Noaptea e un sfetnic bun. Noaptea toate pisicile sunt gri (am auzit și negre). Noaptea ca hoții. Noaptea polară. Noaptea dintre ani. Noaptea nunții. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi. Cu noaptea-n cap. Gata, am gasit, asta mi se potrivește. M-am trezit de parcă am de rânit la porci. Mă uitam în tavan și am zis mai bine să mă uit în ecran. Ce mai aberez azi? Cu noaptea, desigur. Mai e un pic și vine primăvara, în căpocul meu nebun, așa simt, când trece 22 decembrie, solstițiu de iarnă, cea mai lungă noapte, e clară treaba, se face lumină. Nu e ca și cum sunt un trist până atunci, nu mă plâng de nopțile lungi, sunt bune la somn adânc de refacere, cine poate. Eu am un program echilibrat care îmi ajută somnul, și nu mă trezesc de multe ori aiurea, adică am cele mai multe nopți dormite tun. Mă mai apucă pe mine pandaliile și mă trezesc în creierii nopții cu gânduri și planuri și nu mai adorm pe urmă, dar alea sunt puține. Nu am ajuns aici din întâmplare, am o viață așezată, mănânc cu grijă până in 8 seara, alcoolul lipsește aproape cu desăvârșire din program, încercăm să ne culcăm până în 10 pentru că știm de la Pătraru că somnul cel mai bun e cel de până în 12 noaptea. Evit să muncesc sau să fac antrenamente la ceas de seară, că iar îmi strică somnul. Hai că eu voiam să vorbesc despre pozitiv și primăvară și am dat-o în psihologia somnului. Merge. Mă distrează ăștia de interpretează visele. Dacă visezi căcat, devii bogat. Dacă visezi bebeluși, mori. De prost, cel mai probabil. Sunt atâtea chestii pe care creierul le face în timpul somnului, se știe că atunci e cel mai activ, pe mine nu mă mai miră când visez ozn-uri, e clar că a fost un agent declanșator în trecut și acum s-a trezit să îmi bântuie visele și mintea. Dar mi se întâmplă uneori să mă trezesc cu o stare proastă după ce am visat ceva urât. Eu nu le am p-astea cu premonițiile, dar, frate, uneori, mă dau jos din pat ca un condamnat la moarte în ultima lui zi. Nu sunt multe cazurile, recunosc, și îmi e destul de ușor să trec peste și să revin la starea mea de floricică de pe șes, cu mult drag eu te-am cules. Cred că mă pot considera foarte norocos că de mult timp nu mă mai trezesc la progam ca să mă apuc de muncă. Vacanțele copiilor sunt mană cerească pentru mine, că dacă am un program normal de somn, mă trezesc fără ceas între 7 și 8 și nu mă dă nimeni jos din pat, în afară de soție când mă trimite să hranesc copiii din curte, dar am ocazia să mai lenevesc, să mă prefac în copil și să mai întârzii un pic în pat. Iubesc libertatea asta, în diminețile alea am timp de gânduri pozitive și idei constructive, bine că nu mă duce capul și rămân doar la stadiul ăla, fără să le si pun în practică. Azi e sâmbătă, lumea încă doarme, soarele iese timid și se anunță o zi plină, cu ceva treabă prin grădină, rufăraie, poate curățenie lejeră, bicicletă și ciclocros la tv. Mă duc să îmi fac o cafea, am stat destul pe uscat! Hai cu capra, neamuleeee!😀😀😀😀😀
![]() |
| Bogaki. |

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu