Prea mult timp și tot nu e destul

     A trecut prea mult timp fără să aflăm vinovații de la Revoluția din '89 și totuși a trecut prea puțin timp ca să nu ne ia bâțâiala când ne aducem aminte de acele evenimente care ne-au schimbat soarta. Da, am scăpat de un dictator nebun care ne adusese la limita decenței morale, nimeni nu mai avea chef de viață, toți furau, toți înjurau pe la colțuri, aproape toți turnau la securitate, dar cu ce preț? Din păcate, eliminarea punctului 8 de la Timișoara ne-a păstrat în aceeași ideologie comunistă pentru că am fost preluați de eșalonul doi din PCR, Partidul Comunist Român transformat în FSN. Acel eșalon fusese pregătit tot de ruși, ce să vezi, pentru cazul în care Ceaulică o lua pe arătură rău și nu mai răspundea la comenzi. Iliescu, sper să fii prin vreun cazan cu smoală, a fost școlit la Moscova special pentru asta. Doar că noi am avut ceva noroc după 2000 când nu au mai avut încotro și ne-au băgat în structurile euro-atlantice. Ei nu prea voiau, dar nu au avut ce face, URSS era mort, îngropat și deshumat. Acum, suveraniștii sunt continuatorii lor, ai celor care ne vor în dictatură, când ei aveau puterea și decideau libertățile altora. Nu le ajunge că au bani de nu le știu valoarea, ei vor să ne țină sclavi pe ăștia care nu au legături strânse cu sistemul. Ai mei părinți nu au fost membri de partid, nu au vrut, pesemne de aia nici nu au avut mari relații înainte și după revoluție. Știu că revoluția a început de fapt în '85 la Brașov, apoi în '89 la Timișoara, cu ceva ajutor de la sârbi și unguri din ce am citit, s-a umflat rânza. Și atunci au fost diversiuni, dar nu au ținut, mămăliga era prea coaptă și răscoaptă și trebuia să bubuie. Ei au mascat lovitura de stat într-o revoluție, care din păcate a luat peste 3200 de vieți. Nu cred că au murit degeaba acei oameni, ei sunt eroii revoluției, ei trebuie medaliați și rudele lor cinstite. Datorită lor mâncăm banane și avem blugi, ne plimbăm și respirăm liber, gândim liber și ne băgăm picioarele tot liber! Sper ca istoria să îi pună la loc de cinste iar cei care se fac vinovați de orice crimă comisă la adresa românilor în comunism și după, să își primească pedeapsa bine-meritată. "Mai bine golan, decât activist, Mai bine mor, decât comunist!"

Lupta continuă.

Idolii de carton

     10,20,30,40,50, sutaaaa! Cine nu e gata îl iau cu lopata și îi mănânc ciocolataaaa! Cam asa suna prin cartier când eram mici, jucand pititea. Ce vremuri! Copilăria e vârsta fără griji, fără stres, doar cu amintiri plăcute. Asta la cine a fost cuminte, eu îmi amintesc și de ceva bătăi, că meritam. Eee, și cum trăiam eu vârsta mea fără de griji, afară era comunism. Din ăla care te trimite la canal dacă vorbești de rău pe Luminatul sau erai împușcat dacă voiai să ieși din țară. Da, da, citește cum a plecat Nadia Comaneci sau alții care au vrut să scape. Deci eu am trăit vârsta fără griji în comunism și tot nu vreau să mă întorc. Pentru că am simțit, trăit, văzut, plus înțeles și auzit povești de la familie despre orori și chinuri, neajunsuri și prosteală ieftină. Si acum cică 2 români din 3 spun că alde Ceaulică a fost cel mai bun președinte. Eu încerc să nu iau în serios acest sondaj, l-au făcut noaptea ca hoții și au întrebat 100 de români cărora le pică scuipat din gură. Mă, cum!? Cum să gândești așa ceva? Dacă stai un pic și analizezi ce s-a întâmplat după revoluție încoace, parcă nu te mai miră nimic. La alegerile din '90 nu am vrut cu Rațiu sau Coposu, că ei nu au mâncat salam cu soia alături de noi. Da, mă, proștilor ce suntem, Coposu ar fi omorât pe cineva în pușcăria comunistă ca să primească așa ceva la masă. Eu cred că perioada de după al doilea război mondial, când ne-am alungat regele, când i-am adus la putere pe idioții de pro-ruși comuniști, de-acolo ni se trage. Ne-am educat să slăvim nimicul, proștii cu gura mare și pupincuriștii, am devenit ca ei. Un popor cu modele de carton nu poate progresa, nu poate evolua, nu poate produce plus-valoare. Am reușit după revoluție să votăm cu oameni din sistem, care erau dovediti comuniști, am admirat descurcăreala și ciupeala, ca pe vremea comunismului, și acum ne mirăm că nu suntem în stare să avem grijă de resursele acestei țări. Noi am avut noroc cu UE că ne-a mai săltat un pic, altfel, sub bocancul rusesc, eram lumea a treia. A început să licăre o speranță acum când am ales în fruntea țării un om care nu a avut legături cu securitatea și comuniștii. Deloc. Un mare pas înainte. Nu mai zic că e cel mai deștept presedinte pe care l-am avut sau din lume. Păcat că e cam nepriceput în președinție și nu reușește ce și-a propus și ne-a propus, dar eu am încredere că suntem pe drumul cel bun, măcar să nu mai alegem hoți și proști. Nu știu cum de am reușit această performanță, că doar l-am avut pe Guru Georgescu să ne conducă, deja are un an de mandat. Chiar, să îl intrebăm ce a realizat? Sau să îi intrebăm pe adepții lui? Zilele trecute mă uitam la un reportaj și am văzut ceva cu Dan Diaconescu, un pedofil pe care atâta lume l-a crezut salvator de țară și suflete. Vai de noi! Stiu, dracul nu e atât de negru, am reușit să îl evităm pe Vadim, i-am evitat pe Ponta și Geoană, am evitat-o pe Veorica, apoi pe Simion, dar parcă am putea să ne organizăm un pic și să nu mai alegem dintre două negre, care dintre ele e mai mică. Vedem cum evoluează programul clanului Mancuso in 2026 și poate mă bag și eu în politică. Eu voi fi salvatorul României! Biciclete la toată lumea! Uraaaa! Uraaaa!😁😁😁😁😁

Grinch era român, plecat la muncă în Laponia.

Noaptea

     Noaptea e un sfetnic bun. Noaptea toate pisicile sunt gri (am auzit și negre). Noaptea ca hoții. Noaptea polară. Noaptea dintre ani. Noaptea nunții. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi. Cu noaptea-n cap. Gata, am găsit, asta mi se potrivește. M-am trezit de parcă am de rânit la porci. Mă uitam în tavan și am zis mai bine să mă uit în ecran. Ce mai aberez azi? Cu noaptea, desigur. Mai e un pic și vine primăvara, în căpocul meu nebun, așa simt, când trece 22 decembrie, solstițiu de iarnă, cea mai lungă noapte, e clară treaba, se face lumină. Nu e ca și cum sunt un trist până atunci, nu mă plâng de nopțile lungi, sunt bune la somn adânc de refacere, cine poate. Eu am un program echilibrat care îmi ajută somnul, și nu mă trezesc de multe ori aiurea, adică am cele mai multe nopți dormite tun. Mă mai apucă pe mine pandaliile și mă trezesc în creierii nopții cu gânduri și planuri și nu mai adorm pe urmă, dar alea sunt puține. Nu am ajuns aici din întâmplare, am o viață așezată, mănânc cu grijă până in 8 seara, alcoolul lipsește aproape cu desăvârșire din program, încercăm să ne culcăm până în 10 pentru că știm de la Pătraru că somnul cel mai bun e cel de până în 12 noaptea. Evit să muncesc sau să fac antrenamente la ceas de seară, că iar îmi strică somnul. Hai că eu voiam să vorbesc despre pozitiv și primăvară și am dat-o în psihologia somnului. Merge. Mă distrează ăștia de interpretează visele. Dacă visezi căcat, devii bogat. Dacă visezi bebeluși, mori. De prost, cel mai probabil. Sunt atâtea chestii pe care creierul le face în timpul somnului, se știe că atunci e cel mai activ, pe mine nu mă mai miră când visez ozn-uri, e clar că a fost un agent declanșator în trecut și acum s-a trezit să îmi bântuie visele și mintea. Dar mi se întâmplă uneori să mă trezesc cu o stare proastă după ce am visat ceva urât. Eu nu le am p-astea cu premonițiile, dar, frate, uneori, mă dau jos din pat ca un condamnat la moarte în ultima lui zi. Nu sunt multe cazurile, recunosc, și îmi e destul de ușor să trec peste și să revin la starea mea de floricică de pe șes, cu mult drag eu te-am cules. Cred că mă pot considera foarte norocos că de mult timp nu mă mai trezesc la progam ca să mă apuc de muncă. Vacanțele copiilor sunt mană cerească pentru mine, că dacă am un program normal de somn, mă trezesc fără ceas între 7 și 8 și nu mă dă nimeni jos din pat, în afară de soție când mă trimite să hranesc copiii din curte, dar am ocazia să mai lenevesc, să mă prefac în copil și să mai întârzii un pic în pat. Iubesc libertatea asta, în diminețile alea am timp de gânduri pozitive și idei constructive, bine că nu mă duce capul și rămân doar la stadiul ăla, fără să le si pun în practică. Azi e sâmbătă, lumea încă doarme, soarele iese timid și se anunță o zi plină, cu ceva treabă prin grădină, rufăraie, poate curățenie lejeră, bicicletă și ciclocros la tv. Mă duc să îmi fac o cafea, am stat destul pe uscat! Hai cu capra, neamuleeee!😀😀😀😀😀

Bogaki.