Fiecare cu pista mă-sii!

     Haide bună dimineața la toată lumea ninsă. La cap, la retină, la suflet. Bucuroși că ne-am trezit, și mai bucuroși că e zăpadă afară și s-au acoperit noroaiele. Eu nu achiesez întru totul, că mi-a stricat planul de o tură de două ore. Am ieșit repede la o oră de alergare la pădure, liniște și pace, ninsoare și băltoace. Am alergat pe perne de aer, frunzele adunate și ninse au format un covor numai bun de alergare pentru bătrânii cu probleme la glezne. Zici că eram un hover-craft, am plutit efectiv. A fost o alergare în zona medie, fără puls în gât și ochii pe alte orbite. Am rătăcit un pic printre copaci fără o potecă, mi-am făcut singur drumul, dar știu zona destul de bine și nu am emoții de pierdut în pădure. Liniște fiind, păduri cutreieram. Mai degrabă câmpii, că de la liniștea aia am avut impresia că sunt la confesional și mi-am făcut toate rugăciunile. Mă gândeam că fiecare om are drumul lui, nu poți să îi impui ce să facă și cum, mă refer la decizii de viață, nu să omori oameni și să faci rău de-a-mboulea. Suntem 8 miliarde de exemple de așa nu sau așa da, dar fiecare în sinea lui știe ce îi priește, ce vrea de la viață, ce idealuri are. Eu dacă te pun pe tine să faci ture de bicicletă și alergare la pădure că te linistești la acoperiș, o să îmi mulțumești!? Sau mă blestemi de mă treci Nilul? Ia zi-mi, mănânci dimineața?! Nu!? Ia dă-mi explicații! Ce porcărie cu uitatul la alții și miratul că noi suntem altfel. Citim, ne informăm, călătorim, auzim, învățăm și încercăm să ne facem bine nouă în felul nostru. Amvai, nu suntem ca nordicii! Păi normal, că avem istorii și medii de viață diferite. Ni le-am format și ne-au format. Putem vedea ce fac alții diferit și să încercăm să aplicăm la noi dar cu ajustările culturale de rigoare. Da, suntem idioți că nu ne oprim din a ne fura singuri căciula. Da, trebuie să ne educăm ca să evoluăm. Dar nu vom putea face niciodată o revoluție în atitudine și trăire peste noapte. Avem niște rădăcini din care ne tragem energiile, nu le putem nega și nici nu ne putem rupe complet de ele. Nu mai suntem noi. Uneori mă gândesc că eu sunt diferit de cei din jurul meu și îmi admir steaua din frunte. Dar sunt la fel de român ca toți ceilalți, luați ca o medie. Sunt rebel din fire și îmi place să ies în evidență, îmi place să mă admire lumea și să mă laude și aplaude. Dar nu sunt vreun fermecat. Sunt doar un om norocos care a crescut într-o familie normală, cu aspirații normale, cu un trai normal, cu bune și rele deopotrivă, cu păcate și fapte bune. Nu există sfinți. Dar există ticăloși de care ne ferim și care trebuie excluși din viețile noastre. Luptăm pentru un bine comun, general, dar nu putem face asta dacă nouă nu ne e bine în curtea noastră. Când îți e foame nu te mai interesează de chiștocul aruncat pe jos. Sau că se încălzește planeta. De aia abordarea mea politică înclină spre socialism, să aibă cât mai mulți condiții decente de viață pentru a putea găsi timp și pentru educație, mediu, călătorii, evoluție, bine general. Nu sunt speriat de inteligența artificală, dar îmi fac griji pentru viitor. Așa cum își face orice om normal, de pe o zi pe alta, de la un an la altul. Și am mai zis, mă declar un om norocos pentru că am viața mea. Poate tu în locul meu nu ai fi la fel de mulțumit. Nu e rău sau bine, e doar adevăr. Hai, cafea și voie bună, cicloros la mondialele de la Hulst și poate o tură de bicicletă. Pa-pa-paaaaaaaaa! 😀😀😀😀

Viață de câine de lux.

Gata luna!

     Bună dimineața, cititorule! Ai observat deja că am lăsat-o (mai) moale cu scrisul luna asta, am avut o perioadă grea și ciudată la muncă, dar am gătat. Până la urmă a fost o lună bună la birou. Șeful meu e mulțumit de mine, eu sunt sunt mulțumit. Așa merge treaba. Am o cafea bună în gură, rap francez în timpan și ceva știri pe retină. Am zis să scriu repede ceva aici, ca să nu mă uiti de tot. Ieri a fost ziua lui taică-meu, a facut 51 de primăveri. Hehe, ar vrea el! Să fie sănătos și mișcător, poate beau o cafea cu el azi, dacă mă îndeletnicesc să stau mai mult de două ore pe bicicletă. E cam răcoare, 1 grad și cam umed, vedem mai târziu ce și cum. Luna asta am creat un grup pe facebook numit Ciclocros Romania și îmi ocupă ceva timp în fiecare zi. L-am creat în ideea că promovez ciclocrosul și mai adunăm adepți și practicanți. Nu te gândi că îmi ia mai mult de 15 minute pe zi, am citit că nu e bine să postez prea multe lucruri, că se satură repede lumea de mine. Așa că am de căutat știri și subiecte zic eu interesante, o să încep să bag și texte idioate de-ale mele ca să mai râdem, sper, și să creștem vizibilitatea unei firide dintr-un sport de nișă. Realizez că Sisif era un om de succes în comparație cu mine, dar îmi ocup mintea pe partea de hobby și simt că mă implic în ceva. Vedem la toamnă câtă lume se va înscrie la Cupa națională de ciclocros a României, dacă reușesc să conving măcar câțiva să încerce. Deci o să te plictisești mai puțin aici, îmi asum. Totuși nu vreau să renunț la pasiunea mea pentru scris, poate o redirecționez. Am eu și partea mea pe care o țin aici, mai de suflet, ne-comercială, e un jurnal pe care o să îl citesc la pensie când o să fiu înțelept și cu pamperși. Mai e până acolo. Lumea se tot reașează de când a venit Trump la putere, dar eu zic că suntem pe drumul cel bun, ca și continent, o să ne apropiem mai mult ca țări, păcat că suntem dezbinați ca nație. Astept să scoată Paleologu cartea "De ce sunt atâția proști?", să văd în ce părți mă regăsesc. Că toți suntem mai mult sau mai puțin proști, mereu sau rar, dar nu scăpăm de această năpastă. Hai să citim, să ne ascultam mai mult, să ne educăm și re-educăm, să evoluăm, să acceptăm critica și să fim mai înțelegători. Că o să ne dăm în cap fără să știm de ce. Măcar dacă suntem educați, știm! Hai, spor la cafeluță și să avem un week-end uscat. Vântul bate, bicla merge! E bine, nașule! Pe 22 era ziua pizzerului nostru preferat Petrache, ne-am gândit și la el. Nu îl putem uita, și nici nu vrem. Eu îl iau cu mine la fiecare tură pe bicicletă, măcar atât! Sigur pedalează printre nori și sfinți, sper să nu mă aștepte prea curând lângă el! Hai uraaaaaa, că o dăm în tristeți degeaba! 😁😁😁😁😁

Desenăm în joacă.

Liniște și pace

     Când o auzeam pa Buna, bunica soției, că își dorește liniște și pace, noi râdeam. Eram mai tineri, deh, nu prea înțelegeam prea multe despre viață. Dar am ajuns acolo, în punctul în care liniștea e cea mai importantă. Clar e nevoie de eforturi și muncă asiduă pentru a o obține, nu apare peste noapte și e o stare de spirit care plutește și se întinde, nu e o chestie de o clipă, că aia e doar liniște la timpane, noi căutăm să trăim o liniște la tâmple și minți. Normal că lista de lucruri de făcut e în continuă creștere, nu te oprești niciodată din a rezolva din ele, mereu adaugi și uneori îți vine să te plângi. Dar pui pauză, te mai uiți în jur, mai analizezi și îți dai seama că nu îți e atât de rău. Tocmai ce am bifat o nouă participare la naționalele de ciclocros ale României despre care am scris aici cu drag. Acum e pauză de la competiții și antrenamente și mă pot concentra doar pe familie și muncă. Și parcă e liniște. Bifăm chestiile necesare, discutăm despre ce va veni, încă nu am făcut planul pe 2026 să vedem cum ne mișcăm. Școala e pe primul loc, suntem clasa a IV-a și trebuie să învățăm. Mergem la arte și la karate poate de săptămâna viitoare, ne facem un program casnic, măcar până se mai încălzește. Băgăm o Londra în februarie că e nevoie de mine acolo și pupăm iar două-trei zile "pă Anglea". Bun. Apoi vedem ce program de investiții și muncă punem în aplicare. O fi o renovare de case, un imobil de cumpărat, sau mașină, nu e grabă sau stres. Pe urma deciziei vine stresul. Păi și atunci de ce să ne stresăm în avans? Dolce far niente mi se aplica atât de bine. Mă omoară doamna când sunt așa nonsalant, dar nu îmi place să mă consum degeaba. Bine, bine, sunt acuzat că mie nu prea îmi pasă deloc de nimic, dar aia e altă poveste. Am găsit și eu în sfârșit pe cineva să vorbească mai mult ca mine, la naționalele de ciclocros, m-am întâlnit cu un vechi amic și coleg de ciclism de la Slatina, Cristi. Și datorită lui am rezistat în frig și vânt ca să văd toate cursele de la Florești, altfel trece timpul cu oameni faini. A fost o experiență reușită și necesară, să simt și eu că bifez pe lângă familie și muncă și alte plăceri sau obligații de suflet. Viața nu e despre ce greșeli facem ci despre oportunitățile irosite. Cei mai mulți oameni spun pe patul de moarte că le pare rău că nu au făcut mai multe. Clar ai și regrete pentru greșelile pe care le-am comis voit sau nu, dar eu cred că ai un suflet ușor dacă vrei să faci bine și te ții de drumul ăsta. Ai grijă de tine, de suflet, de cei dragi, de plăceri și fapte bune. Sigur găsești viața mai frumoasă pe urmă. Alege corect și vei beneficia de liniște și pace. Să fim în viață și sănătoși, pe toate le facem! Haide, ura și la căldură!

Masa tăcerii, că nu e nimeni.

Timpul trece

     Știi bancul cu timpul, da? Că altfel nu ești de-ai mei! Haide bună dimineața la toată tarlaua de oameni buni și cu suflet bun și credință în Dumnezeu. Amin! E 10 ianuarie și am început anul normal. Când aud "în forță", mă ia cu furazolidon. Mereu ianuarie începe încet. Mai ales în cazul meu, de vreo 10 ani îmi iau liber între Crăciun și revelion, uneori și mai devreme, plus că decembrie are doar 3 săptămâni de muncă în realitate, fac pauză bună în iarnă, deci e greu să încep "în forță". Pe bune! Cine are chef să rupă ușa biroului sau tastatura? O luăm ușor, cafea bună, ceai sau fresh de portocale făcut în casă, altfel ne bate Pătraru.  Noi am mai prins și Boboteaza plus Sfant Ion tot libere, de au început englezii să mă facă "spaniol", numai ăia au fieste non-stop. Dar știi ce, muncim atât de mult tot anul, avem nevoie și de libere. Mă știi că am plan de o săptămână liberă pe trimestru, dar nu prea îmi iese. Anul ăsta e la fel, plan de vacanță precisă nu am, că doamna face gândirea. Am noroc că baieții mei sunt permisivi și nu prea contează când îmi iau liberele, doar să anunț din timp și să am o rezervă, back-up. Dacă bubuie ceva, să aibă cine stinge focul. Am treabă azi la traseul de ciclocros, știu desenul dar vreau să văd în primul rând cum e solul, era zăpadă dar e cald și se va topi, rezultă noroi. Sunt pregătit. Și de mozol și de frig la dejte. Săptămâna asta a fost cu familie și muncă, am început ușor și școala, ciclismul a luat o pauză mică, lejeră, să adun energie la picioare iar mâine la naționale să rup norma. Suntem peste 100 de participanți, o minune dumnezeiască, sper să mai creștem în anii următori. La categoria mea suntem 6, parcă, dar la start suntem mai multe categorii, am numărat undeva la 40 de suflete. Aglomerație, vericule! Mai multe despre asta pe Crossoutsider. A fost o săptămână plină de evenimente în toată lumea. Venezuela, Iran. De Ukraina nu mai zic, că au fost bombardamente zilnice, dar nu mai e o știre. Lumea iar s-a împărțit în două. Trebuie să alegi o tabără, trebuie să te certe cineva, să te enervezi un pic. Nu mai știm să discutăm, vrem să avem dreptate și nu acceptăm că suntem proști uneori. Sau mai des. Ne place să vorbim despre bubele altora de parcă suntem Sfântul Petru și alegem cine intră în Rai și cine nu. Dar o oglindă nu ne-am lua, să ne discutam pe noi înșine. Noi suntem niște minunați, Dumnezeu a creat lumea pentru noi și prin noi, modele de urmat. Poate de ocolit, că dacă ne luăm la bani mărunți, nu ne mai place de noi. Ipocrizia e o artă și noi niște artiști desăvârșiți. Hai să mai respirăm, numărăm până la 5 înainte să sărim ca găina la muci, mai ușor cu judecata asupra altora, să încercăm să facem bine în jurul nostru și să ne educăm constant spre mai bine și mai frumos. Viața e prea scurtă să ne urâm atât de mult. Știu, nu poți să îți muști limba când îi vezi pe unii cum pozează, indiferent de zona de exprimare. Ne-am radicalizat și tribalizat și canibalizat. Jungla ne-a corupt și înnegrit sufletele. Uneori mă gândesc dacă mai merită să lupt pentru crezul meu într-o lume mai bună sau ar trebui să merg cu curentul și să calc pe cadavre, să îmi fie doar mie bine. E greu, dar nu imposibil. Las aici un gând de speranță și poate peste 20 de ani zâmbesc când văd ce pesimist eram. Hai, Doamne-ajută la toată lumea, urează-mi baftă mâine și să ne vedem cu bine!😀😀😀😀

Nu te apleca.

Să fiu în viață!

     Ooooo, gata, suntem pe mod de om nou! Bună dimineațaaaaaa! A trecut capra, sorcova, mai e un pic și ne aruncăm în apa înghețată după o cruce de lemn, să arătăm cât de credincioși suntem. Nu mi-o lua în nume de rău, chiar îmi pare un obicei frumos, pentru temerari și ne-friguroși. Eu aș sări în apa rece doar dacă ar fi un sac de bani sau o bicicletă. Să salvez pe cineva, m-aș codi! Mă rog, a trecut revelionul. Am mâncat, am băut puțin, am fost pe modul "sănătos", deși ne-am întins până pe la 4 dimineața cu muzică și vorbă. Emma a avut o prietenă pe la ea și a fost perfect, nu s-a plictisit cu adulții. La 12 noaptea, afară la artificii și șampanie de copii. Au fost ceva pocnitori, dar mai puține decât în alți ani, m-am bucurat, eu aș vrea să fie cât mai rare ca să nu se mai sperie săracele animale din curți și de pe străzi, dar asta e altă discuție. Am pocnit sticlele de șampanie, am urat toate cele și apoi am întrebat lumea ce își dorește pentru 2026. Unul 10 la matematică, alții să fie sănătate, bunăstare, ceva impliniri. Emma a zis că ea vrea să fie în viață. Atât. Că asta e cel mai important, să fii în viață, ca să le poți face pe toate. O perspectivă interesantă pentru un copil de 10 ani. Dar cred că și noi am ajutat, mereu vorbind despre a ne bucura de viață, de fiecare zi, că toate problemele au o rezolvare și să nu ne dăm peste cap, chiar să ne pierdem sănătatea și viața pentru probleme cotidiene. E bine dacă are gândirea asta, o să treacă mult mai ușor peste orice incertitudini și provocări. Normal că trebuie să acoperi o ditamai lista de "lucruri de făcut", plus toate problemele care îți sunt servite de viată. Voiam să scriu de ieri, dar am fost prins de familie în niște chingi plăcute și nu m-am învrednicit să rup o juma de oră pentru scris. Dar am băgat o oră pentru bicicletă, deși mă mai încearcă niște muci, tot mi-am făcut curaj. -4 grade, răcorică la gioale, dar m-am dat, mai ales că făcusem pauză pe 30 și 31. Ajunge, prea multă pauză strică. Azi e mai cald, spre plus 4, sigur prind încă o oră. Aș vrea 2, dar nu știu cum se vor prezenta membrele inferioare, ele mă condiționează. Când îngheață, bag la depou. Simplu. Nu am reușit să termin cartea lui Paleologu și poate zilele astea trag de mine și o bifez. E scrisă bine, un stil lejer, dar cuvinte grele, trăi-mi-ar DEX-ul, omu' e foarte deștept. O încercare pentru mintea mea ușoară, dar în viață nu facem doar ce vrem, mai facem și în plus. Nu zic că îmi trebuie, dar am nevoie să îmi demonstrez că mă duce capul, măcar cât să citesc o carte scrisă de unul foarte deștept lângă care m-aș simți copleșit și chiar ar fi o provocare să comunic cu el. Am în cap o listă cu lucruri de făcut anul ăsta, le luăm pe rând. Deocamdată, să ne bucurăm de vacanță! La mulți ani, drag cititor, că ești singurul care mă suportă în scris și acceptă plimbările pe câmpii verzi!😀😀😀😀

Cum o fi să nu ai griji?

Lamulțean!

     Ooooo, ce cafea bună mi-am pregătit azi! Să avem poftă, zic. Bună, desigur. Pe lângă două tone de ceai pe care le beau ca să scap de niște muci, mă bucur de o licoare magică. Am zis să mă apuc să analizez anul 2025, dar parcă nu e nevoie de prea multă muncă și cerneală. Am muncit, da. Am făcut camera Emmei, bună treabă. Am avut ceva probleme de sănătate pe care le-am rezolvat. Mulțumim, Doamne! Slujba a mers bine, lumea e mulțumită de mine, eu sunt mulțumit. Dăm înainte. Ne-am plimbat, am bifat două ieșiri în Anglia și una la mare la noi. Slăbuț, dar acceptabil, nu am stat acasă. Dar am fost la concert BlackPink, k-pop pentru Emma, cea mai tare experiență din viața ei de până acum. Bun. Poate la anul să ne plimbăm mai mult, depindem de clasa a IV-a cu evaluări naționale și program de muncă și planurile doamnei cu designul ei. Altă realizare a fost școala de design, s-a lăsat cu bucurie și împlinire, și ceva idei de viitor, vedem ce iese. Bicicleta mea a mers bine, peste 10 mii de kilometri, mi-a plăcut. Am bifat cea mai lungă tură, 300 de kilometri, și am băgat și o urcare completă pe Transfăgărășan, sud și nord. Apoi, mi-a adus Moș Crăciun o bicicletă de ciclocros, ceea ce e o minune, că nu credeam că mai apuc să cresc numărul de biciclete din gospodărie. Mulțumesc, soție! Concediu nu prea mi-am luat, așa că s-au aglomerat toate zilele libere spre sfârșit de an și mai mult am stat decât am muncit. La anul, o să le iau mai din timp. Planurile pentru anul viitor sunt la nivel de discuție, puțin concret, avem școala, munca, designul, un concert Weeknd la Londra prin august, parcă, a luat deja doamna biletele. Eu visez la un calendar competițional care să includă naționalele de șosea din mai/iunie de la Sibiu. Apoi aș vrea să mă înscriu la toate etapele din Cupa României de ciclocros, 5 la număr, poate 6. Dar asta înseamnă călătorit și nu știu dacă fetele mele au chef de plimbări la curse prin țară. Mai e până atunci, am timp să coc un plan. Călătoriile vor fi importante, să vedem cum ne organizăm, să mai bifăm și noi din lista de țări de vizitat. Hai că am pus de un articol normal, natural, văd că și scrisul a mers bine anul ăsta. Mă bucur că am luat decizia de a elimina reclamele de pe crossoutsider și poți citi liniștit și acolo, fără reclame la boli de piele. Gata, zic să avem un an nou mai bun, să fim sănătoși și bucuroși și la pungă groși! 😎😎😎😎

Sfârșit fără început nu se poate.

Oglinda retrovizoare

     Bună tare dimineața! Am o cafea, am ras micul dejun și am chef de scris. Problema e că nu prea am despre ce și cum. Am ceva muci și nu știu cum o să fac azi cu ieșirea la aer rece, dar cred că bifez o tură scurtă, mai târziu, să mai urce Ra pe cer. Ce, nu îl știi pe Ra, zeul soarelui la egipteni? Pesemne nu faci rebus. Moamă, ce deștept m-am trezit! A fost o senzație plăcută și ciudată în ultimele zile, că nu mai știam exact unde ne situăm în calendar, dar nu ca număr, ci zile ale săptămânii. Mă bucur de zile libere, deși mai lucrez câte puțin, ca să fim siguri că închidem anul fără vreo pauză sau lipsă. A fost un an lung, greu, dar plin de realizări. Și la muncă și în familie. Au fost și ceva sughițuri, dar cine nu are și d-alea să ridice mâna "sus"! Bicicleta a mers bine, mulțumesc familiei că mă lasă să zburd pe câmpiile Ellysee și să îmi alerg piticii până la exterminare. Nu avem planuri zilele astea, doar ceva de citit, poate câteva cumpărături cu doamna, în rest muzică și mâncare și voie bună. Eu mai am de bifat ceva chestii pentru analize și asigurarea obligatorie pentru sportivi licentiați și cam aia e. E bine să închei anul un pic mai devreme, să ai timp să analizezi ce și cum și să mai respiri un pic. Anul ăsta mi-am propus să mă port cu oamenii așa cum se poartă cu mine. Și mi-a ieșit. Am hotărât să nu mai caut pe nimeni care nu mă caută. Un sms am dat de Crăciun. De revelion dau două sau trei. Sunt oameni care înseamnă ceva pentru mine, dar în rest, liniște și pace, să fiu sănătos, nu am de ce să mai investesc timp în niște relații de care să trag cu dinții. Nu e nevoie, nașule, dragoste cu sila nu se poate/face. O să zici că sunt un trist care nu are prieteni, dar prefer relațiile cu sens și aleg să îmi petrec timpul într-un mod plăcut, de calitate, că doar e limitat și atât de prețios. Și la știri m-am uitat mai putin, aveam niște ziare pe care le citeam, dar când am văzut cum s-au dat la fund și nu au zis nimic de Savonea&Co, am hotărât că nu mă merită ca abonat cititor. Să vă ia naiba! Oare și eu aș fi fost la fel în locul lor, să îmi revoc menirea și gândirea, să nu îmi fac datoria de ziarist sau politician sau judecător? Nu vreau să dau verdicte, e prea ușor, încerc să înțeleg și să văd dacă eu fac ce trebuie pe tarlaua mea, în banca mea. La anul aș vrea să mă implic în ceva proiecte de voluntariat sau politică, dar depind de familie și muncă. Bicicleta va fi prezentă, dar nu știu dacă voi mai aloca atâtea resurse, cel mai probabil o să am un număr de kilometri, vreo 2 ture mai grele și lungi, campionatele naționale de șosea de la Sibiu dacă suntem pe zonă și cupa României la ciclocros în toamnă. Suntem clasa a IV-a și e cu evaluări naționale, acolo e concentrarea, deci restul va fi restul. Suntem încrezători că va fi un an bun, la fel cum a fost și 2025. Nu știu dacă mai scriu anul ăsta, așa că îți zic de pe acum să fii sănătos și bucuros, cu buzunarul gros și zâmbetul frumos, la mulți ani, cititorule!😀😀😀

Apus, că nu mă trezesc eu vreodată atât de devreme să ies.

Crăciun fericit!

     Azi e ziua de naștere a celor pe care îi cheamă "Crăciun". La mulți ani, zic! Sunt blocat. Am o cafea, stau pe net, afară e frig dar nu umed și aș putea să o tai la o tură scurtă, să îmi fac programul meu și să mai adun niște kilometri la răbojul provocării Rapha 500, adicătelea 500 de mii de metri între 24 decembrie și 31 de Anul Nou. Am făcut-o de două ori în viața mea, și de vreo trei ori m-am înscris și atât, nu i-am bifat din motive tehnice, cum ar fi boli și/sau familie. Sau lipsa de motivație. Anul ăsta nu prea o am, că nu am de făcut distanțe, eu sunt concentrat pe ore de antrenament, nu distanțe, că nu compari mersul de pe șosea cu acela din pădure și coclau. Dar astea sunt detalii sportive, le las pentru celălalt blog. Eu aici mă ocup de alte aspecte sufletești. A fost colindul, l-am bifat. Copiii cam în aceeași formulă din fiecare an, vreo 10 bucăți, părinți vreo 5. Copiii urcau scările și cântau, noi așteptam afară. Unii cu copii mici băgau și ei trepte, ca să facă loc la sarmale. Mie îmi place la colind, și când eram copil îmi plăcea, dar am evoluat sau ne-am schimbat, lumea nu mai e dornică să aștepte să le ciocăne cineva la ușă și să le strice programul. Au fost uși care nu s-au deschis, deși era lumea acasă. Treaba lor. Eu mă bucur că Emma merge cu drag la colind și îi place să numere "prada" la urmă.  Aseară a venit Moșul la Moreni, l-am așteptat în vânt și zăpadă de sus, noroi de jos. Nu a fost atât de frig, am mai stat și în mașină la căldură, dar apoi a trebuit să îndurăm un pic de rece la unghii, am avut și foc de artificii, a venit și dom' primaru' să ne ureze toate cele. Apoi a sosit și sania moșului, cu ceva întârziere. Frumos organizat, m-am enervat de câteva ori că eram așezați într-un rând să putem să mergem pe scenă la Moș și să facem poze, avea și cadou pentru fiecare copil, dar s-au găsit unii mai răsăriți să sară rândul și să scape mai repede, deși erau copii de toate vârstele. Hai, dacă era cu vreun handicap, nu aveam nicio problemă, foarte bine, să meargă în față. Dar vii tu așa doar pentru că ești vărul lu' paznicu' de la wc-ul primăriei, nu se puede, "bosulică". A trecut, copiii bucuroși de moș, am avut și colinde, nu a fost atât de rău. E bine că se organizează evenimente unde să ne adunăm, dar din păcate sunt chestiile astea de obraz care mie îmi umbresc plăcerea de a participa. Un fel de prinde cine poate, junglă și prostie. Știu, am mai zis, educația ne ține în întuneric, dar poate ne vom trezi. Azi mâncăm de ne doare burta, de băut mai puțin, că nu îmi place, nema bicicletă, că sunt altele mai importante. Sau poate am noroc și o tai când nu e lumea atentă, zic și eu că am stat mai mult la toaletă. Hai, la mulți ani de Crăciun, să fim mai buni mai mult de 2 zile, și să nu e îmbulzim la UPU că ne doare burtoiul! Ho-ho-ho!🎅🎅🎅🎅🎅🎅

Ho-ho-hoooooo cu tata, că rupi poarta!

Prea mult timp și tot nu e destul

     A trecut prea mult timp fără să aflăm vinovații de la Revoluția din '89 și totuși a trecut prea puțin timp ca să nu ne ia bâțâiala când ne aducem aminte de acele evenimente care ne-au schimbat soarta. Da, am scăpat de un dictator nebun care ne adusese la limita decenței morale, nimeni nu mai avea chef de viață, toți furau, toți înjurau pe la colțuri, aproape toți turnau la securitate, dar cu ce preț? Din păcate, eliminarea punctului 8 de la Timișoara ne-a păstrat în aceeași ideologie comunistă pentru că am fost preluați de eșalonul doi din PCR, Partidul Comunist Român transformat în FSN. Acel eșalon fusese pregătit tot de ruși, ce să vezi, pentru cazul în care Ceaulică o lua pe arătură rău și nu mai răspundea la comenzi. Iliescu, sper să fii prin vreun cazan cu smoală, a fost școlit la Moscova special pentru asta. Doar că noi am avut ceva noroc după 2000 când nu au mai avut încotro și ne-au băgat în structurile euro-atlantice. Ei nu prea voiau, dar nu au avut ce face, URSS era mort, îngropat și deshumat. Acum, suveraniștii sunt continuatorii lor, ai celor care ne vor în dictatură, când ei aveau puterea și decideau libertățile altora. Nu le ajunge că au bani de nu le știu valoarea, ei vor să ne țină sclavi pe ăștia care nu au legături strânse cu sistemul. Ai mei părinți nu au fost membri de partid, nu au vrut, pesemne de aia nici nu au avut mari relații înainte și după revoluție. Știu că revoluția a început de fapt în '85 la Brașov, apoi în '89 la Timișoara, cu ceva ajutor de la sârbi și unguri din ce am citit, s-a umflat rânza. Și atunci au fost diversiuni, dar nu au ținut, mămăliga era prea coaptă și răscoaptă și trebuia să bubuie. Ei au mascat lovitura de stat într-o revoluție, care din păcate a luat peste 3200 de vieți. Nu cred că au murit degeaba acei oameni, ei sunt eroii revoluției, ei trebuie medaliați și rudele lor cinstite. Datorită lor mâncăm banane și avem blugi, ne plimbăm și respirăm liber, gândim liber și ne băgăm picioarele tot liber! Sper ca istoria să îi pună la loc de cinste iar cei care se fac vinovați de orice crimă comisă la adresa românilor în comunism și după, să își primească pedeapsa bine-meritată. "Mai bine golan, decât activist, Mai bine mor, decât comunist!"

Lupta continuă.