Cum s-ar zice în limba dacă, precursoarea latinei și a danezei, în fiecare zi învățăm câte ceva. Hai bună dimineața la toată lumea din comitat, nu e decât 11 și ceva și eu azi am liber de la orânduire (aia corporatistă, nu cea familială) și îmi fac de cap. Abia acum beau cafeaua, m-am lungit cu un ceai de la micul dejun și nu am avut chef să îmi mișc hoitul spre a-mi procura licoarea neagră. Acum o am, e a mea, sunt la prima cană din două, porția mea zilnică. Am făcut și ceva pentru muncă, o să mă conectez la vreo două ședințe, ca să nu rămân în urmă și să bubuie răbojul mâine când mă întorc la birou. Mă știi un tip lax, lejer la mansardă și cu abordarea "dolce far' niente" deși nu mi-s italiano vero, dar îmi place să am o agendă cât mai lejeră și atunci sacrific ceva atenție și ore pentru o mai bună organizare. Nu te gândi că m-a lovit pe mine fulgerul inteligenței și am trezit constiința lucrului bine făcut, soția mea dragă m-a învățat, cu forța, dar m-a învățat să fac lucrurile mai bine. "Lasă-mă să te las" s-a transformat în "dacă tot fac, măcar să îl fac ca lumea". Clar mă ajută și la muncă, și de acolo am învățat anumite abordări sănătoase. Te-am plictisit destul aici și nu mai dau exemple cu mine, că eu sunt mirobolant de senzațional, am purces la scris cu gândul la doamna mea, care azi are examen. Și-a luat ea inima-n dinți și ghiozdanul la spinare și s-a înscris la un curs de design, pasiunea ei de o viață care s-a materializat în casele pe care le-a renovat și viețile pe care le desenază în familia noastră. A zis să își ia și o diplomă oficială, poate se va apuca de treabă și în mod mercantil, că doar știi, e bine să îmbini utilul cu plăcutul, dar nu vital. S-a apucat de 3 luni, a făcut naveta la București, 2 zile pe săptămână, a avut de învățat aplicații și programe de care nu auzise în viața ei, are de făcut prezentări și randări și măsurâtori și de tocit. Da, da, are de învățat. Că nu primeste diploma doar pentru că se duce și a plătit. Mamă, ce cafea bună am! Efortul depus e uriaș față de ce făcea înainte de curs, dar îi priește, are altă energie, altă abordare și poftă de viață. Azi e ziua cea mare, are test scris și apoi își prezintă proiectul, o casă de vis aș spune, exact ce o definește pe ea se vede în proiectul ăsta. Perfect. Suntem foarte mândri de ea, că face ce îi place și se împlinește, treaba ei ce face pe urmă, e o experiență nouă și foarte utilă. Suntem pe aceeași pagină în legatură cu viața, oamenii trebuie să evolueze, să urce, să cunoască, să știe, să facă. Comoditatea mea are de suferit la auzul acestor cuvinte, dar și mie îmi place să mă uit în urmă și să îmi dau seama că am făcut un pas înainte, în sus, în bine chiar. Avem emoții, dar nu de rezultat, cât de experiența în sine! O bucurie nu vine niciodată singură, toate se întâmplă cu un scop. Vedem noi mai târziu, sănătoși să fim! Hai ura și la școală! 😀😀😀😀😀
 |
| O casă fără suflet nu e acasă. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu