Hai că am 13 minute și o dau repede. Nu mă simt bine, am o răceala mică, deja de trei zile îmi încurcă programul de pregătire dar îmi strică și somnul și nu sunt eu. Am luat ceva pastile, dar nu din alea serioase, că nu am vreo gripa grea, doar un fel de febră musculară cu ceva durere de cap și cam atât. Dar am zis să o joc la sigurantă și nu am ieșit deloc, nici la alergare, nici cu bicicleta. Deși am băgat un pic de treabă prin curte și am cam transpirat, nu mi-a făcut rău. E marti azi, e urât afară, dar e uscat, ar fi mers o tură de o oră până la Șotânga City și prin pădure la Islaz Teiș. Vezi că nu are legătură cu vreo insulă, ci cu văcarul satului, da!? Hai, încă 10 minute. Am făcut teme, ne descurcăm cu puterile, franceza nu ne place, la română Emma e la compunere cam cum eram eu în clasa a X-a, serios. Eu am fost școlit să învăt comentarii pe de rost, nu am putut să îmi exprim părerea despre un text decât prin clasa a XII-a, noroc cu englezii și americanii care m-au trezit și m-au lăsat să expun păreri și simtiri. Și de atunci sprijin libertatea de exprimare, Emma e pe plus la partea asta, îi zic mereu să nu aibă teamă de a-și spune părerea direct, despre orice subiect. Atât cât se pricepe, unde nu e cazul, zicem PAS. Că doar nu trebuie să avem o părere despre orice. Dacă nu am ieșit zilele astea, m-am și plictisit grav. Nu am avut de căutat oferte de Black Friday, chef de citit nu am avut, am băgat ciclocros la tv și pe net și rebus la greu. Mă prefac că sunt deștept și îmi e bine așa. Tot îmi fac curaj să încep "Minunata lume nouă", să văd când mă încumet. Am început-o de două ori, am dus vreo 10 pagini și am adormit. A treia o fi cu noroc, mai știi! Săptămâna asta voia tata să facă un drum până la București la un doctor și mă lua și pe mine să-mi bifez vizita lunară la birou, dar pesemne o lăsăm pe săptămâna viitoare. Acum ceva timp mă duceam într-un weekend, pe bicicletă, 190 de kilometri, lux. Acum, cu frig și șanse de ploaie, parcă nu îmi mai vine. Și nici forma fizică nu mai îmi permite să mă bucur de tura lungă, mă cam chinui după 120-140. Și cu laptop în spate, nu e deloc distractiv. Mai analizez vremea, poate am loc și timp în weekend. Nu e stres. Mai am patru minute, mă pregătesc de ședintă, nimic grav, doar cifrele pe luna și anul ăsta, și poate o discutie pentru targetul de pe 2027. A trecut și anul ăsta, văruleeeeee! Hai, ura și bine la toată lumea, mă retrag la depou!😀😀😀
![]() |
| Țările de jos prin lentila unui coleg de pe strava la o alergare. |


