Munca e pentru tractoare

     Haide buna dimineata. Cum de ce? Pai in primul rand ca suntem in viata, avem ce manca, avem ce munci, avem unde dormi, plus restul detaliilor. Aaah, si avem cafea. D-aia buna. Stiai ca nechezolul avea 20% cafea si restul umplutura? Am stat aseara si am citit articole si pareri despre comunism, despre cum traiau romanii. Avem atata informatie si nu o folosim. Ne amageste un pitic de gradina cu pantaloni rosii care recita din filme si ne zice ca noi suntem buricul pamantului. Bine, bine, noi avem materie cenusie pe care nu o folosim, ce mai zic eu de informatie!? Din pacate, nici anul asta nu se intrevede o speranta de mai bine, educatia a pierdut bani din buget. Nu ne mai facem bine. Degeaba ne obosim noi sustinand finantarea sustinuta a educatiei, degeaba criticam si aducem argumente, sunt doar discutii la cafea. Vom continua sa livram mana de lcuru ieftina, vom fi o masa usor de manevrat si prostit cu un clip pe tiktok. De ce sa avem pretentii? Conducatorii nostri sunt romani, dintre noi, cu aceleasi bube ca noi. Da, stiu, nu ne place ce vedem in oglinda, de aia era mai bine inainte. Cand ii auzi pe romanii plecati in vest ca nu le place Europa si critica orice e legat de traiul acolo, dar nu se intorc acasa, ti se face si rusine de prostia lor. Am zis, educatia e salvarea. Cum sa nu realizezi cat de bine traiesti? Sa vrei sa renunti la toata libertatea asta si sa te intorci intr-o lume gri, fara perspectiva, fara lumina, fara caldura? Sa fii condus de unul mai prost ca tine doar pentru ca are tupeu, dar nicio calitate? Eu as emigra direct. Lucram la un proiect de Plan B, asa ii zicem, sa avem viza de locuit si in alta tara, in cazul in care se strica treaba aici, sa poti sa pleci. Nu e ca si cum in alta parte e mai bine neaparat, nicaieri nu e mai bine ca acasa, vorba 'ceea, dar vrem sa avem in continuare posibilitatea sa alegem. Pe vremea lui Ceausescu primeai repartitie si te duceai la Cuca Macaii, nu conta ca lasi toata viata ta in urma si o iei de la capat. Nu conta ca nu poti pleca din tara decat cu aprobari speciale, si asta doar in tarile comuniste, ca daca te duceai in Vest, la "capitalisti", trebuia sa lasi garantie copiii. Da. da. nu doar intrai pe booking si luai avion si hotel si gata, trebuia sa te dai peste cap de 7 ori. Aaa, si nu aveai pasaport la purtator, il predai militiei la intoarcerea in tara. Ce vorbesti, prietene, nici bancuri nu aveai voie sa spui, intrai la beci cu articolul 130. Peste tot erau informatori si oportunisti, daca aveai mai multe gogonele decat vecina, erai "chiabur". Am citit ca picioarele de porc se numeau "adidasi" iar ghearele de gaina, "fratii Petreus". Asta erau delicatesele vremii. Nomenclatura avea cantina de partid, shop cu whisky si blugi, muzica rock si tigari bune. Aha, si romanii vor din nou sa fie cetateni de mana a doua la ei in tara. Stiu, stiu, si acum sunt unii care sunt tratati asa, dar s-au schimbat prea multe in bine ca sa nu le recunoastem. Idiot sa fii sa ignori realitatea. Mama, ce cafea buna am. Aleasa de mine, din magazinul ales de mine, in ziua in care am ramas fara cafea. Nu pe cartela, nu la coada. Ma sperie copiii de 14 ani care spun ca era mai bine inainte. Le-am zis doar sa intrebe chatgpt despre cum se traia. Nu le-a convenit ce au citit. Doua minute a durat melancolia. Dar daca sunt bombardati zilnic de bobby-Di si alti pro-rusi ca era mai bine cu Ceasca, o sa ajunga sa creada doar asta. Am citit o chesti misto, ne purtam ca un copil rasfatat care strica o jucarie doar pentru a o vedea stricata, dar el primeste elta. Noi nu mai pupam o alta revolutie si o noua democratie. Daca ne dam foc la tara, o sa ajungem ca Ungaria, peste 20 de ani mai scoatem capul din intunericul mintii. E vineri, avem inchidere la munca, zi lunga la scoala ca facem pregatire pentru admitere la colegiu. E bine ca e acushica, in mai, nu ne incordam mult timp. Prin curte mai miscam cate ceva, o gresie noua, o alta usa mai buna, nu stam. Bicicleta merge, ciclismul la tv e bun, sanatosi suntem, bucurosi cat se poate, dam inainte. O gluma buna zilele astea: nu s-a scumpit, dom'le, motorina, eu tot de 50 de ron bag. Hai, sa fim sanatosi si mai optimisti, gasim noi motive!😁😁😁😁

Naveta de Anglia. Doar un gand.

Primavera dell'amore

     Hai ca sper ca am scris corect. Am invata italiana acum 20 de ani cand m-am angajat la Unicredit, deci am o scuza de gresesc litere si duble. E primvara, e soare, e mai cald, desi dimineata am avut gheata la hublourile masinii, -2 zicea la calculator. Dar ziua se duce lejer peste 10, poate 15. Sambata a fost ziua mea si nu am pupat plimbare, doar mancare si familie so voie buna. Si cadouri, desigur. Ca merit. Ieri am prins si eu o iesire pe coclauri, cu o pana dar cu un mare zamber la final. Am trecut si pe la babaci la Pucioasa pentru o cola si o ziua buna, dar erau pe repoas si nu i-am deranjat. Azi e ziua barbatului din lume, ca din mine, nu. Nu le am p-astea cu 40 de pahare, mai ales ca am ceva timp de cand militez pentru reducerea consumului de alcool. Hehe, ieri am reparat pana la cineva la poarta, care mi-a dat un inbus de 5 ca nu il aveam la mine. Nea Nelu, voia sa ma bage in curte, sa ma aseze la masa. "Hai sa iti dau o tuica!". Am ras. Simpatici oamenii de la tara, atunci cand nu te enerveaza cu fumul de la frunze umede arse. Sau cand defriseaza padurea si o ia dealul la vale de se face campie. Saptamana asta o iau mai lejer cu munca, la fel am facut si saptamana trecuta. Am observat ca am nevoie de pauze, ca o iau prea rau cu capul. Asa ca mai pisc frana din cand in cand. Si cu eforturile mele pe bicicleta sau alergare, tot asa, mai lejer. Am 45 de ani, vreau sa ma bucur de viata mai mult si mai bine. Tot mai bag ture mai tari, tot ma incordez la antrenamente, dar nu mai mor. Nu mai am program de pregatire, doar ma bucur de ture in alt fel. Anul asta e despre scoala si admitere la colegiu. Avem de invatat, de pregatit copil pentru examen greu. Suntem apti, dar e nevoie de o persoana care sa stie ce si cum, deci o sa ajungem la pregatire formala. Cel mai probabil Geta, invatatoarea de la clasa, e cea mai potrivita. Emma vrea si ea sa invete, isi doreste sa mearga la o scoala mai buna. Sigur o sa ii lipseasca actualii colegi, dar intelege ca e spre binele ei si nu se codeste. Cumva, acum lucrurile sunt simple. Mai avem ceva de facut prin curte, gen vopsit gard sau schimbat gresia, dar astea sunt minore, nu e o investitie de munca importanta. Deci pana in iunie nu mai plecam nicaieri, oricum cu razboaiele astea nu stii incotro sa te duci, unde sa iei bilete, ca poate se anuleaza totul. As avea eu Turul Italiei care pleaca din Bulgaria in mai, dar mai e pana atunci, nu ar fi vorba decat de 2-3 zile. Te anunt. Gata prima cafea, ma duc imediat sa o fac pe a doua. Munca deja a inceput, seful meu vine in Romania, o sa merg si eu la birou sa il vad, dar nu stau peste noapte la capitala, nu are timp de mine. Hai, spor la treburi, poate ai pomi de tuns prin gradina sau ceva rasaduri. Eu am. Sa ne vedem cu bine! Uraaa, uraaaaa! 😀😀😀😀

Nici cabinele telefonice nu mai au ton.

Luna veche, luna nouă

     Fratemeleu, mere treaba? Stai chill, că am scris corect, iti doresc un ML-u de la Mercedes să te dai des. E vineri amiază si am luat ceva soare si vant in freză la pauza de masă, am energie pozitivă, un pic de liber la muncă pentru că are seful o sedintă dar il astept, nu inchid incă taraba. Familia merge bine, job-ul la fel, bicla spre cer, alergarea in pom, dar bag eu două alergări in weekend si sunt inapoi călare pe grafice. Nu mai salvez decat ture de bicicletă si alergare, fără plimbări si activităti cu greutăti. Mai văd la cate unii pe strava si inot, rame (rowing), uneori si yoga. Frate, cand o să văd si curling, zău dacă nu mă bag si eu! Nu mă intelege gresit, fiecare doreste să isi contorizeze activitătile in felul lui/ei. Eu simt că mă incarc prea mult să stau să salvez toate băsinile pe care le trag. Si nu mai pot de ceva timp cand văd alergări si ture de bicicletă cu un selfie la fiecare activitate. Pe fete si femei le inteleg, au nevoie de o oglindă, no problemo. Dar pe băieti chiar nu ii inteleg de ce isi tot etalează frumusetea, or fi si ei in căutare de alergătoare? Sunt eu deplasat, la cap, la trup, la minte. Nu e bai, aburesc si eu aici pană vine căldura si nu mai pot scoate aburi prin tastatură. Tu mă intelegi, că altfel nu ai fi aici. Am redus drastic activitatea de scris si blog, am de tras cu clasa a IV-a si matematici, apoi la muncă e mai multă muncă, bicicleta are si ea orele ei, plus două alergări si exercitii cu greutăti de două ori pe săptămană, nema timp pentru bloguri, stii ce zic!? Plus că mă ocup de Ciclocros Romania si sunt activ acolo, vreau să cresc popularitatea acestui sport la noi. Deci am un hobby in hobby, cum ar veni. Om ocupat, dom'le. Abia mai găsesc timp pentru citit si rebus, am rămas in urmă cu un număr intreg aproape, să imi fie rusinică. Am un ceai cald, un suflet usor, un cap si mai usor că am scăpat de idei si stres, am plus infinit in plan si nu mă dezic. Maine sper să pot să tund pomii, ăia 5 care sunt in grădina de la Moreni, poate si sap un pic, să mai ingrop niste ingrăsamant, vedem cum stăm cu timpul. Nu, nu, nu mai zic bancul cu timpul, stai linistit. Maine incepe sezonul de clasice si Wout al meu s-a dat lovit de răceală. Nu se dă. Mi-a cam pierit cheful de ciclism la tv cand am auzit, dar asta e, doar nu m-oi da de ceasul mortilor pentru ceva ce nu pot controla! Am primit vestea asta in ziua in care am obtinut o mărire de salar si era cat p-aci să nu ma bucur. Cam atat de prost sunt! Wout ramane eroul meu, dar viata e in continuare frumoasa. Clar mereu ar putea sa fie si mai frumoasa, dar nu pot io mereu sa o fac mai frumoasa. Lucram de zor, citim, schimbam idei cu oameni diferiti si cautam abordari care sa ne faca mai buni, mai breji. Ete, am scris cateva randuri. Brava, Mancuso, nu te-ai racit de tot! hai, sporuri si carti bune va doresc! Vezi ce optimist sunt, am impresia ca ma citeste mai mult de o persoana. Si aia fiind eu cand verific greselile si adaug diacritice. Jalnic!😁😁😁😁😁😁

Tu ai lift d-asta la tine la birou!? Sac!

Rezistenta

     Da, stiu, e un titlu prea mare pentru un blog atat de mic, dar atat am putut. Haide buna dimineata la toata fruncea acestei tari, ca pe mine doar elitele ma citesc. Era o reclama la "Academia Catavencu", "ai nostri sunt mai destepti". Eee, ai mei sunt si frumosi, si devreme acasa. Dar si cand or iesi din puscarieee, mama-mama! Deja o dau in diverse, am un gand de pornire care e serios, dar mintea mea buclucasa sare parleazul inspre campiile verzi si s-a dus naibii totul, apar glume proaste si zambete condescendente. Am pornit la drum cu o cafea mare si buna, am citit deja un articol de la Patraru si am zis ca poate e cazul sa pun si eu ceva pe foaie. Nu de alta, dar trece ziua degeaba. Acest degeaba insemnand familie, munca, bicicleta si miscare, sa ne fie clar. Baietii mei inca dorm, am timp sa o dau repede, dar ma aberez pe aici cam mult si nu mai apuc sa zic ce voiam sa zic. Ce voiam sa zic!? Ne luptam cu ideea ca tara noastra e pe un drum gresit. O vedem, o simtim, o traim. Nu ne da nicio speranta. Pai si atunci de ce ne incapatanam sa mai avem noi un licar de oportunitate, de mai bine? Noi am reusit sa razbandim in cele mai vitrege conditii, suntem atat de potrivnici sortii potrivnice, noi traim in ciuda acestei tari, acestui stat. Ne incapatanam sa supravietuim, sa luptam, sa razbim unii dintre noi, desi altii cedau demult. Nu, nu, ca nu cred sincer ca avem vreo stea in frunte, dar caut o explicatie pentru darzenia noastra muta. Noi induram in tacere, dar nu cred ca e doar din cauza comunsimului. Nu cred ca l-am fi avut pe Ceausescu daca eram construiti altfel ca popor. Nu zic ca suntem vai ranitii nostri, dar ne conducem dupa propriile instincte si apucaturi, toata istoria noastra am fost vasali si ne-am descurcat cum am putut. Avem liderii pe care ii meritam si votam, nu sunt parasutati din Fener ca pe vremuri, deci la noi e problema. Dar si solutia. Nu incapatanam sa supravietuim oricarei forme de reforma si restructurare culturala, nu zic ca e bine sau rau, dar continuand asa nu ne vad bine. Realitatea contrazice speranta de mai bine, ne bat gandurile de plecare mai rau decat batea securitatea la detinutii politici, dar nu ne putem rupe de glia strabuna. Nu zic de mine, ca eu sunt bine oriunde am familia cu mine. Clar simt dorul de casa, de Romania, dar devii cinic la un moment dat si nu mai alegi cu inima. Dar asta nu inseamna ca toata lumea e ca mine, se poate desprinde. Hai ca ma ametesc astia cu munca lor, mi-am pierdut ideile. Cred ca ai inteles ce voiam sa zic, e greu sa te desprinzi, dar e greu si sa rezisti la prostie si conditii neprielnice. Nu concep sa ma intorc la o Romanie in dictatura, e prea mult pentru adaptabilitatea mea. Cred ca ala ar fi momentul in care m-as desprinde fara regrete. Vedem ce va fi, zise orbul. Hai, sanatate si spor in toate. Eu am!😁😁😁😁😁

Iarba verde pe malul celalalt.

Happy Balantine's Day

     Știu, știu, era cu Valentin, dar suntem pe primul loc în lume (da, ai citit bine, în lume!!!) la consumul de alcool pe cap de locuitor încât nu mai contează de ce și cum urăm, mereu găsim motiv de băut. Am fost scurt pă Anglea, am avut ceva treabă la muncă și am agățat și fetele de geamantan, să nu îmi fie urât singur pe acolo. Frumos la UK, n-am ce zice, Londra ne place, am fost acolo de atât de multe ori încât ne simțim ca acasă. Ceva muncă, ceva plimbare, am bifat ieșirea din țară pe anul ăsta, suntem bine. Azi am fost cu mai multe fete să sărbătorim ziua Emmei, nu a vrut party sau alte organizări, doar ea și cele mai bune prietene ale ei. Noi am asistat de departe, am fost la mall, să mâncăm, să bem bubble-tea sau bobba-tea, nu știu exact. Știu doar că are niște mărgele comestibile și te poți îneca dacă nu ești atent. Bună treabă pentru copii, zic. Multă lume la plimbare, la mall, la cumpărături, la mâncare. Am văzut multe cupluri de adolescenți și am apreciat că aveau flori și bomboane și atenții, ceea ce arată că nu a murit de tot cavalerismul. Un semn bun. Fetele au vrut mesopotamia, eu am băgat chinezesc, e prima oară când nu reușesc să termin porția de noodles și pui cu portocală. Oi fi bolnav!? A fost bine, fără stres, doamna a mai avut de luat una-alta pentru casă, am bifat și o înghețată la Mec. Mai aveam să le dam coca-cola copiilor și eram la panoul de onoare al părinților deviați. Noi să fim sănătoși, că doar nu mâncăm numai eco și bio, mai trebe și porceală din când în când. Norocul meu că am bifat tura de bicicletă de azi înainte să plecăm la drum, că nu mai pupăm azi și m-aș fi stresat degeaba că ajung prea tarziu și le stresăm și pe fete. Toată lumea a câștigat. Acum bag un ceai, mă supără gâtul și am nevoie de ceva cald. Aveam chef de scris și am zis să o dau repede, că pe urmă mi se face silă și somn și poate e vreun film pe tv și uit ce gândeam. Am bifat flori la doamna, am scos-o la promenadă, bun Valentin azi. Și ne-am bucurat și de ziua Emmei, mai facem o întrunire în familie pe 18, de ziua ei, băgăm tort atunci și șampanie de copii, clar. Aaaa, era să uit, am câștigat o sticlă de șampanie și am primit un premiu pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, un titlu panaramă pentru o muncă serioasă pe care o depun nu doar în echipa mea. Nu prea m-au nimerit cu șampania, mai bine îmi dădeau o sticlă de cola sau ceva batoane de bicicletă, zău. Mulțumim, o facem cadou, ce crezi, nimic nu se pierde, totul se transformă. Acum ne concentrăm pe muncă și scoală, bicicleta merge bine. M-a întrebat fostul meu șef daca am o viață fericită. Nu pot zice că sunt fericit, dar am o viață bună și unele momente de fericire, deci suntem bine. Hai, spor la ce faci tu acolo, mâine e ploaie și citim sau facem rebus. Copii nu ne mai trebuie și banii sunt pe card, ce să mai numărăm! 😁😁😁😁😁

Emma, doamna mea și Big Ben în spate. O seară normală în Londra.

Fiecare cu pista mă-sii!

     Haide bună dimineața la toată lumea ninsă. La cap, la retină, la suflet. Bucuroși că ne-am trezit, și mai bucuroși că e zăpadă afară și s-au acoperit noroaiele. Eu nu achiesez întru totul, că mi-a stricat planul de o tură de două ore. Am ieșit repede la o oră de alergare la pădure, liniște și pace, ninsoare și băltoace. Am alergat pe perne de aer, frunzele adunate și ninse au format un covor numai bun de alergare pentru bătrânii cu probleme la glezne. Zici că eram un hover-craft, am plutit efectiv. A fost o alergare în zona medie, fără puls în gât și ochii pe alte orbite. Am rătăcit un pic printre copaci fără o potecă, mi-am făcut singur drumul, dar știu zona destul de bine și nu am emoții de pierdut în pădure. Liniște fiind, păduri cutreieram. Mai degrabă câmpii, că de la liniștea aia am avut impresia că sunt la confesional și mi-am făcut toate rugăciunile. Mă gândeam că fiecare om are drumul lui, nu poți să îi impui ce să facă și cum, mă refer la decizii de viață, nu să omori oameni și să faci rău de-a-mboulea. Suntem 8 miliarde de exemple de așa nu sau așa da, dar fiecare în sinea lui știe ce îi priește, ce vrea de la viață, ce idealuri are. Eu dacă te pun pe tine să faci ture de bicicletă și alergare la pădure că te linistești la acoperiș, o să îmi mulțumești!? Sau mă blestemi de mă treci Nilul? Ia zi-mi, mănânci dimineața?! Nu!? Ia dă-mi explicații! Ce porcărie cu uitatul la alții și miratul că noi suntem altfel. Citim, ne informăm, călătorim, auzim, învățăm și încercăm să ne facem bine nouă în felul nostru. Amvai, nu suntem ca nordicii! Păi normal, că avem istorii și medii de viață diferite. Ni le-am format și ne-au format. Putem vedea ce fac alții diferit și să încercăm să aplicăm la noi dar cu ajustările culturale de rigoare. Da, suntem idioți că nu ne oprim din a ne fura singuri căciula. Da, trebuie să ne educăm ca să evoluăm. Dar nu vom putea face niciodată o revoluție în atitudine și trăire peste noapte. Avem niște rădăcini din care ne tragem energiile, nu le putem nega și nici nu ne putem rupe complet de ele. Nu mai suntem noi. Uneori mă gândesc că eu sunt diferit de cei din jurul meu și îmi admir steaua din frunte. Dar sunt la fel de român ca toți ceilalți, luați ca o medie. Sunt rebel din fire și îmi place să ies în evidență, îmi place să mă admire lumea și să mă laude și aplaude. Dar nu sunt vreun fermecat. Sunt doar un om norocos care a crescut într-o familie normală, cu aspirații normale, cu un trai normal, cu bune și rele deopotrivă, cu păcate și fapte bune. Nu există sfinți. Dar există ticăloși de care ne ferim și care trebuie excluși din viețile noastre. Luptăm pentru un bine comun, general, dar nu putem face asta dacă nouă nu ne e bine în curtea noastră. Când îți e foame nu te mai interesează de chiștocul aruncat pe jos. Sau că se încălzește planeta. De aia abordarea mea politică înclină spre socialism, să aibă cât mai mulți condiții decente de viață pentru a putea găsi timp și pentru educație, mediu, călătorii, evoluție, bine general. Nu sunt speriat de inteligența artificală, dar îmi fac griji pentru viitor. Așa cum își face orice om normal, de pe o zi pe alta, de la un an la altul. Și am mai zis, mă declar un om norocos pentru că am viața mea. Poate tu în locul meu nu ai fi la fel de mulțumit. Nu e rău sau bine, e doar adevăr. Hai, cafea și voie bună, cicloros la mondialele de la Hulst și poate o tură de bicicletă. Pa-pa-paaaaaaaaa! 😀😀😀😀

Viață de câine de lux.

Gata luna!

     Bună dimineața, cititorule! Ai observat deja că am lăsat-o (mai) moale cu scrisul luna asta, am avut o perioadă grea și ciudată la muncă, dar am gătat. Până la urmă a fost o lună bună la birou. Șeful meu e mulțumit de mine, eu sunt sunt mulțumit. Așa merge treaba. Am o cafea bună în gură, rap francez în timpan și ceva știri pe retină. Am zis să scriu repede ceva aici, ca să nu mă uiti de tot. Ieri a fost ziua lui taică-meu, a facut 51 de primăveri. Hehe, ar vrea el! Să fie sănătos și mișcător, poate beau o cafea cu el azi, dacă mă îndeletnicesc să stau mai mult de două ore pe bicicletă. E cam răcoare, 1 grad și cam umed, vedem mai târziu ce și cum. Luna asta am creat un grup pe facebook numit Ciclocros Romania și îmi ocupă ceva timp în fiecare zi. L-am creat în ideea că promovez ciclocrosul și mai adunăm adepți și practicanți. Nu te gândi că îmi ia mai mult de 15 minute pe zi, am citit că nu e bine să postez prea multe lucruri, că se satură repede lumea de mine. Așa că am de căutat știri și subiecte zic eu interesante, o să încep să bag și texte idioate de-ale mele ca să mai râdem, sper, și să creștem vizibilitatea unei firide dintr-un sport de nișă. Realizez că Sisif era un om de succes în comparație cu mine, dar îmi ocup mintea pe partea de hobby și simt că mă implic în ceva. Vedem la toamnă câtă lume se va înscrie la Cupa națională de ciclocros a României, dacă reușesc să conving măcar câțiva să încerce. Deci o să te plictisești mai puțin aici, îmi asum. Totuși nu vreau să renunț la pasiunea mea pentru scris, poate o redirecționez. Am eu și partea mea pe care o țin aici, mai de suflet, ne-comercială, e un jurnal pe care o să îl citesc la pensie când o să fiu înțelept și cu pamperși. Mai e până acolo. Lumea se tot reașează de când a venit Trump la putere, dar eu zic că suntem pe drumul cel bun, ca și continent, o să ne apropiem mai mult ca țări, păcat că suntem dezbinați ca nație. Astept să scoată Paleologu cartea "De ce sunt atâția proști?", să văd în ce părți mă regăsesc. Că toți suntem mai mult sau mai puțin proști, mereu sau rar, dar nu scăpăm de această năpastă. Hai să citim, să ne ascultam mai mult, să ne educăm și re-educăm, să evoluăm, să acceptăm critica și să fim mai înțelegători. Că o să ne dăm în cap fără să știm de ce. Măcar dacă suntem educați, știm! Hai, spor la cafeluță și să avem un week-end uscat. Vântul bate, bicla merge! E bine, nașule! Pe 22 era ziua pizzerului nostru preferat Petrache, ne-am gândit și la el. Nu îl putem uita, și nici nu vrem. Eu îl iau cu mine la fiecare tură pe bicicletă, măcar atât! Sigur pedalează printre nori și sfinți, sper să nu mă aștepte prea curând lângă el! Hai uraaaaaa, că o dăm în tristeți degeaba! 😁😁😁😁😁

Desenăm în joacă.

Liniște și pace

     Când o auzeam pa Buna, bunica soției, că își dorește liniște și pace, noi râdeam. Eram mai tineri, deh, nu prea înțelegeam prea multe despre viață. Dar am ajuns acolo, în punctul în care liniștea e cea mai importantă. Clar e nevoie de eforturi și muncă asiduă pentru a o obține, nu apare peste noapte și e o stare de spirit care plutește și se întinde, nu e o chestie de o clipă, că aia e doar liniște la timpane, noi căutăm să trăim o liniște la tâmple și minți. Normal că lista de lucruri de făcut e în continuă creștere, nu te oprești niciodată din a rezolva din ele, mereu adaugi și uneori îți vine să te plângi. Dar pui pauză, te mai uiți în jur, mai analizezi și îți dai seama că nu îți e atât de rău. Tocmai ce am bifat o nouă participare la naționalele de ciclocros ale României despre care am scris aici cu drag. Acum e pauză de la competiții și antrenamente și mă pot concentra doar pe familie și muncă. Și parcă e liniște. Bifăm chestiile necesare, discutăm despre ce va veni, încă nu am făcut planul pe 2026 să vedem cum ne mișcăm. Școala e pe primul loc, suntem clasa a IV-a și trebuie să învățăm. Mergem la arte și la karate poate de săptămâna viitoare, ne facem un program casnic, măcar până se mai încălzește. Băgăm o Londra în februarie că e nevoie de mine acolo și pupăm iar două-trei zile "pă Anglea". Bun. Apoi vedem ce program de investiții și muncă punem în aplicare. O fi o renovare de case, un imobil de cumpărat, sau mașină, nu e grabă sau stres. Pe urma deciziei vine stresul. Păi și atunci de ce să ne stresăm în avans? Dolce far niente mi se aplica atât de bine. Mă omoară doamna când sunt așa nonsalant, dar nu îmi place să mă consum degeaba. Bine, bine, sunt acuzat că mie nu prea îmi pasă deloc de nimic, dar aia e altă poveste. Am găsit și eu în sfârșit pe cineva să vorbească mai mult ca mine, la naționalele de ciclocros, m-am întâlnit cu un vechi amic și coleg de ciclism de la Slatina, Cristi. Și datorită lui am rezistat în frig și vânt ca să văd toate cursele de la Florești, altfel trece timpul cu oameni faini. A fost o experiență reușită și necesară, să simt și eu că bifez pe lângă familie și muncă și alte plăceri sau obligații de suflet. Viața nu e despre ce greșeli facem ci despre oportunitățile irosite. Cei mai mulți oameni spun pe patul de moarte că le pare rău că nu au făcut mai multe. Clar ai și regrete pentru greșelile pe care le-am comis voit sau nu, dar eu cred că ai un suflet ușor dacă vrei să faci bine și te ții de drumul ăsta. Ai grijă de tine, de suflet, de cei dragi, de plăceri și fapte bune. Sigur găsești viața mai frumoasă pe urmă. Alege corect și vei beneficia de liniște și pace. Să fim în viață și sănătoși, pe toate le facem! Haide, ura și la căldură!

Masa tăcerii, că nu e nimeni.

Timpul trece

     Știi bancul cu timpul, da? Că altfel nu ești de-ai mei! Haide bună dimineața la toată tarlaua de oameni buni și cu suflet bun și credință în Dumnezeu. Amin! E 10 ianuarie și am început anul normal. Când aud "în forță", mă ia cu furazolidon. Mereu ianuarie începe încet. Mai ales în cazul meu, de vreo 10 ani îmi iau liber între Crăciun și revelion, uneori și mai devreme, plus că decembrie are doar 3 săptămâni de muncă în realitate, fac pauză bună în iarnă, deci e greu să încep "în forță". Pe bune! Cine are chef să rupă ușa biroului sau tastatura? O luăm ușor, cafea bună, ceai sau fresh de portocale făcut în casă, altfel ne bate Pătraru.  Noi am mai prins și Boboteaza plus Sfant Ion tot libere, de au început englezii să mă facă "spaniol", numai ăia au fieste non-stop. Dar știi ce, muncim atât de mult tot anul, avem nevoie și de libere. Mă știi că am plan de o săptămână liberă pe trimestru, dar nu prea îmi iese. Anul ăsta e la fel, plan de vacanță precisă nu am, că doamna face gândirea. Am noroc că baieții mei sunt permisivi și nu prea contează când îmi iau liberele, doar să anunț din timp și să am o rezervă, back-up. Dacă bubuie ceva, să aibă cine stinge focul. Am treabă azi la traseul de ciclocros, știu desenul dar vreau să văd în primul rând cum e solul, era zăpadă dar e cald și se va topi, rezultă noroi. Sunt pregătit. Și de mozol și de frig la dejte. Săptămâna asta a fost cu familie și muncă, am început ușor și școala, ciclismul a luat o pauză mică, lejeră, să adun energie la picioare iar mâine la naționale să rup norma. Suntem peste 100 de participanți, o minune dumnezeiască, sper să mai creștem în anii următori. La categoria mea suntem 6, parcă, dar la start suntem mai multe categorii, am numărat undeva la 40 de suflete. Aglomerație, vericule! Mai multe despre asta pe Crossoutsider. A fost o săptămână plină de evenimente în toată lumea. Venezuela, Iran. De Ukraina nu mai zic, că au fost bombardamente zilnice, dar nu mai e o știre. Lumea iar s-a împărțit în două. Trebuie să alegi o tabără, trebuie să te certe cineva, să te enervezi un pic. Nu mai știm să discutăm, vrem să avem dreptate și nu acceptăm că suntem proști uneori. Sau mai des. Ne place să vorbim despre bubele altora de parcă suntem Sfântul Petru și alegem cine intră în Rai și cine nu. Dar o oglindă nu ne-am lua, să ne discutam pe noi înșine. Noi suntem niște minunați, Dumnezeu a creat lumea pentru noi și prin noi, modele de urmat. Poate de ocolit, că dacă ne luăm la bani mărunți, nu ne mai place de noi. Ipocrizia e o artă și noi niște artiști desăvârșiți. Hai să mai respirăm, numărăm până la 5 înainte să sărim ca găina la muci, mai ușor cu judecata asupra altora, să încercăm să facem bine în jurul nostru și să ne educăm constant spre mai bine și mai frumos. Viața e prea scurtă să ne urâm atât de mult. Știu, nu poți să îți muști limba când îi vezi pe unii cum pozează, indiferent de zona de exprimare. Ne-am radicalizat și tribalizat și canibalizat. Jungla ne-a corupt și înnegrit sufletele. Uneori mă gândesc dacă mai merită să lupt pentru crezul meu într-o lume mai bună sau ar trebui să merg cu curentul și să calc pe cadavre, să îmi fie doar mie bine. E greu, dar nu imposibil. Las aici un gând de speranță și poate peste 20 de ani zâmbesc când văd ce pesimist eram. Hai, Doamne-ajută la toată lumea, urează-mi baftă mâine și să ne vedem cu bine!😀😀😀😀

Nu te apleca.

Să fiu în viață!

     Ooooo, gata, suntem pe mod de om nou! Bună dimineațaaaaaa! A trecut capra, sorcova, mai e un pic și ne aruncăm în apa înghețată după o cruce de lemn, să arătăm cât de credincioși suntem. Nu mi-o lua în nume de rău, chiar îmi pare un obicei frumos, pentru temerari și ne-friguroși. Eu aș sări în apa rece doar dacă ar fi un sac de bani sau o bicicletă. Să salvez pe cineva, m-aș codi! Mă rog, a trecut revelionul. Am mâncat, am băut puțin, am fost pe modul "sănătos", deși ne-am întins până pe la 4 dimineața cu muzică și vorbă. Emma a avut o prietenă pe la ea și a fost perfect, nu s-a plictisit cu adulții. La 12 noaptea, afară la artificii și șampanie de copii. Au fost ceva pocnitori, dar mai puține decât în alți ani, m-am bucurat, eu aș vrea să fie cât mai rare ca să nu se mai sperie săracele animale din curți și de pe străzi, dar asta e altă discuție. Am pocnit sticlele de șampanie, am urat toate cele și apoi am întrebat lumea ce își dorește pentru 2026. Unul 10 la matematică, alții să fie sănătate, bunăstare, ceva impliniri. Emma a zis că ea vrea să fie în viață. Atât. Că asta e cel mai important, să fii în viață, ca să le poți face pe toate. O perspectivă interesantă pentru un copil de 10 ani. Dar cred că și noi am ajutat, mereu vorbind despre a ne bucura de viață, de fiecare zi, că toate problemele au o rezolvare și să nu ne dăm peste cap, chiar să ne pierdem sănătatea și viața pentru probleme cotidiene. E bine dacă are gândirea asta, o să treacă mult mai ușor peste orice incertitudini și provocări. Normal că trebuie să acoperi o ditamai lista de "lucruri de făcut", plus toate problemele care îți sunt servite de viată. Voiam să scriu de ieri, dar am fost prins de familie în niște chingi plăcute și nu m-am învrednicit să rup o juma de oră pentru scris. Dar am băgat o oră pentru bicicletă, deși mă mai încearcă niște muci, tot mi-am făcut curaj. -4 grade, răcorică la gioale, dar m-am dat, mai ales că făcusem pauză pe 30 și 31. Ajunge, prea multă pauză strică. Azi e mai cald, spre plus 4, sigur prind încă o oră. Aș vrea 2, dar nu știu cum se vor prezenta membrele inferioare, ele mă condiționează. Când îngheață, bag la depou. Simplu. Nu am reușit să termin cartea lui Paleologu și poate zilele astea trag de mine și o bifez. E scrisă bine, un stil lejer, dar cuvinte grele, trăi-mi-ar DEX-ul, omu' e foarte deștept. O încercare pentru mintea mea ușoară, dar în viață nu facem doar ce vrem, mai facem și în plus. Nu zic că îmi trebuie, dar am nevoie să îmi demonstrez că mă duce capul, măcar cât să citesc o carte scrisă de unul foarte deștept lângă care m-aș simți copleșit și chiar ar fi o provocare să comunic cu el. Am în cap o listă cu lucruri de făcut anul ăsta, le luăm pe rând. Deocamdată, să ne bucurăm de vacanță! La mulți ani, drag cititor, că ești singurul care mă suportă în scris și acceptă plimbările pe câmpii verzi!😀😀😀😀

Cum o fi să nu ai griji?

Lamulțean!

     Ooooo, ce cafea bună mi-am pregătit azi! Să avem poftă, zic. Bună, desigur. Pe lângă două tone de ceai pe care le beau ca să scap de niște muci, mă bucur de o licoare magică. Am zis să mă apuc să analizez anul 2025, dar parcă nu e nevoie de prea multă muncă și cerneală. Am muncit, da. Am făcut camera Emmei, bună treabă. Am avut ceva probleme de sănătate pe care le-am rezolvat. Mulțumim, Doamne! Slujba a mers bine, lumea e mulțumită de mine, eu sunt mulțumit. Dăm înainte. Ne-am plimbat, am bifat două ieșiri în Anglia și una la mare la noi. Slăbuț, dar acceptabil, nu am stat acasă. Dar am fost la concert BlackPink, k-pop pentru Emma, cea mai tare experiență din viața ei de până acum. Bun. Poate la anul să ne plimbăm mai mult, depindem de clasa a IV-a cu evaluări naționale și program de muncă și planurile doamnei cu designul ei. Altă realizare a fost școala de design, s-a lăsat cu bucurie și împlinire, și ceva idei de viitor, vedem ce iese. Bicicleta mea a mers bine, peste 10 mii de kilometri, mi-a plăcut. Am bifat cea mai lungă tură, 300 de kilometri, și am băgat și o urcare completă pe Transfăgărășan, sud și nord. Apoi, mi-a adus Moș Crăciun o bicicletă de ciclocros, ceea ce e o minune, că nu credeam că mai apuc să cresc numărul de biciclete din gospodărie. Mulțumesc, soție! Concediu nu prea mi-am luat, așa că s-au aglomerat toate zilele libere spre sfârșit de an și mai mult am stat decât am muncit. La anul, o să le iau mai din timp. Planurile pentru anul viitor sunt la nivel de discuție, puțin concret, avem școala, munca, designul, un concert Weeknd la Londra prin august, parcă, a luat deja doamna biletele. Eu visez la un calendar competițional care să includă naționalele de șosea din mai/iunie de la Sibiu. Apoi aș vrea să mă înscriu la toate etapele din Cupa României de ciclocros, 5 la număr, poate 6. Dar asta înseamnă călătorit și nu știu dacă fetele mele au chef de plimbări la curse prin țară. Mai e până atunci, am timp să coc un plan. Călătoriile vor fi importante, să vedem cum ne organizăm, să mai bifăm și noi din lista de țări de vizitat. Hai că am pus de un articol normal, natural, văd că și scrisul a mers bine anul ăsta. Mă bucur că am luat decizia de a elimina reclamele de pe crossoutsider și poți citi liniștit și acolo, fără reclame la boli de piele. Gata, zic să avem un an nou mai bun, să fim sănătoși și bucuroși și la pungă groși! 😎😎😎😎

Sfârșit fără început nu se poate.