Happy Balantine's Day

     Știu, știu, era cu Valentin, dar suntem pe primul loc în lume (da, ai citit bine, în lume!!!) la consumul de alcool pe cap de locuitor încât nu mai contează de ce și cum urăm, mereu găsim motiv de băut. Am fost scurt pă Anglea, am avut ceva treabă la muncă și am agățat și fetele de geamantan, să nu îmi fie urât singur pe acolo. Frumos la UK, n-am ce zice, Londra ne place, am fost acolo de atât de multe ori încât ne simțim ca acasă. Ceva muncă, ceva plimbare, am bifat ieșirea din țară pe anul ăsta, suntem bine. Azi am fost cu mai multe fete să sărbătorim ziua Emmei, nu a vrut party sau alte organizări, doar ea și cele mai bune prietene ale ei. Noi am asistat de departe, am fost la mall, să mâncăm, să bem bubble-tea sau bobba-tea, nu știu exact. Știu doar că are niște mărgele comestibile și te poți îneca dacă nu ești atent. Bună treabă pentru copii, zic. Multă lume la plimbare, la mall, la cumpărături, la mâncare. Am văzut multe cupluri de adolescenți și am apreciat că aveau flori și bomboane și atenții, ceea ce arată că nu a murit de tot cavalerismul. Un semn bun. Fetele au vrut mesopotamia, eu am băgat chinezesc, e prima oară când nu reușesc să termin porția de noodles și pui cu portocală. Oi fi bolnav!? A fost bine, fără stres, doamna a mai avut de luat una-alta pentru casă, am bifat și o înghețată la Mec. Mai aveam să le dam coca-cola copiilor și eram la panoul de onoare al părinților deviați. Noi să fim sănătoși, că doar nu mâncăm numai eco și bio, mai trebe și porceală din când în când. Norocul meu că am bifat tura de bicicletă de azi înainte să plecăm la drum, că nu mai pupăm azi și m-aș fi stresat degeaba că ajung prea tarziu și le stresăm și pe fete. Toată lumea a câștigat. Acum bag un ceai, mă supără gâtul și am nevoie de ceva cald. Aveam chef de scris și am zis să o dau repede, că pe urmă mi se face silă și somn și poate e vreun film pe tv și uit ce gândeam. Am bifat flori la doamna, am scos-o la promenadă, bun Valentin azi. Și ne-am bucurat și de ziua Emmei, mai facem o întrunire în familie pe 18, de ziua ei, băgăm tort atunci și șampanie de copii, clar. Aaaa, era să uit, am câștigat o sticlă de șampanie și am primit un premiu pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, un titlu panaramă pentru o muncă serioasă pe care o depun nu doar în echipa mea. Nu prea m-au nimerit cu șampania, mai bine îmi dădeau o sticlă de cola sau ceva batoane de bicicletă, zău. Mulțumim, o facem cadou, ce crezi, nimic nu se pierde, totul se transformă. Acum ne concentrăm pe muncă și scoală, bicicleta merge bine. M-a întrebat fostul meu șef daca am o viață fericită. Nu pot zice că sunt fericit, dar am o viață bună și unele momente de fericire, deci suntem bine. Hai, spor la ce faci tu acolo, mâine e ploaie și citim sau facem rebus. Copii nu ne mai trebuie și banii sunt pe card, ce să mai numărăm! 😁😁😁😁😁

Emma, doamna mea și Big Ben în spate. O seară normală în Londra.

Fiecare cu pista mă-sii!

     Haide bună dimineața la toată lumea ninsă. La cap, la retină, la suflet. Bucuroși că ne-am trezit, și mai bucuroși că e zăpadă afară și s-au acoperit noroaiele. Eu nu achiesez întru totul, că mi-a stricat planul de o tură de două ore. Am ieșit repede la o oră de alergare la pădure, liniște și pace, ninsoare și băltoace. Am alergat pe perne de aer, frunzele adunate și ninse au format un covor numai bun de alergare pentru bătrânii cu probleme la glezne. Zici că eram un hover-craft, am plutit efectiv. A fost o alergare în zona medie, fără puls în gât și ochii pe alte orbite. Am rătăcit un pic printre copaci fără o potecă, mi-am făcut singur drumul, dar știu zona destul de bine și nu am emoții de pierdut în pădure. Liniște fiind, păduri cutreieram. Mai degrabă câmpii, că de la liniștea aia am avut impresia că sunt la confesional și mi-am făcut toate rugăciunile. Mă gândeam că fiecare om are drumul lui, nu poți să îi impui ce să facă și cum, mă refer la decizii de viață, nu să omori oameni și să faci rău de-a-mboulea. Suntem 8 miliarde de exemple de așa nu sau așa da, dar fiecare în sinea lui știe ce îi priește, ce vrea de la viață, ce idealuri are. Eu dacă te pun pe tine să faci ture de bicicletă și alergare la pădure că te linistești la acoperiș, o să îmi mulțumești!? Sau mă blestemi de mă treci Nilul? Ia zi-mi, mănânci dimineața?! Nu!? Ia dă-mi explicații! Ce porcărie cu uitatul la alții și miratul că noi suntem altfel. Citim, ne informăm, călătorim, auzim, învățăm și încercăm să ne facem bine nouă în felul nostru. Amvai, nu suntem ca nordicii! Păi normal, că avem istorii și medii de viață diferite. Ni le-am format și ne-au format. Putem vedea ce fac alții diferit și să încercăm să aplicăm la noi dar cu ajustările culturale de rigoare. Da, suntem idioți că nu ne oprim din a ne fura singuri căciula. Da, trebuie să ne educăm ca să evoluăm. Dar nu vom putea face niciodată o revoluție în atitudine și trăire peste noapte. Avem niște rădăcini din care ne tragem energiile, nu le putem nega și nici nu ne putem rupe complet de ele. Nu mai suntem noi. Uneori mă gândesc că eu sunt diferit de cei din jurul meu și îmi admir steaua din frunte. Dar sunt la fel de român ca toți ceilalți, luați ca o medie. Sunt rebel din fire și îmi place să ies în evidență, îmi place să mă admire lumea și să mă laude și aplaude. Dar nu sunt vreun fermecat. Sunt doar un om norocos care a crescut într-o familie normală, cu aspirații normale, cu un trai normal, cu bune și rele deopotrivă, cu păcate și fapte bune. Nu există sfinți. Dar există ticăloși de care ne ferim și care trebuie excluși din viețile noastre. Luptăm pentru un bine comun, general, dar nu putem face asta dacă nouă nu ne e bine în curtea noastră. Când îți e foame nu te mai interesează de chiștocul aruncat pe jos. Sau că se încălzește planeta. De aia abordarea mea politică înclină spre socialism, să aibă cât mai mulți condiții decente de viață pentru a putea găsi timp și pentru educație, mediu, călătorii, evoluție, bine general. Nu sunt speriat de inteligența artificală, dar îmi fac griji pentru viitor. Așa cum își face orice om normal, de pe o zi pe alta, de la un an la altul. Și am mai zis, mă declar un om norocos pentru că am viața mea. Poate tu în locul meu nu ai fi la fel de mulțumit. Nu e rău sau bine, e doar adevăr. Hai, cafea și voie bună, cicloros la mondialele de la Hulst și poate o tură de bicicletă. Pa-pa-paaaaaaaaa! 😀😀😀😀

Viață de câine de lux.

Gata luna!

     Bună dimineața, cititorule! Ai observat deja că am lăsat-o (mai) moale cu scrisul luna asta, am avut o perioadă grea și ciudată la muncă, dar am gătat. Până la urmă a fost o lună bună la birou. Șeful meu e mulțumit de mine, eu sunt sunt mulțumit. Așa merge treaba. Am o cafea bună în gură, rap francez în timpan și ceva știri pe retină. Am zis să scriu repede ceva aici, ca să nu mă uiti de tot. Ieri a fost ziua lui taică-meu, a facut 51 de primăveri. Hehe, ar vrea el! Să fie sănătos și mișcător, poate beau o cafea cu el azi, dacă mă îndeletnicesc să stau mai mult de două ore pe bicicletă. E cam răcoare, 1 grad și cam umed, vedem mai târziu ce și cum. Luna asta am creat un grup pe facebook numit Ciclocros Romania și îmi ocupă ceva timp în fiecare zi. L-am creat în ideea că promovez ciclocrosul și mai adunăm adepți și practicanți. Nu te gândi că îmi ia mai mult de 15 minute pe zi, am citit că nu e bine să postez prea multe lucruri, că se satură repede lumea de mine. Așa că am de căutat știri și subiecte zic eu interesante, o să încep să bag și texte idioate de-ale mele ca să mai râdem, sper, și să creștem vizibilitatea unei firide dintr-un sport de nișă. Realizez că Sisif era un om de succes în comparație cu mine, dar îmi ocup mintea pe partea de hobby și simt că mă implic în ceva. Vedem la toamnă câtă lume se va înscrie la Cupa națională de ciclocros a României, dacă reușesc să conving măcar câțiva să încerce. Deci o să te plictisești mai puțin aici, îmi asum. Totuși nu vreau să renunț la pasiunea mea pentru scris, poate o redirecționez. Am eu și partea mea pe care o țin aici, mai de suflet, ne-comercială, e un jurnal pe care o să îl citesc la pensie când o să fiu înțelept și cu pamperși. Mai e până acolo. Lumea se tot reașează de când a venit Trump la putere, dar eu zic că suntem pe drumul cel bun, ca și continent, o să ne apropiem mai mult ca țări, păcat că suntem dezbinați ca nație. Astept să scoată Paleologu cartea "De ce sunt atâția proști?", să văd în ce părți mă regăsesc. Că toți suntem mai mult sau mai puțin proști, mereu sau rar, dar nu scăpăm de această năpastă. Hai să citim, să ne ascultam mai mult, să ne educăm și re-educăm, să evoluăm, să acceptăm critica și să fim mai înțelegători. Că o să ne dăm în cap fără să știm de ce. Măcar dacă suntem educați, știm! Hai, spor la cafeluță și să avem un week-end uscat. Vântul bate, bicla merge! E bine, nașule! Pe 22 era ziua pizzerului nostru preferat Petrache, ne-am gândit și la el. Nu îl putem uita, și nici nu vrem. Eu îl iau cu mine la fiecare tură pe bicicletă, măcar atât! Sigur pedalează printre nori și sfinți, sper să nu mă aștepte prea curând lângă el! Hai uraaaaaa, că o dăm în tristeți degeaba! 😁😁😁😁😁

Desenăm în joacă.

Liniște și pace

     Când o auzeam pa Buna, bunica soției, că își dorește liniște și pace, noi râdeam. Eram mai tineri, deh, nu prea înțelegeam prea multe despre viață. Dar am ajuns acolo, în punctul în care liniștea e cea mai importantă. Clar e nevoie de eforturi și muncă asiduă pentru a o obține, nu apare peste noapte și e o stare de spirit care plutește și se întinde, nu e o chestie de o clipă, că aia e doar liniște la timpane, noi căutăm să trăim o liniște la tâmple și minți. Normal că lista de lucruri de făcut e în continuă creștere, nu te oprești niciodată din a rezolva din ele, mereu adaugi și uneori îți vine să te plângi. Dar pui pauză, te mai uiți în jur, mai analizezi și îți dai seama că nu îți e atât de rău. Tocmai ce am bifat o nouă participare la naționalele de ciclocros ale României despre care am scris aici cu drag. Acum e pauză de la competiții și antrenamente și mă pot concentra doar pe familie și muncă. Și parcă e liniște. Bifăm chestiile necesare, discutăm despre ce va veni, încă nu am făcut planul pe 2026 să vedem cum ne mișcăm. Școala e pe primul loc, suntem clasa a IV-a și trebuie să învățăm. Mergem la arte și la karate poate de săptămâna viitoare, ne facem un program casnic, măcar până se mai încălzește. Băgăm o Londra în februarie că e nevoie de mine acolo și pupăm iar două-trei zile "pă Anglea". Bun. Apoi vedem ce program de investiții și muncă punem în aplicare. O fi o renovare de case, un imobil de cumpărat, sau mașină, nu e grabă sau stres. Pe urma deciziei vine stresul. Păi și atunci de ce să ne stresăm în avans? Dolce far niente mi se aplica atât de bine. Mă omoară doamna când sunt așa nonsalant, dar nu îmi place să mă consum degeaba. Bine, bine, sunt acuzat că mie nu prea îmi pasă deloc de nimic, dar aia e altă poveste. Am găsit și eu în sfârșit pe cineva să vorbească mai mult ca mine, la naționalele de ciclocros, m-am întâlnit cu un vechi amic și coleg de ciclism de la Slatina, Cristi. Și datorită lui am rezistat în frig și vânt ca să văd toate cursele de la Florești, altfel trece timpul cu oameni faini. A fost o experiență reușită și necesară, să simt și eu că bifez pe lângă familie și muncă și alte plăceri sau obligații de suflet. Viața nu e despre ce greșeli facem ci despre oportunitățile irosite. Cei mai mulți oameni spun pe patul de moarte că le pare rău că nu au făcut mai multe. Clar ai și regrete pentru greșelile pe care le-am comis voit sau nu, dar eu cred că ai un suflet ușor dacă vrei să faci bine și te ții de drumul ăsta. Ai grijă de tine, de suflet, de cei dragi, de plăceri și fapte bune. Sigur găsești viața mai frumoasă pe urmă. Alege corect și vei beneficia de liniște și pace. Să fim în viață și sănătoși, pe toate le facem! Haide, ura și la căldură!

Masa tăcerii, că nu e nimeni.

Timpul trece

     Știi bancul cu timpul, da? Că altfel nu ești de-ai mei! Haide bună dimineața la toată tarlaua de oameni buni și cu suflet bun și credință în Dumnezeu. Amin! E 10 ianuarie și am început anul normal. Când aud "în forță", mă ia cu furazolidon. Mereu ianuarie începe încet. Mai ales în cazul meu, de vreo 10 ani îmi iau liber între Crăciun și revelion, uneori și mai devreme, plus că decembrie are doar 3 săptămâni de muncă în realitate, fac pauză bună în iarnă, deci e greu să încep "în forță". Pe bune! Cine are chef să rupă ușa biroului sau tastatura? O luăm ușor, cafea bună, ceai sau fresh de portocale făcut în casă, altfel ne bate Pătraru.  Noi am mai prins și Boboteaza plus Sfant Ion tot libere, de au început englezii să mă facă "spaniol", numai ăia au fieste non-stop. Dar știi ce, muncim atât de mult tot anul, avem nevoie și de libere. Mă știi că am plan de o săptămână liberă pe trimestru, dar nu prea îmi iese. Anul ăsta e la fel, plan de vacanță precisă nu am, că doamna face gândirea. Am noroc că baieții mei sunt permisivi și nu prea contează când îmi iau liberele, doar să anunț din timp și să am o rezervă, back-up. Dacă bubuie ceva, să aibă cine stinge focul. Am treabă azi la traseul de ciclocros, știu desenul dar vreau să văd în primul rând cum e solul, era zăpadă dar e cald și se va topi, rezultă noroi. Sunt pregătit. Și de mozol și de frig la dejte. Săptămâna asta a fost cu familie și muncă, am început ușor și școala, ciclismul a luat o pauză mică, lejeră, să adun energie la picioare iar mâine la naționale să rup norma. Suntem peste 100 de participanți, o minune dumnezeiască, sper să mai creștem în anii următori. La categoria mea suntem 6, parcă, dar la start suntem mai multe categorii, am numărat undeva la 40 de suflete. Aglomerație, vericule! Mai multe despre asta pe Crossoutsider. A fost o săptămână plină de evenimente în toată lumea. Venezuela, Iran. De Ukraina nu mai zic, că au fost bombardamente zilnice, dar nu mai e o știre. Lumea iar s-a împărțit în două. Trebuie să alegi o tabără, trebuie să te certe cineva, să te enervezi un pic. Nu mai știm să discutăm, vrem să avem dreptate și nu acceptăm că suntem proști uneori. Sau mai des. Ne place să vorbim despre bubele altora de parcă suntem Sfântul Petru și alegem cine intră în Rai și cine nu. Dar o oglindă nu ne-am lua, să ne discutam pe noi înșine. Noi suntem niște minunați, Dumnezeu a creat lumea pentru noi și prin noi, modele de urmat. Poate de ocolit, că dacă ne luăm la bani mărunți, nu ne mai place de noi. Ipocrizia e o artă și noi niște artiști desăvârșiți. Hai să mai respirăm, numărăm până la 5 înainte să sărim ca găina la muci, mai ușor cu judecata asupra altora, să încercăm să facem bine în jurul nostru și să ne educăm constant spre mai bine și mai frumos. Viața e prea scurtă să ne urâm atât de mult. Știu, nu poți să îți muști limba când îi vezi pe unii cum pozează, indiferent de zona de exprimare. Ne-am radicalizat și tribalizat și canibalizat. Jungla ne-a corupt și înnegrit sufletele. Uneori mă gândesc dacă mai merită să lupt pentru crezul meu într-o lume mai bună sau ar trebui să merg cu curentul și să calc pe cadavre, să îmi fie doar mie bine. E greu, dar nu imposibil. Las aici un gând de speranță și poate peste 20 de ani zâmbesc când văd ce pesimist eram. Hai, Doamne-ajută la toată lumea, urează-mi baftă mâine și să ne vedem cu bine!😀😀😀😀

Nu te apleca.

Să fiu în viață!

     Ooooo, gata, suntem pe mod de om nou! Bună dimineațaaaaaa! A trecut capra, sorcova, mai e un pic și ne aruncăm în apa înghețată după o cruce de lemn, să arătăm cât de credincioși suntem. Nu mi-o lua în nume de rău, chiar îmi pare un obicei frumos, pentru temerari și ne-friguroși. Eu aș sări în apa rece doar dacă ar fi un sac de bani sau o bicicletă. Să salvez pe cineva, m-aș codi! Mă rog, a trecut revelionul. Am mâncat, am băut puțin, am fost pe modul "sănătos", deși ne-am întins până pe la 4 dimineața cu muzică și vorbă. Emma a avut o prietenă pe la ea și a fost perfect, nu s-a plictisit cu adulții. La 12 noaptea, afară la artificii și șampanie de copii. Au fost ceva pocnitori, dar mai puține decât în alți ani, m-am bucurat, eu aș vrea să fie cât mai rare ca să nu se mai sperie săracele animale din curți și de pe străzi, dar asta e altă discuție. Am pocnit sticlele de șampanie, am urat toate cele și apoi am întrebat lumea ce își dorește pentru 2026. Unul 10 la matematică, alții să fie sănătate, bunăstare, ceva impliniri. Emma a zis că ea vrea să fie în viață. Atât. Că asta e cel mai important, să fii în viață, ca să le poți face pe toate. O perspectivă interesantă pentru un copil de 10 ani. Dar cred că și noi am ajutat, mereu vorbind despre a ne bucura de viață, de fiecare zi, că toate problemele au o rezolvare și să nu ne dăm peste cap, chiar să ne pierdem sănătatea și viața pentru probleme cotidiene. E bine dacă are gândirea asta, o să treacă mult mai ușor peste orice incertitudini și provocări. Normal că trebuie să acoperi o ditamai lista de "lucruri de făcut", plus toate problemele care îți sunt servite de viată. Voiam să scriu de ieri, dar am fost prins de familie în niște chingi plăcute și nu m-am învrednicit să rup o juma de oră pentru scris. Dar am băgat o oră pentru bicicletă, deși mă mai încearcă niște muci, tot mi-am făcut curaj. -4 grade, răcorică la gioale, dar m-am dat, mai ales că făcusem pauză pe 30 și 31. Ajunge, prea multă pauză strică. Azi e mai cald, spre plus 4, sigur prind încă o oră. Aș vrea 2, dar nu știu cum se vor prezenta membrele inferioare, ele mă condiționează. Când îngheață, bag la depou. Simplu. Nu am reușit să termin cartea lui Paleologu și poate zilele astea trag de mine și o bifez. E scrisă bine, un stil lejer, dar cuvinte grele, trăi-mi-ar DEX-ul, omu' e foarte deștept. O încercare pentru mintea mea ușoară, dar în viață nu facem doar ce vrem, mai facem și în plus. Nu zic că îmi trebuie, dar am nevoie să îmi demonstrez că mă duce capul, măcar cât să citesc o carte scrisă de unul foarte deștept lângă care m-aș simți copleșit și chiar ar fi o provocare să comunic cu el. Am în cap o listă cu lucruri de făcut anul ăsta, le luăm pe rând. Deocamdată, să ne bucurăm de vacanță! La mulți ani, drag cititor, că ești singurul care mă suportă în scris și acceptă plimbările pe câmpii verzi!😀😀😀😀

Cum o fi să nu ai griji?