A trecut și week-end-ul, înapoi la muncă. După ce vineri dimineața am purces la drum spre biroul de la Moreni, să încerc să petrec ceva timp cu Emma în pauze și la final de program, azi sunt acasă la Târgoviște. Aș fi vrut să scriu de ieri despre aceste zile, cu multe experiențe și idei de pus pe foaie, dar am făcut pauză forțat și am stat departe de taste.
Sâmbătă dimineața am băgat o tură de bicicletă, cu plecare din Moreni și ocol pe la câmpuri și ogoare, dar nu puteam sta prea mult, că mă aștepta doamna mea, să ne pregătim și să plecăm spre București, Emma trebuia să meargă la un concert Bibi, o artistă din Romania care îi place foarte mult. Ocolul meu a fost lejer, sunt în perioada de acumulare de kilometri pe bicicletă și nu trag, așa că mă pot bucura de piesaj și de culori mai mult decât de obicei. Toamna e cel mai frumos anotimp și anul ăsta m-am delectat mai mult ca niciodată, mi-am clătit ochii și sufletul în pastelul roșiatic-gălbui și am respirat bucurie prin toți porii.
Găteală, porneală, dar fără grabă, concertul e programat la 5, plecăm din Moreni cu tot cu copii pe la două jumate, e perfect. O să participăm la sărbătoarea dovleacului vesel de la Bragadiru, acolo mergem, coane. Avem noroc că pe centura Bucureștiului nu sunt multe mașini, fiind sâmbătă, așa că nu întârziem prea mult în trafic, ascultăm muzică, facem gălăgie, sunt pregătiți de distracție. Când ajungem în Bragadiru, copiii (Emma și două prietene bune) sunt mega-fericite că o vor vedea pe artista lor preferată (au mai multe, dar nu-i problemă). Noi, adulții, suntem loviți de o impresie de bâlci la țară, cu fum de la un grătar din apropiere, muzică dată tare și lume ca la urs. Mascăm totul pentru copii și ne bucurăm de atmosferă, că doar nu am venit să stăm bosumflați. Am găsit ceva distracții gratuite pentru copii, niște castele gonflabile, mai stăm pe lângă scenă să urmărim un fel de teatru pentru copii, nu îi mai știu numele, dar drăguț. Mulți copii costumați și machiați de Halloween, noi suntem normali. Nu am venit decât pentru concert, nu ne panicăm.
Apare și Bibi, o domnișoară plinuță dar pregătită să îi bucure pe copii cu câteva cântece proprii. Întotdeauna am apreciat munca artiștilor, cu muzică, versuri, dans, clipuri și interacțiune cu fanii, e greu, nu o poate face oricine. Și ai nevoie și de ceva talent, nu doar muncă. Eu m-am trezit scaun uman pentru Emma, că nu vedea scena și am luat-o pe umeri. Și nu mai are 3 ani și 15 kile, e grea, frate, dar nu o pot supăra tocmai azi așa că urmărește tot concertul de la balconul prezidențial, face poze, dansează și cântă de sus, apare și pe Instagram (mi-a zis azi). Distracție maximă, chiar și noi știm versurile, că doar am ascultat melodiile respective de zeci de ori. E totuși foarte interesant să vezi fetițe de 5-6 ani cântând despre inimi frânte și iubire neîmpărtășită. Mortal!😀😀😀😀😀
La sfârșit, sesiune de poze cu artista. Nebunie, îngrămădeală, dar se organizează o coadă și Emma se nimerește în față, noroc cu Corina că a suit-o pe scenă și nu am stat prea mult să așteptăm. Urcă și ea să facă poza, Emma e în al nouălea cer cel puțin. Fericire deplină. Dar draga de ea nu a putut să nu observe că a făcut poza gratis. Asta pentru că la concertul Andrei Gogan din septembrie a trebuit să plătim un bilet suplimentar pentru poza cu autograf. Maxim respect pentru Bibi care a stat vreo 2-3 ore să facă poze cu toți copiii prezenți, nu a rămas nimeni nepozat. Frumos gest. Seara am încheiat-o la mall cu Mec și cartofi cu maioneză, noodles și pachețele, gălăgie și râs până acasă. Mai vrem!
 |
| Fetele mele. |
