Vinerea Mare

     Neața, vericule! Ai chef de citit? Că eu am chef de scris dar nu prea am timp. E urât afară dar am în plan să bag o tură de bicicletă la pădure. Am de muncă azi, dar sper să îi rezolv repede pe băieții mei, noroc că nu e șeful la birou și îmi fac eu programul. Sunt ceva chestii urgente, dar le facem. Acasă e liniște, încă nu e pace, dar ne așezăm, a scăpat doamna de proiect cu felicitări, masa și dansul mai târziu, avem de recuperat somn și energii. E cam praf prin curte și nu e rost de prea multă discuție în contradictoriu, că o cotesc toată în jos sau pe geam, și nu e a bună. Ne revenim, că nu avem încotro. Ce ziceam, că nu am treabă? Stai așa, mă sună un coleg. Reviu. Ce să mai reviu!? Tre' să fug să iau copil de la școală, și mi-e teamă că îmi pierd cuvintele pe drum, să dau repede. E vineri, apoi avem timp de alergare, de citire, de scriere poate. Suntem pe plus, mulțumim Doamne, cât se poate de sănătoși fizic, recuperăm noi și țiglele lipsă, bani avem, datorii garlă, apă vine de la magazin, că Paltinu s-a stricat, dar ne descurcăm. Nu e sfârșitul lumii, sunt doar probleme de rezolvat și trebuie să nu disperăm, le luăm pe toate pe rând și bifăm câte o căsuță, multi-tasking e pentru nebuni, mie nu îmi iese nimic dacă mă ocup de 2 chestii simultan. Cum ar fi să scriu 7 articole o dată? Napoleon să mă strigi pe urmă! Băi și am zis să nu fac pauză, că uit firul conștiinței și îmi ia mult să îl leg la loc. Naah, nu îmi iese, o las așa până aici, că o trag prea tare de păr și se rupe degeaba. Mă bag înapoi la muncă, am de tras dacă vreau să pup și o oră de coclau azi. Hai, ura, la revedere multă și bună!😀😀😀

Look-ul meu de sezon. 

Every day is a school day - zilnic învățăm ceva nou.

     Cum s-ar zice în limba dacă, precursoarea latinei și a danezei, în fiecare zi învățăm câte ceva. Hai bună dimineața la toată lumea din comitat, nu e decât 11 și ceva și eu azi am liber de la orânduire (aia corporatistă, nu cea familială) și îmi fac de cap. Abia acum beau cafeaua, m-am lungit cu un ceai de la micul dejun și nu am avut chef să îmi mișc hoitul spre a-mi procura licoarea neagră. Acum o am, e a mea, sunt la prima cană din două, porția mea zilnică. Am făcut și ceva pentru muncă, o să mă conectez la vreo două ședințe, ca să nu rămân în urmă și să bubuie răbojul mâine când mă întorc la birou. Mă știi un tip lax, lejer la mansardă și cu abordarea "dolce far' niente" deși nu mi-s italiano vero, dar îmi place să am o agendă cât mai lejeră și atunci sacrific ceva atenție și ore pentru o mai bună organizare. Nu te gândi că m-a lovit pe mine fulgerul inteligenței și am trezit constiința lucrului bine făcut, soția mea dragă m-a învățat, cu forța, dar m-a învățat să fac lucrurile mai bine. "Lasă-mă să te las" s-a transformat în "dacă tot fac, măcar să îl fac ca lumea". Clar mă ajută și la muncă, și de acolo am învățat anumite abordări sănătoase. Te-am plictisit destul aici și nu mai dau exemple cu mine, că eu sunt mirobolant de senzațional, am purces la scris cu gândul la doamna mea, care azi are examen. Și-a luat ea inima-n dinți și ghiozdanul la spinare și s-a înscris la un curs de design, pasiunea ei de o viață care s-a materializat în casele pe care le-a renovat și viețile pe care le desenază în familia noastră. A zis să își ia și o diplomă oficială, poate se va apuca de treabă și în mod mercantil, că doar știi, e bine să îmbini utilul cu plăcutul, dar nu vital. S-a apucat de 3 luni, a făcut naveta la București, 2 zile pe săptămână, a avut de învățat aplicații și programe de care nu auzise în viața ei, are de făcut prezentări și randări și măsurâtori și de tocit. Da, da, are de învățat. Că nu primeste diploma doar pentru că se duce și a plătit. Mamă, ce cafea bună am! Efortul depus e uriaș față de ce făcea înainte de curs, dar îi priește, are altă energie, altă abordare și poftă de viață. Azi e ziua cea mare, are test scris și apoi își prezintă proiectul, o casă de vis aș spune, exact ce o definește pe ea se vede în proiectul ăsta. Perfect. Suntem foarte mândri de ea, că face ce îi place și se împlinește, treaba ei ce face pe urmă, e o experiență nouă și foarte utilă. Suntem pe aceeași pagină în legatură cu viața, oamenii trebuie să evolueze, să urce, să cunoască, să știe, să facă. Comoditatea mea are de suferit la auzul acestor cuvinte, dar și mie îmi place să mă uit în urmă și să îmi dau seama că am făcut un pas înainte, în sus, în bine chiar. Avem emoții, dar nu de rezultat, cât de experiența în sine! O bucurie nu vine niciodată singură, toate se întâmplă cu un scop. Vedem noi mai târziu, sănătoși să fim! Hai ura și la școală! 😀😀😀😀😀

O casă fără suflet nu e acasă.

Decembrie îngust

     Haide noroace, dragul meu cititor, am chef de scris dar nu prea am timp. Am băgat o oră jumate de pădure cu frunze ude și o porție de noroi plus o tentativă de zbor sol-sol după ce am lovit o piatră dușmănoasă în timpul unei reverii diurne. Noroc că nu am căzut, dar am maronit pantalonii. Am ajuns cu bine, am băgat un duș fierbinte și sunt alt om. Mai curat, desigur, parcă și mai frumos. Deștept?! Nush' ce să zic! Am o cafea mare, un cafeloi mai degrabă, a plecat soția spre treburi capitale și am rămas patron pe meleag. Nu am timp de aberat prea mult că o tai la școală imediat, să nu mă aștepte al meu copil, că dă nasol la cv. Bună cafea, săr'naaa! Ieri nu am apucat să fac nimic. Nici bicicletă, nici alergare, doar ce am putut să schimb un cauciuc. Am băgat muncă, am băgat familie. Era nevoie și de d-astea. Că luna asta mai mult nu muncesc, serios. Mi-au rămas ceva zile libere și a trebuit să le înghesoi în luna asta, că, cică, le pierd. Nu stau acum cu legea în mână și cu cearta în gură, am impresia că nu au voie să îți anuleze zilele, ai posibilitatea să mai iei din ele și în trimestrul I de la anul, dar nu vreau să mă cert cu șefii mei. Eu am încercat să îmi iau 5-7 zile în fiecare trimestru, în primul rând ca să nu mă obosesc prea tare la cervelone, nu neapărat să nu am prea multe în decembrie. Dar tot s-au adunat câteva spre final, așa că e bine, nașule, nu prea muncesc, am timp de planul meu de antrenament, vreau să termin cartea lui Paleologu, care e grea că e el prea deștept pentru nivelul meu, dar nu mă las. Mă laud și eu pe urmă că am citit o carte tare, nu neapărat că am înțeles. Eu mă folosesc de tot ce prind ca să fur idei și să pun la mine pe blog, dar de la el aș putea fura doar niște numerotare foi sau așezare în pagină. DEX într-o mână, google în cealaltă și o gătesc eu. Nici nu știu să dau aici un exemplu de cuvânt deștept, că nu îl știu. Am citit fo' treij' de pagini și nu am reținut decât Plutarh, un filozof greco-roman, care a scris ceva despre vieți paralele. Atât. Restul, mambo-jambo. Zău! O reiau și încerc să fiu atent la ce spune autorul. Promit. Bag rebus în orele fără familie sau ciclocros la tv, ascult la Pătraru, ceva Buzoianu și podcasturi cu știri pe Recorder și alți baieți deștepți, dar nu mă consum ca înainte, am și pauze de la stiri, mă protejez. A fost un an greu și încerc să îmi încarc bateriile, nu știu ce va fi la anul, economic și politic, ne pregătim. E bine să fii liber, fără muncă, să ai timp de plăceri nevinovate, să te ții de un program de pregătire în speranța că o să fii în formă la naționalele de ciclocros, să ai timp să citești, să meditezi, să scrii sau nu, poate și ceva muncă prin curte și casă. La vita e' bella! 😊😊😊😊

Nu mai e timp de gândit(ori).