Pauza de masa in miscare

Azi, 21.02.2014, am muncit de acasa. Dupa ce ieri am avut o zi foarte grea, ma resimteam si fizic dar si psihic, si aveam nevoie de o gura de aer. Vremea inchisa si temperatura nu foarte ridicata imbiau mai degraba la o sedinta de somn sfant si aghioase la liber decat vant in mufa si dureri de copane. Dar pentru ca a trecut o luna de la ultima iesire (da, sigur o sa ziceti ca sunt un ciclist vai-steaua-mea), am zis ca nu se mai poate astepta prea mult si ca trebuie sa profit de fiecare ocazie pentru a da o pedala. Am eu un pariu cu mine insumi ca anul asta o sa prind un podium, dar cu nopti nedormite, alcool si tutun, nu prea am cum sa ajung nici macar la concurs, dar sa mai prind si vreun loc bun. Asa ca am inceput reabilitarea/dezintoxicarea.
De o saptamana sunt curat. Hehe, cine citeste o sa creada ca sunt vreun drogat,ceva. Stati linistiti, e vorba doar de niste fumuri. Mi-au trecut.
Acum ma concentrez pe performanta. Vreau sa imi stabilesc un program de antrenamente de care sa ma tin, atat cat imi permite timpul. Stiu ca majoritatea ciclistilor a inceput demult pregatirea sezonului 2014, dar eu am ritmul meu, liber ales. Asa ca ma doare la banana cine si cat se antreneaza, important e ca in Mai, la primul concurs, sa fiu gata de lupta.
Astazi m-am plimbat putin peste 10 km, cu ceva sprinturi. Pauza asta de o luna se simte. Nu m-am ingrasat, dar (poate si de la tutun) nu mai am suflu. Insa imi revin eu, nu sunt departe. Picioarele se incing dupa 100 de metri de sprint, plamanii ma dor si capul nu mai vrea sa auda de mine.
Dar, cu tot chinul si toata durerea, ma bucur din nou ca merg pe 2 roti. Am aripi, sufletul zburda, mintea e un pic mai limpede. Scap de griji, uit ca sunt in timpul serviciului, si ma bucur de vantul care imi pune frana. Dar nu ma las, trag de mine.
Simt ca e un nou inceput, un nou sezon, al doilea. Sper sa merg mai bine decat anul trecut. Un podium ar incununa 2 ani de munca si chin. Sa ne vedem cu bine pe trasee sau la curse... sau la curse... sau la curse.

Mancuso

P.S. Acum am observat ca e prima postare din 2014. A trecut cam mult de cand am scris ultima oara, parca daca nu ies cu bicla nu am nici chef de scris. Si nici subiect.

KOM pe Caprioara - 29.12.2013

          Dupa ce sambata mi-am dat sufletul pe campul de lupta la airsoft, duminica as fi avut chef sa dau o pedala, si nu oricum, ci in ritm rapid, am o catarare in Moreni - Caprioara - care imi da batai de cap. La ultima urcare am ratat recordul cu doar 5 secunde. Asa ca mi-am adunat toate fortele pe care le-am mai gasit prin magazia de energie si, cu un picior schiop de la o intindere, am zis sa imi incerc norocul. Sambata seara am vorbit cu doi prieteni, Dan Popa si Andrei Prodan, au zis ca au si ei chef de o tura pana la Moreni, 40 de km, dus-intors. Stabilim ora de plecare la 10, de pe platou. Cum sambata au fost 13-14 grade pe plus, ma gandeam ca poate avem noroc de vreme buna. Am zis ca o sa fie dupa sufletul meu. Si asa a fost. Ger si chiciura. :) La ora 9. La 10, cand ne-am intalnit, a iesit insa soarele si ne-a mai incalzit sufletele si ne-a mai dezghetat incercarile de zambet pe care le afisam la intalnire.

          Am plecat pe Aleea Manastirii datorita asfaltului bun. Vremea e ok, soarele ne ajuta cum poate el mai bine, dar la umbra ne cam ingheata mutrele. Drumul pana la Moreni a fost fara evenimente, desi la jumatatea drumului s-a lasat ceata si s-a facut un frig de am inghetat ca niste cacati (sa ma iertati). In padurea de la intrarea in Moreni m-am luat la intrecere cu potaia de Prodan, pe care l-am rupt aproape de varful urcarii. La intrarea in Moreni, pauza de poze si stat la soare. Gata, scapasem de ceata, acum era iar cald si  bine. Testul meu urma la intoarcere. Asa ca am mers pana in centrul Moreniului, am baut ceva lichide in parcare la Lidl, am facut schimb cu Prodan de bicle, el are o cursiera B-twin Triban, care oricum merge mai usor decat tractorul meu de Cube LTD.

          Si am pornit spre Tgv, cu gandul sa bat recordul. Segmentul vizat e format din 2 catarari, separate de un plat destul de lung.

          Drumul foarte prost si masinile prezente pe traseu m-au cam incurcat, dar am avut noroc cu kilometrajul lui Andrei, ma uitam tot timpul sa nu scad sub 13-14, cam aia era limita de jos. Cam ciudat la ridicarea din sa era insa ghidonul ingust (42cm fata de al meu de 67), parca ma tineam de o scobitoare, de care mai trebuia sa si trag pe urcare. Tronsonul cronometrat are 2,5 km, nu e numai urcare, de aceea pe bucatile de plat nu am mai pierdut timp din cauza cauciucurilor mai late. Si am tras cat am putut eu tare, cu piciorul stang handicapat, dar tot m-am descurcat binisor.

          Eram cu ochii doar pe kilometraj, au fost si momente cand am lasat-o moale, desi aveam energie si forta in picioare. M-am gandit probabil sa nu stabilesc un timp exagerat de bun, ca sa am de unde sa mai scad pe viitor. Habar n-am ce timp am scos. Baietii sunt mult de tot in urma, asa ca nu ma opresc in varful catararii, ci o iau full speed spre Targoviste. Acum dau iar de ceata, se face iar frrrrig, asa ca o las moale, sa vina si colegii, si apoi o tinem lunga spre casa. Andrei a cam inghetat, dar tot are chef de vorba. Dan e tacut, isi face tura lui.

          In oras iar iese soarele, dar se simte frigul. Salvez si eu activitatea pe Strava, sunt curios ce timp am scos. Si apare! KOM pe Caprioara. Pana sa ajung acasa, Razvan (fostul detinator al recordului) deja m-a felicitat pentru realizare.E bineeee. Acasa bag o baie calda, o aspirina si tot ce am gasit prin frigider. Pun pozele pe facebook, ma laud cu reusita si apoi ma retrag. In plina glorie.

Pac-pac de sarbatori

Sambata, 28.12.2013, ne-am adunat o turma de nebuni (14 la numar) sa ne fugarim printr-o ferma parasita de langa Targoviste. Si sa ne impushcam. :)
Combatanti: Carmen, Cristi, Decebal, Busu, Marius, Razvan, Dan, Alex, Florin, Razvan, Vali, Dragos, Chiri si, desigur, Mancuso. Plus fotograful de serviciu, Marius.
Pe la 11.00 trebuia sa fim pe pozitie, dar Florin s-a gasit sa isi cumpere echipament de camuflaj fix in dimineata asta. Asa ca asteapta Mireasa, sa fie gata pentru marele eveniment. Cu chiu, cu vai, ne-am adunat toti 14 si am dat drumul la joc pe la 12. Fiind foarte cald (12-13 grade), am facut si multe pauze de cola si (unii) tigari. Ca de obicei, printre noi se afla si nemuritori, care te fac sa iti creasca brusc tensiunea, desi adrenalina iti salta pulsul la 120 lejer (noroc ca eu am pulsul mic, nu sare de 60 decat cand ma agit foarte tare). Ne-am alergat si ne-am ciuruit pana pe la 16.30, cand a apus soarele si a inceput sa se lase frigul. Oboseala ne-a doborat pe toti, asa ca am taiat-o fiecare spre baza lui.
Va las in compania pozelor pentru a va face o idee despre ce a fost acolo.
Mancuso