10 noiembrie 2026

Fără titlu

     Hai că am 13 minute și o dau repede. Nu mă simt bine, am o răceala mică, deja de trei zile îmi încurcă programul de pregătire dar îmi strică și somnul și nu sunt eu. Am luat ceva pastile, dar nu din alea serioase, că nu am vreo gripa grea, doar un fel de febră musculară cu ceva durere de cap și cam atât. Dar am zis să o joc la sigurantă și nu am ieșit deloc, nici la alergare, nici cu bicicleta. Deși am băgat un pic de treabă prin curte și am cam transpirat, nu mi-a făcut rău. E marti azi, e urât afară, dar e uscat, ar fi mers o tură de o oră până la Șotânga City și prin pădure la Islaz Teiș. Vezi că nu are legătură cu vreo insulă, ci cu văcarul satului, da!? Hai, încă 10 minute. Am făcut teme, ne descurcăm cu puterile, franceza nu ne place, la română Emma e la compunere cam cum eram eu în clasa a X-a, serios. Eu am fost școlit să învăt comentarii pe de rost, nu am putut să îmi exprim părerea despre un text decât prin clasa a XII-a, noroc cu englezii și americanii care m-au trezit și m-au lăsat să expun păreri și simtiri. Și de atunci sprijin libertatea de exprimare, Emma e pe plus la partea asta, îi zic mereu să nu aibă teamă de a-și spune părerea direct, despre orice subiect. Atât cât se pricepe, unde nu e cazul, zicem PAS. Că doar nu trebuie să avem o părere despre orice. Dacă nu am ieșit zilele astea, m-am și plictisit grav. Nu am avut de căutat oferte de Black Friday, chef de citit nu am avut, am băgat ciclocros la tv și pe net și rebus la greu. Mă prefac că sunt deștept și îmi e bine așa. Tot îmi fac curaj să încep "Minunata lume nouă", să văd când mă încumet. Am început-o de două ori, am dus vreo 10 pagini și am adormit. A treia o fi cu noroc, mai știi! Săptămâna asta voia tata să facă un drum până la București la un doctor și mă lua și pe mine să-mi bifez vizita lunară la birou, dar pesemne o lăsăm pe săptămâna viitoare. Acum ceva timp mă duceam într-un weekend, pe bicicletă, 190 de kilometri, lux. Acum, cu frig și șanse de ploaie, parcă nu îmi mai vine. Și nici forma fizică nu mai îmi permite să mă bucur de tura lungă, mă cam chinui după 120-140. Și cu laptop în spate, nu e deloc distractiv. Mai analizez vremea, poate am loc și timp în weekend. Nu e stres. Mai am patru minute, mă pregătesc de ședintă, nimic grav, doar cifrele pe luna și anul ăsta, și poate o discutie pentru targetul de pe 2027. A trecut și anul ăsta, văruleeeeee! Hai, ura și bine la toată lumea, mă retrag la depou!😀😀😀

Țările de jos prin lentila unui coleg de pe strava la o alergare.


6 noiembrie 2026

Nori și senin

     Bună dimineața! Hai că am avut câteva zile de ploaie cu spume și depresie la purtător. Alaltăieri am ieșit cu bicicleta, deși soția mi-a zis să stau chill, că ies a doua zi, dar eu, nu și nu, că eu sunt Tarzan puternic și că trebuie să ies atunci că după nu se știa ce va fi. Și rău am făcut, din nou, că nu am ascultat de vocea suavă a doamnei mele, dupa ce că m-a udat la coate, am mai făcut și o pană lentă, dar tot m-am învrednicit de o ieșire de pomină. Așa se clădesc caracterele puternice, cu decizii proaste. Acum am început să ne mai revenim, eu și piticii mei, a ieșit seninul, soarele bate în geam, frigul bate în facturile la gaze, dar efectul e contrar, nu se contractă, se dilată, la naiba. Noi să fim sănătoși! De-acum durata căsniciei noastre ajută la creșterea duratei medii a unei căsătorii în România. 9 ani. Deși noi adunăm mai mulți ani de când suntem impreună, mă refer aici la statisticile oficiale. Prima oară când am auzit de cifra asta, am fost surprins, eu credeam despre noi că suntem un popor tradiționalist, familist, dar suntem la fel ca toate celelalte popoare, poate cu unele chestii negative în plus, dar nu de asta m-am apucat de scris azi. Avem soare, dar e cam frig, conașule, însă era nevoie de niște raze de pozitiv, că norii și griul de zilele trecute începuseră să se întipărească pe suflet și mă simțeam un pic trist, apăsat, dar nu realizam asta. Taman azi când am văzut albastrul infinit am înțeles că am nevoie de lumină, așa sunt eu construit. Păi dacă mă muți în tările nordice, m-ai nenorocit. Frig, întuneric, păi ce am, sunt mort și mă îngrop deja!? Nu, nu, mai stau pe plus, lasă-mă în Portugalia mea, vreau soare și cald, zile lungi și uscate. Nu îmi place nici deșertul, prea e fără de viață pentru gustul meu. Mă bucur de țările calde, dar e nevoie și de un pic de frig să apreciezi și mai mult viața pe grade cu plus. Cred că pot spune asta și despre relația noastră, că nu e perfectă, nu ne iubim non-stop, că am fi nebuni, avem și noi ghimpii nostri, dar nu îi scoatem mereu din teacă și rezistăm. Mai bine decât coafura de la Schwarzkopf sau taft, că nu mai știu care era. Nu avem un secret, e doar multă muncă, încăpățânare, voință. Eu mereu zic că e nevoie de dorință ca să fii cu cineva. Orice s-ar întâmpla, dacă nu vrei să fii cu o persoană, poate să fie cel mai prinț sau cea mai regină, nu o să meargă. Fiecare zi presupune efort, muncă, lămurire, dezbatere. Comunicarea e baza, dar să fie constructivă și bi-direcțională, să asculți mult dacă poți, sau să vorbești mai puțin, dacă poți, Mancuso. Mereu să aduci subiecte variate de discuție, aberezi de multe ori, dar fii sincer în păreri. Și ce dacă după un timp te contrazici, poate ai evoluat spre alte sfere ale cunoașterii și poți să îți schimbi părerea, nu e o problemă. Dar să nu treci peste niște principii la care ții. Există și sincope, nimeni nu e perfect, dar lucrezi la tine și la voi și tragi de tine în fiecare zi. Depinde doar de noi să facem lucrurile să meargă. Normal că se poate întâmpla să nu iasă, dar măcar ai liniștea că ai făcut tot ce se putea și nu ai regrete. Mmmm, ce cafeloi bun am, mulțumesc. E vineri și e lejer la muncă, mulțumesc din nou. Azi bag o tură de bicicletă pe uscat, nu știu dacă intră și o alergare, deja am băgat una săptămâna asta, nu vreau să exagerez. Am înțeles că nu e indicat să începi tare, bagi o zi plină de sală și apoi iei pauză doua luni, trebuie in fiecare zi câte puțin, moderat și ponderat, dar e nevoie de disciplină. Aici e cel mai greu, să ai un program fără să te oblige cineva. E de muncă, dar am observat că în timp pot să mă țin de un anumit ritual. Am intermintent fasting, am flotări zilnice, am stretching matinal, 7 ore de activitate pe săptămână, scriu mai des, am citit câteva cărți anul ăsta, parcă îmi ies planurile. Ce ține de familie și muncă e altă poveste, alea trebuie, ale mele sunt opționale, dar le bifez în speranța unei vieți lungi și sănătoase. Că de acest aspect beneficiază atât familia cât și munca. Deci câștigă toată lumea! Știu, știu, nu pot aplica abordarea mea la modul general, dar sigur sunt chestii pe care le poți face ca să îți îmbunătățești viata, starea. Hai, sănătate și la muncă! A venit iarna! 😀😀


Povestea ultimelor zile.


4 noiembrie 2026

La mulți ani nouă!

     Haide bună dimineața până trece ceața. Și bruma. Exagerez, desigur, doar mă știi un babalâc friguros cu fes lung și ceai subțire. Sunt 9 grade afară, a plouat de câteva zile, dar nu e atât de rău. Încă mai poți găsi un pic de uscat și să te dai cu bicicleta. Dar nu despre asta voiam să scriu. Nici despre alegerile din State unde MAGA lui Trumpix și-a luat-o în freza portocalie mai ceva ca Burebista cu Traian. Azi e ziua noastră, IX ani de la căsătorie, nuntă, chermeză, party cu intrare și lăutari, bairam pe bani. La anul facem zece ani. Noi am avut două zile, pe 4 noiembrie cununia civila și pe 5 nunta și cununia religioasă. Suntem bine. Am reușit să egalăm media căsniciilor din România. Atâta e, 9 ani, de-acum încolo ajutăm la creșterea cifrelor. Nici nu avem de gând să ne oprim. Chiar aseară vorbeam după o cină copioasă că ne știm de vreo 27 de ani, împreună de 21, cu copil și casă și pisici și câini. Mulțumim, Doamne! Când am plecat pe drumul ăsta, eram pregătiți și nu prea, nu știam cu ce o să ne confruntăm, dar cumva răzbatem. Diseară ieșim la restaurant să sărbătorim. Eu aproape că uitasem, dar am prins o fereastră deschisă la muncă și am fugit jumate de oră la alergare în parc. Și ce să vezi, mintea mea a procesat corect calendarul și și-a amintit că trebuie să ne pupăm și urăm mulți ani. Ne-am nimerit aseară toți trei la masă, un lucru destul de rar, având în vedere că doamna mea mănâncă puțin spre deloc, ea doar asistă la cină, dar aseară și-a făcut loc în program de o îmbucătură de mâncare bună făcută de ea special pentru noi. Sărutmâna pentru masă! Azi sunt chill, bucuros clar, dar liniștit, împlinit. Nu dau pe-afară de fericire, dar nici nu mă plâng. Nu așa văd eu viața, deși aș putea să spun că mă supără o gaură în pod sau niște frunze prin curte sau noroi și apă la galoși când ies cu bicla, uite că nu o fac. Am o cafea bună, am început munca dar lejer că de-aia scriu, am o muzică bună în căști, plus speranța că poate bag o tură de bicicletă azi. Viitorul apropiat sună bine, ce să zic!? Am prins o știre pe net că o universitate mare din SUA a pus la liber pe site niște cursuri, și mi-am descărcat unul de economie politică de Daron Acemoglu, câștigător de Nobel în economie în 2024. Îl mai aud pe Pătraru citându-l și am zis că mi-ar prinde bine să citesc și eu ceva legat de ce am învățat la ASE în facultate. Nu îmi fac speranțe, e o lectură dificilă și am nevoie de energie să o parcurg, dar mă descurc eu cumva. Al doilea curs e legat de energii regenerabile, acolo nu am așteptări, că nu știu mare lucru și sunt destul de curios despre ce ar vorbi. Cursurile sunt de prin 2017, deci nu foarte vechi. Poate nu sunt cele mai actuale, dar nu se compară cu 2000-2004 când făceam cornete din cursuri la ASE. Doamna mea a zis că sunt nebun că o să citesc așa ceva, dar mă lasă să îmi fac damblalele, cât timp nu o zăpăcesc cu ce deștept devin eu și cum văd eu viața mai nou. E prima scriere pe noiembrie, octombrie a fost inspirat, vedem cum ne mișcăm pe răcoare. Te las cu ale tale, mă întorc la ale mele, ca să nu se încurce prea tare. Hai, sănătate la toată lumea și ani buni să avem!😎😎😎😎

Viața e ca mersul pe bicicletă, ca să îți menții echilibrul, trebuie să pedalezi.