Scriitorul din mine 26.12.2022

    Mai poți? Eu abia respir. Nu de la mâncare, ci pentru că am ieșit cu bicicleta și am tras ceva de mine ca să fac cât mai mulți kilometri, că am provocarea Rapha 500 până la revelion. Am început pe 24, sunt un pic în urmă, dar aproape de grafic. Mulțumesc familiei că m-a lasat să ies și ieri în zi de mare sărbătoare, am făcut loc pentru sarmale și cârnați, dar am mâncat de am obosit, băutură puțină, ceva țuică fiartă cu covrigi și șorici, m-a uns pe suflet. Friptură, sarmale, tobă, lebăr, caltaboș, cozonac și prăjituri la greu, o bere pe final și totul stropit cu cola. Masa preferată a ciclistului din mine. Azi am reluat festinul, dar mai pe lejeranu, că știam că am de plimbat roțile de la bicicletă prin comitat. Și m-a bătut un vâââânt, vai de dinții mei. Am fost până la DN1, mă gândeam la un titlu de știri, "Trafic de infarct. Nicio mașină!". Cum ar fi? Ieri era pustiu, dar nu atât de gol, lumea umblă mereu încolo și încoace, dar s-a simțit pauza de masă de Crăciun, azi lumea a reintrat în normal, magazine deschise și alergătură. Totuși, puține tiruri față de obicei, dar o să își revină. Mâine am în program o tură mai lungă de o sută, aș vrea să mă duc până la mamaia mea, să îi duc ceva dulce și să îi beau cafeaua. Eu am mâncat, m-am adăpat, acum scriu ce pot și mă bag să caut cursa de ciclocros de azi să văd ce a mai făcut Wout al meu. Emma e cu prietenele ei și putem respira. 

    De acest Crăciun am dat 5 mesaje și am primit 5, am vorbit cu familia și cam atât. Fără mii de mesaje și telefoane, parcă nu mai e nebunia de acum câțiva ani, sau poate nu mai sunt eu în zona aia în care vrei să fii în contact permanent cu toată lumea. Fostul meu șef mi-a dat un mesaj scurt, fără stres, cuvinte calde și urări inimoase. Săptămâna asta nu muncesc, dar o să mai intru din când în când că poate e ceva urgent și e nevoie de mine. Tot fără stres. Ne-am făcut targetul până în Crăciun, nu ar mai trebui să fie mari probleme de rezolvat, dar cine știe. Îmi place să știu lucrurile aranjate și dorm mai liniștit. Nu am insomnii de la munca neterminată, știu că dau tot ce pot și dacă rămâne ceva, e și mâine o zi. Acum, ce să zic, e timp și la anul. O să încerc să profit de această pauză de muncă să îmi fac damblaua cu bicicleta și sunt sigur că îmi va ajuta moralul și motivația ciclistă. Am mai zis cumva cât de bine mi-a făcut mie ciclismul? Cât de mult simt că am evoluat și am crescut de când merg pe două roți și alerg de nebun pe coclaurile patriei? Mereu mai departe, mai sus, mai greu, mai bine, am tras de mine și am progresat și devenit cel de azi. Un minunat! Și eu mă minunez când mă văd în oglindă. Îmi dau și bună ziua câteodată. Autografe încă nu! 

Crăciun înseamnă mai mult sarmale decât Iisus.

Scriitorul din mine 24.12.2022

    Moș Ajun a venit. Cam ud, dar cald. Cum să ratez o ieșire pe uscat și întoarcere pe umed? Nu a plouat atât de tare, dar a sărit de jos și a intrat pe la fermoare, cu tot cu noroi sau baligă. Pare că mă plâng dar nu e deloc așa. Urâtă zi afară, bine că e frumos înăuntru. Am mâncat, acum suntem la joacă. Fetele pe ecranele lor, eu cu ecranul meu. Las cursa de ieri să curgă și mă prefac că sunt pe modul Creație cu aberație. Dimineață iar am avut ceva idei de glume pe care le-am trecut în telefon, nu sunt atât de bune încât să le scriu aici, dar le țin ca puncte de plecare pentru idei viitoare. M-am plimbat azi cu bicicleta printr-o zonă liniștită, asfalt bun si cu puține mașini. Fumul greu de la sobele cu lemne era ținut jos de presiunea atmosferică mare, părea că mă plimb pe lângă Copșa Mică în zilele glorioase. Dar aerul nu era înecăcios, atmosfera în schimb era de plumb. Pune și apa și mozolul de jos și iese un tablou normal de iarnă. Am ginit câteva case vechi cu pomi și ceva teren, poate într-un viitor apropiat ne luăm una. Eu speram să fie soare, chiar m-a surprins dimineață când bătea puternic prin geam. Am văzut la prognoză că plouă pe la 13 și la 10 eram în pregătiri. Dar tot m-a prins. Un pic de frig la dejte, ceva răcoare la cap, dar mi-am revenit cu un duș fierbinte și două cafele calde. 

    Lumea a plecat la cumpărături și m-a lăsat pe mine să mă ocup de salata orientală. Și mi-a ieșit. Au mâncat copiii de le pocneau fălcile, bună mâncarea de post. Asta ca pregătire pentru nebunia de mâine. A făcut soacră-mea toate felurile posibile, eu mi-am propus să mănânc câte puțin și din toate. Nu știu dacă mâncarea face Crăciunul mai frumos, dar cu siguranță e mai frumos cu de toate. Cumva înțeleg rostul postului astfel încât să te bucuri de gustul mâncării un pic mai mult. Dar nu înțeleg îmbuibarea până la îmbolnăvire după o pauză de la carne și grăsimi. Cum, frate, să ajungi la urgențe de la mâncare? Sau băutură? Măsura e cea mai bună soluție. Și eu tot cu măsură mănânc și beau. Tona e unitate de măsură, nu!? Că doar nu oi bea cu gramul!😀😀😀 Hai că mă duc să îmi spăl bicicleta, că poate vine Moșul și îmi atârnă ceva de ghidon! Ai fost cuminte, ai ghetele pregătite? Hai sărbători fericite, că mâine nu cred că mai scriu. Crăciun fericit!

Amintire de ieri. Poza de azi e prea deprimantă. :))

Scriitorul din mine 23.12.2022 (III)

    Florile dalbe au înghețat de tot, covrigii sunt tari ca piatra și Domnul se înalță iute ca săgeata. Am amestecat un pic versurile, că au făcut copiii o ciorbă de colinde de au zăpăcit vecinii. Dar tot a fost bucurie și fericire împrăștiată cu drag de o trupă de 8 fete pline de energie și copilărie. Au răsunat holurile blocurilor vecine, copiii nu au colindat și pe la case, că nu sunt obișnuiți. Noi, ca invitați, nu comentăm, doar participăm activ. Eu, cărăuș de sacoșe pline cu covrigi, bomboane, mere, eugenii, clementine, prăjiturele, bomboane, au primit chiar și bani. Dar a fost recoltă mai slabă față de anii trecuți. Mulți oameni plecați de acasă, plus unii care nu au vrut să deschidă, treaba lor. Eu m-am bucurat de explozia de bucurie din vocile și sufletele lor când primeau orice de la oamenii care le deschideau ușa și le ascultau cântând. Nu și-au bătut joc, chiar au cântat frumos și am apreciat aplombul. Dacă la prima scară alergau de sus în jos, de la a treia scară de bloc deja gâfâiau și "Domn, Domn" s-a transformat in "Dooooooomn, Domn", se simțea oboseala. Și e vorba de copii activi, dar au pornit prea în forță. Deh, dacă nu m-au ascultat, eu am experiență de la cursele de biciclete. N-ai fi zis că există vreo legatură. Iat-o. Nu am stat decât o oră și jumătate, au rupt picioarele pe scări și corzile la cântare, dar le-a ieșit. Obiectiv îndeplinit, avem copii fericiți. Gata, poa' să vină Crăciunul. 

    Ne-am întors acasă, am inventariat "prada", lumea mulțumită, ne băgăm la ecrane. Mâncăm, urmărim chestii. Ajung și eu într-un final să verific ultimele clipuri. Din greșeală dau peste rezumatul cursei de ciclocros din Belgia de la Mol, nu era încărcată cursa, acum e aici dacă vrei să îi vezi pe eroii mei. Mi-a părut rău că nu am văzut cursa cap-coadă, mai ales că a câștigat eroul meu Wout van Aert, scuze de spoiler, dar nu mă pot abține. A câștigat, frate, și îmi pare bine că e în formă, mai sunt șase săptămâni până la Mondiale și aș vrea să fie cel mai primul. Ete, că a mai ieșit de un articol. Mă bag la un Pătraru cu Starea sănătății și apoi somn. Mulțumesc pentru atenție. Noapte. Bună. 😀😀😀

Mathieu, Wout și Thomas.