Frate, ce zi! Am rupt munca pe genunchi, am băgat ca MIG-ul și mă resimt. Amu' sunt la masă, am pilaf, se potrivește. Am vrut să sparg norma azi ca să îmi iau două zile libere, așa că așteaptă-te la ceva iureș cenușiu pe câmpiile blogului. Bineînțeles, dacă am bilet de voie, că nu știu exact ce program avem zilele următoare, mai ales că Emma pleacă la Moreni și rămân boșorogii singurei. Să vezi ce prostii facem! Floricele, bere, filme cu Crăciun pe Diva și somn de la 7. Cred că singura prostie e că ne culcăm odată cu găinile. Nu-i bai, important e să fie uscat afară și să se învârtă roata la bicicletă, să mai adun kilometri. Restul se poate duce fără probleme, nu e stres când face doamna programul. Ea știe că dacă am bilet spre infinit, la întoarcere sunt ăl mai bun soț, nu comentez decât la meciuri. O zi grea la cap și cu fum la urechi, dar a trecut. Presiunea am eliberat-o de dimineață, când doamna mea a insistat să ies că e uscat, chiar de e frig. Și a fost, nu glumă. Minus 2. Decât. Dar m-am simțit foarte bine, că am tras fix cât să îmi fie cald și să nici nu transpir, condiții ideale. Am fost îmbrăcat precum Bibendum, mascota Michelin, dar nu mi-a păsat. Îndoiam cam greu genunchii la pedalare, dar a fost distractiv. Așa se adună kilometrii pe raboj, nu pe canapea. De vineri seara am rămas dator cu o idee nescrisă.
Se face că eu mă uit întotdeauna la cele mai scumpe biciclete. În toate testele și articolele pe care le urmăresc, privirea mea și inima se opresc la cea mai cea. Nu contează că e mai scumpă decât o motocicletă nouă, sau chiar o mașină, dacă mie îmi place, mă gândesc cum aș merge pe ea, cum aș arăta, desigur, ce ar zice lumea, dacă m-ar invidia. Nu știu dacă sunt deplasat că îmi doresc așa ceva. Sunt sigur că dacă aș avea bani mulți, mi-aș face toate poftele, că de aia sunt banii, să îți procuri bucurii și să nu trăiești pentru alții. Aș avea cea mai tare mașină cu care să mă plimb, nu să mă uit la ea. Cea mai tare casă, dar nu neapărat cea mai mare și extravagantă. Aș merge în toată lumea și aș zbura în spațiu. Mi-aș cumpăra haine normale totuși, că aici nu prea am dorințe neîmplinite. Nu știu dacă aș fi un excentric, să mă îmbrac sărăcăcios, dar probabil că nu aș mai simți deloc nevoia de a ieși în evidență cu ceva, aș fi pe dos. Deși, la ce construcție am eu, m-aș aventura în niște ținute și ținuturi să le țin minte. Hai cu Loteria Euroopalotto, trăi-ți-ar, că sunt fo' patruj' da meleoane de iepuroi! Doamne-ajută la toată lumea!😀😀
 |
| Caritas european. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu