Clasicele înainte de toate

    Frate, a trecut Milano - San-Remo, a fost Turul Flandrei, ieri ne-am bucurat și de Paris - Roubaix. Astea sunt primele 3 monumente cicliste ale anului. M-am bucurat de toate, deși eroul meu Wout nu a câștigat niciuna dintre ele. A luat Mathieu van der Poel două și Tadej Pogacar una. Nu știu dacă îți mai amintești, dar acum ceva timp spuneam că mi-aș dori să mă consum și eu la curse, să pun suflet. Păi moment mai prost decât acum chiar că nu puteam găsi. Vorbesc serios, am fost foarte supărat că Wout al meu nu a câștigat de parcă am pierdut banii copiilor la păcănele. Băi, frate, păi eu chiar reușesc să fac ce îmi propun. Merge treaba asta cu educarea proprie și tinderea spre noi culmi ale trăirilor, deși nu ai cum să te bucuri mult fără să ai parte și de ceva suferință. Nu merge plus fără minus. Doar dacă ești nebun sau mult mai prost decât mine reușești să fii mereu fericit, fără să cazi în găleata cu depresie măcar din când în când. Evoluez și analizez, analizez și evoluez, nu e altă cale, dacă vreau să mă bucur de călătoria asta numită viață. Asist la evenimente și mă consum atât cât trebuie, mă bucur cam cu măsură, dar nici nu mă duc în jos prea mult. Nu cred că voi reuși să mă bucur la maximum fără să ating și fundul oceanului. Mintea mea elastică are nevoie de spațiu și limitarea inferioară nu o pot decide, deși bicicleta mă ajută să am un control al căderii, mă mențin acolo la limita depresiei fără să mă adâncesc în ea. Mai o supărare, mai o enervare, ceva refulări și înjurături și mergem înainte. Poți să fii fericit? Clar, da. Non-stop?! Clar, NU. Dar la fel e și cu supărarea. Mi-a zis cineva o chestie interesantă. Cică e ușor să dai sfaturi atunci când îți merge bine. Adevăr grăit-a. Dar cumva prefer să îmi meargă bine și trag acolo mereu. Anul ăsta e pe plus, se anunță lucrări și proiecte în casă și trebuie să iau parte la ele, lumea o ia razna în jurul nostru și vrem să creăm o oază de liniște, dar nu trăim în pădure și o să ne confruntăm cu ce va fi să fie, fără să ne dăm peste cap. Aștia anunță sfârșitul lumii și eu cred că va fi un an nasol, dar nu știu cât de nasol va fi. Ce să fac, să înnebunesc că o să fie nașpa? Sau să încerc să mă bucur de fiecare zi fiind cât mai pregătit? Noroc că bicicleta merge, vremea e bună, ține cu mine, am un an bun deși mi-am propus să o las mai moale. E așa frumoasă viața când se aranjează planetele la coafor. Fiat lux!😀😀

Eroii