ce program avem zilele următoare, mai ales că Emma pleacă la Moreni și rămân boșorogii singurei. Să vezi ce prostii facem! Floricele, bere, filme cu Crăciun pe Diva și somn de la 7. Cred că singura prostie e că ne culcăm odată cu găinile. Nu-i bai, important e să fie uscat afară și să se învârtă roata la bicicletă, să mai adun kilometri. Restul se poate duce fără probleme, nu e stres când face doamna programul. Ea știe că dacă am bilet spre infinit, la întoarcere sunt ăl mai bun soț, nu comentez decât la meciuri. O zi grea la cap și cu fum la urechi, dar a trecut. Presiunea am eliberat-o de dimineață, când doamna mea a insistat să ies că e uscat, chiar de e frig. Și a fost, nu glumă. Minus 2. Decât. Dar m-am simțit foarte bine, că am tras fix cât să îmi fie cald și să nici nu transpir, condiții ideale. Am fost îmbrăcat precum Bibendum, mascota Michelin, dar nu mi-a păsat. Îndoiam cam greu genunchii la pedalare, dar a fost distractiv. Așa se adună kilometrii pe raboj, nu pe canapea. De vineri seara am rămas dator cu o idee nescrisă.

    Se face că eu mă uit întotdeauna la cele mai scumpe biciclete. În toate testele și articolele pe care le urmăresc, privirea mea și inima se opresc la cea mai cea. Nu contează că e mai scumpă decât o motocicletă nouă, sau chiar o mașină, dacă mie îmi place, mă gândesc cum aș merge pe ea, cum aș arăta, desigur, ce ar zice lumea, dacă m-ar invidia. Nu știu dacă sunt deplasat că îmi doresc așa ceva. Sunt sigur că dacă aș avea bani mulți, mi-aș face toate poftele, că de aia sunt banii, să îți procuri bucurii și să nu trăiești pentru alții. Aș avea cea mai tare mașină cu care să mă plimb, nu să mă uit la ea. Cea mai tare casă, dar nu neapărat cea mai mare și extravagantă. Aș merge în toată lumea și aș zbura în spațiu. Mi-aș cumpăra haine normale totuși, că aici nu prea am dorințe neîmplinite. Nu știu dacă aș fi un excentric, să mă îmbrac sărăcăcios, dar probabil că nu aș mai simți deloc nevoia de a ieși în evidență cu ceva, aș fi pe dos. Deși, la ce construcție am eu, m-aș aventura în niște ținute și ținuturi să le țin minte. Hai cu Loteria Euroopalotto, trăi-ți-ar, că sunt fo' patruj' da meleoane de iepuroi! Doamne-ajută la toată lumea!😀😀

Caritas european.

Scriitorul din mine 12.12.2022 (IV)

    Hai că mă îndrept spre cea mai prolifică zi din cariera mea de scriitor pe pereți. Ți-am zis că am ieșit și azi cu bicicleta? Dacă da, mă repet, aia e. Nu am stat mult, era frig tare și multa ceață, am stat vreo oră și gata, că deja extremitățile de jos nu mai răspundeau la apel, nu am degerat, am stat cât să mă simt confortabil. Bine că fost uscat și am avut doar gânduri pozitive. Totuși am reușit să nu mă mai gândesc la idei de glume, cum am pățit ieri când am fracționat tura în paișpe ca să scriu pe telefon toate bazaconiile care îmi treceau prin cenușa capului. Eram așa caraghios că mergeam și trăgeam pe dreapta, telefonul afară, mănușa la fel, și dă-i și scrie câteva cuvinte, mănușa la loc, telefon în buzunar. Sper să nu le mai amestec așa, dar cine știe când te apucă inspirația? Nici când mă trecea pișulică nu opream așa intempestiv. Dar când e vorba de idei, nu am cum să nu le scriu pe ceva, că sunt bou și uit. Nu că sunt bou, asta nu uit niciodată. De aia mă bucur că mi-am scris ideile de vineri noaptea și acum am motive de aberat. Ultima de vineri seara e legată de manele. Da, da, ai citit bine. O să te împut în acest articol cu arome de taraf.tv. Din întâmplare am poposit pe un canal tv cu manele la purtător, și am observat duduile care dansau inteligent pe lângă cantautori de succes pe plaiurile mioritice. Recunosc că îl recunosc pe Salam, dar pe Tzangă Uraganul nu îl știam. Frate, am văzut niște chestii interesante, musai să le debatem aici.

    Nu am contestat niciodată talentul artiștilor de orice gen și rasă, cine îl are, cântă sau pictează sau creează orice, aia e. Dar asta nu înseamnă că o să ascult sau privesc chestii care nu îmi transmit nimic. Cum sunt manelele. Toate clipurile și versurile au dușmani, inimă, mașini, bani, femei. Măi, dar banii ăia de apar, de unde sunt? Sau cu ce v-ați cumpărat ce apare pe voi sau în curte și casă? Ați plătit impozite? Eu am o banuială că o parte din ei vin din ajutoarele "care" le plătește statul ca ajutoare. Te-ai gândit la asta?😀😀 Sau poate chiar din fonduri europene? O să zici că m-am tâmpit și mai mult. Dar fii atent aici la următoarea schemă logică. Tocmai ce a fost arestat hoțul condamnat și eliberat de Ceaușescu când a implinit 70 de ani, Bădălau pe nume, fost vice-președinte la Curtea de Conturi a României. Stai așa, că nu am terminat. El a fost arestat preventiv pentru 30 de zile că ar fi luat mită și ar fi făcut trafic de influență pentru ca firmele copiilor să primească contracte de la anumite primării. Iar primăriile au fonduri europene. Din valoarea contractelor, o parte din bani ajungeau și la Bădălau direct ca șpagă. Iar el controla controalele Curții de conturi, unde să meargă și cât de departe. Stai, stai, că mai am un pic. A circulat pe net un clip cu niște dedicații pentru domnul Bădălau la o petrecere când făceau numărul 1 pe românii din diaspora. Și el plătea dedicația către manelist. Ia ghici de unde erau banii? Sper că te-am distrat cu elucubrațiile mele, că sunt adevărate dar triste. Cam asta e realitatea din România, banii nu mai ajung unde trebuie pentru că ne conduce cine nu trebuie. Sokeres, mânca-ți-aș!😀😀😀

Regele manelelor App. Tricksters or fi șmecheri?