Mai poți? Eu abia respir. Nu de la mâncare, ci pentru că am ieșit cu bicicleta și am tras ceva de mine ca să fac cât mai mulți kilometri, că am provocarea Rapha 500 până la revelion. Am început pe 24, sunt un pic în urmă, dar aproape de grafic. Mulțumesc familiei că m-a lasat să ies și ieri în zi de mare sărbătoare, am făcut loc pentru sarmale și cârnați, dar am mâncat de am obosit, băutură puțină, ceva țuică fiartă cu covrigi și șorici, m-a uns pe suflet. Friptură, sarmale, tobă, lebăr, caltaboș, cozonac și prăjituri la greu, o bere pe final și totul stropit cu cola. Masa preferată a ciclistului din mine. Azi am reluat festinul, dar mai pe lejeranu, că știam că am de plimbat roțile de la bicicletă prin comitat. Și m-a bătut un vâââânt, vai de dinții mei. Am fost până la DN1, mă gândeam la un titlu de știri, "Trafic de infarct. Nicio mașină!". Cum ar fi? Ieri era pustiu, dar nu atât de gol, lumea umblă mereu încolo și încoace, dar s-a simțit pauza de masă de Crăciun, azi lumea a reintrat în normal, magazine deschise și alergătură. Totuși, puține tiruri față de obicei, dar o să își revină. Mâine am în program o tură mai lungă de o sută, aș vrea să mă duc până la mamaia mea, să îi duc ceva dulce și să îi beau cafeaua. Eu am mâncat, m-am adăpat, acum scriu ce pot și mă bag să caut cursa de ciclocros de azi să văd ce a mai făcut Wout al meu. Emma e cu prietenele ei și putem respira.
De acest Crăciun am dat 5 mesaje și am primit 5, am vorbit cu familia și cam atât. Fără mii de mesaje și telefoane, parcă nu mai e nebunia de acum câțiva ani, sau poate nu mai sunt eu în zona aia în care vrei să fii în contact permanent cu toată lumea. Fostul meu șef mi-a dat un mesaj scurt, fără stres, cuvinte calde și urări inimoase. Săptămâna asta nu muncesc, dar o să mai intru din când în când că poate e ceva urgent și e nevoie de mine. Tot fără stres. Ne-am făcut targetul până în Crăciun, nu ar mai trebui să fie mari probleme de rezolvat, dar cine știe. Îmi place să știu lucrurile aranjate și dorm mai liniștit. Nu am insomnii de la munca neterminată, știu că dau tot ce pot și dacă rămâne ceva, e și mâine o zi. Acum, ce să zic, e timp și la anul. O să încerc să profit de această pauză de muncă să îmi fac damblaua cu bicicleta și sunt sigur că îmi va ajuta moralul și motivația ciclistă. Am mai zis cumva cât de bine mi-a făcut mie ciclismul? Cât de mult simt că am evoluat și am crescut de când merg pe două roți și alerg de nebun pe coclaurile patriei? Mereu mai departe, mai sus, mai greu, mai bine, am tras de mine și am progresat și devenit cel de azi. Un minunat! Și eu mă minunez când mă văd în oglindă. Îmi dau și bună ziua câteodată. Autografe încă nu!
 |
| Crăciun înseamnă mai mult sarmale decât Iisus. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu