Francejii și apa

     Muicăăăă, v-am zis io că ne fură ăștia apa? Nu, nu v-am zis, că nu sunt idiot. Dar alții sunt. Asistăm la o punere în scenă a unui program de înfometare și însetare a poporului dac, că am început să ne trezim în conștiință și e posibil să luam lumea pe sus ca să o întoarcem pe dos, că habar n-avem cum se face așa ceva. Cert e că ne-au luat apa și aurul aluvionar de la Vidraru, acum au țintit precis barajul Paltinu, unde e o poartă secretă spre tunelurile dacice, de acolo se ia apa ca să facă baie magică bravii conducători ai acestui măreț popor. Acum, că ne-au vândut la franceji, am rămas cu sticlele de plastic în mână, așteptând la mila lor. Păi io, dacă aș fi patriot, aș ieși în stradă să îmi strig indignarea, să o dea jos p-aia de la mediu, că în mandatul ei se întâmplă toate nenorocirile: Praid, Vidraru, Paltinu. Nu vedeți cât de clară e treaba!? 35 de ani cu psd și penele nu s-a întâmplat nimic rău, era numai lapte și miere, iar acum, crize și probleme, inflație și inflamație de rânză patrioată. Nu se poate așa ceva! Să vină Adrian Năstase și Iliescu să ne salveze. L-aș chema și pe Văcăroiu, chiar și pe mineri i-aș primi cu drag, numai să scăpăm de progresiștii ăștia ghey care ne distrug țara. Avea dreptate guru Georgescu când zicea că trebuie să luăm aminte la învățătura rusească, de acolo să ne luăm lumina, în continuare, că avem prin cine, clar. Ia să te uiți unde a ajuns Rusia cu atitudinea ei imperialistă, cu toate eliberările și de-nazificările pe care le conduce în regiune? Am fost noi proști și ne-am tăiat cordonul ombilical de mama rusia in '89, că eram și noi departe acum. Departe spre vest, da, că aștia ne țin în întuneric, prostie și sărăcie. Am ajuns să nu îi mai sufăr pe ruși, nu eram atât de convins, dar recent am realizat de ce nu am progresat noi ca popor. Nu ne-a ținut UE pe loc, aia chiar ne-au tras în sus de au amețit comuniștii care încearcă acum să ne întoarcă barca spre est, să ne plouă din rusia. Războiul ăsta hibrid a scos la iveală ce credeam că a murit, spiritul lui Ceaușescu la Târgoviște a prins iar viață. Și lumea chiar crede că era mai bine pe vremea aia. Chiar crede că UE ne fură resursele și ne sărăcește. Asta pentru că ignoră adevărul, cifrele seci, realitatea din jur chiar. Păi și ce să faci, să îți piezi cumpătul încercând să le deschizi ochii amețiților sau să îți vezi de ale tale!? E imposibil. Ruptura din societatea actuală e cauzată în primul rând de lipsa educației, a simțului critic, a bunului simț și a rușinii. Mulți încep să își piardă speranța, dar eu mi-o alimentez mereu cu dorința de a nu îmi părăsi țara din cauza proștilor. Dar nici nu mă văd luându-i în brațe pe legionari și ruși doar ca să stau în țara mea! Bag picioarele în valize și o tai de nu mă mai uit înapoi decât ca să fiu sigur că am pus destulă distanță între mine și întuneric! Bezna minții e mai periculoasă ca o gaură neagră, ne înghite speranțele și visele!

Creierul apare doar ca dramatizare, e personaj fictiv la unii.

Vinerea Mare

     Neața, vericule! Ai chef de citit? Că eu am chef de scris dar nu prea am timp. E urât afară dar am în plan să bag o tură de bicicletă la pădure. Am de muncă azi, dar sper să îi rezolv repede pe băieții mei, noroc că nu e șeful la birou și îmi fac eu programul. Sunt ceva chestii urgente, dar le facem. Acasă e liniște, încă nu e pace, dar ne așezăm, a scăpat doamna de proiect cu felicitări, masa și dansul mai târziu, avem de recuperat somn și energii. E cam praf prin curte și nu e rost de prea multă discuție în contradictoriu, că o cotesc toată în jos sau pe geam, și nu e a bună. Ne revenim, că nu avem încotro. Ce ziceam, că nu am treabă? Stai așa, mă sună un coleg. Reviu. Ce să mai reviu!? Tre' să fug să iau copil de la școală, și mi-e teamă că îmi pierd cuvintele pe drum, să dau repede. E vineri, apoi avem timp de alergare, de citire, de scriere poate. Suntem pe plus, mulțumim Doamne, cât se poate de sănătoși fizic, recuperăm noi și țiglele lipsă, bani avem, datorii garlă, apă vine de la magazin, că Paltinu s-a stricat, dar ne descurcăm. Nu e sfârșitul lumii, sunt doar probleme de rezolvat și trebuie să nu disperăm, le luăm pe toate pe rând și bifăm câte o căsuță, multi-tasking e pentru nebuni, mie nu îmi iese nimic dacă mă ocup de 2 chestii simultan. Cum ar fi să scriu 7 articole o dată? Napoleon să mă strigi pe urmă! Băi și am zis să nu fac pauză, că uit firul conștiinței și îmi ia mult să îl leg la loc. Naah, nu îmi iese, o las așa până aici, că o trag prea tare de păr și se rupe degeaba. Mă bag înapoi la muncă, am de tras dacă vreau să pup și o oră de coclau azi. Hai, ura, la revedere multă și bună!😀😀😀

Look-ul meu de sezon. 

Every day is a school day - zilnic învățăm ceva nou.

     Cum s-ar zice în limba dacă, precursoarea latinei și a danezei, în fiecare zi învățăm câte ceva. Hai bună dimineața la toată lumea din comitat, nu e decât 11 și ceva și eu azi am liber de la orânduire (aia corporatistă, nu cea familială) și îmi fac de cap. Abia acum beau cafeaua, m-am lungit cu un ceai de la micul dejun și nu am avut chef să îmi mișc hoitul spre a-mi procura licoarea neagră. Acum o am, e a mea, sunt la prima cană din două, porția mea zilnică. Am făcut și ceva pentru muncă, o să mă conectez la vreo două ședințe, ca să nu rămân în urmă și să bubuie răbojul mâine când mă întorc la birou. Mă știi un tip lax, lejer la mansardă și cu abordarea "dolce far' niente" deși nu mi-s italiano vero, dar îmi place să am o agendă cât mai lejeră și atunci sacrific ceva atenție și ore pentru o mai bună organizare. Nu te gândi că m-a lovit pe mine fulgerul inteligenței și am trezit constiința lucrului bine făcut, soția mea dragă m-a învățat, cu forța, dar m-a învățat să fac lucrurile mai bine. "Lasă-mă să te las" s-a transformat în "dacă tot fac, măcar să îl fac ca lumea". Clar mă ajută și la muncă, și de acolo am învățat anumite abordări sănătoase. Te-am plictisit destul aici și nu mai dau exemple cu mine, că eu sunt mirobolant de senzațional, am purces la scris cu gândul la doamna mea, care azi are examen. Și-a luat ea inima-n dinți și ghiozdanul la spinare și s-a înscris la un curs de design, pasiunea ei de o viață care s-a materializat în casele pe care le-a renovat și viețile pe care le desenază în familia noastră. A zis să își ia și o diplomă oficială, poate se va apuca de treabă și în mod mercantil, că doar știi, e bine să îmbini utilul cu plăcutul, dar nu vital. S-a apucat de 3 luni, a făcut naveta la București, 2 zile pe săptămână, a avut de învățat aplicații și programe de care nu auzise în viața ei, are de făcut prezentări și randări și măsurâtori și de tocit. Da, da, are de învățat. Că nu primeste diploma doar pentru că se duce și a plătit. Mamă, ce cafea bună am! Efortul depus e uriaș față de ce făcea înainte de curs, dar îi priește, are altă energie, altă abordare și poftă de viață. Azi e ziua cea mare, are test scris și apoi își prezintă proiectul, o casă de vis aș spune, exact ce o definește pe ea se vede în proiectul ăsta. Perfect. Suntem foarte mândri de ea, că face ce îi place și se împlinește, treaba ei ce face pe urmă, e o experiență nouă și foarte utilă. Suntem pe aceeași pagină în legatură cu viața, oamenii trebuie să evolueze, să urce, să cunoască, să știe, să facă. Comoditatea mea are de suferit la auzul acestor cuvinte, dar și mie îmi place să mă uit în urmă și să îmi dau seama că am făcut un pas înainte, în sus, în bine chiar. Avem emoții, dar nu de rezultat, cât de experiența în sine! O bucurie nu vine niciodată singură, toate se întâmplă cu un scop. Vedem noi mai târziu, sănătoși să fim! Hai ura și la școală! 😀😀😀😀😀

O casă fără suflet nu e acasă.