Scriitorul din mine 19.10.2022

    Hai bună dimineața la toată lumea! Nu îmi amintesc dacă am scris vreodată atât de devreme. Bine-bine, eu nu îmi amintesc multe, dar sesizez o îmbunătățire a nivelului de inspirație matinală. O cană de cafea la bord și sunt pe plus. După ce ieri am beneficiat de o plimbare pe role în parcul comunal, seara a fost liniștită, un pic de muncă și ceva de citit. Pregătesc planul de antrenament pentru iarna asta, încerc să mă țin de el cât pot de bine, oricâte obligații familiale și muncitorești apar pe traseu. În fiecare an pornesc hotărât și apoi mă calmez, că doar nu trag la Turul Franței, nu mă mai stresez atât de tare. Tot pun suflet, că altfel nu se întâmplă nimic bun. Ideea e să îmi doresc ceva și să trag să-l obțin. Cumva universul lucrează și face să apară chestii.

    Așa s-a întâmplat și ieri. De ceva timp îmi zice doamna mea dragă că îi e dor de Anglia, nu am mai fost din 2019. Și ce să vezi, primesc invitație de participat la niște conferințe la Bracknell, lângă Londra, în noiembrie. Ce tare! Ar trebui să îi zic să ceară o bicicletă nouă pentru soțul ei prea-slăvit, dar nu cred că o pot convinge nici cu toate florile și ciocolata din lume. Ce-mi trebuie mie bicicleta nouă!? Am deja una foarte bună, se învârt roțile, deci perfect. Ea nu înțelege matematica simplă a cicliștilor, unde numărul de biciclete necesare este "n+1", iar "n" este numărul actual de biciclete. Oricâte biciclete aș avea, tot mai apare una care îmi place. Dacă aș avea bani și loc, cred că aș avea peste 20 de bucăți, serios. Știu că nu aș folosi decât câte una pe rând, unele dintre ele nici nu ar ieși măcar o dată pe lună, dar tot mi-ar plăcea să le am. Oi fi nebun, nu știu că nu m-am căutat, dar îmi plac foarte mult bicicletele. Clar ar interveni logica și m-ar limita la maxim 3 (cursieră, mtb, oraș) pe care le-aș deține, dar tot mă gândesc cum ar fi să ai curtea plină de bicle! Vis! Hai să avem o zi faină!😀

Cam mică pentru visele mele!

Scriitorul din mine 18.10.2022

    Scriitorul din mine tot merge în parc, mai ales că acum fac pauză de două săptămâni de la bicicletă și am nevoie de aerisiri multiple la cenușa de sus. Stăm aproape de parc așa că mergem aproape zilnic la plimbare. A venit toamna și a schimbat culorile mai ceva decât ecranul curcubeu pe care îl puneam în fața tv-ului alb-negru să vedem și noi "color". Pleca Jerry maro din dreapta ecranului și ajungea roz în stânga. Marfă, nu aveai nevoie de prafuri pe vremea aia, zău. Reviu. Parcul e viu, deși vine toamna, temperatura scade dar numărul de oameni veniți la plimbare /mișcare e la fel. Îmi place că nu e prea aglomerat ca să devină obositor dar nici pustiu ca să devină cimitir. Mergem cu role, dar băgăm și alergare și balansoare, am început deja să reținem câteva figuri și în scurt timp o să ne salutăm cu lumea pe pista de biciclete. Nu e atmosfera aia de parc dintre blocuri, cu multe țipete și mulți părinți, poate Emmei i-ar plăcea, dar eu cu siguranță aș sta pitit pe undeva ca să nu trebuiască să vorbesc cu lumea.

    Nu te panica, sunt tot eu, ăla volubil, dar pare că pandemia asta m-a sălbăticit de tot. Nu mai vreau să vorbesc cu nimeni, mă bucur de liniștea din parc atât cat îmi permite Emma, vorbesc doar dacă trebuie. Am observat asta și la cursa de la Pucioasa când îmi părea rău dacă mă prindea cineva din urmă, că trebuia să vorbesc cumva cu ei. Norocul meu că eram atât de piftie că ei mergeau mai departe și eu rămâneam singur, atât de siiiiiiinguuuuuuuuuuuuuuuur. Rahat de melodie, zău, dar ce bine îmi prindea. Nu știu dacă era o chestie de conservare a energiei și impunerea unui ritm propriu forțelor mele, dar nu aveam chef să merg în grup cu nimeni. Pesemne mânecile de la cămașa cu nasturi la spate trebuie înlocuite cu unele mai lungi și mai strânse, că parcă nu mai răspund la tratament și o iau pe arătură când nu e sezon de însămânțări.

    Tu ce zici, ne-a afectat atât de tare izolarea? Și tu ai problema asta de apropiere? Că doar nu e vorba de a împărtăși intimități cu nimeni, doar vorbe goale cu oameni cu care împart aceeași pasiune sau un interes comun. Am zile când merg să o iau pe Emma de la școală și stau mai retras, până apare copilul și mă proptesc în fața porții să mă vază. Până atunci, Omul Invizibil. Aș putea să dau vina pe interlocutori, că nu îi cunosc prea bine și subiectele ar fi prea fade ca să mă exprim, discuții despre vreme, căldură, program, orar, teme. Greșesc eu că nu am mereu chef de vorbă ca să fie? Întotdeauna m-am considerat o persoană deschisă, căreia îi place să comunice, că de aia și reușesc să îmi fac treaba la muncă atât de bine, că îmi place să vorbesc mult și bine până se plictisește lumea de mine. Noroc că au nevoie de ajutorul meu și nu au scăpare, altfel, vorbeam singur ca radioul.

    Încerc să mă montez și să ies din zona de confort tocmai pentru a încerca să mai aflu chestii noi, dar mă blochez când îmi zic că nu prea aș pierde timp prețios cu subiecte (nu neapărat persoane) puțin interesante. Spre deloc chiar. Sunt sigur că și ceilalți mă privesc la fel, că nu am observat nicio stea pe fruntea mea, sau pe umeri nici atât. Măcar când mergem la zile de naștere suntem puși într-o cameră și trebuie să vorbim. Să vezi ce e atunci de mine, zici că sunt pe alcool d-ăla bun și îmi merge toaca precum aia de la mânăstire înainte de slujbe. Noi să fim bine, că subiecte de vorbă găsim peste tot, mereu. Hai la revedere, până nu mă supăr și scriu doar pentru mine!😀😀😀😀😀

Toamna pe uliță

Cum să-ți îngrijești bicicleta în 10 pași (II)

    Reiau acest articol pentru că tocmai am salvat de la tomberon o bicicletă de oraș. Cineva o arunca pentru că nu mai avea loc în garsonieră. Îți dai seama că în lumea mea am asistat la cea mai mare blasfemie posibilă. Cum, frate, să arunci o bicicletă? Nu e un hârb, încă, dar nici chiar așa. Când am auzit că a fost aruncată, am luat mașina si am recuperat-o imediat. E o bicicletă Gazelle de oraș, clasică, cu ghidon curbat, o șa ca un fotoliu, are și apărători, portbagaj, nu atrage atenția hoților și e numai bună de mers la bancă sau la ședința cu părinții. Acum, are nevoie de îngrijire, ceva componente schimbate și e aproape nouă. Știu că sunt multe articole pe net și sub net, dar am zis că nu strică să aberez și eu un pic pe tema asta. Și zău dacă nu o să găsești cel puțin un lucru pe care nu îl știai. Faptul că nu știu să scriu e primul dintre ele. Dar, hei, nu e doar despre mine aici, să începem articolul, zic.

     Nimic nu e mai frumos și mai rapid ca o bicicletă curată. Unii își botează agregatele, căluții, amantele, armăsarii, bijuteriile, cazanele sau caloriferele în fel și chip. Eu am început să le dau nume bicicletelor ca să pot ține o evidență a kilometrilor parcurși cu fiecare, nu ca să le alint. Strava îmi cerea să trec bicicleta cu care mă dau, și parcă "bicicleta 1" sau "bicicleta 7" nu oglindeau egoul insuficient de balonat. Așa că am găsit "Milanista", roșu-alb-negru, sau "KOM hunter" pentru aia de contratimp, chiar dacă nu am luat niciun kom cu ea, dar e altă poveste. Ideea e că botezată sau nu, adorată sau doar folosită, bicicleta cam are nevoie de întreținere. Părerile sunt împărțite în legătură cu spălatul cu apă, dar toată lumea e de acord că nu e bine să o speli cu jet puternic. Stai așa, că am început să vorbesc despre pași, dar nu am încheiat introducerea. Mai voiam să aberez un pic în legătura cu cei care nu își îngrijesc bicicletele deloc, dar am scris despre asta aici. Tot acolo am vorbit și despre cei care le țin de bibelou, dar până la urma e pana lor, în pana mea, deci mucles. E nevoie de un pic de atenție și îngrijire, nu neapărat dragoste, la naiba. Gândește că e mai ieftin să cureți decât să schimbi. Și aici mă refer în special la angrenaj și părți în mișcare, consumabile. Descriu mai jos niște banalități, dar foarte eficiente prin simplitatea lor.

1. Spală și curăță bicicleta. Ce simplu sună! Poți folosi o găleată de apă cu ceva săpun, un burete sau o cârpă, sau dacă ai chef, investești într-un kit adevărat, cu tot felul de perii și substanțe degresante. Lumea știe că motorina curăță lanțul cel mai bine, dar te și faci ca un mecanic într-o zi de salariu!

2. Umflă-ți, naibii, cauciucurile! Zău!? Păi mie îmi zici!? Sunt atât de disperat să nu pierd watt-i din cauza gumelor moi, că și la mtb mă duc cu ele beton de-mi pică plombele la orice pietricică. Dar, hei, așa sunt eu, pe tratament! Chiar dacă am văzut recent că se pot pierde watt-i și dacă ai prea multă presiune în ele, ajustezi în funcție de suprafața de rulare. Ideea e că un cauciuc bine umflat e mai puțin predispus la pene, împingi mai ușor în pedale. Și când le ai umflate bombă, să vezi cum iei curbele cu genunchiul jos, Rossi scrie pe tine. Dacă e uscat, desigur, că pe umed te împrăștii pe asfaltul lucios ca un stol de fluturi loviți de tornadă. Pârtieee! Presiunea în roți scade, așa că e bine să o ții sub control, înainte de fiecare ieșire, mai ales d-aia lungă. Ia o pompă de la Decathlon cu 70 de lei și-i bagi câți bari scrie pe el la limita de sus. Sau, dacă nu ești tâmpit ca mine, între limitele indicate pe marginea cauciucului.

3. Verifică-ți saboții! Cum "care saboți?"!? Mai sunt și alte feluri!? Eu îi știu doar p-ăia de frână, la naiba. Cum să zic ca să nu te superi!? Frate, dacă pui frână și totuși treci și de a doua intersecție, e cazul să schimbi saboții. Toți au o limită peste care nu e bine să treci. Că ajungi la șuruburile care îi țin pe clești și strici jantele, zău! Nu e o treabă dificilă, dar îți trebuie ceva răbdare, că nu se așează din prima. Plus că dacă nici roata nu e perfect dreaptă (formulare greșită, toată lumea știe că roata e rotundă, dăă!) o să îți ia ceva să ajustezi frânele fără să atingă în mers. Iar pe urcări, când apeși în pedale, o să atingă și mai tare. Și dacă mai ai și probleme cu acoperișul, clar pierzi watt-i când se freacă aiurea. Am zis "dacă".

4. Reglează frânele gălăgioase. La mtb sau cursiere cu frâne pe disc, reglezi frânele și scapi de zgomot, nu prea are legătură cu mizeria. Dar la frânele pe jantă, gălăgia e semn de mizerie. Mamă, ce hiperbolă! Vezi că e janta murdară, sau poate saboții s-au incărcat cu mizerii in martorii de uzură. Nu știu de unde am scos termenul ăsta, dar cred că așa se cheamă șanțurile de pe saboți care măsoară gradul de uzură și indică schimbarea lor.

5. Fă-i revizia! Da, frate, e ca ITP-ul la mașinile mai vechi de 12 ani, măcar o dată pe an o duci la o verificare temeinică, la un nene (Liviu, în cazul nostru la Târgoviște) care se pricepe și îți verifică tot. Noxe, lumini, unghi de fugă, tot tacâmul. Sau tacâmurile, că e vorba de lanț, pinioane, cabluri, cămăși, butuci, poate ghidolină și reglat roți. Cică primăvara e bine, dar asta doar dacă nu te dai și iarna. Și, nu-i așa, noi suntem niște cicliști adevărați, nu ne sperie niște apă rece și murdară la dos, deci facem revizia toamna! 😀

6. Să nu ai roata 8! Sau poate îți place dansul și miști din ombilic mai abitir decât dai din pedale. Când vezi că dansează fără muzică, fă o dedicație la atelierul de biciclete (din nou, Liviu) și roagă-i să îți îndrepte roțile. Dacă nu o faci, lucrurile se complică și pierzi mai mult decât la impresia artistică. Nu e complicat să întinzi niște spițe, dar mai bine să le facă ăia de se pricep. Zic.

7. Lubrifiază. Nu, nu, nu e reclamă la durex, e un sfat simplu și eficient. Bagă, frate, wd40, la toate partidele de sex între metal și metal, să meargă ca unse! Dar ai grijă să nu dai cu ceva uleiuri speciale înainte să cureți bine lanțul, că iese pe dos. Nu te gândi la prostii, ideea e că mai rău faci, adăugând ulei peste noroi! Pai ce-ai făcut, mă, nene, măăă!?😀

8. Ia-ți niște mănusi de latex. Iar, conotațiile astea! Nu, nu, chiar sunt de latex și nu le folosești dezbrăcat. Sau poate ai vreun fetiș cu biciclete, treaba ta! Știi și tu cât de greu se ia mizeria uleioasă de sub unghii, freci cu săpun și cu fairy sau motorină de împuți cartierul și dormi pe preș fără pernă. Dar, hei, am o soluție, secretă până acum (pentru mine) - bagă fairy sau săpun lichid cu zahăr și la sfârșit dai cu apă. Mamăăă, să vezi ce blesteme îmi iau dacă încerci și îți pică unghiile, că eu nu am încercat încă! Dar te rog să îmi zici dacă a funcționat, eu nu prea îmi spăl bicicleta, deci nu mă murdăresc la noroiul de sub unghii! 😀 

     Hai că am scris un pic și azi. Știu că te-am păcălit că erau 10, dar pe unele site-uri sunt și mai mulți pași. Tu poți să faci doar unul sau chiar mai mulți, ideea e să te bucuri de bicicleta ta, și dacă ai grijă de ea, ai și de portofel. Uaaa, ce romantic sună! Mă scuzați, am altă rețetă din cauza covid și încă nu m-am obișnuit cu efectele! Ce tare, salon se cheamă și la Bălăceanca, si la Hair Style! 😀😀😀 Dacă vrei să mă ajuti să scriu mai cu patos, o poți face aici.

Bătrânica mea cea nouă