Scriitorul din mine 18.12.2022

    Salve de tun la toată lumea! Pare că atunci când muncesc am mai mult timp de scris decât atunci când sunt liber. Ciudat, dar cred că e vorba de inspirație și nu voință, că doar aș găsi o jumate de oră să aberez. Acum am prins o pauză de orice și bag. Că doar am zis să scriu zilnic și merge treaba. Îmi pare că e din ce în ce mai ușor să alerg pe câmpii, odată pornit procesul creativ, îmi vine ușor să scriu. Acesta era punctul unu pe toate listele cu sfaturi despre scris, ce să faci ca să fii scriitor sau un scriitor mai bun. Cine aude că eu scriu de 10 ani o să râdă cu zgomot că sunt așa nepriceput, dar cu adevărat scriu de două luni, poate trei. Mi-am luat un angajament față de mine și plăcerea mea de a scrie, un fel de "lasă faptele să vorbească". Am văzut eu un baiat cu blog și multe articole, plus multe comentarii, sigur își cumpără promovarea pe facebook, așa am dat și eu de el, scrie foarte des, cel puțin un articol pe zi, dar el le face mai scurte decât ale mele. Nu știu dacă trăiește din asta, și eu cred că aș scrie mai mult dacă aș câștiga ceva cash-caval. Rămânem la stadiul de hobby până nu mai e. Datoria unui scriitor e în primul rând față de el și apoi față de cititori. Nu depinzi de nimeni ca să fii scriitor, dar depinzi de cititori pentru a te confirma sau a avea succes. Cred că atunci când începi să scrii pentru cititori și bani pierzi din esența motivației și inspirației tale, te duci după ceea ce cer oamenii. Nu e rău, ferească Domnul, e doar evoluție. Ce n-aș da să trăiesc din scris și să pun pe foaie ce vrei tu să auzi sau citești, nu m-aș simți trădând vocația mea de alergător pe câmpii, doar m-aș adapta. În lumea asta nouă e aproape imposibil să îți păstrezi direcția și să nu faci concesii sau compromisuri, că așa funcționează totul. Cine nu face compromisuri trăiește într-o peșteră, sihastru, sau la balamuc, cu mâneci lungi legate la spate, cu încuietoare pe dinafara ușii. Vremea de azi mă obligă să scriu în loc să mă plimb, cum am făcut ieri. Am prins ploaie, soare, apă și mocirlă pe jos, m-am făcut ca un miner în plină glorie, cu cărbune-n dinți și lampă-n frunte. Hai cu lumina, Luceafărul Huilei!

Mud Jordan.

Scriitorul din mine 17.12.2022

    Bună dimineața. E gata cafeaua? Eu încă nu am ajuns la a mea, m-am trezit devreme dar am avut ceva rapoarte de scos și nu m-am grăbit. Urmează să ne trezim ca lumea. Azi Emma are serbare la Adunare, cu cadouri de Crăciun și colinde, eu doar le duc acolo, că am alte planuri. Care erau cât p-aci să se anuleze de la ploile de aseară. Frate, ce a turnat. A dat cu tunete și fulgere de parcă era vară. Eu mă bucur când plouă, că prea a fost secetă, dar să facă și pauză ca să pot și eu să ies cu bicicleta. Îți dai seama, indienii făceau dansul ploii și apoi luau pauza de pipa păcii și reluau, cam așa vreau eu să plouă, în reprize și dacă se poate să se și usuce pentru doleanțele mele. O fi Dumnezeu la butoane acolo și primește de la mine RMS (serviciu de mesagerie prin rugăciune) să mai oprească ploaia. Se ridică de la birou, merge la mașina de ploaie, o scoate pe liber, dă soarele mai tare ca să se usuce asfaltul, mai răspunde la niște mesaje, bea o cafea, apoi suflă norii la loc pe cer și pornește apa. Când a fost potopul a lăsat mașina de ploaie pornită și a plecat la pâine, dar s-a întâlnit cu Iisus la magazinul din piață și s-au luat cu politica și a trecut timpul. Când a ajuns acasă, nebunie de inundație. Telefonul avea căsuța plină, mesaje și missed calls ca la balamuc. A dat delete la toate și s-a uitat la "Noe" cu Russell Crowe și a mâncat floricele. De atunci a reprogramat mașina de ploaie să se oprească după câteva zile, dar când a creat Marea Britanie a uitat să pună "End". Nu mai zic că la Sahara i-a dat eroare, a deschis ticket și încă așteaptă, dar șeful de la IT e un indian poreclit de prieteni Iuda și nu prea am încredere că se va ocupa. Hait, s-a trezit copilu', trebuie pregătit și aranjat, mâncăm ceva și plecăm. Eu mă duc la aer si stau ceva pe bicicletă, sper doar să fie uscat. Că vântul și frigul sunt incluse deja. Hai să avem o zi frumoasă, să fim plini de speranță și lumină în suflet și mai buni, desigur, că vine Crăciunul. Mergeți cu Domnul! 😀😀😀😀😀

Eu am râs la asta.

Scriitorul din mine 16.12.2022

    Aoleu și vai de mine, mi-am făcut de cap două zile și azi a trebuit să recuperez și cumva să muncesc în avans pentru liberele de săptămâna viitoare. Așa îmi trebuie. Prea multă muncă strică, prea multă vacanță nu. Nu am apucat să mai ies azi cu bicicleta, a fost și ceva apă de sus și nu m-a mai interesat mozoleala. Aseară am fost la București să îl vedem pe Costel în Club 99 și ne-am amuzat copios. Am zis că poate vedem și noi luminițele dar Cucușor Dan a fost zgârcit anul ăsta, nu doar cu căldura și apa caldă, ci și cu decorațiunile. Halal economie ce se face, urăsc ipocrizia asta. Nu pun beculețe ca să am bani de altceva. Altceva ce!? Că nu se vede. Eu prefer sărbători colorate, să se bucure și retina mea, că asta înseamnă Crăciunul și colindul, să vezi lumini la case și pe străzi, parcuri. Sunt eu demodat. Am avut timp să admirăm lipsa ornamentelor, că abia ne-am târât, de la centură până la Romană am făcut o oră. Noi credeam că am plecat devreme și avem timp să ne mai și plimbăm. Ce-ai, frate, că era jale, zici că se mutaseră toti bucureștenii din apartamante în stradă. Și nu erau cu caravana sau rulota. Nici unul. Am și nimerit fix când e cea mai aglomerată oră, joia de la 5 la 6. Ești nebun!? Ce potriveală maro. 😀😀😀

    Traficul ăsta nu are cum să se ducă, mașini sunt mai multe pe zi ce trece, blocuri noi și parcări, dar aceleași drumuri și căi de acces. Cum și cine să găsească o soluție pentru trafic? Doar să interzică mașinile sau să facă o regulă ca pe vremea lui Ceaușescu, numere pare azi, numere impare mâine. Pe motivul ăsta numai și nu aș mai vrea să stau iar în București. Pierzi ani întregi din viață, la propriu, stând în mașină, dar și din viață că trăiești mai puțin cu doi ani dacă locuiești în capitală. Bine că noi suntem expuși doar o dată pe lună, poate de două ori. Trafic, poluare, zgomot, agitație, fugă nebună și tâmpită, aglomerație de stres și atacuri de panică combinate cu disperare, așa îmi pare mie viața aici. Scriu de la Moreni, dar tot sunt acolo, în trafic. Eu nu mă mai stresez demult în trafic, că doar și eu fac parte din el, dar tot pierd timp degeaba stând. Sigur m-aș putea re-adapta, nu ar fi imposibilă o mutare înapoi în București, dar nu prea am vrea. Mai bine pas. Nu știi însă ce te așteaptă și niciodată să nu zici niciodată. Oare opusul acestei zicale e "întotdeauna să zici întotdeauna"? Habar n-am. Mâine se anunță ploaie de dimineață, dar sunt pregătit de plimbare mai târziu, mă duc iar pe la Câmpina sau Breaza, că e cald și pot sta mai mult de 2-3 ore fără să îmi cadă unghiile. Hai noapte bună și să ne vedem cu bine și mâine. 

Piața Victoriei din amintirile mele.