Sistemul (ne) lucrează

     Oooo, dar ce avem noi aici? O bună dimineața cât o cafea lungă și bună, nu neapărat neagră și tare, că am o vârstă, deh, dar merge. Bună dimi la toată lumea frumi de pe coclauri. Azi am bifat vizita medicală, m-au lăsat să plec acasă, e de bine. Mai am de făcut asigurarea pentru la anul și gata, pot să mă declar amator licențiat în tainele ciclocrosului. Clar pot să mă duc și la alte discipline, dar mai e până acolo. Deși, să fiu sincer, ca să maximizez efectele costurilor și eforturilor aferente, ar cam trebui să mă duc și alte naționale. Poate șosea sau contratimp, depinde unde se vor desfășura. Doamna mea încă nu știe, dar am și planul ăsta. Vedem, sunt alte priorități pe răboj și nu mă apuc eu acuma să zgâlțâi barca mariajului cu submarine ștrengărești, mai e până departe. Uuuu, ce cafea bună am, trăi-mi-ar clanul fericit și sătul! Mi-a zis nenea doctorul să evit mâncarea rece, cică îmi dă stomacul peste cap. Bun, notăm, ajustăm, deși eu nu prea am fost un fan al mâncărurilor reci, și nici înghețată nu prea bag, deși îmi place, mănânc rar. Câte o găleată! Cred că la asta s-a referit nenea, mai știi! Stai, că am luat-o pe arătură cu bicicletele, în loc să rămân pe bătătura cu știrile. Lumea iese în stradă, cere demisii, schimbare, dar nu prea se întâmplă nimic. Știu că orice minune durează trei zile, și nu îmi plac revoluțiile, adică prefer o schimbare lentă, de substanță și de durată decât una făcută pe genunchi și fără efecte. Tot o vedem pe doamna Koveși plimbată prin gurile tuturor prompteristelor, deși multe televiziuni au tăcut în legătură cu scandalul dezvăluirilor de la RECORDER, ba chiar unii zic că atentăm la independența justiției dacă îndrăznim să comentăm, că deh, așa e la democrație, ciocu' mic și joc de șpagă, să fie bine și să nu fie rău. Nu mai merge. Sper să apară schimbarea. Dar tot am zis de Koveși, e bine să nu uităm ce a făcut doamna, pe cine a servit și deservit, să nu ne imaginăm că vine vreo salvare cu ea și scăpăm de corupție. Nu zic că fără ea se face treabă, dar nici nu mă amăgesc că e vreo lumină. Mai ales că se știe că e slabă la intelect și nu rupe pe meserie. O doamnă care a livrat, apoi a primit recompensa și acum vrea înapoi la Românica să mai primească niște ordine. Nu mă înjura, eu așa văd lucrurile, poate mă înșel. Văd că nu am mai ținut rubrica zilnică, mai am și alte lucruri de făcut, dar îmi place să vin aici și să scriu ceva să rămână pentru strănepoți. Tu îți dai seama, să mă citească și citeze cineva pe mine? Izvoarele lui Mancuso, letopisețul de la Târgoviște. Moamă, gata, m-am realizat! Haide spor la cumpărături, mai e un pic! Colinde, colinde! 😀😀😀😀😀

Vremuri grele doar pentru unii corupți.

Ce zi e azi?

     Lungă și grea? Fără bicicletă sau alergare? Cu stres și nervi și dureri de cap? Deci o zi normală de joi. Dar cu bicicletă sau alergare, clar, că nu vreau să mă las. Deși e o săptămână ușoară de antrenament, tot trebuie să ies, mai ales pentru aerisit podul care cam fumegă și îi iau pe oameni pe sus degeaba. E cald afară, pe plus grade, nu știu câte, dar dacă mie nu îmi e frig atunci chiar nu e. Mi-am băut cele două cafele, am fost la ceva cumpărături de o zi, am fost la medic de familie pentru o hârtie legată de licența mea de ciclist amator de senzații noroioase. E aglomerat în oraș, se simte că vin sărbătorile, lumea e pusă pe cumpărături și să aibă tot ce trebuie, vecinul a tăiat porcul și îl pârlește cu drag. Miroase bine, dar parcă nu îmi mai place obiceiul ăsta barbar. Am participat și eu activ la tăieri de porc, eu eram cel băgat în coteț să lege procul de un picior din spate și apoi să țin de el când e tăiat și eviscert. Am fost acolo, nu știu dacă m-a marcat în vreun fel, nu îmi vine să omor oameni de la asta, nu știu dacă am vreo doză mai mare de nebunie, dar în prezent dezavuez. Nu îi judec pe oameni, fiecare facă orice vrea până la poarta mea. Eu nici găini nu prea am tăiat, m-ar omorî Emma să știe ce criminal am fost. Fetele mele nu ar omorî o floare, dar o vietate!? Știu, știu, omorâm să mâncăm, nu sunt ipocrit, că pulpele de pui nu cresc în pom și salamul nu se cultivă pe brazde, dar parcă putem să fim mai umani cu natura și ce ne oferă. Noi încercăm să avem grijă de curte și vietățile din ea și de pe lângă, nu facem rău, dacă putem facem bine, nu doar de Crăciun. Mă bucur că am scăpat de colindele idioate ale celor cu capră și boxe, care rup blocurile în două. O mascaradă ieftină, nu e deloc un obicei. O porcărie să mergi cu capra așa. Și de pe 8 decembrie. Copiii vor merge pe la blocuri și cunoscuți pe 23, așa cum au făcut mereu. Emma ar fi vrut și cu colegii de scoală, dar e mai greu cu programul, așa că bifam doar Moreniul. Hai, mai e un pic, la mine a venit deja Moșul, aștept babele. Alea de primăvară, clar, că nu e de mine frigul! Leru-i ler, pupa-v-ar Hrușcă! 😀😀😀😀

Fuego, bradul, mă-sa și tradițiile.

Metro superstar

     Hai că am purces la drum spre capitala sufletului. M-am înarmat cu răbdare, dar să faci 3 ore de acasă până la birou nu prea e ok. Adică, te ia un pic căpuțul. Dar mă știi, încerc să nu mă dau de ceasul morților mă-sii de treabă și caut motive să zâmbesc. Am o carte, nu prea pot să citesc în microbuz, că mă bălăngăne mai ceva ca un pendul la fix. Mă uit pe geam și văd gunoaie, iar nu e bine. Mă uit în microbuz, fețe triste, încordate. O tanti vorbește la telefon pe video-call, trebuie să ascult problemele vieții. Mă enervez. Trece, că închide. Huo! Trafic nasol la intrare în București, nimic nou. Cobor la metrou la Jiului. Nu mai știu de unde și cum se cumpără cartele. 10 RON. Huooo, hoților, ne luați și pielea de pe noi! Mamă, ce de oameni posomorâți. Toți îmbrăcați în negru, nimeni colorat. Stai, că și eu am blugi gri, geacă bleumarin, hanorac negru, fes negru. Pfuuu, halal model de culoare și optimism. Cei mai mulți sunt pe telefoane. Doar bătrânii ca mine se uită în jur. Nimeni nu zâmbește. Cei cu telefoane au și căști, sunt rupți complet de realitatea din jur. Poa' să îi calce avionul, nu le pasă, ei sunt în spațiul virtual. Băăăh, proștilor, anti-virușii nu vă protejează de trafic, muriți ca proștii cu ochii în ecran și sufletul în meta-verse. Viitorul nu sună bine deloc! Trebuie să ne trezim, altfel adormim în conștiință și ajungem fix ca în Matrix. Sosesc la birou, câțiva colegi buni pe care îi știu de vreo 10 ani, vorbim relaxat. Ceilalți, străini, de mine în primul rând. Bag o cafea, mă duc la IT să rezolv cu laptop care e plin de praf și pulberi virtuale. Cică îi trebuie niște actualizări. "De ce nu dai restart zilnic?!". Păi, bossulică, eu știam că trebe o dată pe săptămână, cu zicere de la biroul vostru de IT-știe-tot, 'reați ai dreacu de importanți. Frate, zici că am venit la cel mai tare neruochirurg care învie oamenii din moartea conștiinței. Iar m-am enervat. Ce sunt eu important, dar ăștia mă fac să mă închin, dar nu la ei. Ferească și păzească, bine că am scăpat. Nu mai stau mult, mai bag o cafea cu lapte și o tai spre casă. Orașul ăsta te mănâncă încet, nisipurile mișcătoare sunt mai previzibile și par sigure față de lumea asta. Nu mai ai loc să te exprimi, te așezi în rând, alergi, te zbați, uiți de tine și îți pierzi sinele într-o baie de mulțime unde ești mai singur decât în pădure. Mă duc la căprioarele mele și potecile cu frunze umede, mai vin aici la anul. Și la mulți ani!😀😀😀😀

Eu aș fi plecat în pădure pe bicicletă.