Mulțu' frumy. Cuplă.

     Stai, nu mă înjura sec. Așa vorbește lumea mea de la birou. Bine că mă duc o dată pe lună pe acolo că mă auzeai și pe mine cu "bună dimi". Offf, 're-ați ai dreacu de proștii dreacu! Cine v-a inventat, mă, așa de proști? Oameni cu facultate, plimbați prin lume. OK, nu vorbesc cu dezacorduri, dar nici corect nu o fac, "face sens" și "ca și părere" se aud des la ședințe și pauze de cafea. Nu știu de ce m-am luat cu asta. Sunt la muncă, e o zi normală, adică proastă, e foarte cald afară și tocmai ce ne-am întors de la mare. Ar trebui să fiu pe mai mult plus, că am toate corabiile în port, nimic nu a luat apă zilele astea. Poate oi fi io obosit mai mult decât am putut recupera în concediu. Am dormit bine, aseară am făcut pauză de bicicletă, dar parcă tot mă resimt ca după un efort fizic intens. Posibil să îmi fi ieșit din mână, făcând pauză 4 zile de bicicletă, mi-a scăzut nivelul de energie. Diseara bag o tură, trec pe la babaci să beau o cola. Bun plan. Numai să mă lase munca să termin la timp, adică până în 18. Că apoi mă întind prea mult și mă prinde noaptea și nu am chef de câini prin beznă. Am observat o scădere a numărului de mașini pe drumuri, mai ales seara. Mereu îmi zic că ăsta e un semn de scădere a economiei. Mai puține tir-uri, mai puține mașini la plimbare, mai puțini idioți, mai puține claxoane. Nu mă bucur, nu e semn bun când scade economia, lucrurile nu merg bine, de fapt merg spre prost, la general vorbind. Normal că nu mor de grija altora, dar nu mă pot bucura că le e rău oamenilor din țara asta, că mă afectează și pe mine să trăiesc într-un mediu trist și anemic. Suntem pe primul loc în lume la consumul de alcool, ceea ce explică multe. Dar nu suntem bețivi pentru că suntem proști, e mai degrabă invers. Sau, stai. Nu, nu. Suntem bețivi pentru că suntem proști, educația precară te aduce la sărăcie și consum de alcool. Eu militez pentru reducerea consumului de alcool, mă bucur să aud din ce în ce mai mulți oameni care spun că beau mai puțin sau deloc. Mă rog, nu sunt pentru abolire, mai merge un pahar de vin sau o bere rece vara, sau o gură de țuică la un foc iarna afară. Cioran zicea să ne ferim de oamenii fără vicii. Acum, asta nu înseamnă că ne trebuiesc toate. Alegem și noi ce ni se potrivește. Eu am nebunia mea cu bicicleta, altfel nu prea fac excese. Nu mai fumez de vreo 15 ani, nu că aș fi fost vreun turc, dar am bifat câțiva ani. Prafuri nu am băgat, am scăpat. Femeile mi-au plăcut, dar pe rând. Pe la jocuri de noroc și pariuri nu prea am fost, poate doar prin liceu ne mai prosteam când chiuleam la fizică, mergeam în "L&M", barul de la colțul școlii. Gata, Sfântul Mancuso scrie pe mine, mucenic și cucernic. Așa o să îmi tatuez pe biceps. Numai să îl găsesc. Mă ia doamna în bâză că am slăbit, dar a observat și ea la mare că am făcut aripioare și colăcei, un pic de vârsta a treia pe la colțuri. Mă mențin activ, bicicletă și exerciții fizice aproape zilnic, mers pe jos, o să încep și alergările pentru că se apropie cupa națională de ciclocros. Dau și eu vina pe statul la birou și prea multe paste. Că nu exagerez cu mâncăruri care dau grasime multă. Băuturi acidulate beau rar, cam o cola. Bere, una, doua. Pe săptămână. Zic să dau vina pe stresul de la muncă, ăla să zic că mi-a cauzat în ultimul timp și o să încerc să fiu mai calm și organizat. Gata pauza de scris, "ânapoi" la muncă. Te poop! 😆😆😆😆p.s. Ai stins lumina pe hol, în baie, în garaj, afară? Că vine Bolo după tine! 😀😀😀😀

Nibiru, bâlci de rit nou. Mi-a plăcut.

Dupa munca, nimic.

     Azi am muncit cam mult. Ma resimt. Nu am chef de nimic, nici de bicicleta. Daca nu aveam nici pofta de mancare, abia atunci imi faceam griji. Am mancat ceva, m-am molesit de tot. Citesc si ascult stiri, economice, de razboi si pace, de foame si prostie. Ma felicit sincer ca nu mai urmaresc stirile cu accidente si morti din crime, parca sunt mai linistit. Dar imi iau portia de urat de la prostii de pe facebook care il slavesc pe georgescu de numa-numa'. Offf, cata lume naiva, disperata dupa un tatuc care nu neaparat sa le dea lor ceva cat sa ia de la aia care au. Schimb canalul si starea, am pus hip-hop si incerc sa imi fac curaj sa termin o carte. De rebus nu am chef, sunt cateva careuri la care m-am blocat si nu mai razbesc, incerc maine. Am pierdut sirul zilelor si pare ca mi-a stat calendarul, dar afara miroase a toamna, oricat m-as incorda eu ca timpul trece mai greu. Mai am doua zile de munca si apoi mergem la mare. Cateva zile, e un festival de k-pop la Costinesti, ne prezentam si noi. Nu stam mult, dar macar schimbam rutina. Eu nu muncesc doua zile, e perfect. Am verificat timpul probabil si e foarte probabil sa fie frumos, 29 de grade maxima, fara nori sau ploi. Apa marii nu ma intereseaza, ca avem piscina la hotel pentru imbaiat. O sa stam si la plaja, ca ne place, dar daca e apa rece, sa fie pentru altii, eu nu ma risc. Plecarea la mare imi incurca un pic planurile de antrenament, dar e timp si loc sa recuperez inainte si dupa, nu e stres. E bine cand reusesc sa am un plan cu toate si sa ma tin de ele, sa iasa ceva bun din ele. Familia e pe plus, munca merge, scrisul asa si asa, bicicletele merg si ele, bifam o mini-vacanta, deocamdata nu avem niciun proiect in desfasurare, mai vedem din toamna. Vine clasa a V-a, cu schimbari de profesori si program, posibil si cativa colegi noi, ne dumirim atunci. Sunt curios ce vom putea alege, daca vom putea alege, a doua limba straina. Eu am avut engleza si franceza, nu aveai optiuni. Emma ar vrea koreana, dar nu gasim nici particular in Targoviste, ce sa mai zic de scoala. As vrea sa inceapa un sport de echipa, volei, ceva, mai ales ca ii place. Dupa cum vezi, planuri avem, dar suntem in vacanta si nu ne incordam prea tare. Avem copii, distractie afara, dans si muzica, galagie si bucurie. Copilaria e frumoasa si la copiii de azi! Hai, gata, ca sunt obosit. Ma bag la tv si politica, sport de maine ca revine Wout in Turul ciclist al Danemarcei. Allez, Wout! 🏆🏆🏆

Atat am putut gasi.

Vara nu-i ca vara

     Da, da, nu ma poti contrazice deloc! Ai mai vazut asa luna iulie? Nu doar ploioasa, dar rece, varule! Stau cu hanorac, blug lung, 15 grade afara, ma mir ca nu porneste centrala. Azi am avut mai mult de munca, am terminat tarziu. De iesit cu bicicleta nu am avut chef, ca am tras aseara cam tare si era nevoie de pauza. Nu aveam nimic in plan, poate doar sa termin cartea ciudata pe care ma chinui sa o dau gata, merge greu, dar e in plan pentru maine. Si cum nu aveam nimic in program, a zis Emma sa iesim la o plimbare. Ea pune muzica, eu conduc si aleg directia. E destul de greu sa gasim locuri misto de mers, in sus pe asfalt, sa avem un pic de priveliste. Asa ca azi am pornit spre Pucioasa, la Varfuri, urcarea de pe Ulmet. Drum bun, asfalt reparat, dar liber, fara masini sau vaci, ceva noroi si cateva baligi, aer incarcat si nori josi, numai bine de plimbare. Emma pune k-pop, muzica ei preferata, in pauza dintre melodii mai vorbim nimicuri, planuri, impresii, chestii unde nu suntem de acord, dar nu ne certam, doar discutam si invatam sa ne ascultam. Are doua prietene care sunt la mare si mi-a zis ca ii e dor sa mergem la plaja, la mare, ne ducem si noi saptamana viitoare cateva zile. Mergem in primul rand ca are ea concerte de k-pop la un festival, Nibiru-ceva, pe la Costinesti. Buna treaba! A crescut si are pareri, chiar convingeri, dar asculta si alte pareri dar e fix varsta la care incepi sa te revolti in legatura cu ce nu iti convine si vrei sa iasa ca tine, sau ce iti place tie sa fie placut de toata lumea, ca e muzica sau haina sau freza. Testam, invatam. Cata vreme se ocupa de scoala, nu ma deranjeaza cu ce se imbraca sau ce muzica asculta si cum danseaza. Citim impreuna, incerc sa fiu un model si sa o inspir. Nu prea am reusit cu miscarea, desi danseaza si iese la copii, nu are un sport preferat. Nu stiu daca e neaparat nevoie, vedem din toamna poate mergem la volei. E bine ca ii place, dar e important si colectivul in care nimereste. A trecut jumatate de vacanta deja, dar ne bucuram de fiecare zi si nu mai zicem "amvaaai, ce repede trece timpul". Ce sa vezi, timpul asta face, trece. La fel. Doar perceptia noastra e diferita, asa ca ma antrenez si incerc sa ai ajut si pe cei din jurul meu sa aiba abordarea asta, sa ne bucuram de azi, cu ce ne aduce, fara sa mai zicem "abia astept sa vina" ceva, orice. Sanatosi sa fim!

Apus de Soare, nu de la Delavrancea.

Arca lui Noe

     Haide bună udă dimineata! Dar ce udă, că e flească pană la chiloti! A plouat azi-noapte de ne-a inundat si beciul din vis. Nu imi amintesc să fi văzut atata apă venind de sus. Nu a fost cu vijelie si nebunie, dar au fost inundate mai multe localităti prin zonă. Nu am stat să caut stiri, dar tot am dat peste cateva cu case si gospodării aici langă Moreni, in Prahova. Stiu că pornirea initială e să ii acuzi pe oameni că si-au făcut case in zone de risc, si nu ai fi complet pe langă. Dar se mai intamplă si să vină suvoiul in zone care nu ar fi putut să fie considerate de risc vreodată. Eu am o abordare foarte siguă asupra lucrurilor, in sensul ca daca văd vreun risc, tind să il amplific pană anulez toată actiunea. Nu stiu de ce sunt asa Stan-Pătit, ce m-a făcut să fiu asa de temător. Ca idee, nu m-au atras niciodată jocurile de noroc, ca nu cumva să castig o dată sau de două ori si apoi să răman un cartofor ratat pe viată. Privesc investitiile la bursă ca pe niste posibilităti de a pierde bani, nu de a face. Dar nu mă stresez in legatură cu abordarea mea, deocamdată suntem bine, si pare că am evoluat in ultimii douăzeci de ani, simt că suntem pe drumul cel bun. De ce să schimb ceva? Am o cafea bună, nu stiu ce am făcut diferit de a iesit asa de bună azi. O fi de la somnul lipsă de aseară, habar n-am. Munca merge, bicicleta merge, sunt pe plus. Fetele sunt si ele pe plus, e vacantă si se bucură de liniste. Mă rog, copila e pe activităti cu copiii, mai bagă si cateva pagini de citit, ce să ii cerem mai mult? Eu, cand eram de varsta ei, citeam alea 2-3 cărti date de la scoală si cam atat. Joacă si de restul caramale, asta era viata noastră. Ea de ce să nu se bucure de copilărie!? Avem tendinta să cerem mai mult si mai sus de la copiii nostri, fără să ne dăm seama cat de gresită e abordarea asta. Punem presiune aiurea, spunand si crezand sincer că ii ajutăm să isi atingă potentialul. Dar eu mă bucur că generatiile astea mai tinere au invătat să isi spună cuvantul mai ceva decat o făceam noi. Asa apare progresul, cand niste oameni bine intentionati aleg să isi trăiască viata după bunul plac, dar protejand natura, fiind interesati de binele comun, de o viată mai bună. Noi ne-am cam incordat degeaba, am irosit energii aiurea si nu am reusit să schimbam sistemul, doar ne-am adaptat. Eu pe ei ii văd in stare de schimbări majore. Au energia, au pornirea, de ce să nu le iasă!? Da, stiu, sunt si multi ratati care vor trage balanta in jos, dar nu există progres fără efort, fără sacrificiu. SI noi avem rolul nostru, să le oferim cadrul si suportul necesar, să ii invătăm să ceară si să ofere, să vorbească si să intrebe, să spună "Nu!" si "De ce?". Nu are ce să nu fie bine cu niste copii care vor deveni adulti constienti de drepturile lor, dar si de obligatii. Să nu astepte nimic de la nimeni, să depună efort si să nu se lase călcati in picioare. Si uite asa scăpăm si de mentalitatea comunistoidă care incă mai bantuie prin tunelurile din Bucegi, dar nu pentru mult timp. Haide ura si spor la treabă!

Calea Lactee. Sau cat de mici suntem noi.

 

Vinerea mare

     Bună dimineața la toată fâneața! E gata dulceața? Ai făcut și piața? Gata, nu mai am idei de rime. Am cafea, vrei? Bun, stai jos, să povestim. Si ce dacă nu ai chef să mă asculți hodorogind, e bună cafeaua și mă tolerezi. Nu am nimic special în meniul de vorbă de azi. Sunt obosit, muncă multă și creier puțin, mă resimt. Dar pentru că e vineri, îmi fac curaj că mai e un pic. Săptămâna asta am făcut pauză de la bicicletă, deși îmi propusesem să am un plan de pregătire pentru a participa la Cupa Națională de ciclocros, care începe în septembrie. Tot reușesc să am un minim număr de ore de pregătire pe săptămână, dar trebuie să includ de acum și ceva alergare. M-a luat doamna mea în balon că am facut colăcei, da, ai citit bine. Io, colăcei? Burtică? Vaimamamea, păi tre' să mă apuc de treabă. Nu sunt gras, Doamne feri, dar de la stat în cur pe scaun, se adună inele de grăsime pe la mijloc. Si arăt ca o lăcustă subnutrită, un somalez cu acte de România. Trebuie "adresată" problema într-un mod organizat, puțină pâine, sucuri carbogazoase sau bere beau puțin spre deloc. Așa că trebuie să schimb activitățile, să includ mers pe jos, alergare, mișcare. Mi-am făcut analizele și au ieșit mai bune decât cele de anul trecut, sunt pe plus, nicio boală în programul de varietăți muzicale, sunt bine. Stresul de la muncă mă cam încurcă, dar lucrez intens la partea asta, să fim mai organizați și eficienți. Sunt ceva gânduri de strămutare de birou spre UK, dar e în fază incipientă, nu e stres. Vedem ce iese, te anunț, dar să știi că nu sunt disperat să mă mut în altă țară. Sunt român și aici e locul meu, dar mai mult locul mă ține locului, că oamenii mă alungă. Fiecare zi e o luptă de acceptare a realității, de rezistență la vântul plecării. Nu te gândi că mă perpelesc de grija țărișoarei mele, nu sunt atât de prost. Dacă noi ca popor nu reușim să ne ridicăm, e o vina comună, dar nu poți condamna pe nimeni, singuri ne-am ales conducătorii și direcția, nu am jucat la impuse. Mă distrează ăștia de zic că nu ne vindem țara și că suntem miezul unviersului. Dacopatia e în floare, protocronismul a imbâcsit multe minți ușoare. De aia ne trebuie educație, ca să nu ne mai păcălească recitatorii de replici din filme. Eu sper să nu mai avem încotro și să ne dicteze UE ce și cum să facem, că altfel, noi, lăsați de capul nostru, suntem vai de capul nostru. Suntem în stare să ne dăm foc la țară și apoi să dăm vina pe alții. Cam aici suntem. Greu, dar nu imposibil să ne facem bine! Speranțo, să nu mori, fă! Hai, spor la treburi, că e cald azi și suntem în viață, zic.

De prin comitatul Dâmbovița.

Cheful vine chefuind!

     Cititorule, te-am pierdut de tot! Nu am mai scris demult, nu m-a prins efortul creator în off-side și nici febra cuvintelor nu m-a părăsit complet, pur și simplu nu am avut chef de scris. Până azi. E joi, e târziu, dar nu îmi e somn. Am citit ceva, am urmărit un pic de politică pe tv și făceam un rebus când m-a prins iar vraja scrisului. Repede, o dau, să mai activez nervul creionului din creierul mic, că eu am creierul mic, aia e. Se întâmplă prea multe în viața noastră și nu stiu cu ce să încep. Am terminat școala cu rezultate foarte bune, ne bucurăm de vacanța copiilor și încercăm să nu stăm în calea distracției. Deși e greu să îi lași să dărâme casa, zici că e doar o zi sau două așa. Apoi iei un pic de pauză ca să nu îi omori pe toți, și respiri, ca să o poți lua de la capăt peste câteva zile. Vremea asta sucită ne-a întors pe toți la mânecă lungă și gânduri de toamnă caldă, dar e doar o zi, trece și asta, vine iar cuptorul și ne mirăm iar că e cald în iulie și vrem frig. Până când vine frigul și vrem iar cald. Oare ce vrem? Fac pariu că e una din întrebările de pe prompterul lui Dumnezeu. Oare ce au ăștia de nu știu nimic sigur pe lumea asta? Trebuia să pun mai multă hotărâre în amestecul de apă și pământ. Cum era bancul ăla? Dar căcat de ce nu puneți? Că iese polițist! Eee, am impresia că la mulți amestecul s-a stricat de-a binelea, nu ne mai înțelegem ca popor și vrem să ne sinucidem cu spectatori, zău. Am citit un articol și autorul se plângea de lipsa unei direcții, a unei viziuni, pe noi ce ne definește, ce ne urnește, motivează? Pare că fiecare vizează salvări personale, nu mai vrem să știm de ceilalți. Care ceilalți suntem cu toții, nu e nimeni mai sus sau mai jos, decât din anumite considerente, dar români suntem cu toții, și cu bune și cu rele, cu care și pe care, cu manele trap sau clasicul rock. Când oare am reușit noi să ne trezim în conștiință și să nu ne mai știm locul? Așa lipsiți de educație, necivilizați și lenesi, șmecheri până la paroxism și burici de pământ parcă nu am fost niciodată. Ni s-a urcat la cap, de am reușit să nu mai știm pe unde mergem și mai ales încotro, Că "de ce?" e o întrebare prea grea la ora asta din istoria noastră. Nu disper, mă agăț de orice speranță că ne vom putea reveni cu ceva educație potrivită și o conjunctură favorabilă. Deși noi taman atunci punem mâna pe teslă să facem o omletă, știi ce zic!? Hai, te las, mă bucur că am revenit la scris, după aproape 3 luni. Suntem bine, da. Asta contează. Noapte bună, revenim mâine mai puternici!

Eroul meu Wout, câștigător de Roubaix 2026. Vis!

De Craciun, fii mai bun.

     Haide buna dimineata. Stai, nu sari asa, nu am luat-o razna, de tot. E Pastele, stiu, dar ma gandeam ca daca de Craciun esti mai bun, de Paste cum ar trebui sa fim!? Eu sper ca mai destepti, macar. Ca daca esti destept poti sa fii si bun. Numai prostii sunt rai gratuit. Da, nu e doar vina lor ca sunt prosti, putem da vina si pe parinti si stat sau societatea care lasa oamenii in urma si apoi se mira ca voteza cu extremisti idioti vanzatori de tara si vise. Am cafea, am energie, am timp azi. Am avut liber ieri si nu mai stiu ce zi e, vineri sau sambata, important e ca nu muncesc la birou, am timp de curte si biciclete. Frate, am prins ieri o vreme de mi-a stat ceasul. Am plecat pe 15 grade, vant dar placut la gioale. Dupa vreo doua ore a inceput sa ploua cu spume si gheata la retina. Direct a scazut spre 0, am paralizat. Dar ma stii stoic, nu m-am lasat si am bagat material pana am fugit de sub norii pacatosi si am ajuns la uscat, dar a durat peste 2 ore sa imi revin complet. Abia am reusit sa imi dau manusile jos cand am ajuns acasa. Dar a trecut. Puteam sa evit, dar am zis eu sa fac un ocol sa scot peste suta, iar Doamne-Doamne a zis "ia d-aici". Dupa ce ca eram eu inghetat, m-au mai alergat si toti cainii posibili. Nu stiu ce am avut sau au avut ieri, dar toti m-au latrat si fugarit. Sunt pe plus, am avut o saptamana buna la munca, Emma e bine cu pregatirea pentru admiterea la colegiu, doamna e pe plus si nu ma omoara zilnic, bicicleta merge bine, am avut o buba la masina si am rezolvat-o in buget, deci nu as avea vreo umbra pe suflet. Am bifat si niste biserica, au vrut copiii, am fost. E bine sa trecem si asta in program, macar din cand in cand. Da, stiu, religia si credinta sunt doua chestii diferite, dar noi suntem ortodocsi, hai sa mai si practicam. Da, stiu, popii nu sunt cei mai exemplari oameni, biserica ortodoxa nu e cea mai primitoare si deschisa la nou, e plina de securisti si turnatori sau pro-rusi si legionari, toti bogati si ingamfati si unii pedofili, dar Dumnezeu e acelasi, oamenii sunt pacatosi. Am observat o scadere a prezentei la biserica, semn ca lumea nu mai crede in popi, nu in Dumnezeu. Poate gresesc, dar asta e un semn ca nu isi fac datoria. Nu le zic eu ce sa fac, doar observ si imi dau cu parerea. Stiu, stiu, e Saptamana Mare, e Pastele, dar nu vorbesc cu pacat daca spun adevarul. Nu dau cu noroi, ei se pun in situatii care vorbesc de la sine despre ei. Popii, la ei ma refer. E nevoie de o schimbare, de o resetare, ca nu mai merge asa. Nici la biserica, nici in societate. Ne-am canibalizat si abia astept un imbold sa sarim la bataie. Cineva dadea vina pe lipsuri si viata grea, dar astea le aveam si in comunism si parca eram mai apropiati. Sau era doar necesitate si supravietuire, nicidecum omenie si intelegerea superioara a vietii. Ne-am pierdut unii de altii, nu ne mai ascultam si vrem sa avem mereu dreptate. Eu nu mai am rabdare cu prostii, cu aia care sustin ca pamantul e plat. Nu pot sa imi pierd energia cu astfel de specimene. Din pacate, aia au drept de vot si ne pot influenta noua vietile. Si cum facem!? Eu am de gand sa ii atentionez pe prosti ca sunt prosti, ca altfel ni se urca in cap. Nu vad alta iesire. Prostii trebuie pusi in ultima banca, unde le e locul, nu la tribuna. Fara educatie, nu mai avem niciun viitor. Gata, am varsat tot. Ma duc la treaba, multumesc pentru atentie si sarbatori fericite, drag cititor. Ca doar tu esti aici. Paste fericit!😀😀😀😀

BOR SRL. Nu iti vrea sufletul, doar banii.

Munca e pentru tractoare

     Haide buna dimineata. Cum de ce? Pai in primul rand ca suntem in viata, avem ce manca, avem ce munci, avem unde dormi, plus restul detaliilor. Aaah, si avem cafea. D-aia buna. Stiai ca nechezolul avea 20% cafea si restul umplutura? Am stat aseara si am citit articole si pareri despre comunism, despre cum traiau romanii. Avem atata informatie si nu o folosim. Ne amageste un pitic de gradina cu pantaloni rosii care recita din filme si ne zice ca noi suntem buricul pamantului. Bine, bine, noi avem materie cenusie pe care nu o folosim, ce mai zic eu de informatie!? Din pacate, nici anul asta nu se intrevede o speranta de mai bine, educatia a pierdut bani din buget. Nu ne mai facem bine. Degeaba ne obosim noi sustinand finantarea sustinuta a educatiei, degeaba criticam si aducem argumente, sunt doar discutii la cafea. Vom continua sa livram mana de lcuru ieftina, vom fi o masa usor de manevrat si prostit cu un clip pe tiktok. De ce sa avem pretentii? Conducatorii nostri sunt romani, dintre noi, cu aceleasi bube ca noi. Da, stiu, nu ne place ce vedem in oglinda, de aia era mai bine inainte. Cand ii auzi pe romanii plecati in vest ca nu le place Europa si critica orice e legat de traiul acolo, dar nu se intorc acasa, ti se face si rusine de prostia lor. Am zis, educatia e salvarea. Cum sa nu realizezi cat de bine traiesti? Sa vrei sa renunti la toata libertatea asta si sa te intorci intr-o lume gri, fara perspectiva, fara lumina, fara caldura? Sa fii condus de unul mai prost ca tine doar pentru ca are tupeu, dar nicio calitate? Eu as emigra direct. Lucram la un proiect de Plan B, asa ii zicem, sa avem viza de locuit si in alta tara, in cazul in care se strica treaba aici, sa poti sa pleci. Nu e ca si cum in alta parte e mai bine neaparat, nicaieri nu e mai bine ca acasa, vorba 'ceea, dar vrem sa avem in continuare posibilitatea sa alegem. Pe vremea lui Ceausescu primeai repartitie si te duceai la Cuca Macaii, nu conta ca lasi toata viata ta in urma si o iei de la capat. Nu conta ca nu poti pleca din tara decat cu aprobari speciale, si asta doar in tarile comuniste, ca daca te duceai in Vest, la "capitalisti", trebuia sa lasi garantie copiii. Da. da. nu doar intrai pe booking si luai avion si hotel si gata, trebuia sa te dai peste cap de 7 ori. Aaa, si nu aveai pasaport la purtator, il predai militiei la intoarcerea in tara. Ce vorbesti, prietene, nici bancuri nu aveai voie sa spui, intrai la beci cu articolul 130. Peste tot erau informatori si oportunisti, daca aveai mai multe gogonele decat vecina, erai "chiabur". Am citit ca picioarele de porc se numeau "adidasi" iar ghearele de gaina, "fratii Petreus". Asta erau delicatesele vremii. Nomenclatura avea cantina de partid, shop cu whisky si blugi, muzica rock si tigari bune. Aha, si romanii vor din nou sa fie cetateni de mana a doua la ei in tara. Stiu, stiu, si acum sunt unii care sunt tratati asa, dar s-au schimbat prea multe in bine ca sa nu le recunoastem. Idiot sa fii sa ignori realitatea. Mama, ce cafea buna am. Aleasa de mine, din magazinul ales de mine, in ziua in care am ramas fara cafea. Nu pe cartela, nu la coada. Ma sperie copiii de 14 ani care spun ca era mai bine inainte. Le-am zis doar sa intrebe chatgpt despre cum se traia. Nu le-a convenit ce au citit. Doua minute a durat melancolia. Dar daca sunt bombardati zilnic de bobby-Di si alti pro-rusi ca era mai bine cu Ceasca, o sa ajunga sa creada doar asta. Am citit o chesti misto, ne purtam ca un copil rasfatat care strica o jucarie doar pentru a o vedea stricata, dar el primeste elta. Noi nu mai pupam o alta revolutie si o noua democratie. Daca ne dam foc la tara, o sa ajungem ca Ungaria, peste 20 de ani mai scoatem capul din intunericul mintii. E vineri, avem inchidere la munca, zi lunga la scoala ca facem pregatire pentru admitere la colegiu. E bine ca e acushica, in mai, nu ne incordam mult timp. Prin curte mai miscam cate ceva, o gresie noua, o alta usa mai buna, nu stam. Bicicleta merge, ciclismul la tv e bun, sanatosi suntem, bucurosi cat se poate, dam inainte. O gluma buna zilele astea: nu s-a scumpit, dom'le, motorina, eu tot de 50 de ron bag. Hai, sa fim sanatosi si mai optimisti, gasim noi motive!😁😁😁😁

Naveta de Anglia. Doar un gand.

Primavera dell'amore

     Hai ca sper ca am scris corect. Am invatat italiana acum 20 de ani cand m-am angajat la Unicredit, deci am o scuza de gresesc litere si duble. E primavara, e soare, e mai cald, desi dimineata am avut gheata la hublourile masinii, -2 zicea la calculator. Dar ziua se duce lejer peste 10, poate 15. Sambata a fost ziua mea si nu am pupat plimbare, doar mancare si familie si voie buna. Si cadouri, desigur. Ca merit. Ieri am prins si eu o iesire pe coclauri, cu o pana dar cu un mare zambet la final. Am trecut si pe la babaci la Pucioasa pentru o cola si o ziua buna, dar erau pe repaos si nu i-am deranjat. Azi e ziua barbatului din lume, ca din mine, nu. Nu le am p-astea cu 40 de pahare, mai ales ca am ceva timp de cand militez pentru reducerea consumului de alcool. Hehe, ieri am reparat pana la cineva la poarta, care mi-a dat un inbus de 5 ca nu il aveam la mine. Nea Nelu, voia sa ma bage in curte, sa ma aseze la masa. "Hai sa iti dau o tuica!". Am ras. Simpatici oamenii de la tara, atunci cand nu te enerveaza cu fumul de la frunze umede arse. Sau cand defriseaza padurea si o ia dealul la vale de se face campie. Saptamana asta o iau mai lejer cu munca, la fel am facut si saptamana trecuta. Am observat ca am nevoie de pauze, ca o iau prea rau cu capul. Asa ca mai pisc frana din cand in cand. Si cu eforturile mele pe bicicleta sau alergare, tot asa, mai lejer. Am 45 de ani, vreau sa ma bucur de viata mai mult si mai bine. Tot mai bag ture mai tari, tot ma incordez la antrenamente, dar nu mai mor. Nu mai am program de pregatire, doar ma bucur de ture in alt fel. Anul asta e despre scoala si admitere la colegiu. Avem de invatat, de pregatit copil pentru examen greu. Suntem apti, dar e nevoie de o persoana care sa stie ce si cum, deci o sa ajungem la pregatire formala. Cel mai probabil Geta, invatatoarea de la clasa, e cea mai potrivita. Emma vrea si ea sa invete, isi doreste sa mearga la o scoala mai buna. Sigur o sa ii lipseasca actualii colegi, dar intelege ca e spre binele ei si nu se codeste. Cumva, acum lucrurile sunt simple. Mai avem ceva de facut prin curte, gen vopsit gard sau schimbat gresia, dar astea sunt minore, nu e o investitie de munca importanta. Deci pana in iunie nu mai plecam nicaieri, oricum cu razboaiele astea nu stii incotro sa te duci, unde sa iei bilete, ca poate se anuleaza totul. As avea eu Turul Italiei care pleaca din Bulgaria in mai, dar mai e pana atunci, nu ar fi vorba decat de 2-3 zile. Te anunt. Gata prima cafea, ma duc imediat sa o fac pe a doua. Munca deja a inceput, seful meu vine in Romania, o sa merg si eu la birou sa il vad, dar nu stau peste noapte la capitala, nu are timp de mine. Hai, spor la treburi, poate ai pomi de tuns prin gradina sau ceva rasaduri. Eu am. Sa ne vedem cu bine! Uraaa, uraaaaa! 😀😀😀😀

Nici cabinele telefonice nu mai au ton.

Luna veche, luna nouă

     Fratemeleu, mere treaba? Stai chill, că am scris corect, iti doresc un ML-u de la Mercedes să te dai des. E vineri amiază si am luat ceva soare si vant in freză la pauza de masă, am energie pozitivă, un pic de liber la muncă pentru că are seful o sedintă dar il astept, nu inchid incă taraba. Familia merge bine, job-ul la fel, bicla spre cer, alergarea in pom, dar bag eu două alergări in weekend si sunt inapoi călare pe grafice. Nu mai salvez decat ture de bicicletă si alergare, fără plimbări si activităti cu greutăti. Mai văd la cate unii pe strava si inot, rame (rowing), uneori si yoga. Frate, cand o să văd si curling, zău dacă nu mă bag si eu! Nu mă intelege gresit, fiecare doreste să isi contorizeze activitătile in felul lui/ei. Eu simt că mă incarc prea mult să stau să salvez toate băsinile pe care le trag. Si nu mai pot de ceva timp cand văd alergări si ture de bicicletă cu un selfie la fiecare activitate. Pe fete si femei le inteleg, au nevoie de o oglindă, no problemo. Dar pe băieti chiar nu ii inteleg de ce isi tot etalează frumusetea, or fi si ei in căutare de alergătoare? Sunt eu deplasat, la cap, la trup, la minte. Nu e bai, aburesc si eu aici pană vine căldura si nu mai pot scoate aburi prin tastatură. Tu mă intelegi, că altfel nu ai fi aici. Am redus drastic activitatea de scris si blog, am de tras cu clasa a IV-a si matematici, apoi la muncă e mai multă muncă, bicicleta are si ea orele ei, plus două alergări si exercitii cu greutăti de două ori pe săptămană, nema timp pentru bloguri, stii ce zic!? Plus că mă ocup de Ciclocros Romania si sunt activ acolo, vreau să cresc popularitatea acestui sport la noi. Deci am un hobby in hobby, cum ar veni. Om ocupat, dom'le. Abia mai găsesc timp pentru citit si rebus, am rămas in urmă cu un număr intreg aproape, să imi fie rusinică. Am un ceai cald, un suflet usor, un cap si mai usor că am scăpat de idei si stres, am plus infinit in plan si nu mă dezic. Maine sper să pot să tund pomii, ăia 5 care sunt in grădina de la Moreni, poate si sap un pic, să mai ingrop niste ingrăsamant, vedem cum stăm cu timpul. Nu, nu, nu mai zic bancul cu timpul, stai linistit. Maine incepe sezonul de clasice si Wout al meu s-a dat lovit de răceală. Nu se dă. Mi-a cam pierit cheful de ciclism la tv cand am auzit, dar asta e, doar nu m-oi da de ceasul mortilor pentru ceva ce nu pot controla! Am primit vestea asta in ziua in care am obtinut o mărire de salar si era cat p-aci să nu ma bucur. Cam atat de prost sunt! Wout ramane eroul meu, dar viata e in continuare frumoasa. Clar mereu ar putea sa fie si mai frumoasa, dar nu pot io mereu sa o fac mai frumoasa. Lucram de zor, citim, schimbam idei cu oameni diferiti si cautam abordari care sa ne faca mai buni, mai breji. Ete, am scris cateva randuri. Brava, Mancuso, nu te-ai racit de tot! hai, sporuri si carti bune va doresc! Vezi ce optimist sunt, am impresia ca ma citeste mai mult de o persoana. Si aia fiind eu cand verific greselile si adaug diacritice. Jalnic!😁😁😁😁😁😁

Tu ai lift d-asta la tine la birou!? Sac!

Rezistenta

     Da, stiu, e un titlu prea mare pentru un blog atat de mic, dar atat am putut. Haide buna dimineata la toata fruncea acestei tari, ca pe mine doar elitele ma citesc. Era o reclama la "Academia Catavencu", "ai nostri sunt mai destepti". Eee, ai mei sunt si frumosi, si devreme acasa. Dar si cand or iesi din puscarieee, mama-mama! Deja o dau in diverse, am un gand de pornire care e serios, dar mintea mea buclucasa sare parleazul inspre campiile verzi si s-a dus naibii totul, apar glume proaste si zambete condescendente. Am pornit la drum cu o cafea mare si buna, am citit deja un articol de la Patraru si am zis ca poate e cazul sa pun si eu ceva pe foaie. Nu de alta, dar trece ziua degeaba. Acest degeaba insemnand familie, munca, bicicleta si miscare, sa ne fie clar. Baietii mei inca dorm, am timp sa o dau repede, dar ma aberez pe aici cam mult si nu mai apuc sa zic ce voiam sa zic. Ce voiam sa zic!? Ne luptam cu ideea ca tara noastra e pe un drum gresit. O vedem, o simtim, o traim. Nu ne da nicio speranta. Pai si atunci de ce ne incapatanam sa mai avem noi un licar de oportunitate, de mai bine? Noi am reusit sa razbandim in cele mai vitrege conditii, suntem atat de potrivnici sortii potrivnice, noi traim in ciuda acestei tari, acestui stat. Ne incapatanam sa supravietuim, sa luptam, sa razbim unii dintre noi, desi altii cedau demult. Nu, nu, ca nu cred sincer ca avem vreo stea in frunte, dar caut o explicatie pentru darzenia noastra muta. Noi induram in tacere, dar nu cred ca e doar din cauza comunsimului. Nu cred ca l-am fi avut pe Ceausescu daca eram construiti altfel ca popor. Nu zic ca suntem vai ranitii nostri, dar ne conducem dupa propriile instincte si apucaturi, toata istoria noastra am fost vasali si ne-am descurcat cum am putut. Avem liderii pe care ii meritam si votam, nu sunt parasutati din Fener ca pe vremuri, deci la noi e problema. Dar si solutia. Nu incapatanam sa supravietuim oricarei forme de reforma si restructurare culturala, nu zic ca e bine sau rau, dar continuand asa nu ne vad bine. Realitatea contrazice speranta de mai bine, ne bat gandurile de plecare mai rau decat batea securitatea la detinutii politici, dar nu ne putem rupe de glia strabuna. Nu zic de mine, ca eu sunt bine oriunde am familia cu mine. Clar simt dorul de casa, de Romania, dar devii cinic la un moment dat si nu mai alegi cu inima. Dar asta nu inseamna ca toata lumea e ca mine, se poate desprinde. Hai ca ma ametesc astia cu munca lor, mi-am pierdut ideile. Cred ca ai inteles ce voiam sa zic, e greu sa te desprinzi, dar e greu si sa rezisti la prostie si conditii neprielnice. Nu concep sa ma intorc la o Romanie in dictatura, e prea mult pentru adaptabilitatea mea. Cred ca ala ar fi momentul in care m-as desprinde fara regrete. Vedem ce va fi, zise orbul. Hai, sanatate si spor in toate. Eu am!😁😁😁😁😁

Iarba verde pe malul celalalt.

Happy Balantine's Day

     Știu, știu, era cu Valentin, dar suntem pe primul loc în lume (da, ai citit bine, în lume!!!) la consumul de alcool pe cap de locuitor încât nu mai contează de ce și cum urăm, mereu găsim motiv de băut. Am fost scurt pă Anglea, am avut ceva treabă la muncă și am agățat și fetele de geamantan, să nu îmi fie urât singur pe acolo. Frumos la UK, n-am ce zice, Londra ne place, am fost acolo de atât de multe ori încât ne simțim ca acasă. Ceva muncă, ceva plimbare, am bifat ieșirea din țară pe anul ăsta, suntem bine. Azi am fost cu mai multe fete să sărbătorim ziua Emmei, nu a vrut party sau alte organizări, doar ea și cele mai bune prietene ale ei. Noi am asistat de departe, am fost la mall, să mâncăm, să bem bubble-tea sau bobba-tea, nu știu exact. Știu doar că are niște mărgele comestibile și te poți îneca dacă nu ești atent. Bună treabă pentru copii, zic. Multă lume la plimbare, la mall, la cumpărături, la mâncare. Am văzut multe cupluri de adolescenți și am apreciat că aveau flori și bomboane și atenții, ceea ce arată că nu a murit de tot cavalerismul. Un semn bun. Fetele au vrut mesopotamia, eu am băgat chinezesc, e prima oară când nu reușesc să termin porția de noodles și pui cu portocală. Oi fi bolnav!? A fost bine, fără stres, doamna a mai avut de luat una-alta pentru casă, am bifat și o înghețată la Mec. Mai aveam să le dam coca-cola copiilor și eram la panoul de onoare al părinților deviați. Noi să fim sănătoși, că doar nu mâncăm numai eco și bio, mai trebe și porceală din când în când. Norocul meu că am bifat tura de bicicletă de azi înainte să plecăm la drum, că nu mai pupăm azi și m-aș fi stresat degeaba că ajung prea tarziu și le stresăm și pe fete. Toată lumea a câștigat. Acum bag un ceai, mă supără gâtul și am nevoie de ceva cald. Aveam chef de scris și am zis să o dau repede, că pe urmă mi se face silă și somn și poate e vreun film pe tv și uit ce gândeam. Am bifat flori la doamna, am scos-o la promenadă, bun Valentin azi. Și ne-am bucurat și de ziua Emmei, mai facem o întrunire în familie pe 18, de ziua ei, băgăm tort atunci și șampanie de copii, clar. Aaaa, era să uit, am câștigat o sticlă de șampanie și am primit un premiu pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, un titlu panaramă pentru o muncă serioasă pe care o depun nu doar în echipa mea. Nu prea m-au nimerit cu șampania, mai bine îmi dădeau o sticlă de cola sau ceva batoane de bicicletă, zău. Mulțumim, o facem cadou, ce crezi, nimic nu se pierde, totul se transformă. Acum ne concentrăm pe muncă și scoală, bicicleta merge bine. M-a întrebat fostul meu șef daca am o viață fericită. Nu pot zice că sunt fericit, dar am o viață bună și unele momente de fericire, deci suntem bine. Hai, spor la ce faci tu acolo, mâine e ploaie și citim sau facem rebus. Copii nu ne mai trebuie și banii sunt pe card, ce să mai numărăm! 😁😁😁😁😁

Emma, doamna mea și Big Ben în spate. O seară normală în Londra.

Fiecare cu pista mă-sii!

     Haide bună dimineața la toată lumea ninsă. La cap, la retină, la suflet. Bucuroși că ne-am trezit, și mai bucuroși că e zăpadă afară și s-au acoperit noroaiele. Eu nu achiesez întru totul, că mi-a stricat planul de o tură de două ore. Am ieșit repede la o oră de alergare la pădure, liniște și pace, ninsoare și băltoace. Am alergat pe perne de aer, frunzele adunate și ninse au format un covor numai bun de alergare pentru bătrânii cu probleme la glezne. Zici că eram un hover-craft, am plutit efectiv. A fost o alergare în zona medie, fără puls în gât și ochii pe alte orbite. Am rătăcit un pic printre copaci fără o potecă, mi-am făcut singur drumul, dar știu zona destul de bine și nu am emoții de pierdut în pădure. Liniște fiind, păduri cutreieram. Mai degrabă câmpii, că de la liniștea aia am avut impresia că sunt la confesional și mi-am făcut toate rugăciunile. Mă gândeam că fiecare om are drumul lui, nu poți să îi impui ce să facă și cum, mă refer la decizii de viață, nu să omori oameni și să faci rău de-a-mboulea. Suntem 8 miliarde de exemple de așa nu sau așa da, dar fiecare în sinea lui știe ce îi priește, ce vrea de la viață, ce idealuri are. Eu dacă te pun pe tine să faci ture de bicicletă și alergare la pădure că te linistești la acoperiș, o să îmi mulțumești!? Sau mă blestemi de mă treci Nilul? Ia zi-mi, mănânci dimineața?! Nu!? Ia dă-mi explicații! Ce porcărie cu uitatul la alții și miratul că noi suntem altfel. Citim, ne informăm, călătorim, auzim, învățăm și încercăm să ne facem bine nouă în felul nostru. Amvai, nu suntem ca nordicii! Păi normal, că avem istorii și medii de viață diferite. Ni le-am format și ne-au format. Putem vedea ce fac alții diferit și să încercăm să aplicăm la noi dar cu ajustările culturale de rigoare. Da, suntem idioți că nu ne oprim din a ne fura singuri căciula. Da, trebuie să ne educăm ca să evoluăm. Dar nu vom putea face niciodată o revoluție în atitudine și trăire peste noapte. Avem niște rădăcini din care ne tragem energiile, nu le putem nega și nici nu ne putem rupe complet de ele. Nu mai suntem noi. Uneori mă gândesc că eu sunt diferit de cei din jurul meu și îmi admir steaua din frunte. Dar sunt la fel de român ca toți ceilalți, luați ca o medie. Sunt rebel din fire și îmi place să ies în evidență, îmi place să mă admire lumea și să mă laude și aplaude. Dar nu sunt vreun fermecat. Sunt doar un om norocos care a crescut într-o familie normală, cu aspirații normale, cu un trai normal, cu bune și rele deopotrivă, cu păcate și fapte bune. Nu există sfinți. Dar există ticăloși de care ne ferim și care trebuie excluși din viețile noastre. Luptăm pentru un bine comun, general, dar nu putem face asta dacă nouă nu ne e bine în curtea noastră. Când îți e foame nu te mai interesează de chiștocul aruncat pe jos. Sau că se încălzește planeta. De aia abordarea mea politică înclină spre socialism, să aibă cât mai mulți condiții decente de viață pentru a putea găsi timp și pentru educație, mediu, călătorii, evoluție, bine general. Nu sunt speriat de inteligența artificală, dar îmi fac griji pentru viitor. Așa cum își face orice om normal, de pe o zi pe alta, de la un an la altul. Și am mai zis, mă declar un om norocos pentru că am viața mea. Poate tu în locul meu nu ai fi la fel de mulțumit. Nu e rău sau bine, e doar adevăr. Hai, cafea și voie bună, cicloros la mondialele de la Hulst și poate o tură de bicicletă. Pa-pa-paaaaaaaaa! 😀😀😀😀

Viață de câine de lux.

Gata luna!

     Bună dimineața, cititorule! Ai observat deja că am lăsat-o (mai) moale cu scrisul luna asta, am avut o perioadă grea și ciudată la muncă, dar am gătat. Până la urmă a fost o lună bună la birou. Șeful meu e mulțumit de mine, eu sunt sunt mulțumit. Așa merge treaba. Am o cafea bună în gură, rap francez în timpan și ceva știri pe retină. Am zis să scriu repede ceva aici, ca să nu mă uiti de tot. Ieri a fost ziua lui taică-meu, a facut 51 de primăveri. Hehe, ar vrea el! Să fie sănătos și mișcător, poate beau o cafea cu el azi, dacă mă îndeletnicesc să stau mai mult de două ore pe bicicletă. E cam răcoare, 1 grad și cam umed, vedem mai târziu ce și cum. Luna asta am creat un grup pe facebook numit Ciclocros Romania și îmi ocupă ceva timp în fiecare zi. L-am creat în ideea că promovez ciclocrosul și mai adunăm adepți și practicanți. Nu te gândi că îmi ia mai mult de 15 minute pe zi, am citit că nu e bine să postez prea multe lucruri, că se satură repede lumea de mine. Așa că am de căutat știri și subiecte zic eu interesante, o să încep să bag și texte idioate de-ale mele ca să mai râdem, sper, și să creștem vizibilitatea unei firide dintr-un sport de nișă. Realizez că Sisif era un om de succes în comparație cu mine, dar îmi ocup mintea pe partea de hobby și simt că mă implic în ceva. Vedem la toamnă câtă lume se va înscrie la Cupa națională de ciclocros a României, dacă reușesc să conving măcar câțiva să încerce. Deci o să te plictisești mai puțin aici, îmi asum. Totuși nu vreau să renunț la pasiunea mea pentru scris, poate o redirecționez. Am eu și partea mea pe care o țin aici, mai de suflet, ne-comercială, e un jurnal pe care o să îl citesc la pensie când o să fiu înțelept și cu pamperși. Mai e până acolo. Lumea se tot reașează de când a venit Trump la putere, dar eu zic că suntem pe drumul cel bun, ca și continent, o să ne apropiem mai mult ca țări, păcat că suntem dezbinați ca nație. Astept să scoată Paleologu cartea "De ce sunt atâția proști?", să văd în ce părți mă regăsesc. Că toți suntem mai mult sau mai puțin proști, mereu sau rar, dar nu scăpăm de această năpastă. Hai să citim, să ne ascultam mai mult, să ne educăm și re-educăm, să evoluăm, să acceptăm critica și să fim mai înțelegători. Că o să ne dăm în cap fără să știm de ce. Măcar dacă suntem educați, știm! Hai, spor la cafeluță și să avem un week-end uscat. Vântul bate, bicla merge! E bine, nașule! Pe 22 era ziua pizzerului nostru preferat Petrache, ne-am gândit și la el. Nu îl putem uita, și nici nu vrem. Eu îl iau cu mine la fiecare tură pe bicicletă, măcar atât! Sigur pedalează printre nori și sfinți, sper să nu mă aștepte prea curând lângă el! Hai uraaaaaa, că o dăm în tristeți degeaba! 😁😁😁😁😁

Desenăm în joacă.