Scriitorul din mine 27.12.2022

    Bună dimineața. V-a fost buna viața? Așa ne salută Emma când e în formă la prima oră. Se anunță o zi frumoasă, soarele se uită la mine prin geam dar are o uitătură rece. E doar un grad, dar se va duce spre 12. Minune de după Crăciun. Și e așa de uscat și bine că faci păcat de nu ieși la plimbare. Cu bicicleta, cu pasul, cu trotineta, la alergare, orice fel de activitate fizică ajută. Eu îl tot urmăresc pe Pătraru și îmi dau seama că am un program și meniu de viață cât se poate de sănătos. Dar nu trebuie să îmi confirme cineva teoriile, văd pe mine efectele unei educări continue în ceea ce privește un stil de viață sănătos. E greu să îți păstrezi un ritm de viață activ, dar e și mai greu să îl deprinzi de la zero. Dar trebuie să începi de undeva. Fiecare călătorie începe cu un pas. Nu ai nevoie de investiții semnificative, nu trebuie să rupi prea mult timp din programul tău. Și să fim serioși, câte ore le stai în fața unui ecran, dar nu la muncă? Am citit undeva că deprinderea unui obicei are nevoie de 20 de zile consecutive și deja ți-a intrat în normal. Eu am testat și nu mi se aplică. Trebuie să lucrezi mereu cu tine, să tragi și în zilele în care ai vrea să lenevești sau să rupi mațul că nu ți se întâmplă nimic. Eu sufăr la partea cu masa. Dar aici lucrez intens și mă ajustez  ca să completez toate căsuțele necesare.

    Exercițiul fizic îl bifez, deși eu merg mult pe bicicletă și cam zac când nu ies. Adică stau ca o euglenă verde și nu mișc un deget în multe zile. Sedentarismul mă afectează și pe mine, și mă mai ridic de la birou și fac câțiva pași, mă duc în curte și îmi clătesc ochii cu soare și nori. Nu reușesc să fac exercițiile de stretching recomandate de medicul de medicina muncii, dar din când în când mai bag și d-alea, de râd fetele mele că mă rup. Am avut câteva dimineți în care mă trezeam cam țeapăn, și în timp ce mă schimbam am băgat niște exerciții usoare și altfel îmi începeam ziua. Dar nu am reușit să creez o rutină, nu îmi iese zilnic. Mă agăț de oameni cunoscuți care mi-ar servi drept exemplu, dar nici așa nu merge. Cred că am nevoie de un plan și un obiectiv, ce vreau să obțin. Acum sunt cu adunatul de kilometri, dar am zis că de la 1 ianuarie, mă apuc. Vedem ce iese, am atâtea încercări și eșecuri încât a devenit normal să nu îmi iasă. Zic să fiu anormal. Stiu oameni care își făceau abonament la sală și ajungeau să se oblige să meargă spunându-și că e și păcat că au dat bani și nu se duc. Dar nici la ei nu funcționa mereu, că nu mai plateau abonamentul la un moment dat. La mine functionează doar dacă încep să mă resimt și mă ia cu panică, îmbătrânesc și mă ramolesc. Deși visez să merg cu bicicleta și la o sută de ani. Sau măcar să fiu plimbat de cineva, ca pe moaște la zile mari!😀😀😀😀

Rezoluții de an nou.

Scriitorul din mine 26.12.2022

    Mai poți? Eu abia respir. Nu de la mâncare, ci pentru că am ieșit cu bicicleta și am tras ceva de mine ca să fac cât mai mulți kilometri, că am provocarea Rapha 500 până la revelion. Am început pe 24, sunt un pic în urmă, dar aproape de grafic. Mulțumesc familiei că m-a lasat să ies și ieri în zi de mare sărbătoare, am făcut loc pentru sarmale și cârnați, dar am mâncat de am obosit, băutură puțină, ceva țuică fiartă cu covrigi și șorici, m-a uns pe suflet. Friptură, sarmale, tobă, lebăr, caltaboș, cozonac și prăjituri la greu, o bere pe final și totul stropit cu cola. Masa preferată a ciclistului din mine. Azi am reluat festinul, dar mai pe lejeranu, că știam că am de plimbat roțile de la bicicletă prin comitat. Și m-a bătut un vâââânt, vai de dinții mei. Am fost până la DN1, mă gândeam la un titlu de știri, "Trafic de infarct. Nicio mașină!". Cum ar fi? Ieri era pustiu, dar nu atât de gol, lumea umblă mereu încolo și încoace, dar s-a simțit pauza de masă de Crăciun, azi lumea a reintrat în normal, magazine deschise și alergătură. Totuși, puține tiruri față de obicei, dar o să își revină. Mâine am în program o tură mai lungă de o sută, aș vrea să mă duc până la mamaia mea, să îi duc ceva dulce și să îi beau cafeaua. Eu am mâncat, m-am adăpat, acum scriu ce pot și mă bag să caut cursa de ciclocros de azi să văd ce a mai făcut Wout al meu. Emma e cu prietenele ei și putem respira. 

    De acest Crăciun am dat 5 mesaje și am primit 5, am vorbit cu familia și cam atât. Fără mii de mesaje și telefoane, parcă nu mai e nebunia de acum câțiva ani, sau poate nu mai sunt eu în zona aia în care vrei să fii în contact permanent cu toată lumea. Fostul meu șef mi-a dat un mesaj scurt, fără stres, cuvinte calde și urări inimoase. Săptămâna asta nu muncesc, dar o să mai intru din când în când că poate e ceva urgent și e nevoie de mine. Tot fără stres. Ne-am făcut targetul până în Crăciun, nu ar mai trebui să fie mari probleme de rezolvat, dar cine știe. Îmi place să știu lucrurile aranjate și dorm mai liniștit. Nu am insomnii de la munca neterminată, știu că dau tot ce pot și dacă rămâne ceva, e și mâine o zi. Acum, ce să zic, e timp și la anul. O să încerc să profit de această pauză de muncă să îmi fac damblaua cu bicicleta și sunt sigur că îmi va ajuta moralul și motivația ciclistă. Am mai zis cumva cât de bine mi-a făcut mie ciclismul? Cât de mult simt că am evoluat și am crescut de când merg pe două roți și alerg de nebun pe coclaurile patriei? Mereu mai departe, mai sus, mai greu, mai bine, am tras de mine și am progresat și devenit cel de azi. Un minunat! Și eu mă minunez când mă văd în oglindă. Îmi dau și bună ziua câteodată. Autografe încă nu! 

Crăciun înseamnă mai mult sarmale decât Iisus.

Scriitorul din mine 24.12.2022

    Moș Ajun a venit. Cam ud, dar cald. Cum să ratez o ieșire pe uscat și întoarcere pe umed? Nu a plouat atât de tare, dar a sărit de jos și a intrat pe la fermoare, cu tot cu noroi sau baligă. Pare că mă plâng dar nu e deloc așa. Urâtă zi afară, bine că e frumos înăuntru. Am mâncat, acum suntem la joacă. Fetele pe ecranele lor, eu cu ecranul meu. Las cursa de ieri să curgă și mă prefac că sunt pe modul Creație cu aberație. Dimineață iar am avut ceva idei de glume pe care le-am trecut în telefon, nu sunt atât de bune încât să le scriu aici, dar le țin ca puncte de plecare pentru idei viitoare. M-am plimbat azi cu bicicleta printr-o zonă liniștită, asfalt bun si cu puține mașini. Fumul greu de la sobele cu lemne era ținut jos de presiunea atmosferică mare, părea că mă plimb pe lângă Copșa Mică în zilele glorioase. Dar aerul nu era înecăcios, atmosfera în schimb era de plumb. Pune și apa și mozolul de jos și iese un tablou normal de iarnă. Am ginit câteva case vechi cu pomi și ceva teren, poate într-un viitor apropiat ne luăm una. Eu speram să fie soare, chiar m-a surprins dimineață când bătea puternic prin geam. Am văzut la prognoză că plouă pe la 13 și la 10 eram în pregătiri. Dar tot m-a prins. Un pic de frig la dejte, ceva răcoare la cap, dar mi-am revenit cu un duș fierbinte și două cafele calde. 

    Lumea a plecat la cumpărături și m-a lăsat pe mine să mă ocup de salata orientală. Și mi-a ieșit. Au mâncat copiii de le pocneau fălcile, bună mâncarea de post. Asta ca pregătire pentru nebunia de mâine. A făcut soacră-mea toate felurile posibile, eu mi-am propus să mănânc câte puțin și din toate. Nu știu dacă mâncarea face Crăciunul mai frumos, dar cu siguranță e mai frumos cu de toate. Cumva înțeleg rostul postului astfel încât să te bucuri de gustul mâncării un pic mai mult. Dar nu înțeleg îmbuibarea până la îmbolnăvire după o pauză de la carne și grăsimi. Cum, frate, să ajungi la urgențe de la mâncare? Sau băutură? Măsura e cea mai bună soluție. Și eu tot cu măsură mănânc și beau. Tona e unitate de măsură, nu!? Că doar nu oi bea cu gramul!😀😀😀 Hai că mă duc să îmi spăl bicicleta, că poate vine Moșul și îmi atârnă ceva de ghidon! Ai fost cuminte, ai ghetele pregătite? Hai sărbători fericite, că mâine nu cred că mai scriu. Crăciun fericit!

Amintire de ieri. Poza de azi e prea deprimantă. :))