A venit toamna!

     Acoperă-mi inima cu ceva! Așa cânta Alifantis pe versurile lui Nichita Stănescu. Niciodată nu mi-au plăcut poeziile, să le analizez metrul și rima și ce a vrut să zică autorul. Nu mă interesează ce a zis un poet nebun. Hahahaha, clar am luat-o eu razna. E sâmbătă dimineața, m-am trezit ca găina la 6 și ceva și mă pregătesc să merg la service cu mașina pentru ceva lucrări de întreținere. Am o cafea bună după un somn adânc fără treziri nocturne. Sunt fresh de portocale, pe un mare plus. Am fost cu Emma la analize și sunt aproape perfecte, unele mici diferențe la câțiva indicatori, dar o stare generală foarte bună. Mulțumim, Doamne! Acum lupt cu voința doamnei mele să meargă și ea la analize. Pătraru e mândru de mine. Mamăăă, ce cafea bună am! Vericule, a venit toamna. Am fost până afară să mă întind și nu prea mi-a ieșit, mai degrabă m-am contractat de la frig. Stai liniștit, sunt 10 grade, nu e ger, dar eu sunt anti-eschimos, am iarnă în cap la 5 grade pe plus, nu ai ce să îmi faci. Ca întotdeauna, răcoarea de afară combinată cu apă îmi strică planurile de plimbare pe două roți, dar îmi place toamna. Culorile îmi clătesc sufletul și retinele, vântul rece îmi alungă gândurile proaste iar apa la bazon mă ține treaz și conectat la realitatea cotidiană și mizeria rutieră. Acum ceva timp am luat decizia de a mă detașa un pic de știrile de orice fel, nu mai petrec atât de mult timp și nu mai consum la fel de multă energie cu politica și discuțiile legate de politică. Ascult, citesc, dar mai cu măsură. Și îmi e mai bine. Am început școala și e cu ajustare de program și abordare. Au fost două săptămâni mai grele, muncă și familie combinate, dar mulțumită noului program de somn de școală, cel de vacanță nu mi-a plăcut și priit, acum mă refac mai repede și am plusuri la general. Nu știu încă dacă și când se va ține prima etapă de cupă națională de ciclocros, dar tot vreau să fiu pregătit, atât cât îmi permite timpul și familia. Mă adaptez fără a opune rezistență, doar aș pierde timp și energie. Dacă rămân undeva la 7 ore de bicicletă pe săptămână, mă declar fericit. Mâine începe și campionatul mondial de ciclism din Canada, șosea și contratimp individual, băieți și fete, toate categoriile. Wout al meu e într-o formă foarte bună, dar nu asta mă bucură cel mai mult, ci starea lui pozitivă și cum se prezintă, încrezător și glumeț, așa cum nu l-am văzut vreodată. Clar e foarte grea cursa, dar parcă anul ăsta are cea mai mare șansă. Pesemne am uitat anii trecuți când a ieșit de două ori pe 2 și tot așa ziceam. Indiferent de rezultat, eu mă voi bucura să îl văd. Apoi încep și cursele mele preferate de ciclocros din Belgia și Țările de Jos. Se anunță o toamnă plină, noi să fim sănătoși și bucuroși! Allez, Wout!

Wout al meu în Vuelta 2026.

Mămiiiiiiiiiiiica mea!

     Haide bună dimineața! E gata cafeluța? Eu când aud acest cuvant mă fac mic, mic și rău, și înjur în gând. Nu mai suport oamenii care vorbesc cu diminutive. Citisem undeva că persoanele astea ar avea ceva probleme la mansardă. Pe unii chiar îi cred, zău, dar chiar așa, toate vânzătoarele sunt nebune!? Punguța, bănuții, restulețul, căcăcelul, proștii-proștilor. Mamă, ce m-am răcorit. Stai să vezi de la ce m-am luat! Am fost până la Dedeman să iau ceva de-ale curții, m-a trimis doamna mea în misiune. La ieșire, Fornetti, să ne facem pofta de cocă d-aia congelată și încălzită. "Aveti ficat în foietaj? Avem! Vreau și eu unul!" Plătiți, poftiți, la revedere. Acasă, dă doamna mea să mănânce și gura ei ficat, ia-l de unde nu-i. Era brânză. Nu știu în ce dimensiune ficat înseamnă telemea. La mine în dicționar sunt pe pagini diferite. Fetele care vând și fură la cântar la fornetti (eu știu cum fac ele bani, pot să povestesc) se minunau la niște tiktok cu Insula iubirii și ce femei adevărate sunt acolo. Și ce să vezi, nu erau atente nici la ce lucrau. Mă gândesc acum poate m-au și păcălit la bani, că nu știau ce vindeau și cântăreau. Asta e încă o dovadă că ne tâmpim de tot de la rețele. Uităm și cum ne cheamă, reacționăm doar la anumiți stimuli și mergem teleghidat. Nu mai gândim, nu mai avem simt critic, luăm de bun totul și credem că suntem bine doar pentru că ne zic unii sau alții. Sau nu suntem bine, depinde pe cine întrebi. Vai de noi! Munca merge, școala merge, viața e bună, suntem ocupați și pe plus. A venit toamna, am numărat bobocii, e de bine. Zilele sunt mai scurte, e mai greu să ies cu bicla dupa muncă, totuși nu plouă și mă pot bucura de ture uscate. Am fost în weekend la Turul ciclist al României și m-a plouat cu spume și piatră, dar era cald. Frumos. M-am plimbat și prin Băicoi (Mancuso, vorbeste frumos!), îmi place zona aia, drumuri cu asfalt bun, fără mașini sau câini, pădure, un pic de deal, senzație. Am văzut și câteva locuri de casă, dar eu stau la casă, doar că nu am priveliște de-aia de sus. Noi vrem să stăm la malul mării, așa că nu ne mutăm la deal. Mai am o gură de cafea, bag câteva știri, munca deja e în toi, chiar dacă scriu aici câteva minute, e pauza mea de libertate și rebeliune. Te pup, sporuri să avem și să fim sănătoși! Că tirania vine...

Nu e chiar așa de rău la școală, zău.

Proștilor ce suntem!

     Haide bună dimineața la toată lumea care și-a aranjat viața. Nimeni!? Haide, dom'le, că or fi câțiva mai răsăriți care au reușit să fie pe plus. Minusuri avem toți, mereu e ceva de rezolvat, dar zic că per total suntem mai bine ca înainte. Deci mergem înainte. Au venit rezultatele de la teste PISA și suntem proști. Mă rog, mai proști. Și printre cei mai proști din UE. Vai de capul nostru! Nu mai citim, nu mai suntem atenți, nu mai învățăm. Doar stăăăăm ca tutele cu ochii în ecran și ne pică scuipat din gură. Nu e doar România pe trend descendent, pe total UE scade la coeficient, dar noi suntem sub medie și undeva pe locul 3 din coadă. Peste jumătate din copiii români de 15 ani nu înțeleg ce citesc, nu știu să rezolve probleme simple de matematică. Iar la științe, a treia probă, tot jumate sunt proști de bubuie. Adica o jumătate din copiii români de 15 ani nu știu să treacă strada. Văd că e verde la semafor, dar nu știu ce înseamnă. Mămiiiiica mea, păi ce viitor sumbru ne așteaptă! Noi îi dăm înainte că educatia e cheia, dar e doar viu grai. Nimic concret nu se întâmplă la nivel de stat. Salvarea e una personală. Așa că noi ne concentrăm pe copil să învețe. Clasa a V-a. Un nou început, profi noi, școală nouă ca și clădire și cartier, s-au păstrat 14 copii din vechea gardă și au mai venit 5. Total, 19 copii, e bine, zic eu, e mai multă atenție de la profesori. Păi noi eram vreo 40, ce să facă un om cu 40 de lighioane?! Glumesc, desigur, eram niște mielușei care își luau lumina vieții de la catedra din fața clasei, de aia am și ajuns mari vedete și oameni de stat. Eu nu îmi amintesc câte ore avem zilnic, dar orarul copilului meu presupune 5 ore pe zi iar miercurea are 6. Păi mai adaugi o oră sau două de teme, gata ziua de lucru și pontajul, zău. Ce activități extra să mai adaugi? Când se mai odihnește, când se mai joacă? Noi am zis că vrem o activitate sportivă, dar parcă e prea mult. Mai analizăm, mai căutăm. Cum am zis mereu, școala e pe primul loc. Vrem să ne bucurăm și de copilărie în continuare, nu vrem un copil alienat și obosit, deprimat la 16 ani și cu probleme existențiale doar pentru că a ratat niște etape de creștere. Nu o mai avem pe Geta să se ocupe de copii, acum trebuie să intervenim mai mult dar și ei au nevoie să se implice. E un proces, educația nu se face de pe o zi pe alta, e stres și muncă, efort continuu și asiduu. Nu vreau să ne ducem nici prea departe cu grija, că până la urmă ei trebuie să se mai descurce și singuri. Cum zicea Jimmy Carr, nu poți asfalta jungla, e nevoie de implicare personală a copilului în toate acțiunile care îl vizează, trebuie să înceapă să ia decizii și să vadă efectele acestora, să schimbe unde e nevoie. Poate și noi cerem prea mult de la ei totuși, așa că să nu exagerăm cu pretențiile. Noi am crescut pe afară, cu copiii din cartier, alte vremuri. Nu zic că mai bune sau mai grele, doar altfel. Și copiii de azi sunt altfel, dar e nevoie de atenție și dragoste, înțelegere și efort comun. Nu are cum să nu fie bine. Am cafea, bună, e toamnă și răcorică, dar e plăcut afară. Munca merge, bicla merge, suntem bine. Mă bag la treabă, vorbim mai târziu. Sporuri să avem!😁😁

Înclinația turnului din Pisa dar pe educație.

Gata vara!

     Heeey, dar ce avem noi aici? Una bucată de zi mai lejeră, băieții mei au liber azi pe UK, deci e liniște și pace, am timp să îmi fac treburile mele, nu prea muncesc azi, zic să bag repede un articol să nu se depună păienjeni pe la colțurile blogului. Văd că am reușit să pun câteva gânduri pe foi în august, mă bucur că las aici trăirile la care mă pot întoarce peste ceva timp să îmi dau seama cât de deștept sau de bou eram. Că oricât ți-ar spune alții, tot ochiul tău știe cel mai bine când ești într-o parte sau în alta. 31 august, sfârșit de vară, dar e cald afară. Am avut șansa să ne plouă vineri, deci pământul e răcorit bine. Și a fost o ploaie torențială cu clăbuci dar fără gălăgie și deranj. Mulțumim, Doamne! Pe mine m-a prins pe bicicletă, 10 minute, vărule, aveam apă și în rețeaua vodafone. Bine că era cald și nu m-am răcit la ovare. Peste weekend am băgat două ture mai grele și azi mă cam resimt. Dar am un gât țeapăn de la un somn prost sâmbătă noaptea și mă mișc cam greu, roboțel așa. Am zis că tura de ieri o să mă scape de torticolis, dar de unde! Acum mă dor și picioarele. Și mai vrea și Buna să dau cu niste vopsea o ușă, două, trei. Cred că mă opresc la una, că sunt și la "muncă", scap azi. Am termen săptămâna asta, că pe urmă mergem la școală, alt program. Tu, ești bine, sănătos, pregătit de cules roadele toamnei!? Am citit un articol care spunea că pe măsură ce înaintăm în vârstă, avem impresia că timpul trece mai repede. Dar știm toți că timpul trece constant, e doar percepția noastră care se schimbă. Zice studiul că e din cauza monotoniei, a unor obiceiuri repetate pe care creierul nu le mai înregistrează la activități și ai impresia că au trecut zilele mai repede, aproape degeaba. Așa că suntem sfătuiți să introducem chestii noi în programul zilnic, chiar dacă și acestea vor deveni rutină. Eu am noroc cu bicicleta, că mai bag trasee noi, văd lucruri noi și din afara obișnuitului. Deși eu am deja câtiva ani buni de când nu mai percep trecerea timpului ca fiind rapidă. Nu mai zic "abia aștept să" ceva. Iau fiecare zi așa cum e, de-i luni sau vineri e tot o zi bună. Vara asta a fost lungă, mi-a plăcut. Și nu am făcut multe chestii noi, nu am bifat realizări extraordinare, deci mi-am antrenat bine gândurile și mintea ca să am impresia că trăiesc mai mult. Poți încerca și tu, dar e nevoie de timp, ani. Lucrez cu mine să îmi petrec timpul făcând lucruri folositoare, citesc, fac rebus, exerciții fizice, muncă prin curte. Am un plan să o fac pe doamna mea să fie mai activă fizic, deși catârii sunt fazani față de ea. Dar lucrez. Copila începe școala, nu prea a vrut să citească, dar nu e stres, mi-a zis mama că nici eu nu mă omoram. Și uite ce bine am ajuns, știu aproape 100 de cuvinte. He-he-heeeee, dragii moșului, cartea e bună, necesară dar nu suficientă. Trebuie să ne educăm continuu. Zice-se că învățarea unei limbi străine ajută la încetinirea degradării creierului și instalarea demenței sau alzheymer-ului, sper ca am scris corect. Gata, înapoi la muncă, e luni și e bine, nașuulleeeeeeeee!

Eu la o vârstă venerabilă.

Liniștea asurzitoare

     Ai prins revoluția? Dar mineriadele? Urăști comuniștii? Bine ai venit in club. Eu mă mir cum mai respirăm, cum ne mai mișcăm în această Românie paralizată de securiști. Am ajuns să fim conduși de copiii și nepoții comuniștilor. Să nu ne mai mirăm că nu suntem pe drumul cel bun ca țară, că nu se întâmplă lucruri bune care să ne convingă să rămânem aici și doar să ne plimbăm spre vest și înapoi, nu să ne stabilim acolo. De tot. Ieri a fost priveghi, în afară de B1 TV și TVR plus un pic de Digi24, toată lumea a tăcut gălăgios în legătură cu Pahonțu de la SPP. Nimeni nu îndrăznește să vorbească. Televiziunile și tribunele oficioase ale partidelor au amuțit. Oamenii politici au amuțit. Bolojan s-a lovit la operație. Nicușor a fugit în Moldova cu treaba mică. PESEDE e la furat. AUR e al serviciilor cu totul. USR-ul a tăcut în plen în afară de Cătălin Drulă care a dat un comunicat, ceva. Oare atât de periculos e nenea ăsta de la SPP încât nimeni nu îndrăznește să îl deranjeze nici măcar cu o floare de întrebare? Păi ce țara mai e asta, dragii mei? Trăim într-un stat capturat complet. Caracatița securistă conduce și reglează toate aparatele de stat, nu mișcă nimeni și nimic în front. Eu zic că am avut mare noroc fiind parte a UE și NATO, că altfel eram Belarus, prizonieri în propria țară, cu viitorul amanetat și copiii sclavi liberi și suverani. În fiecare zi mă încarc cu optimism, cu speranța că se va schimba ceva în bine, dar în fiecare zi primesc o dovadă că nu se va schimba în bine prea curând situația din România. E trist, dar nu e vina noastră, a celor mulți, zău dacă îmi vine să dau vina pe popor. Vai, da, am votat cu Iliescu și cu pesede, dar eu cred că fiecare vot a fost dat pentru o viața mai bună. Nu îi bănuiesc pe toți că și-au vândut votul știind că va fi mai rău, nu suntem atât de ticăloși ca nație. Gândește-te că nu am atacat sau invadat niciodată pe nimeni. În afară de Mihai Viteazu, care era un bandit recunoscut, nu știu de vreun domnitor român care să își dorească teritoriile altcuiva, altele decât cele care ne-au aparținut de drept. Aș da vina pe educație, pe istoria mistificată, pe ticăloșia unora care s-au vrut puternici cu orice cost uman, pe marile puteri care ne-au aruncat de colo-colo, după bunul plac. Din păcate, nu ne-am adunat niciodata sub aceeași umbrelă, să tragem toți în aceeași direcție, mereu s-a găsit câte unul care să fure startul sau căciula. Păi și să mai ai încredere în poporul tău că vrea să fie bine? Nu prea. Să mai vrei să faci sacrificii pentru un bine comun? Nu, nu. Prea multe țepe își spun cuvântul, simt că m-am resemnat și privesc spre alte zări. Asta e soluția mea. Nu sunt patriot, nu sunt român, zi-mi cum vrei, dar e fix problema mea ce aleg și de ce, nu crezi!? Hai că m-am supărat, mă întorc la muncă, mă sună șeful meu imediat și îmi văd de treabă și familie, așa e cel mai bine. Uraaaaaaaaaaaa, am înfrânt!

Domnul Petrov e plin de înțelepciune.

Secretul de la știri

     Hait, că am început cu un oximoron. Cum adică nu știi ce e ăla, Mancuso!? Pui cuvinte pe care nu le știi dar speri să dai bine la oglindă-oglinjoară!? Măi, măi, n-am văzut, cât tupeu. Mă rog, revin cu tupeul mai încolo dacă nu uit, încep cu o știre bombă că o mare vedetă din showbiz a născut în mare secret. Deja încep să pun la îndoială cuvântul "mare" în ambele sintagme. Ce-mi plac mie știrile astea cu un "cunoscut" avocat, cântăreț, sau alt faimos, doar ca să îi țină pe sărmanii telespectatori în priză. Și când-colo, un cântăreț de la nunți și botezuri a murit de oarece boală de bătrânețe. Unde e știrea, care e interesul public? Ți-am zis că nu mai urmăresc știrile nasoale, mai ales alea cu accidente rutiere sau morți, iar acestea sunt din același registru, dar sunt titluri pe care le observ și mă distrează acum, deși înainte mă enervau. Vezi, mă educ. Turul Spaniei la ciclism e în plină desfășurare, Wout e acolo, merge bine. Nu te plictisesc și cu asta. Munca merge bine, atât de bine că sunt aproape de un burn-out cât o zi de post, trebuie să o las mai moale, deja o fac. Am băgat o pauză lungă de cafea lungă, apoi am mâncat, apoi iar am luat o pauză să bag niște pepene. Urmează să mă cac pe mine, altă pauză. Caut știri legate de Măria Sa, generalul cu 4 stele, Lucian Pahonțu, șefu' la bani de la SPP. Da, da, zice-se într-un material RECORDER că e mare securist cu acte în regulă, că a rupt gura târgului și a studenților la revoluție și mineriade. Bine, bine, nu știu dacă fix el a fost dentistul, dar sigur a făcut parte din aparatul represiv. Așa că mă uit pe canalele de știri să prind o vorbă de la Ficusul Creț de la Cotroceni. Dar mai degrabă m-aș uita pe canalele de irigații în plină secetă, mai repede găsesc ceva interesant acolo. Deocamdată se aude doar liniște. Dar nici nu îmi fac mari așteptări, știm deja că Nicușor e foarte mulțumit de justitia LIA SAVONEA, de DNA, de servicii, deci nu are cum să iasă acum să zică pe dos de oricare din cei care îl susțin și consiliază. Vai de noi, am ales un geniu al matematicii care se dovedește cel mai prost din curtea școlii, ăla de rămâne fără banii de merdenele. Chiar, ai urmărit scandalul cu merdenelele din Piața Amzei!? Nu!? Nici eu. Și câtă lume s-a activat, mămiiica mea! Dar altfel, când e ceva serios, cum ar fi atacurile la democrație, mai ușor. Vorba 'ceea, la merdenele înainte! Hai, gata, Mancuso, stop la scris și verde la munci. Paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! 😀😀😀😀

România, o festă.

Sporuri

     Da, da, după o zi așa de grea cum am avut azi, doar sporurile mă mai salvează de un colaps al sinapselor. O zi plină, muncă multă, dar și eu am vrut să termin niște treburi înainte de termen, ca să am timp să mă ocup de altele, că așa merge banda la corporație. Mai avem să băgăm 3 schimburi. Glumesc, desigur, pe termen lung, lipsa pauzelor face să scadă productivitatea. Știi de unde știu? Au testat rușii prin anii '20-'30, când au mutat liberele în timpul săptămânii, era doar o zi și o luai când voiai tu. Praf și pulbere, demotivare și scăzut producții. E bine, zic. E nevoie de libere și pauze că altfel ajungi să îți omori familia și tu erai băiat bun, dădeai bună ziua, știi ce zic!? Mă rog, nu am eu gânduri d-astea, că mă duce capul să fac ceva înainte să bubuie conducta. Dar mă resimt, mă rog, mă resimțeam la 9 când am terminat. Acum îmi e somn, m-am delectat cu Pătraru, am și râs, am și bombănit, l-am contrazis, dar m-am mai liniștit la acoperiș, s-a dus fumul. Am urmărit rezumatul de la Turul Spaniei, Wout e acolo, face atmosferă, mă bucur de el, chiar dacă nu câștigă. Cred că asta înseamnă să fii fanul cuiva, îl susții și te bucuri de el chiar și când nu e pe primul loc. Deși sunt obosit, mă simt pe plus. Doamna a fost cu ceva treburi gospodărești și imobiliare pe la capitală, căutăm chiriaș, dar nu înainte să mai facem câteva lucrări de întreținere care costă timp și bani. Le facem, nu e stress. Emma se bucură în continuare de vacanță, dar simte că vine școala și nu îi convine, ar fi în stare să stea afară cu copiii non-stop. Mă văd pe mine la vârsta ei, când mă bucuram de prietenii și ne jucam toată ziua. Mă bucur pentru calitatea vieții ei de mai târziu, acum pune bazele personalității și cred că va fi un om norocos, așa cum cred că suntem și noi, familia ei de toate gradele. Zilele astea tatonez terenul pentru o relocare pă Anglea, dar e mai complicat și e nevoie de eforturi și convingeri, calcule și decizii, de ambele părți. Chiar și Pătraru a vorbit despre acest subiect, părerile sunt împărțite, dacă să pleci sau nu din țară. Eu nu vreau să plec de tot, doar caut o alternativă pentru o viață mai bună, cum ar fi să avem două "acasă", ca țari, că orașe deja avem Târgoviște si Moreni. Poate înainte eram încurcat și nu apreciam posibilitațile multiple de ședere, dar acum sunt mai deschis la opțiuni, am mai multe portițe și drumuri. Clar e nevoie de efort, dar pentru a deveni internaționali, nu e altă cale. Nu știu dacă aș putea să nu mai vin acasă în România, mi-ar plăcea să ne plimbăm între UK și aici. Poate că la un moment dat o să putem să ne mutăm în altă țară, mai luminoasă ca vreme si mentalități. Așa privesc viața, să ai opțiuni, să poți să alegi trai, casă și masă. Sau mai multe deodată. Hai că mă culc cu un gând bun. Chiar, cum ar fi să devenim internaționali?!

Idolul meu în gândire critică.

Zi să-i zic!

     Cum zic! Ia fii antenă aici, că o dau repede, să nu mă prinda miliția internetului că fac propagandă galben-albastră. Mă știi că sunt vocal și de multe ori prost, deci te-ai obișnuit cu stilul. Sunt 4 ani și jumate de când asistăm la un război surd în care mor oameni nevinovați, chiar și pe rușii soldați morți pe front îi consider nevinovați. Bine, nu pe toți, că sunt și unii care nu merită să trăiască, dar cu ăia stric starea de spirit de tot. Moare lume degeaba, dar ușor-ușor balanța nu mai e atât de sigură încotro să se aplece, mai degrabă încoa' decât încolo, mă-nțelegi!? Citesc știri, rapoarte, văd reportaje, nu e deloc simplu ce e acolo, dar pare că se apropie din ce în ce mai clar un anume sfârșit. Și ăla e cel al rublelor. Orcile nu mai au bani să finanțeze mașinăria de război și vor să ia de la populație, care populație retrage cash în draci din atm. Și așa se produce o bubă care nu se mai vindecă, fac pariu că se lasă cu răscoală. Și colac de wc peste pupăza din tei, au început rușii să fugă peste granițe de frica încorporării forțate care ar urma să aibă loc prin toamnă. La ăia chiar se pleacă la război, nenică, nu ca la noi doar pe tiktok de nu mai vine prostimea din diaspora acasă. Am făcut autism de la vaccinuri, mi-au crescut 2 capete la spate, am plecat pe front de vreo 4 ori, s-au întâmplat toate nenorocirile lansate de propagandă. Mă mir că mai sunt în viață. Acum a mai apărut o fază tare, cică tehnica de la vaccinul Covid e pe cale să scoată un leac pentru cancer. Să văd atunci cum zic "PAS" toți suveraniștii lu' pește oceanic marinat. Stai să beau o gură de cola cu cipuri. Gata, am tras informația din ea. Mă, da' proști mai sunt unii. Și se tot amăgesc că ei sunt deștepți. Nu ai cum să îi trezești. Pe ăștia ori îi lauzi, ori îi bați, altfel nu faci treabă cu ei. Până și animalele înțeleg de vorbă bună. Dar stai, că ei sunt credincioși si tradiționaliști, cum să zic așa cu păcat de ei!? Doamne-feri! E bună vorba aia, să nu te cerți cu prostul sau cu nebunul. Eu aleg să îi ignor, blochez tot ce prind și fug de suveranisti cât pot, că e o pierdere de timp să îi convingi de altceva decât știu ei. Noi zicem să facem lucruri în țara asta, dar nu ai cu cine. Și ar fi atât de simplu. Chiar ieri pe bicicletă mă gândeam că dacă poliția ar aplica amenzi doar de circulație, am deveni o țară mai mișto. Parol. Ne trebuie reguli și amenzi. Restul se vor face de la sine. Durează vreo 20 de ani, dar hei, nu mai plecăm noi de aici, iar ăia de fac pe patrioții legionari, o să o lase mai moale. Hai, ura și la gară, că am treburi la munci! Paaaaaaaaaaaaaaaaaaa! 😁😁😁😁

Actorașul meu preferat.

Unu plus unu

     Face doi, clar. Hehe, ce vremuri trăim, nici matematica nu mai razbate. Ce știința, ce cunoastere, ce recunoastere!? Nu mai putem sa exprimam o opinie fara sa fim luati la rost. Ca suntem asa si pe dincolo, nu mai avem dialog, ci doar o lupta surda, ca daca era muta era bine. Ne aruncam la beregata oricui e prin preajma, si ce daca nu a zis nimic, s-a uitat urât, am vazut eu. Cum unde? Pe net. Ca acolo e adevarul absolut. Astia de pe la tv îsi cam traiesc ultimii ani de domnie, ca ii paste o pensionare tumultoasa si o aruncare de 3 puncte la cosul istoriei, mai ales acoperitii si platitii din presa. Nu stiu daca eu sunt defect, dar de fiecare daca cand aflu de cineva ca are bube, nu ma mai intereseaza daca spune adevarul, eu nu il mai ascult. Odata ce te-ai manjit de maro la coltul gurii, adevarul propavaduit de tine va mirosi, oricat te-ai parfuma in reformist si intors la cele sfinte. Nu mai merge. Cum sa mai ascult eu stirile pe un post care e cumparat de partide? Mai cred eu ca acolo e adevar sau manipulare, activism si publicitate obscura? E greu. Am cam ramas fara repere in ziarele pe care le mai citeam sau posturile pe care le ascultam. Nu pot ajunge sa traiesc fara televizor, cum se mai lauda unii prin padure, treaba lor, eu tot am nevoie de o informare cat de cat formala. Sa nu iau ce prind pe retele doar, ca ma expun inutil. Denzel Washington a zis ca daca nu te uiti la tv esti ne-informat, daca te uiti esti dezinformat. Eu nu o iau asa de in tragic. Clar e multa manipulare, dar am si eu un neuron mai putin obosit care ma ajuta un pic sa mai cern informatiile. Am deja cateva luni bune de cand nu mai urmaresc stirile cu accidente si mortii mortilor, sa stii ca ma simt mai bine. Cu ce ma ajuta pe mine sa stiu ca au murit 3 insi intr-un accident de masina pe un drum in Satu Mare? Sunt mai destept? Conduc mai prudent? Nici vorba. Eu zic ca am facut alegerea potrivita. Sunt in cautare de jurnalisti de la care sa imi iau stirile, caut in mai multe locuri, am site-uri oficiale pe care le mai citesc. Dar incerc sa limitez timpul petrecut pe retele, ca acolo eu si timpul meu suntem marfa. Atentia noastra este vanduta pe bani frumosi si noi nu avem comision. Pai atunci nu mai bine imi investesc atentia in evolutia mea?! Asa ca bag carti, articole despre istorie, geografie, economie, inteligenta artificiala, si chestii legate de munca mea. E buna curatenia asta, din cand in cand mai analizezi ce iti ocupa timpul. Și elimini risipa. Mai bine dorm decat sa ma uit la clipuri aiurea pe youtube sau la un film prost la tv. Mai bine ies singur cu bicicleta decat cu oameni care nu imi aduc niciun plus. Da, stiu, sunt pretentios, dar e timpul meu, viata mea, si ce sa vezi, fac exact ce am eu chef. Ma distreaza cand ma intreaba lumea de ce fac un anumit lucru. Lume care nu ma cunoaste, nu imi e familie, fata de care nu am nicio obligatie. Obositori oameni, zau. Pai mai bine nu ne vedem deloc si evit si intrebarile idioate!? Da' de ce porti blugi largi? Da' de ce bei doua cani de cafea pe zi? Da' de ce, orice, ma scoate din sarite, parol. Vad ca imi place linistea din ce in ce mai mult, dar nu vreau sa ma izolez de lume, ca inca nu sunt salbatic. Dar parca e asa de bine in padure...

Poza din martie 2025 pe la Ocnita. Sau Moreni.

A venit toamna!

     Haide buna dimineata! S-a ofilit verdeata? Gata, frate, s-a pisat cerbul in apa, de dimineata, se raceste vremea, vine toamna. Deja am inceput sa simt racorica la lingurica de cateva seri, cand ies cu bicicleta. Cum apune soarele, se strange pielea. Ciudata vara am avut, putine zile toride de piscina, dar zau daca m-a deranjat. Am apreciat apa multa in iunie si iulie, pacat ca nu avem baraje ca sa o inmagazinam, sa avem rauri tot anul, pentru irigiatii dar si pentru o mai buna plimbare a apei in circuitul ei natural. Citesc articole legate de desertificare, dar Romania nu e un stat functional, care sa ia masuri si sa le aplice metodic, in nicio directie a vietii noastre cotidiene. Jungla. Fieare pentru el, scapa cine poate. De aia se radiaclizeaza lumea, de aia cred orice saman care le promite lucruri minunate, pentru ca si-au dat seama ca e aproape imposibil sa avem o tara normala, civilizata. Mereu am zis ca educatia e solutia, dar e nevoie si de reguli stricte si aplicate. Daca militia si-ar face treaba si ar amenda in stanga si in dreapta, sa vezi ce mielusei ar iesi din bizonii din trafic. Noi am avut noroc cu UE ca ne-au plecat toate valorile la furat si cersit in Occident si am devenit o tara mai sigura. Dar au inceput vesticii sa se sature de ei si o sa ni-i trimita "anapoi". Nu, multumim, nu puteti sa ii trimiteti pe Luna!? Nu o fi "fer" pe acolo? Haide, bosulica, i-ati stolul de familie si muta-te departe. O sa fie jale cand se intorc astia la casele noastre. Ca la noi in curte vor sta. O sa ceara de la stat, ca ei nu se descurca, sunt nevoiasi. Atunci sa ii vad pe suveranistii de la noi cum se descurca in legatura cu suveranistii din disapora, ca pe astia nu ii pot trata ca pe nepalezi. O sa fie interesant. Din cauza problemelor din tara noastra, care nu se vor rezolva vreodata, am inceput sa imi gandesc un viitor in afara. Nu stiu daca se va si intampla, sunt mai multe conditii, daca plec nu o fac de nevoi materiale, ci doar spirituale. Vreau o tara normala, cu reguli, cu oameni care respecta societatea din care si ei fac parte. M-a obosit descurcareala, smecheria, prostia. Simt ca nu am loc sa ma exprim. Emma in ce lume va trai? Ca imi pare ca aici va fi din ce in ce mai greu sa iti atingi culmile, multe chestii negative care te trag in jos. Sau, ma rog, te alunga departe. Lucram la un viitor mai bun, nu conteaza unde va fi. Mi-ar place sa fim internationali, sa avem posibilitatea sa stam unde avem chef si stare, desi vom ramane romani. Dar macar incercam sa traim si in alte medii care ni se par ok. Posibil sa gasim si acolo motive mai nasoale decat cele de aici, pai ne intoarcem. Cum a fost si cu Spania, cand am trait acolo aproape o luna. Eu m-as mai duce, dar fetele mele au zis ca nu le place. Atunci incercam UK, asta e prima pe lista de optiuni. Vedem, nu e graba. Am cafea, azi e sarbatoare si nu am treaba de facut, o sa citesc, am scris deja, ceva ciclism pe la tv, maine e Wout la campionatele de gravel ale Belgiei, poate am noroc sa il dea pe eurosport. O sa bag si o tura cu bicicleta, trec pe la babaci sa le golesc rezervele de cola, poate ma vad si cu frate-meu, numa' sa il prind. Azi e lejer. Hai, spor la ce faci tu acolo, eu ma duc sa imi pregatesc micul dejun. Sa am pofta! 

Wout, mereu primul in inima mea.

Mulțu' frumy. Cuplă.

     Stai, nu mă înjura sec. Așa vorbește lumea mea de la birou. Bine că mă duc o dată pe lună pe acolo că mă auzeai și pe mine cu "bună dimi". Offf, 're-ați ai dreacu de proștii dreacu! Cine v-a inventat, mă, așa de proști? Oameni cu facultate, plimbați prin lume. OK, nu vorbesc cu dezacorduri, dar nici corect nu o fac, "face sens" și "ca și părere" se aud des la ședințe și pauze de cafea. Nu știu de ce m-am luat cu asta. Sunt la muncă, e o zi normală, adică proastă, e foarte cald afară și tocmai ce ne-am întors de la mare. Ar trebui să fiu pe mai mult plus, că am toate corabiile în port, nimic nu a luat apă zilele astea. Poate oi fi io obosit mai mult decât am putut recupera în concediu. Am dormit bine, aseară am făcut pauză de bicicletă, dar parcă tot mă resimt ca după un efort fizic intens. Posibil să îmi fi ieșit din mână, făcând pauză 4 zile de bicicletă, mi-a scăzut nivelul de energie. Diseara bag o tură, trec pe la babaci să beau o cola. Bun plan. Numai să mă lase munca să termin la timp, adică până în 18. Că apoi mă întind prea mult și mă prinde noaptea și nu am chef de câini prin beznă. Am observat o scădere a numărului de mașini pe drumuri, mai ales seara. Mereu îmi zic că ăsta e un semn de scădere a economiei. Mai puține tir-uri, mai puține mașini la plimbare, mai puțini idioți, mai puține claxoane. Nu mă bucur, nu e semn bun când scade economia, lucrurile nu merg bine, de fapt merg spre prost, la general vorbind. Normal că nu mor de grija altora, dar nu mă pot bucura că le e rău oamenilor din țara asta, că mă afectează și pe mine să trăiesc într-un mediu trist și anemic. Suntem pe primul loc în lume la consumul de alcool, ceea ce explică multe. Dar nu suntem bețivi pentru că suntem proști, e mai degrabă invers. Sau, stai. Nu, nu. Suntem bețivi pentru că suntem proști, educația precară te aduce la sărăcie și consum de alcool. Eu militez pentru reducerea consumului de alcool, mă bucur să aud din ce în ce mai mulți oameni care spun că beau mai puțin sau deloc. Mă rog, nu sunt pentru abolire, mai merge un pahar de vin sau o bere rece vara, sau o gură de țuică la un foc iarna afară. Cioran zicea să ne ferim de oamenii fără vicii. Acum, asta nu înseamnă că ne trebuiesc toate. Alegem și noi ce ni se potrivește. Eu am nebunia mea cu bicicleta, altfel nu prea fac excese. Nu mai fumez de vreo 15 ani, nu că aș fi fost vreun turc, dar am bifat câțiva ani. Prafuri nu am băgat, am scăpat. Femeile mi-au plăcut, dar pe rând. Pe la jocuri de noroc și pariuri nu prea am fost, poate doar prin liceu ne mai prosteam când chiuleam la fizică, mergeam în "L&M", barul de la colțul școlii. Gata, Sfântul Mancuso scrie pe mine, mucenic și cucernic. Așa o să îmi tatuez pe biceps. Numai să îl găsesc. Mă ia doamna în bâză că am slăbit, dar a observat și ea la mare că am făcut aripioare și colăcei, un pic de vârsta a treia pe la colțuri. Mă mențin activ, bicicletă și exerciții fizice aproape zilnic, mers pe jos, o să încep și alergările pentru că se apropie cupa națională de ciclocros. Dau și eu vina pe statul la birou și prea multe paste. Că nu exagerez cu mâncăruri care dau grasime multă. Băuturi acidulate beau rar, cam o cola. Bere, una, doua. Pe săptămână. Zic să dau vina pe stresul de la muncă, ăla să zic că mi-a cauzat în ultimul timp și o să încerc să fiu mai calm și organizat. Gata pauza de scris, "ânapoi" la muncă. Te poop! 😆😆😆😆p.s. Ai stins lumina pe hol, în baie, în garaj, afară? Că vine Bolo după tine! 😀😀😀😀

Nibiru, bâlci de rit nou. Mi-a plăcut.

Dupa munca, nimic.

     Azi am muncit cam mult. Ma resimt. Nu am chef de nimic, nici de bicicleta. Daca nu aveam nici pofta de mancare, abia atunci imi faceam griji. Am mancat ceva, m-am molesit de tot. Citesc si ascult stiri, economice, de razboi si pace, de foame si prostie. Ma felicit sincer ca nu mai urmaresc stirile cu accidente si morti din crime, parca sunt mai linistit. Dar imi iau portia de urat de la prostii de pe facebook care il slavesc pe georgescu de numa-numa'. Offf, cata lume naiva, disperata dupa un tatuc care nu neaparat sa le dea lor ceva cat sa ia de la aia care au. Schimb canalul si starea, am pus hip-hop si incerc sa imi fac curaj sa termin o carte. De rebus nu am chef, sunt cateva careuri la care m-am blocat si nu mai razbesc, incerc maine. Am pierdut sirul zilelor si pare ca mi-a stat calendarul, dar afara miroase a toamna, oricat m-as incorda eu ca timpul trece mai greu. Mai am doua zile de munca si apoi mergem la mare. Cateva zile, e un festival de k-pop la Costinesti, ne prezentam si noi. Nu stam mult, dar macar schimbam rutina. Eu nu muncesc doua zile, e perfect. Am verificat timpul probabil si e foarte probabil sa fie frumos, 29 de grade maxima, fara nori sau ploi. Apa marii nu ma intereseaza, ca avem piscina la hotel pentru imbaiat. O sa stam si la plaja, ca ne place, dar daca e apa rece, sa fie pentru altii, eu nu ma risc. Plecarea la mare imi incurca un pic planurile de antrenament, dar e timp si loc sa recuperez inainte si dupa, nu e stres. E bine cand reusesc sa am un plan cu toate si sa ma tin de ele, sa iasa ceva bun din ele. Familia e pe plus, munca merge, scrisul asa si asa, bicicletele merg si ele, bifam o mini-vacanta, deocamdata nu avem niciun proiect in desfasurare, mai vedem din toamna. Vine clasa a V-a, cu schimbari de profesori si program, posibil si cativa colegi noi, ne dumirim atunci. Sunt curios ce vom putea alege, daca vom putea alege, a doua limba straina. Eu am avut engleza si franceza, nu aveai optiuni. Emma ar vrea koreana, dar nu gasim nici particular in Targoviste, ce sa mai zic de scoala. As vrea sa inceapa un sport de echipa, volei, ceva, mai ales ca ii place. Dupa cum vezi, planuri avem, dar suntem in vacanta si nu ne incordam prea tare. Avem copii, distractie afara, dans si muzica, galagie si bucurie. Copilaria e frumoasa si la copiii de azi! Hai, gata, ca sunt obosit. Ma bag la tv si politica, sport de maine ca revine Wout in Turul ciclist al Danemarcei. Allez, Wout! 🏆🏆🏆

Atat am putut gasi.

Vara nu-i ca vara

     Da, da, nu ma poti contrazice deloc! Ai mai vazut asa luna iulie? Nu doar ploioasa, dar rece, varule! Stau cu hanorac, blug lung, 15 grade afara, ma mir ca nu porneste centrala. Azi am avut mai mult de munca, am terminat tarziu. De iesit cu bicicleta nu am avut chef, ca am tras aseara cam tare si era nevoie de pauza. Nu aveam nimic in plan, poate doar sa termin cartea ciudata pe care ma chinui sa o dau gata, merge greu, dar e in plan pentru maine. Si cum nu aveam nimic in program, a zis Emma sa iesim la o plimbare. Ea pune muzica, eu conduc si aleg directia. E destul de greu sa gasim locuri misto de mers, in sus pe asfalt, sa avem un pic de priveliste. Asa ca azi am pornit spre Pucioasa, la Varfuri, urcarea de pe Ulmet. Drum bun, asfalt reparat, dar liber, fara masini sau vaci, ceva noroi si cateva baligi, aer incarcat si nori josi, numai bine de plimbare. Emma pune k-pop, muzica ei preferata, in pauza dintre melodii mai vorbim nimicuri, planuri, impresii, chestii unde nu suntem de acord, dar nu ne certam, doar discutam si invatam sa ne ascultam. Are doua prietene care sunt la mare si mi-a zis ca ii e dor sa mergem la plaja, la mare, ne ducem si noi saptamana viitoare cateva zile. Mergem in primul rand ca are ea concerte de k-pop la un festival, Nibiru-ceva, pe la Costinesti. Buna treaba! A crescut si are pareri, chiar convingeri, dar asculta si alte pareri dar e fix varsta la care incepi sa te revolti in legatura cu ce nu iti convine si vrei sa iasa ca tine, sau ce iti place tie sa fie placut de toata lumea, ca e muzica sau haina sau freza. Testam, invatam. Cata vreme se ocupa de scoala, nu ma deranjeaza cu ce se imbraca sau ce muzica asculta si cum danseaza. Citim impreuna, incerc sa fiu un model si sa o inspir. Nu prea am reusit cu miscarea, desi danseaza si iese la copii, nu are un sport preferat. Nu stiu daca e neaparat nevoie, vedem din toamna poate mergem la volei. E bine ca ii place, dar e important si colectivul in care nimereste. A trecut jumatate de vacanta deja, dar ne bucuram de fiecare zi si nu mai zicem "amvaaai, ce repede trece timpul". Ce sa vezi, timpul asta face, trece. La fel. Doar perceptia noastra e diferita, asa ca ma antrenez si incerc sa ai ajut si pe cei din jurul meu sa aiba abordarea asta, sa ne bucuram de azi, cu ce ne aduce, fara sa mai zicem "abia astept sa vina" ceva, orice. Sanatosi sa fim!

Apus de Soare, nu de la Delavrancea.

Arca lui Noe

     Haide bună udă dimineata! Dar ce udă, că e flească pană la chiloti! A plouat azi-noapte de ne-a inundat si beciul din vis. Nu imi amintesc să fi văzut atata apă venind de sus. Nu a fost cu vijelie si nebunie, dar au fost inundate mai multe localităti prin zonă. Nu am stat să caut stiri, dar tot am dat peste cateva cu case si gospodării aici langă Moreni, in Prahova. Stiu că pornirea initială e să ii acuzi pe oameni că si-au făcut case in zone de risc, si nu ai fi complet pe langă. Dar se mai intamplă si să vină suvoiul in zone care nu ar fi putut să fie considerate de risc vreodată. Eu am o abordare foarte siguă asupra lucrurilor, in sensul ca daca văd vreun risc, tind să il amplific pană anulez toată actiunea. Nu stiu de ce sunt asa Stan-Pătit, ce m-a făcut să fiu asa de temător. Ca idee, nu m-au atras niciodată jocurile de noroc, ca nu cumva să castig o dată sau de două ori si apoi să răman un cartofor ratat pe viată. Privesc investitiile la bursă ca pe niste posibilităti de a pierde bani, nu de a face. Dar nu mă stresez in legatură cu abordarea mea, deocamdată suntem bine, si pare că am evoluat in ultimii douăzeci de ani, simt că suntem pe drumul cel bun. De ce să schimb ceva? Am o cafea bună, nu stiu ce am făcut diferit de a iesit asa de bună azi. O fi de la somnul lipsă de aseară, habar n-am. Munca merge, bicicleta merge, sunt pe plus. Fetele sunt si ele pe plus, e vacantă si se bucură de liniste. Mă rog, copila e pe activităti cu copiii, mai bagă si cateva pagini de citit, ce să ii cerem mai mult? Eu, cand eram de varsta ei, citeam alea 2-3 cărti date de la scoală si cam atat. Joacă si de restul caramale, asta era viata noastră. Ea de ce să nu se bucure de copilărie!? Avem tendinta să cerem mai mult si mai sus de la copiii nostri, fără să ne dăm seama cat de gresită e abordarea asta. Punem presiune aiurea, spunand si crezand sincer că ii ajutăm să isi atingă potentialul. Dar eu mă bucur că generatiile astea mai tinere au invătat să isi spună cuvantul mai ceva decat o făceam noi. Asa apare progresul, cand niste oameni bine intentionati aleg să isi trăiască viata după bunul plac, dar protejand natura, fiind interesati de binele comun, de o viată mai bună. Noi ne-am cam incordat degeaba, am irosit energii aiurea si nu am reusit să schimbam sistemul, doar ne-am adaptat. Eu pe ei ii văd in stare de schimbări majore. Au energia, au pornirea, de ce să nu le iasă!? Da, stiu, sunt si multi ratati care vor trage balanta in jos, dar nu există progres fără efort, fără sacrificiu. SI noi avem rolul nostru, să le oferim cadrul si suportul necesar, să ii invătăm să ceară si să ofere, să vorbească si să intrebe, să spună "Nu!" si "De ce?". Nu are ce să nu fie bine cu niste copii care vor deveni adulti constienti de drepturile lor, dar si de obligatii. Să nu astepte nimic de la nimeni, să depună efort si să nu se lase călcati in picioare. Si uite asa scăpăm si de mentalitatea comunistoidă care incă mai bantuie prin tunelurile din Bucegi, dar nu pentru mult timp. Haide ura si spor la treabă!

Calea Lactee. Sau cat de mici suntem noi.

 

Vinerea mare

     Bună dimineața la toată fâneața! E gata dulceața? Ai făcut și piața? Gata, nu mai am idei de rime. Am cafea, vrei? Bun, stai jos, să povestim. Si ce dacă nu ai chef să mă asculți hodorogind, e bună cafeaua și mă tolerezi. Nu am nimic special în meniul de vorbă de azi. Sunt obosit, muncă multă și creier puțin, mă resimt. Dar pentru că e vineri, îmi fac curaj că mai e un pic. Săptămâna asta am făcut pauză de la bicicletă, deși îmi propusesem să am un plan de pregătire pentru a participa la Cupa Națională de ciclocros, care începe în septembrie. Tot reușesc să am un minim număr de ore de pregătire pe săptămână, dar trebuie să includ de acum și ceva alergare. M-a luat doamna mea în balon că am facut colăcei, da, ai citit bine. Io, colăcei? Burtică? Vaimamamea, păi tre' să mă apuc de treabă. Nu sunt gras, Doamne feri, dar de la stat în cur pe scaun, se adună inele de grăsime pe la mijloc. Si arăt ca o lăcustă subnutrită, un somalez cu acte de România. Trebuie "adresată" problema într-un mod organizat, puțină pâine, sucuri carbogazoase sau bere beau puțin spre deloc. Așa că trebuie să schimb activitățile, să includ mers pe jos, alergare, mișcare. Mi-am făcut analizele și au ieșit mai bune decât cele de anul trecut, sunt pe plus, nicio boală în programul de varietăți muzicale, sunt bine. Stresul de la muncă mă cam încurcă, dar lucrez intens la partea asta, să fim mai organizați și eficienți. Sunt ceva gânduri de strămutare de birou spre UK, dar e în fază incipientă, nu e stres. Vedem ce iese, te anunț, dar să știi că nu sunt disperat să mă mut în altă țară. Sunt român și aici e locul meu, dar mai mult locul mă ține locului, că oamenii mă alungă. Fiecare zi e o luptă de acceptare a realității, de rezistență la vântul plecării. Nu te gândi că mă perpelesc de grija țărișoarei mele, nu sunt atât de prost. Dacă noi ca popor nu reușim să ne ridicăm, e o vina comună, dar nu poți condamna pe nimeni, singuri ne-am ales conducătorii și direcția, nu am jucat la impuse. Mă distrează ăștia de zic că nu ne vindem țara și că suntem miezul unviersului. Dacopatia e în floare, protocronismul a imbâcsit multe minți ușoare. De aia ne trebuie educație, ca să nu ne mai păcălească recitatorii de replici din filme. Eu sper să nu mai avem încotro și să ne dicteze UE ce și cum să facem, că altfel, noi, lăsați de capul nostru, suntem vai de capul nostru. Suntem în stare să ne dăm foc la țară și apoi să dăm vina pe alții. Cam aici suntem. Greu, dar nu imposibil să ne facem bine! Speranțo, să nu mori, fă! Hai, spor la treburi, că e cald azi și suntem în viață, zic.

De prin comitatul Dâmbovița.

Cheful vine chefuind!

     Cititorule, te-am pierdut de tot! Nu am mai scris demult, nu m-a prins efortul creator în off-side și nici febra cuvintelor nu m-a părăsit complet, pur și simplu nu am avut chef de scris. Până azi. E joi, e târziu, dar nu îmi e somn. Am citit ceva, am urmărit un pic de politică pe tv și făceam un rebus când m-a prins iar vraja scrisului. Repede, o dau, să mai activez nervul creionului din creierul mic, că eu am creierul mic, aia e. Se întâmplă prea multe în viața noastră și nu stiu cu ce să încep. Am terminat școala cu rezultate foarte bune, ne bucurăm de vacanța copiilor și încercăm să nu stăm în calea distracției. Deși e greu să îi lași să dărâme casa, zici că e doar o zi sau două așa. Apoi iei un pic de pauză ca să nu îi omori pe toți, și respiri, ca să o poți lua de la capăt peste câteva zile. Vremea asta sucită ne-a întors pe toți la mânecă lungă și gânduri de toamnă caldă, dar e doar o zi, trece și asta, vine iar cuptorul și ne mirăm iar că e cald în iulie și vrem frig. Până când vine frigul și vrem iar cald. Oare ce vrem? Fac pariu că e una din întrebările de pe prompterul lui Dumnezeu. Oare ce au ăștia de nu știu nimic sigur pe lumea asta? Trebuia să pun mai multă hotărâre în amestecul de apă și pământ. Cum era bancul ăla? Dar căcat de ce nu puneți? Că iese polițist! Eee, am impresia că la mulți amestecul s-a stricat de-a binelea, nu ne mai înțelegem ca popor și vrem să ne sinucidem cu spectatori, zău. Am citit un articol și autorul se plângea de lipsa unei direcții, a unei viziuni, pe noi ce ne definește, ce ne urnește, motivează? Pare că fiecare vizează salvări personale, nu mai vrem să știm de ceilalți. Care ceilalți suntem cu toții, nu e nimeni mai sus sau mai jos, decât din anumite considerente, dar români suntem cu toții, și cu bune și cu rele, cu care și pe care, cu manele trap sau clasicul rock. Când oare am reușit noi să ne trezim în conștiință și să nu ne mai știm locul? Așa lipsiți de educație, necivilizați și lenesi, șmecheri până la paroxism și burici de pământ parcă nu am fost niciodată. Ni s-a urcat la cap, de am reușit să nu mai știm pe unde mergem și mai ales încotro, Că "de ce?" e o întrebare prea grea la ora asta din istoria noastră. Nu disper, mă agăț de orice speranță că ne vom putea reveni cu ceva educație potrivită și o conjunctură favorabilă. Deși noi taman atunci punem mâna pe teslă să facem o omletă, știi ce zic!? Hai, te las, mă bucur că am revenit la scris, după aproape 3 luni. Suntem bine, da. Asta contează. Noapte bună, revenim mâine mai puternici!

Eroul meu Wout, câștigător de Roubaix 2026. Vis!

De Craciun, fii mai bun.

     Haide buna dimineata. Stai, nu sari asa, nu am luat-o razna, de tot. E Pastele, stiu, dar ma gandeam ca daca de Craciun esti mai bun, de Paste cum ar trebui sa fim!? Eu sper ca mai destepti, macar. Ca daca esti destept poti sa fii si bun. Numai prostii sunt rai gratuit. Da, nu e doar vina lor ca sunt prosti, putem da vina si pe parinti si stat sau societatea care lasa oamenii in urma si apoi se mira ca voteza cu extremisti idioti vanzatori de tara si vise. Am cafea, am energie, am timp azi. Am avut liber ieri si nu mai stiu ce zi e, vineri sau sambata, important e ca nu muncesc la birou, am timp de curte si biciclete. Frate, am prins ieri o vreme de mi-a stat ceasul. Am plecat pe 15 grade, vant dar placut la gioale. Dupa vreo doua ore a inceput sa ploua cu spume si gheata la retina. Direct a scazut spre 0, am paralizat. Dar ma stii stoic, nu m-am lasat si am bagat material pana am fugit de sub norii pacatosi si am ajuns la uscat, dar a durat peste 2 ore sa imi revin complet. Abia am reusit sa imi dau manusile jos cand am ajuns acasa. Dar a trecut. Puteam sa evit, dar am zis eu sa fac un ocol sa scot peste suta, iar Doamne-Doamne a zis "ia d-aici". Dupa ce ca eram eu inghetat, m-au mai alergat si toti cainii posibili. Nu stiu ce am avut sau au avut ieri, dar toti m-au latrat si fugarit. Sunt pe plus, am avut o saptamana buna la munca, Emma e bine cu pregatirea pentru admiterea la colegiu, doamna e pe plus si nu ma omoara zilnic, bicicleta merge bine, am avut o buba la masina si am rezolvat-o in buget, deci nu as avea vreo umbra pe suflet. Am bifat si niste biserica, au vrut copiii, am fost. E bine sa trecem si asta in program, macar din cand in cand. Da, stiu, religia si credinta sunt doua chestii diferite, dar noi suntem ortodocsi, hai sa mai si practicam. Da, stiu, popii nu sunt cei mai exemplari oameni, biserica ortodoxa nu e cea mai primitoare si deschisa la nou, e plina de securisti si turnatori sau pro-rusi si legionari, toti bogati si ingamfati si unii pedofili, dar Dumnezeu e acelasi, oamenii sunt pacatosi. Am observat o scadere a prezentei la biserica, semn ca lumea nu mai crede in popi, nu in Dumnezeu. Poate gresesc, dar asta e un semn ca nu isi fac datoria. Nu le zic eu ce sa fac, doar observ si imi dau cu parerea. Stiu, stiu, e Saptamana Mare, e Pastele, dar nu vorbesc cu pacat daca spun adevarul. Nu dau cu noroi, ei se pun in situatii care vorbesc de la sine despre ei. Popii, la ei ma refer. E nevoie de o schimbare, de o resetare, ca nu mai merge asa. Nici la biserica, nici in societate. Ne-am canibalizat si abia astept un imbold sa sarim la bataie. Cineva dadea vina pe lipsuri si viata grea, dar astea le aveam si in comunism si parca eram mai apropiati. Sau era doar necesitate si supravietuire, nicidecum omenie si intelegerea superioara a vietii. Ne-am pierdut unii de altii, nu ne mai ascultam si vrem sa avem mereu dreptate. Eu nu mai am rabdare cu prostii, cu aia care sustin ca pamantul e plat. Nu pot sa imi pierd energia cu astfel de specimene. Din pacate, aia au drept de vot si ne pot influenta noua vietile. Si cum facem!? Eu am de gand sa ii atentionez pe prosti ca sunt prosti, ca altfel ni se urca in cap. Nu vad alta iesire. Prostii trebuie pusi in ultima banca, unde le e locul, nu la tribuna. Fara educatie, nu mai avem niciun viitor. Gata, am varsat tot. Ma duc la treaba, multumesc pentru atentie si sarbatori fericite, drag cititor. Ca doar tu esti aici. Paste fericit!😀😀😀😀

BOR SRL. Nu iti vrea sufletul, doar banii.

Munca e pentru tractoare

     Haide buna dimineata. Cum de ce? Pai in primul rand ca suntem in viata, avem ce manca, avem ce munci, avem unde dormi, plus restul detaliilor. Aaah, si avem cafea. D-aia buna. Stiai ca nechezolul avea 20% cafea si restul umplutura? Am stat aseara si am citit articole si pareri despre comunism, despre cum traiau romanii. Avem atata informatie si nu o folosim. Ne amageste un pitic de gradina cu pantaloni rosii care recita din filme si ne zice ca noi suntem buricul pamantului. Bine, bine, noi avem materie cenusie pe care nu o folosim, ce mai zic eu de informatie!? Din pacate, nici anul asta nu se intrevede o speranta de mai bine, educatia a pierdut bani din buget. Nu ne mai facem bine. Degeaba ne obosim noi sustinand finantarea sustinuta a educatiei, degeaba criticam si aducem argumente, sunt doar discutii la cafea. Vom continua sa livram mana de lcuru ieftina, vom fi o masa usor de manevrat si prostit cu un clip pe tiktok. De ce sa avem pretentii? Conducatorii nostri sunt romani, dintre noi, cu aceleasi bube ca noi. Da, stiu, nu ne place ce vedem in oglinda, de aia era mai bine inainte. Cand ii auzi pe romanii plecati in vest ca nu le place Europa si critica orice e legat de traiul acolo, dar nu se intorc acasa, ti se face si rusine de prostia lor. Am zis, educatia e salvarea. Cum sa nu realizezi cat de bine traiesti? Sa vrei sa renunti la toata libertatea asta si sa te intorci intr-o lume gri, fara perspectiva, fara lumina, fara caldura? Sa fii condus de unul mai prost ca tine doar pentru ca are tupeu, dar nicio calitate? Eu as emigra direct. Lucram la un proiect de Plan B, asa ii zicem, sa avem viza de locuit si in alta tara, in cazul in care se strica treaba aici, sa poti sa pleci. Nu e ca si cum in alta parte e mai bine neaparat, nicaieri nu e mai bine ca acasa, vorba 'ceea, dar vrem sa avem in continuare posibilitatea sa alegem. Pe vremea lui Ceausescu primeai repartitie si te duceai la Cuca Macaii, nu conta ca lasi toata viata ta in urma si o iei de la capat. Nu conta ca nu poti pleca din tara decat cu aprobari speciale, si asta doar in tarile comuniste, ca daca te duceai in Vest, la "capitalisti", trebuia sa lasi garantie copiii. Da. da. nu doar intrai pe booking si luai avion si hotel si gata, trebuia sa te dai peste cap de 7 ori. Aaa, si nu aveai pasaport la purtator, il predai militiei la intoarcerea in tara. Ce vorbesti, prietene, nici bancuri nu aveai voie sa spui, intrai la beci cu articolul 130. Peste tot erau informatori si oportunisti, daca aveai mai multe gogonele decat vecina, erai "chiabur". Am citit ca picioarele de porc se numeau "adidasi" iar ghearele de gaina, "fratii Petreus". Asta erau delicatesele vremii. Nomenclatura avea cantina de partid, shop cu whisky si blugi, muzica rock si tigari bune. Aha, si romanii vor din nou sa fie cetateni de mana a doua la ei in tara. Stiu, stiu, si acum sunt unii care sunt tratati asa, dar s-au schimbat prea multe in bine ca sa nu le recunoastem. Idiot sa fii sa ignori realitatea. Mama, ce cafea buna am. Aleasa de mine, din magazinul ales de mine, in ziua in care am ramas fara cafea. Nu pe cartela, nu la coada. Ma sperie copiii de 14 ani care spun ca era mai bine inainte. Le-am zis doar sa intrebe chatgpt despre cum se traia. Nu le-a convenit ce au citit. Doua minute a durat melancolia. Dar daca sunt bombardati zilnic de bobby-Di si alti pro-rusi ca era mai bine cu Ceasca, o sa ajunga sa creada doar asta. Am citit o chesti misto, ne purtam ca un copil rasfatat care strica o jucarie doar pentru a o vedea stricata, dar el primeste elta. Noi nu mai pupam o alta revolutie si o noua democratie. Daca ne dam foc la tara, o sa ajungem ca Ungaria, peste 20 de ani mai scoatem capul din intunericul mintii. E vineri, avem inchidere la munca, zi lunga la scoala ca facem pregatire pentru admitere la colegiu. E bine ca e acushica, in mai, nu ne incordam mult timp. Prin curte mai miscam cate ceva, o gresie noua, o alta usa mai buna, nu stam. Bicicleta merge, ciclismul la tv e bun, sanatosi suntem, bucurosi cat se poate, dam inainte. O gluma buna zilele astea: nu s-a scumpit, dom'le, motorina, eu tot de 50 de ron bag. Hai, sa fim sanatosi si mai optimisti, gasim noi motive!😁😁😁😁

Naveta de Anglia. Doar un gand.

Primavera dell'amore

     Hai ca sper ca am scris corect. Am invatat italiana acum 20 de ani cand m-am angajat la Unicredit, deci am o scuza de gresesc litere si duble. E primavara, e soare, e mai cald, desi dimineata am avut gheata la hublourile masinii, -2 zicea la calculator. Dar ziua se duce lejer peste 10, poate 15. Sambata a fost ziua mea si nu am pupat plimbare, doar mancare si familie si voie buna. Si cadouri, desigur. Ca merit. Ieri am prins si eu o iesire pe coclauri, cu o pana dar cu un mare zambet la final. Am trecut si pe la babaci la Pucioasa pentru o cola si o ziua buna, dar erau pe repaos si nu i-am deranjat. Azi e ziua barbatului din lume, ca din mine, nu. Nu le am p-astea cu 40 de pahare, mai ales ca am ceva timp de cand militez pentru reducerea consumului de alcool. Hehe, ieri am reparat pana la cineva la poarta, care mi-a dat un inbus de 5 ca nu il aveam la mine. Nea Nelu, voia sa ma bage in curte, sa ma aseze la masa. "Hai sa iti dau o tuica!". Am ras. Simpatici oamenii de la tara, atunci cand nu te enerveaza cu fumul de la frunze umede arse. Sau cand defriseaza padurea si o ia dealul la vale de se face campie. Saptamana asta o iau mai lejer cu munca, la fel am facut si saptamana trecuta. Am observat ca am nevoie de pauze, ca o iau prea rau cu capul. Asa ca mai pisc frana din cand in cand. Si cu eforturile mele pe bicicleta sau alergare, tot asa, mai lejer. Am 45 de ani, vreau sa ma bucur de viata mai mult si mai bine. Tot mai bag ture mai tari, tot ma incordez la antrenamente, dar nu mai mor. Nu mai am program de pregatire, doar ma bucur de ture in alt fel. Anul asta e despre scoala si admitere la colegiu. Avem de invatat, de pregatit copil pentru examen greu. Suntem apti, dar e nevoie de o persoana care sa stie ce si cum, deci o sa ajungem la pregatire formala. Cel mai probabil Geta, invatatoarea de la clasa, e cea mai potrivita. Emma vrea si ea sa invete, isi doreste sa mearga la o scoala mai buna. Sigur o sa ii lipseasca actualii colegi, dar intelege ca e spre binele ei si nu se codeste. Cumva, acum lucrurile sunt simple. Mai avem ceva de facut prin curte, gen vopsit gard sau schimbat gresia, dar astea sunt minore, nu e o investitie de munca importanta. Deci pana in iunie nu mai plecam nicaieri, oricum cu razboaiele astea nu stii incotro sa te duci, unde sa iei bilete, ca poate se anuleaza totul. As avea eu Turul Italiei care pleaca din Bulgaria in mai, dar mai e pana atunci, nu ar fi vorba decat de 2-3 zile. Te anunt. Gata prima cafea, ma duc imediat sa o fac pe a doua. Munca deja a inceput, seful meu vine in Romania, o sa merg si eu la birou sa il vad, dar nu stau peste noapte la capitala, nu are timp de mine. Hai, spor la treburi, poate ai pomi de tuns prin gradina sau ceva rasaduri. Eu am. Sa ne vedem cu bine! Uraaa, uraaaaa! 😀😀😀😀

Nici cabinele telefonice nu mai au ton.