Liniște și pace

     Când o auzeam pa Buna, bunica soției, că își dorește liniște și pace, noi râdeam. Eram mai tineri, deh, nu prea înțelegeam prea multe despre viață. Dar am ajuns acolo, în punctul în care liniștea e cea mai importantă. Clar e nevoie de eforturi și muncă asiduă pentru a o obține, nu apare peste noapte și e o stare de spirit care plutește și se întinde, nu e o chestie de o clipă, că aia e doar liniște la timpane, noi căutăm să trăim o liniște la tâmple și minți. Normal că lista de lucruri de făcut e în continuă creștere, nu te oprești niciodată din a rezolva din ele, mereu adaugi și uneori îți vine să te plângi. Dar pui pauză, te mai uiți în jur, mai analizezi și îți dai seama că nu îți e atât de rău. Tocmai ce am bifat o nouă participare la naționalele de ciclocros ale României despre care am scris aici cu drag. Acum e pauză de la competiții și antrenamente și mă pot concentra doar pe familie și muncă. Și parcă e liniște. Bifăm chestiile necesare, discutăm despre ce va veni, încă nu am făcut planul pe 2026 să vedem cum ne mișcăm. Școala e pe primul loc, suntem clasa a IV-a și trebuie să învățăm. Mergem la arte și la karate poate de săptămâna viitoare, ne facem un program casnic, măcar până se mai încălzește. Băgăm o Londra în februarie că e nevoie de mine acolo și pupăm iar două-trei zile "pă Anglea". Bun. Apoi vedem ce program de investiții și muncă punem în aplicare. O fi o renovare de case, un imobil de cumpărat, sau mașină, nu e grabă sau stres. Pe urma deciziei vine stresul. Păi și atunci de ce să ne stresăm în avans? Dolce far niente mi se aplica atât de bine. Mă omoară doamna când sunt așa nonsalant, dar nu îmi place să mă consum degeaba. Bine, bine, sunt acuzat că mie nu prea îmi pasă deloc de nimic, dar aia e altă poveste. Am găsit și eu în sfârșit pe cineva să vorbească mai mult ca mine, la naționalele de ciclocros, m-am întâlnit cu un vechi amic și coleg de ciclism de la Slatina, Cristi. Și datorită lui am rezistat în frig și vânt ca să văd toate cursele de la Florești, altfel trece timpul cu oameni faini. A fost o experiență reușită și necesară, să simt și eu că bifez pe lângă familie și muncă și alte plăceri sau obligații de suflet. Viața nu e despre ce greșeli facem ci despre oportunitățile irosite. Cei mai mulți oameni spun pe patul de moarte că le pare rău că nu au făcut mai multe. Clar ai și regrete pentru greșelile pe care le-am comis voit sau nu, dar eu cred că ai un suflet ușor dacă vrei să faci bine și te ții de drumul ăsta. Ai grijă de tine, de suflet, de cei dragi, de plăceri și fapte bune. Sigur găsești viața mai frumoasă pe urmă. Alege corect și vei beneficia de liniște și pace. Să fim în viață și sănătoși, pe toate le facem! Haide, ura și la căldură!

Masa tăcerii, că nu e nimeni.

Timpul trece

     Știi bancul cu timpul, da? Că altfel nu ești de-ai mei! Haide bună dimineața la toată tarlaua de oameni buni și cu suflet bun și credință în Dumnezeu. Amin! E 10 ianuarie și am început anul normal. Când aud "în forță", mă ia cu furazolidon. Mereu ianuarie începe încet. Mai ales în cazul meu, de vreo 10 ani îmi iau liber între Crăciun și revelion, uneori și mai devreme, plus că decembrie are doar 3 săptămâni de muncă în realitate, fac pauză bună în iarnă, deci e greu să încep "în forță". Pe bune! Cine are chef să rupă ușa biroului sau tastatura? O luăm ușor, cafea bună, ceai sau fresh de portocale făcut în casă, altfel ne bate Pătraru.  Noi am mai prins și Boboteaza plus Sfant Ion tot libere, de au început englezii să mă facă "spaniol", numai ăia au fieste non-stop. Dar știi ce, muncim atât de mult tot anul, avem nevoie și de libere. Mă știi că am plan de o săptămână liberă pe trimestru, dar nu prea îmi iese. Anul ăsta e la fel, plan de vacanță precisă nu am, că doamna face gândirea. Am noroc că baieții mei sunt permisivi și nu prea contează când îmi iau liberele, doar să anunț din timp și să am o rezervă, back-up. Dacă bubuie ceva, să aibă cine stinge focul. Am treabă azi la traseul de ciclocros, știu desenul dar vreau să văd în primul rând cum e solul, era zăpadă dar e cald și se va topi, rezultă noroi. Sunt pregătit. Și de mozol și de frig la dejte. Săptămâna asta a fost cu familie și muncă, am început ușor și școala, ciclismul a luat o pauză mică, lejeră, să adun energie la picioare iar mâine la naționale să rup norma. Suntem peste 100 de participanți, o minune dumnezeiască, sper să mai creștem în anii următori. La categoria mea suntem 6, parcă, dar la start suntem mai multe categorii, am numărat undeva la 40 de suflete. Aglomerație, vericule! Mai multe despre asta pe Crossoutsider. A fost o săptămână plină de evenimente în toată lumea. Venezuela, Iran. De Ukraina nu mai zic, că au fost bombardamente zilnice, dar nu mai e o știre. Lumea iar s-a împărțit în două. Trebuie să alegi o tabără, trebuie să te certe cineva, să te enervezi un pic. Nu mai știm să discutăm, vrem să avem dreptate și nu acceptăm că suntem proști uneori. Sau mai des. Ne place să vorbim despre bubele altora de parcă suntem Sfântul Petru și alegem cine intră în Rai și cine nu. Dar o oglindă nu ne-am lua, să ne discutam pe noi înșine. Noi suntem niște minunați, Dumnezeu a creat lumea pentru noi și prin noi, modele de urmat. Poate de ocolit, că dacă ne luăm la bani mărunți, nu ne mai place de noi. Ipocrizia e o artă și noi niște artiști desăvârșiți. Hai să mai respirăm, numărăm până la 5 înainte să sărim ca găina la muci, mai ușor cu judecata asupra altora, să încercăm să facem bine în jurul nostru și să ne educăm constant spre mai bine și mai frumos. Viața e prea scurtă să ne urâm atât de mult. Știu, nu poți să îți muști limba când îi vezi pe unii cum pozează, indiferent de zona de exprimare. Ne-am radicalizat și tribalizat și canibalizat. Jungla ne-a corupt și înnegrit sufletele. Uneori mă gândesc dacă mai merită să lupt pentru crezul meu într-o lume mai bună sau ar trebui să merg cu curentul și să calc pe cadavre, să îmi fie doar mie bine. E greu, dar nu imposibil. Las aici un gând de speranță și poate peste 20 de ani zâmbesc când văd ce pesimist eram. Hai, Doamne-ajută la toată lumea, urează-mi baftă mâine și să ne vedem cu bine!😀😀😀😀

Nu te apleca.

Să fiu în viață!

     Ooooo, gata, suntem pe mod de om nou! Bună dimineațaaaaaa! A trecut capra, sorcova, mai e un pic și ne aruncăm în apa înghețată după o cruce de lemn, să arătăm cât de credincioși suntem. Nu mi-o lua în nume de rău, chiar îmi pare un obicei frumos, pentru temerari și ne-friguroși. Eu aș sări în apa rece doar dacă ar fi un sac de bani sau o bicicletă. Să salvez pe cineva, m-aș codi! Mă rog, a trecut revelionul. Am mâncat, am băut puțin, am fost pe modul "sănătos", deși ne-am întins până pe la 4 dimineața cu muzică și vorbă. Emma a avut o prietenă pe la ea și a fost perfect, nu s-a plictisit cu adulții. La 12 noaptea, afară la artificii și șampanie de copii. Au fost ceva pocnitori, dar mai puține decât în alți ani, m-am bucurat, eu aș vrea să fie cât mai rare ca să nu se mai sperie săracele animale din curți și de pe străzi, dar asta e altă discuție. Am pocnit sticlele de șampanie, am urat toate cele și apoi am întrebat lumea ce își dorește pentru 2026. Unul 10 la matematică, alții să fie sănătate, bunăstare, ceva impliniri. Emma a zis că ea vrea să fie în viață. Atât. Că asta e cel mai important, să fii în viață, ca să le poți face pe toate. O perspectivă interesantă pentru un copil de 10 ani. Dar cred că și noi am ajutat, mereu vorbind despre a ne bucura de viață, de fiecare zi, că toate problemele au o rezolvare și să nu ne dăm peste cap, chiar să ne pierdem sănătatea și viața pentru probleme cotidiene. E bine dacă are gândirea asta, o să treacă mult mai ușor peste orice incertitudini și provocări. Normal că trebuie să acoperi o ditamai lista de "lucruri de făcut", plus toate problemele care îți sunt servite de viată. Voiam să scriu de ieri, dar am fost prins de familie în niște chingi plăcute și nu m-am învrednicit să rup o juma de oră pentru scris. Dar am băgat o oră pentru bicicletă, deși mă mai încearcă niște muci, tot mi-am făcut curaj. -4 grade, răcorică la gioale, dar m-am dat, mai ales că făcusem pauză pe 30 și 31. Ajunge, prea multă pauză strică. Azi e mai cald, spre plus 4, sigur prind încă o oră. Aș vrea 2, dar nu știu cum se vor prezenta membrele inferioare, ele mă condiționează. Când îngheață, bag la depou. Simplu. Nu am reușit să termin cartea lui Paleologu și poate zilele astea trag de mine și o bifez. E scrisă bine, un stil lejer, dar cuvinte grele, trăi-mi-ar DEX-ul, omu' e foarte deștept. O încercare pentru mintea mea ușoară, dar în viață nu facem doar ce vrem, mai facem și în plus. Nu zic că îmi trebuie, dar am nevoie să îmi demonstrez că mă duce capul, măcar cât să citesc o carte scrisă de unul foarte deștept lângă care m-aș simți copleșit și chiar ar fi o provocare să comunic cu el. Am în cap o listă cu lucruri de făcut anul ăsta, le luăm pe rând. Deocamdată, să ne bucurăm de vacanță! La mulți ani, drag cititor, că ești singurul care mă suportă în scris și acceptă plimbările pe câmpii verzi!😀😀😀😀

Cum o fi să nu ai griji?