Cele mai urâte tipuri de bicicliști

   De obicei vorbesc despre mine la persoana a treia și folosesc termeni simpatici, ca "frumos", "deștept", "ambițios" și "bun". Nu rare sunt cazurile când le pun alături de "cel mai". Deci nu aș putea vreodată să mă includ în vreuna din categoriile de frumuseți exotice de mai jos. Îmi dau seama că exotic e doar vreun biciclist din Bora Bora, nicidecum specimenele pe care le întâlnim la ture sau navetă. Clar tu, cititorule fidel, ești ferit de blagoslovirea ungerii într-una din clasele enumerate. Ești ca mine, perfect. Cel mai. Sunt modest și nu zic mai mult ca perfect.

     Pe primul loc în toate topurile se clasează biciclistul care merge fără lumini. Frate, și câți sunt! Sigur, de cele mai multe ori îi înjurăm când suntem cu mașina, altfel îi depășim cu superioritatea deținătorului suprem de bec alb la față și roșu la cur și nu ne coborâm în bezna lui săracă! Mă, dar ia stai așa! Pe tine nu te-a prins niciodată întunericul fără o fărâmă de sclipire în buzunare?! Mancuso, ia zi-mi, tată, câte plăcuțe cu PSD ai luat de la Urziceni spre București când calculai prost timpul de deplasare și mergeai ca proasta-n sat când se ia curentul pe uliță?! Hmm, altă întrebare?!

     Pe locul doi e ăla de vorbește mult. Nu, nu, nu eu. Ci ăla de se laudă cu orice. Indiferent ce zici sau faci, el e peste tine. Într-o discuție la cafea, nici nu contează ce ai tu de povestit, pare că ascultă doar pentru a interveni cu amănuntele lui extra-mega-super interesante. Doar poveștile lui contează, tu ești un simplu ascultător. El e mereu primul. Chiar și cafeaua lui e mai bună decât a ta, inferiorule care ești! Plus că de obicei ăsta de vorbeste mult are și cu ce să se laude, bicla nouă, haine noi, mufă nouă sau mă-sa nouă. Mor de invidie, este!?

     Al treilea e ăla de îți comentează la toate turele și pozele, doar ca să te încurce, sau să îți arate că îți este superior. Cumva, aici intră și o parte din ăia din categoria de mai sus. Să vă ia naiba, bă, că nu trebuie să vă dau vouă explicații în legatură cu nimic, că nu mi-ați dat vreun gel sau vreo roată la curse și am rămas dator! Să vezi analize pe text și ture, că de ce așa sau de ce nu așa! Orice faci, nu e bine. Pe bune!? Să mă pupați la bazon, băi cârcotași gratuiți cu timp de pierdut! Hai că iar m-am enervat! Ce prost sunt...

    Apoi avem cotețarul. Cumva, această categorie e aparte, are și farmec, mai ales când o regulă nescrisă spune că ultimul dintr-un pluton ia și kom pe strava, pe anumite segmente. La naiba, păi pe mine chiar mă doare la Strava! Și nu mai zic că la curse ăla de stă la plasă e și cel mai avantajat. Ai zice că trena pe care o duci se va lăsa  cu urmări pozitive în clasament dar vine cotețarul și îti trage sepedeurile de sub picioare, luându-ți locul. Desigur, există și o parte negativă când toată lumea te vede așa, că stai la plasă mereu, și îți iei hate, dar cam atât. Eu mereu îmi propuneam la curse să fiu italian (cel mai cotețar popor în ciclism), dar nu mi-a ieșit niciodată. Poate pentru că nici nu reușeam să stau în pluton cu ăia buni și mă scurgeam înspre plutoane mai liniștite și mă nimeream la trenă. Iar, prost rău! 😃😃😃

     Se poate să fi intalnit la ture și calculatorul cu pedale, eu așa îi zic, ăla de calculează tot în watt-i și secunde, știe toate segmentele de pe strava, unde încep și se termină, care e kom-ul. Uneori e folositor, mai ales atunci când tu habar n-ai de lucrurile astea. Omul ăsta devine și mai enervant când începe să îți explice despre mâncare, câte calorii și carbohidrați și proteine are fiecare bob de orez. Îți piere pofta de mâncare și pedalare, o dai în bâlbâială spumoasă și schimbi grupul.
     Mai e triatlonistul. Pe ăsta nu îl urăști, doar îl invidiezi din toată inima, că el are tot timpul din lume să alerge, să meargă cu bicicleta și să înoate. Și ca să fie treaba-treabă, mai are și alte hobby-uri și are și familie. În cazul ăsta, chiar ajungi să îl urăști. Din suflet!
     S-ar putea să te fi lovit și de cel care are bicicleta bibelou, de te simți ca un ratat, doar pentru că ți-ai facut revizia acum o săptămână și tot nu arată bicicleta ca a lui. Pretenaș, nu o mai bibili atât, mai și mergi cu ea, la naiba! Păi dacă vezi metebeul meu, mamă-mamă! Zic DACĂ îl vezi, pentru că la cât de murdar e, zici că e camuflat! Dacă îl las în curte, zău de îl găsesc! Mă rog, eu știu că important e ca angrenajul să nu fie prea încărcat și frânele să te țină pe drum, altfel, poate să aibă și ceva mizerie, nu tușesc! În partea cealaltă a salonului este cel care nu are deloc grijă de bicicleta lui, o lasă cu lunile legată pe scara blocului de nu am eu loc să urc și să cobor cu frigiderul meu drag! Ăsta merită să i-o fure cineva, poate așa va reuși să o prețuiască din nou! Nu e vreo bijuterie, dar am văzut biciclete de 200 de ron furate de pe scară, așa că orice e posibil!
     Ar mai fi câteva tipuri care te calcă pe bombeu, dar nu merită mai multă atenție, poate doar o enumerare: ăla de merge la sală la spinning (el îi zice cycling) și îți povestește cu superioritate ce distanțe parcurge, de ordinul sutelor de metri (!), dar tu taci și îl asculți, să nu îi strici aura de campion. Mai este ăla de traversează pe trecerea de pietoni călare pe bicicletă și te înjură dacă îl atenționezi! Rupe-ți-ai mufa-n șina de tramvai, idiotule! Idem pentru ăla de trece pe roșu la semafor! Vine tare din urmă tembelul care merge pe aleea de biciclete din parc cu o super-viteză, ca la curse, doar să impresioneze tipesele sărace ieșite la plimbare. Băi, tâmpitule, să nu dai peste vreun copil, că apari la știrile de la ora 5.
     Acum, pe moment, nu mai am vreo altă categorie care să îmi taie elanul la ture, așa că dacă te gândești sau ai deja ceva bun, bagă aici un comentariu, să mă mai cultivez și eu nițel! Să fie scandal, zic!

E, nici chiar așa...