Stai, că nu viu cu uratul, colindatul sau udatul! Doar mă laud că sunt pe plus deși afară e pe minus. Zăpadă afară, soare în suflet. Tocmai am fost la poartă să curăț zăpada de pe trotuar, ca un bun cetățean ce mă aflu. Și pentru că era multă, am făcut și patru oameni de zăpadă, că sunt harnic. E de efect, lumea care trece pe stradă zâmbește, un taximetrist chiar m-a claxonat și mi-a mulțumit. E bine, vărule, se pare că nu am uitat să ne bucurăm de lucruri simple. Și ce dacă e zloată, se merge greu, e de muncă în curte sau pe stradă la deszăpezire, dar tot mă bucur ca un copil mic când ninge. Posibil să conteze și faptul că muncesc de acasă și mi se fleșcăie de drumuri grele și aglomerație.
În weekend am fost la munte, în plină pandemie, dar nu am mai simtit asta, am putut să ne bucurăm de zăpadă și pârtie. Nu am fost la ski, ca nu știm d-astea, doar la săniuș. Am alergat cu copiii în sus și în jos cu sania de m-am ales cu o frumusețe de febra musculară. Ai crede că unul ca mine care bagă bicicletă la greu ar trebui să aiba condiție fizică și să nu mai pupe așa dureri! Da' de unde, frate! Încă sufăr a treia zi de așa ceva! Pe lângă senzația de libertate și viață normală pe care le-am savurat din plin, am avut parte și de o cursă: alergare la deal. Corina, soția mea, mi-a zis să mă înscriu și asa am făcut, ca un soț ascultător. Mamaie Gina s-a înscris și ea. Fiat distracție! (nu știu cum se scrie distracție în latină, la naiba!). Mai era o oră până la start, am mai stat pe la pârtie sau pe la mașină să se mai încălzească un pic copiii, localurile erau ochi și nu am prins loc. Emma nu își mai simțea dejtele, dar nu avea nicio treabă, mai voia săniuș. La 3 fix eram pe pârtie înapoi, fetele cu ceva ceaiuri și ciocolate calde, chiar și porumb fiert era prin zonă, meniu de toaletat. Nu-i bai! 😀
Start la fete/doamne. Mamaie alunecă la start și își pierde suflul, nici nu mai apucă să urce până la linia de sosire. Forfait! 😀 Apoi copiii. Sunt câțiva. Ai noștri au zis "pas". Cei înscriși bagă tare la deal, gata cursa și râsul. Vine rândul băieților. Suntem fo' 10. Hai că ne întrecem! Start, frăție! Patinez un pic, prea multă putere, pierd din avânt și poziții. Bag turbo și reușesc să recuperez. În spate, fetele mă încurajează de zor: "Hai, Da-da-ne, moto-tolu-le!". Trag de mine, umflu plămânii și ajung la finish. Mă arunc ca un leu asupra prăzii spre linia de sosire. Mai mult pentru impresia artistică, îl văzusem deja cu coada ochiului pe un tip câștigând, așa că nu mai conta. dar am ieșit pe 2. Tare! Premiul era un voucher la Hervis, dar l-am ratat la mustăcioara. Noi să fim sănătoși! 😀
Bucuros că am bifat prima cursă pe anul ăsta, după o zi aproape normală de distracție pe pârtie, altfel am început săptămâna. Am băgat și oamenii de zăpăda, doi de plus. Acum, trainerul mă mănâncă, mai am vreo două luni de plictiseală, adunat de kilometri, apoi din martie încep intervalele. Pârtieeeee! 😁
 |
| Fetele mele |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu